Decizia civilă nr. 1221/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1221/R
Ședința publică din 29 Noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE N. B.
J. ecător V. F.
J. ecător V. P.
G. ier T. H.
Pe rol fiind pronunțarea recursului formulat de recurenta A. F.
P. B. M., cu sediul în B. M., A. S., nr. 2A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1178 din_ a Judecătoriei B. M., jud. M., în contradictoriu cu intimatul B. C. I., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 01 noiembrie 2013 și la data de 08 noiembrie 2013, 15 noiembrie 2013 și 21 noiembrie 2013, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1178/_ Judecătoria Baia Mare a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. F. P. B.
M. în contradictoriu cu intimatul B. C. I. ca nefondată, și a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin somația emisă în dosarul execuțional nr. 218/2012, cu data de_, contestatoarea A. F. P. B. M., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 921/_ a T. ui M., investită cu formulă executorie și în privința căreia s-a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 10151 din_, pronunțată de J. ecătoria B. mare în dosarul nr._, a fost somată ca, în termen de 6 luni de la primirea somației, să achite sumele prevăzute în titlu executoriu, făcându-se și mențiunea că, în caz de neconformare, se va proceda la executarea silită.
Instanța a reținut că, din conținutul somației analizate rezultă că creditorul nu a încălcat prevederile legale invocate de contestatoare, respectiv art. 371¹ Cod procedură civilă, conform căruia "(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel. (3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare", raportat la faptul că executarea de bunăvoie a unei obligații stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu de către debitor nu este în niciun fel împiedicată de emiterea către acesta a unei somații prin care i se solicită tocmai punerea în executare a titlului executoriu, făcându-se și mențiunea că doar în caz contrar se va proceda la executarea silită.
De asemenea, instanța a apreciat că nu au fost încălcate nici prevederile art. 2 din OG 22/2002, conform cărora "dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului" raportat la faptul că prin somația emisă s-a acordat un termen de 6 luni de la primirea somației în care să poată fi pusă în executare de bunăvoie obligația stabilită prin titlurile executorii atacate,
reținând, de asemenea, că, în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în
sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară", în cazul de față calitatea de debitor a contestatoarei nu poate fi tăgăduită, motiv pentru care dispozițiile legale arătate mai sus își găsesc aplicabilitate.
Pentru toate aceste considerente, solicitarea contestatoarei cu privire la desființarea executării silite, cu consecința anulării tuturor formelor de executare silită efectuate, apare ca fiind nefondată, astfel încât instanța a respins contestația la executare.
Împotriva sentinței, contestatoarea DGFP M. a declarat recurs invocând următoarele motive:
Conform art. 371 indice 1 Cod procedură civilă obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de
bunăvoie în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, acesta se aduce la îndeplinire prin executare silită (alin. 2).
Astfel, intimatul trebuia să se adreseze organului fiscal de la domiciliul fiscal în vederea încasării creanței stabilite prin titlu executoriu, astfel cum prevede Ordinul MFP nr. 1.899 din decembrie 2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Acesta nu a făcut dovada că s-a adresat mai întâi organului fiscal pentru restituirea creanței stabilite prin titlu executoriu sau că s-a depășit termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererii de restituire, astfel încât, creditorul să fi fost pus în situația să procedeze la executarea creanței sale pe calea silită.
Se apreciază că, recurgând la procedura executării silite ca urmare a titlului executoriu pe care îl deține, creditorul a urmărit în realitate generarea de noi cheltuieli în sarcina organului fiscal.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligației de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii: "Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Aceste termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului";. De asemenea, conform art. 3 din OG nr. 22/2002 creditorul are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului dacă acesta din urmă nu respectă termenul de plată prevăzut de lege, iar, în ce privește restituirea dobânzii, organul fiscal trebuie să procedeze conform legii, adică cu respectarea Ordinului MFP nr. 1899/2004.
Se arată că atât cheltuielile de onorariu avocat în faza de executare silită, cât și cheltuielile onorariu executor nu sunt cheltuielile necesare și utile, reprezentând mai degrabă cheltuieli voluptorii făcute de creditor, mizând pe efectul juridic al actului de executare și nu pe necesitatea emiterii lui. Tocmai pentru că intimatul creditor este reprezentat de un avocat se arată că nu poate fi admis faptul că se ignoră procedura de restituire a taxei prevăzute de actele normative invocate cauzând astfel alte cheltuieli de executare ce ar urma să fie suportate din bugetul de stat.
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș - Secția I -a Civilă sub dosar nr._ iar prin încheierea din_ această instanță a transpus cauza la Secția a II - a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal.
La tribunal, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, T. apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Executarea silită a fost demarată împotriva debitoarei în temeiul unor hotărâri judecătorești irevocabile.
Aceste hotărâri au fost pronunțate în contradictoriu cu contestatoarea, fiindu-i pe deplin opozabile. Odată intrate în putere de lucru judecat, dispozițiile hotărârilor judecătorești sunt obligatorii față de părți, independent de calitatea acestora.
Așadar dispozițiile instanței sunt obligatorii față de contestatoarea DGFP, acesteia revenindu-i obligația legală de a restitui creditorului său sumele de bani încasate necuvenit, la care se adaugă, după caz, contravaloarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea procesului.
Așa cum corect afirmă recurenta, potrivit art.371 ind.1 Cod procedură civilă, obligația stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, executarea silită a debitorului având caracter subsidiar.
Recurenta nu face însă și dovada demersurilor întreprinse în vederea executării benevole a datoriei sale.
Invocarea prevederilor Ordinului MFP nr.1899/2004 nu constituie un argument în susținerea tezei prezentate de către recurentă. Posibilitatea satisfacerii creanței prin înregistrarea unei cereri adresate de creditor organului fiscal, nu înlătură dreptul creditorului de a obține executarea titlului pe calea executării silite, atâta vreme cât debitorul, deși o hotărâre judecătorească îl obligă la o anumită conduită, rămâne în totală pasivitate.
Dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO include inclusiv etapa executării silite.
A refuza recunoașterea dreptului creditorului de a recurge la procedura urmării silite în situația în care creanța pe care o are de recuperat este stabilită împotriva statului, înseamnă a înfrânge, în mod absolut nepermis, dreptul acestuia la un proces echitabil.
Sunt nefondate și argumentele aduse de către recurentă privitoare la plata dobânzii. Asupra acesteia s-a pronunțat în mod irevocabil instanța de judecată, iar obligația de plată a dobânzii nu mai poate fi repuse în discuție de către organul fiscal.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, atâta vreme cât admitem faptul că executarea silită este perfect legală, cheltuielile pricinuite de urmarea acestei proceduri sunt justificate.
Pentru toate aceste considerente în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea Direcția Regională a F. P. C. prin A. J. ețeană a F. P. M., cu
sediul în B. M., str. S. nr. 2A împotriva sentinței civile nr. 1178 din_ a Judecătoriei B. M., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29 Noiembrie 2013.
Președinte, N. B. | J. ecător, V. F. | J. ecător, V. P. |
G. ier, T. H. în concediu medical semnează grefier șef |
Red.N.B. /_
Tred. A.C. /_ - 2 ex
J. ecător la fond: C. C. P.
