Decizia civilă nr. 702/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI A. SOCIALE
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ Nr. 702/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. -F. B.
JUDECĂTOR: ANA-SS JUDECĂTOR: A. -C. Ț. GREFIER: G. P.
S-a luat spre examinare recursul promovat de către A. F. P. a Mun.C. -N. - care s-a subrogat în drepturile și obligațiile procesuale fiscale ale C. de A. de S. A J. C. în contra Sentinței civile nr. 15360 din 18 iulie 2012 pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -
N., privind și pe intimata contestatoare D. O. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
Intimata solicită instanței a se consemna că termenul azi a fost acordat pentru comunicarea întâmpinării formulate cu petenta, care însă nu a răspuns la excepțiile invocate.
T. ul dispune a se consemna că într-adevăr s-a comunicat întâmpinarea și excepția invocată pe cale de întâmpinare către recurentă și constată prin urmare că intimata invocă în cuprinsul întâmpinării excepția lipsei de interes a recursului. După care solicită părții a lămuri dacă invocă că recurenta nu are interes in promovarea recursului sau această excepție este un mijloc de apărare.
Intimata arată că prin excepția ridicată a invocat faptul că recurenta nu are interes pe forma nu pe fond, să promoveze recursul, pentru că anul acesta, pe aceeași perioadă i-au emis alte titluri executorii, astfel că nici măcar calculul nu subzistă.
Prin urmare, T. ul, în temeiul art. 137 C.pr.civ., văzând lămuririle acordate la termenul de azi de către intimată, constată că lipsa de interes reprezintă un motiv de recurs fiind invocată ca argument în susținerea legalității hotărârii recurate. Nefiind alte cereri, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra prezentului recurs.
Intimata învederează instanței că a arătat că pe fond recursul este nefondat, forma procedurală - decizia - nu a respectat temeiul legal. E vorba de un miliard de lei. Solicită deci respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit delegației și chitanței depuse la dosar.
T. ul reține cauza în vederea pronunțării.
T R I B U N A L U L
Reține că prin sentința civilă nr. 15360/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar civil nr._ * s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. O. M. în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. a J. C., cu sediul in C. -N., str. Constanta nr. 5, jud. C. si in consecința:
S-a anulat Titlul executoriu nr. 5766/_ și somația nr. 5766/_ emise de intimata în dosarul de executare nr. 5766/_, precum si executarea silită însăși în acest dosar execuțional.
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile în suma de 7000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 17176/2011 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata.
Prin Decizia civilă nr. 267/R/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admis recursul declarat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 17176/2011 pronunțata de instanța și cauza trimisă spre rejudecare la instanța de fond, unde s-a format dosarul cu nr. de mai sus.
Reținând ca excepțiile lipsei calității procesuale active a intimatei și lipsei
interesului, invocate de contestatoare, nu reprezintă excepții propriu-zise, instanța le-a calificat ca fiind apărări de fond, care urmează sa fie analizate ca atare.
În temeiul art. 167 si urm., art. 402 C. proc. civ., instanța a încuviințat dovada cu înscrisuri și actele dosarului execuțional, în copie certificată.
Prin somația nr. 5766/_ emisă de intimată (f. 12 dos.), contestatoarea a fost somată să achite suma de 72315 lei, din care suma de 42407 lei cu titlu de contribuție FNUASS conform Legii nr. 95/2006, suma de 23555 lei cu titlu de dobânzi de întârziere și suma de 6353 lei cu titlu de penalități de întârziere, potrivit Titlului executoriu nr. 5766/_, anexat, respectiv actul de la fila 13 dos.
Somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatoarei la data de_, prin poștă cu confirmare de primire, potrivit dovezii de la fila 36 dos., față de care, contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ este formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 173 C. proc. fiscală.
Cat privește deciziile de impunere din oficiu emise de intimată în sarcina contestatoarei și care se susține că stau la baza emiterii titlului executoriu și somației în prezent atacate (f. 44-48 dos.), instanța a reținut că intimata nu a depus la dosarul cauzei dovada comunicării lor către contestatoare, în contextul în care confirmările de primire de la fila 50 dos. privesc comunicarea raportului de control nr. 236/_ de la filele 41-43 dos., singura mențiune din cuprinsul lor privind actele expediate.
Coroborând această stare de fapt cu susținerea contestatoarei, potrivit căreia, la baza emiterii titlului executoriu atacat nu exista titluri de creanța valabile, instanța retine ca intimata nu a făcut dovada expedierii deciziilor de impunere, respectiv a receptării lor de către contestatoare.
În același timp, cu dovezile administrate, intimata nu a făcut dovada emiterii deciziilor pentru creanțele fiscale accesorii pretinse contestatoarei și cu atât mai puțin a comunicării lor cu contestatoarea.
In drept, conform art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, denumita in continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 45 din O.G. nr. 92/2003, în forma sa în vigoare la data emiterii actelor de executare silită, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
La art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma sa în vigoare la data emiterii titlurilor de creanță în cauză, se prevede că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat la domiciliul său fiscal, sub semnătură sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în caz de imposibilitate, în celelalte moduri acolo enumerate.
În speță, actul administrativ fiscal este reprezentat de Deciziile de impunere din oficiu emise de intimată, pentru care nu s-a făcut dovada că au fost comunicate contestatoarei, sub semnătură, prin poștă cu confirmare de primire, iar in subsidiar potrivit dispozițiilor legale incidente, din moment ce aceste probe nu se regăsesc în dosarul execuțional, iar contestatoarea contesta primirea lor.
Așa fiind, urmează ca apărările contestatoarei relative la inopozabilitatea titlului executoriu sunt întemeiate, câtă vreme acesta are la baza acte de creanță care nu au fost aduse la cunoștința sa în mod procedural, ceea ce atrage nelegalitatea actelor de executare atacate.
De asemenea, titlul executoriu se dovedește nelegal întrucât cuprinde sume ce exced celor înscrise in titlurile de creanța, respectiv majorările si penalitățile de întârziere, pentru care intimata nu a emis deciziile de stabilire a creanțelor fiscale accesorii, prevăzute de art. 119 alin. 4 rap. la art. 2 alin. 2 lit. b din OG nr. 92/2003, acest fapt constituind un alt motiv de nulitate a actelor de executare silita atacate.
Cu toate acestea, din perspectiva normelor de drept sus amintite, atât timp cât intimata a emis titluri de creanță nu se poate susține ca aceasta nu are calitatea și interesul în începerea executării silite pentru realizarea dreptului său de creanță, independent de legalitatea titlului de creanță și implicit de persoana îndreptățită la emiterea lui, cu consecința ca apărările contestatoarei privind lipsa calității de organ de executare (iar nu a calității procesuale active cum pretinde) si a lipsei de interes invocate de contestatoare nu pot fi primite de instanța si nu se confunda cu inopozabilitatea titlului de creanța si nici cu nelegalitate actelor de executare sus reținute.
In ce privește apărările care vizează fondul titlurilor de creanța, instanța retine ca nu pot fi analizate pe calea procedurală a contestației la executare, date fiind prevederile art. 172 alin. 3 rap. la art. 205 si urm. din OG nr. 92/2003, motiv pentru care vor fi înlăturate.
Relativ la completarea contestației la executare cu cererile de anulare a situației contribuțiilor declarate, încasate și restante și a majorărilor de întârziere și penalități calculate, încasate și restante, precum și a deciziilor de
impunere pe anii 2007 - 2011, formulate oral la ultimul termen de judecată, respectiv prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, instanța retine că nu pot fi analizate întrucât nu au fost formulate în condiții procedurale, in scris, așa cum pretind dispozițiile art. 82 C. proc. civ., astfel ca instanța nu a fost legal investita cu soluționarea lor, nu respecta principiul contradictorialității care guvernează procesul civil, încălcând in mod flagrant dreptul la apărare al intimatei, pe lângă incidenta dispozițiilor legale mai sus amintite, relative la căile de atac împotriva titlurilor de creanță.
Fiind în culpă procesuală, in temeiul art. 274 alin. 1 si 3 C. proc. civ., instanța va obliga pe intimata la plata către contestatoare a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocațial, apreciat ca fiind corespunzător complexității cauzei si muncii îndeplinita de avocat si va respinge pretențiile in suma de 7000 lei pretinse cu același titlu (f. 11 dos.), cheltuielile cu taxa judiciara de timbru si timbru judiciar fiind supuse restituirii, in situația in care hotărârea judecătoreasca va rămâne irevocabilă, potrivit art. 23 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva sentinței civile nr.15360/2012 a declarat în termen legal recurs in
timata A. F. P. a municipiului C. -N. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare în ceea ce privește sumele stabilite prin deciziile de impunere din oficiu și menținerea în parte a somației și a titlului executoriu nr.5766/_ din dosarul de executare nr.5766/2011 respectiv cu privire la debitul principal reprezentând contribuție la FNUASS stabilită prin deciziile de impunere stabilite din oficiu emise la data de_ .
În motive arată că prima instanță nu și-a exercitat rolul activ potrivit art.129alin.5 Cod de procedură civilă și nu a solicitat C.AS C. un punct de vedere și informații cu privire la comunicarea deciziei de impunere către contestatoare . Drept urmare, prima instanță nu a observat că pe raportul comunicat era mențiunea"; anexăm prezentului raport deciziile de impunere pentru stabilirea contribuției datorate la FUNASS pentru anii_, 2010, 2011.
Totodată arată că în cauză s-a încălcat dreptul la apărare al CAS C. și principiul contradictorialității întrucât, după constatarea de către instanță a existenței titlurilor de creanță ( deciziile de impunere din oficiu) nu s-a pus în discuția intimatei motivul reținut de instanță respectiv comunicarea sau necomunicarea titlurilor de creanță către contestatoare.
În al doilea rând, contrar celor reținute de instanța de fond, deciziile de impunere din oficiu emise de CAS C. au fost comunicate intimatei odată cu comunicarea raportului de control nr.236/_ . Astfel la pagina 2 din raportul de control nr.236/_ s-a menționat și anexele între care și deciziile de impunere pentru anii_ ,2010, 2011. În această situație, CAS nu era obligată să menționeze distinct pe confirmarea de primire a raportului de control și acestor acte, întrucât exista mențiune pe raportul de control.
În al treilea rând, cu privire la cheltuielile de judecată cuantumul acestora este mult prea ridicat. Raportat la munca depusă de avocat care nu a adus elemente noi în rejudecare nu a fost una complexă de creație, astfel că suma acordată nu se justifică. Ca urmare, apreciază că potrivit dispozițiilor art.274 alin.3 Cod de procedură civilă solicită cenzurarea onorariului.
Analizând recursul prin prisma probelor de la dosar și a motivelor invocate,
tribunalul reține următoarele:
Cu privire la încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare al CAS, tribunalul apreciază că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.129 Cod de procedură civilă părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile legii, ordinea și termenele stabilite delege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 alin.1, precum și să-și probeze pretențiile și apărările. În aceste condiții, încă din prima fază de fond contestatoarea a invocat necomunicarea deciziilor de impunere, astfel că față de acesta CAS avea îndatorirea să depună la dosar dovada comunicării acestora. Pe de altă parte, contradictorialitatea presupune și prezența reprezentantului intimatei în sala de judecată și nu o permanență corespondență cu această instituție.
În ceea ce privește dreptul la apărare se circumscrie acelorași considerente, atâta timp cât problema necomunicării s-a invocat, nimic nu a împiedicat CAS să se apere.
Cu privire la al doilea motiv de recurs ce vizează comunicarea deciziilor de impunere, respectiv a titlurilor de creanță, așa cum corect a reținut prima instanță potrivit dispozițiilor art. 45 din O.G. nr. 92/2003, în forma sa în vigoare la data emiterii actelor de executare silită, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar dacă acesta nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic.
La art. 44 din OG nr. 92/2003, în forma sa în vigoare la data emiterii titlurilor de creanță în cauză, se prevede că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat la domiciliul său fiscal, sub semnătură sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar în caz de imposibilitate, în celelalte moduri acolo enumerate.
În cauză, din copia dosarului de executare reiese că la data de_ a fost comunicat contestatoarei copia raportului de control, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire. Cu toate acestea pe raportul de control a făct făcută mențiunea că la raport s-a atașat și deciziile de impunere. În aceste condiții, în mod greșit a reținut prima instanță că a fost comunicat doar raportul de control întrucât nu există nici o interdicție ca prin aceea scrisoare recomandată să fie comunicate mai multe acte.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că în mod nelegal prima instanță a dispus anularea Titlului executoriu nr. 5766/_ și a somației nr. 5766/_ emise în dosar execuțional nr. 5766/_ precum și a executării însăși.
Față de soluția de admitere a contestației, nemaifiind parte căzută în pretenții, nu se mai impune analiza motivului de recurs referitoare la cheltuielile de judecată.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursului și va modifica sentința civilă atacată în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M.
D. O. în contradictoriu cu A. F. P. C. -N. pentru anularea Titlului executoriu nr. 5766/_ și a somației nr. 5766/_ emise în dosar execuțional nr. 5766/_ precum și a executării însăși.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către A. F. P. A Mun.C. -N. în contra Sentinței civile nr. 15360 din 18 iulie 2012 pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea M. D. O. în contradictoriu cu A. F. P. C. -N. pentru anularea Titlului executoriu nr. 5766/_ și a somației nr. 5766/_ emise în dosar execuțional nr. 5766/_ precum și a executării însăși.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte | Judecători | ||
F. M. B. | Ana S. | S. | A. C. Ț. |
Grefier
G. P.
În C.O semnează vicepreședinte tribunal
E. L.
Red/Dact/SS 2.ex._
Jud.fond. F. M.
