Decizia civilă nr. 1344/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 1344/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Judecător L. -A. C. Judecător R. M. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta M. A. M., împotriva Sentinței civile nr. 20376/2012 a Judecătoriei C. -N. în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. C., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentă, avocat Vidrea-Căpușan Tudor, în substituirea av. C. F. s C. n, lipsă fiind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Reprezentantul recurentei depune la dosar practică judiciară si solicită în probațiune emiterea unei adrese în vederea comunicării de către intimata a înregistrării video privind procesul verbal contestat la fila 8 din dosarul de fond.
T. ul după deliberare față de cererea în probațiune formulată la acest termen o apreciază ca inutila și în plus înregistrările video sunt păstrate 6 luni, astfel că se respinge cererea formulată în probațiune si nemaifiind alte cereri în probațiune tribunalul declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 21747/_ a Judecătoria Cluj-Napoca a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta M. A.
, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. J. C., și în consecință a fost menținut procesul verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 1142811 încheiat la data de_ de către organul I. DE P. J. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 1142811 încheiat la data de_ de I. de P. J. C., petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin.3 lit.d din O.U.G.195/2002 reținându-se în sarcina
acesteia că la data de_, ora 11:15, a condus autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare_ prin P-ța Unirii înspre str. Regele Ferdinand, la trecerea de pietoni din dreptul imobilului cu nr. 31 nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric.
Potrivit art. 100 alin.3 lit. d din O.U.G.195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 1142811 încheiat la data de_, instanța de fond a constatat că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța de fond a reținut că O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instituie cadrul general de constatare și sancționare a contravențiilor. Prin dispozițiile specifice pe care le cuprinde, acest act normativ reglementează modul de întocmire a procesului verbal de constatare a contravențiilor, cu precizarea mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, persoanele ce pot avea calitatea de agent constatator, condițiile în care poate fi contestat procesul verbal de constatare a contravențiilor, ca și regimul general al sancțiunilor contravenționale, al aplicării și executării acestora. Astfel, în art. 16 alin. 1 din O.G.2/2001, sunt enumerate datele pe care trebuie să le cuprindă în mod obligatoriu procesul verbal de constatare a contravențiilor, respectiv data și locul unde este încheiat, numele prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă al contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. De asemenea, în alin.1 indice 1, 5 și 6, ale aceluiași articol au fost prevăzute datele ce trebuie să mai fie menționate în cazul contravenienților cetățeni străini, persoana fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, al contravenienților minori, precum și în situația în care contravenientul este o persoană juridică. În cadrul alin.7 al articolului 16 din O.G.2/2001 s-a prevăzut că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Dintre aceste mențiuni, doar cele cu privire la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. Prin urmare, în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un proces-verbal de
constatare și sancționare a contravențiilor, inclusiv cele referitoare la consemnarea obiecțiunilor contravenientului, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acestuia act.
Verificând procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit pe numele petentei, prin prisma dispozițiilor menționate mai sus, instanța de fond a constatat următoarele: în cuprinsul acestuia sunt prevăzute expres numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului identificat potrivit cărții de identitate, CNP, fapta contravențională săvârșită, precum și încadrarea în drept, locul și data săvârșirii faptei, și semnătura agentului constatator. Cu privire la critica petentei că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată. Astfel, instanța a reținut că, chiar și în situația în care agentul de poliție nu ar fi consemnat în cuprinsul procesului verbal de contravenție toate obiecțiunile petentei, dreptul la apărare al acesteia este respectat prin posibilitatea pe care i-o conferă legea de a formula plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție, proces în cadrul căruia contravenientul își poate face orice apărare pe care o consideră necesară în condiții de contradictorialitate și cu respectarea principiului egalității de arme.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța de fond a reținut că petenta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a prezentat o explicație rațională a motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Aspectul invocat de către petentă, și anume că sarcina probei revine în întregime agentului constatator, nu poate fi reținut de către instanță. Astfel, după cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului în recenta hotărâre N. G. împotriva României regimul juridic aplicabil în materie contravențională, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia, în materie de probe, este aplicabil principiul conform căruia sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței. Cu privire la acest aspect, instanța de fond a reținut că petenta a solicitat doar proba cu înscrisuri. Prin urmare, după cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nesolicitând administrarea și a altor probe, petenta s-a expus în mod conștient riscului de a fi "condamnată"; doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar ea l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.
Mai mult, instanța de fond a arătat că, agentul constatator a realizat o descriere suficientă a faptei reținute în sarcina petentului, de natură a-i permite să efectueze o apreciere asupra gravității acesteia și a gradului de pericol social.
Instanța de fond a reținut că a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și procesul verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
Astfel, în raport de amenda contravențională în cuantum de 280 lei pentru contravenția prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 instanța de fond a apreciat că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că este vorba de cuantumul minim al amenzii. Totodată, instanța de fond a considerat că nu se impune înlocuirea acestei sancțiuni cu cea a avertismentului deoarece prin conduita petentei constând în încălcarea regulilor de circulație a fost pusă în pericol atât viața acesteia cât și viața celorlalți participanți la trafic iar fapta sa putea avea consecințe foarte grave iar faptul că acestea nu s-au produs nu poate constitui un motiv pentru înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, întrucât în primul rând această sancțiune are un rol preventiv și apoi sancționator, tocmai ca pe viitor petenta să fie descurajată în săvârșirea unei fapte asemănătoare.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a respins ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petenta M. A. M. împotriva procesului verbal de constatare a contravenției seria CP nr. 1142811 încheiat la data de_ de către organul constatator I. de P. J. C., pe care l-a menținut în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs petenta M. A. M.
,
declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală, apreciind că s-a trecut cu vederea peste apărările invocate de către petentă, potrivit cărora nu i-a fost respectat dreptul la apărare, deoarece nu a fost ascultată de către agentul constatator, în acest sens fiind indicată jurisprudență a instanței europene a drepturilor omului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine că recursul este nefondat. Astfel,
prima instanță a apreciat corect că dreptul la apărare al petentei nu a fost încălcat, câtă vreme aceasta a declarat în fața agentului constatator că nu are obiecțiuni de formulat la cele consemnate în procesul verbal de constatare a contravenției.
În legătură cu motivele de recurs ale petentei este necesar să subliniem că în acord cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, s-a prevăzut în Constituția României faptul că au prioritate dispozițiile europene asupra celor din dreptul intern, astfel încât interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale interne urmează să se facă prin prisma celor europene, a căror preeminență a fost stabilită prin norme constituționale. Astfel, în art. 20 din Constituție se prevede la alin. 1 faptul că " Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte .";, iar în alineatul 2 al aceluiași text constituțional se prevede faptul că " dacă exista neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Pentru a stabili cui revine sarcina probei în materia acuzațiilor contravenționale, trebuie să se stabilească mai întâi dacă fapta de care este acuzat petentul constituie "acuzație în materie penală";, în sensul art. 6 CEDO. Criteriile folosite în mod constant în jurisprudența Curții, pentru a se stabili dacă o acuzație constituie "acuzație în materie penală"; sunt următoarele:
Clasificarea faptei potrivit dreptului național. Curtea a precizat că acest prim criteriu are valoare relativă. Potrivit dreptului intern faptele săvârșite de petentă atrag răspunderea contravențională, conform art. 100 al. 3 lit. d din OUG 195/2002.
Natura faptei incriminate. Prevederea legala care a fost încălcată prin săvârșirea faptei, se adresează tuturor cetățenilor având aplicabilitate generală.
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate. În ceea ce privește sancțiunea amenzii, elementul esențial în funcție de care Curtea analizează aplicabilitatea art. 6 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, este caracterul preventiv și sancționator, deci scopul acesteia. Astfel, chiar și în ipoteza în care cuantumul amenzii contravenționale este unul redus, art.6 C.E.D.O. va fi aplicabil sub aspect penal, atât timp cât amenda este un mijloc de constrângere a petentului, o măsură de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând deci caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unui prejudiciu.
Din coroborarea art. 8 din OG 2/2001, care instituie caracterul administrativ al amenzii contravenționale, cu dispozițiile art. 16 și 23 din același act normativ, rezultă că amenda este distinctă de eventualele prejudicii produse, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilind și despăgubirea, făcând mențiune în procesul verbal.
Având în vedere cele trei criterii menționate mai sus faptele de care este acuzată petenta, reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 CEDO, petenta beneficiind de prezumția de nevinovăție, care însă trebuie corelată cu prezumțiile de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Într-o speță de dată recentă, evocată și de către prima instanță, respectiv cauza N. G. contra României, Curtea europeană a constatat respectarea art. 6 din Convenție, în condițiile în care reclamanta din cauza respectivă avea posibilitatea,în cadrul procedurii interne, să prezinte probe pentru a răsturna prezumția relativă de care "beneficia"; procesul-verbal contestat, potrivit legislației naționale. În opinia Curții, niciun element din dosarul cauzei nu dovedea faptul că instanțele naționale ar fi avut idei dinainte formate, adică preconcepute cu privire la vinovăția reclamantei.
Argumentele de mai sus sunt perfect aplicabile și în speța de față, petenta a avut posibilitatea să propună orice fel de probe pentru a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției, și să formuleze toate apărările pe care le consideră necesare, lucru ce nu s-a întâmplat.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta M. Ana M. M. împotriva sentinței civile nr. 203767/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenta M. Ana M. M., domiciliată în com. V. imirescu, str. 16, nr. 3, jud. A. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat C. C. n F. din A., str. A. nr. 3, jud. A. împotriva sentinței civile nr. 203767/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2013.
Președinte, A. -M. B. | Judecător, L. -A. C. | Judecător, R. M. |
Grefier, I. -M. P. |
Red. 2 ex./L.A.C./D.M. Jud.fond: Jud.fond: M. L.
