Decizia civilă nr. 165/2013. Sanctiune pentru neexecutare hotarare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165/2013
Ședința publică de la 10 Ianuarie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. D.
Judecător R. -R. D. Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul S. V., împotriva sentinței civile nr. 2599/_, pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M., în contradictoriu cu IPJ MARAMUREȘ, având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, din oficiu, având în vedere data formulării prezentului recurs în raport de data comunicării hotărârii recurată, invocă excepția tardivității recursului și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2599 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., a fost respinsă cererea formulată de reclamantul S. V. împotriva pârâtei I. M., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentința civilă nr. 4434/_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M. s-a dispus admiterea în parte a acțiunii reclamantului S. V., anularea fișei anuale de evaluare a performanțelor individuale a reclamantului, aferentă perioadei_ -_ și reluarea procedurii de evaluare a acestuia.
Recursul împotriva acestei sentințe a fost respins de către Curtea de Apel
C. la data de_ (fila 7).
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Întrucât prin hotărârea în cauză nu s-a prevăzut un termen în care să se realizeze repetarea procedurii de evaluare, devine incident termenul de 30 de zile prevăzut de teza finală a prevederii legale mai sus citate, termen ce începe să curgă de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, în speță_ .
Or, la data de_, înăuntrul termenului de 30 de zile, a fost emisă dispoziția șefului inspectoratului de poliție al județului M., măsurile dispuse
prin aceasta fiind cele prevăzute în hotărârea judecătorească în discuție, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004.
Având în vedere aceste considerente instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. V.
, înregistrat la data de 12 septembrie 2012, solicitând casarea sentinței atacate și pe cale de consecință,. Rejudecând cauza să se admită acțiunea așa cum a fost formulată la instanța de fond.
Prin întâmpinare
intimatul IPJ MARAMUREȘ a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat.
Examinând cauza, Curtea reține următoarele:
Analizând prioritar conform art. 137 raportat la art. 316 și 298 Cod procedură civilă excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține că sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant în data de_ (fila 20 dosar fond), iar recursul a fost înregistrat în data de_ .
Trebuie notat că cererea introductivă de instanță a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, temei în virtutea căruia a fost și soluționată de instanța de fond ca instanță de executare.
Astfel, conform dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) din aceeași lege se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului iar hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților.
Mai mult conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată de instanța de executare poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Din economia dosarului se reține că instanța de fond a comis două greșeli de procedură. Prima constă în aceea că a judecat pricina fără a observa regula de procedură instituită de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 respectiv în camera de consiliu. Această eroare este însă fără semnificație pe terenul litigiului deoarece nu s-a invocat o vătămare a vreunui drept procesual conform art. 105 C.pr.civ.
Cu referire la cea de a doua eroare, Curtea reține că aceasta este dată de aplicarea greșită a dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 7 C.pr.civ. respectiv trecerea incorectă în dispozitiv a termenului de formulare a căii de atac împotriva sentinței pronunțate de instanță.
Această eroare însă nu înlătură obligativitatea părții interesate de a urmări dispozițiile legale imperative privind exercitarea regulată a căii de atac.
Și este așa, deoarece legea este cea care reglementează regimul juridic al căilor de atac, inclusiv termenul de exercitare, independent de ceea ce se menționează la un moment dat într-o hotărâre judecătorească.
În acest context, legalitatea căii de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac și termenelor stabilite de lege.
Așa fiind, menționarea, din eroare, în dispozitivul hotărârii, a posibilității folosirii unei căi de atac într-un anumit termen pe care legea nu le acordă, nu creează părții dreptul de a formula împotriva hotărârii calea de atac respectivă ori dreptul de a o introduce în termenul acolo menționat, deoarece atât căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești cât și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt determinate de lege, iar nu de instanța de judecată.
În acest context, raportat la cele ce precedă, Curtea reține că recursul nu a fost introdus în termenul legal special de 5 zile de la comunicare așa cum prevede în mod expres art. 25 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Și este așa, deoarece conform art. 101 alin. 1 C.pr.civ. aplicabil în speță prin efectul art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, termenul de 5 zile s-a împlinit
la data de 4 septembrie 2012, aceasta fiind ultima zi în care se pute, în mod legal, declara calea de atac a recursului.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul
de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 103 alin. 1 C.proc.civ. iar calea de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Pentru aceste considerente, constatând că recursul a fost declarat cu depășirea termenului legal imperativ menționat, instanța prin aplicarea prevederilor art. 25 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rap. la art. art. 101 alin. 1 C.proc.civ., va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul S. V. împotriva sentinței civile nr. 2599 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
M. | D. | R. -R. | D. | L. | U. |
G. ,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_ Jud.fond. V. F.
