Decizia civilă nr. 8545/2013. Sanctiune pentru neexecutare hotarare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8545/2013
Ședința publică de la 13 Septembrie 2013
Completul compus din:
P. S. Al H. Judecător M. B.
Judecător M. -I. I. Grefier A. B.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de recurent G. B. - P. AL A. N. PENTRU R. P. și recurent A. N. PENTRU R. P. împotriva Sentinței civile nr. 13744/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în contradictoriu cu intimat D. -C.
R., intimat C. G. R., intimat I. N. - V. AL A. N. PENTRU R. P., având ca obiect sancțiune pentru neexecutare hotărâre.
Se constată că la data de 11 septembrie 2013 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de intimatele D. -C. R. și C. G. R. .
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 6 septembrie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 13744 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului N. I. .
S-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Baesu G.
.
S-a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamantele D. -C.
R. si C. G. -A. a in contradictoriu cu paratii Agentia N. pentru R. Porprietatilor.
S-a respins actiunea formulata de reclamantele D. -C. R. si C.
G. -A. a in contradictoriu cu paratul N. I. .
S-a dispus aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, paratului B. G., in calitate de presedinte al ANRP, amenda calculata incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul civil nr_ .
A fost obligată parata ANRP sa plateasca reclamantelor despagubiri reprezentand dobanda legala calculata la suma stabilita prin titlul executoriu- sentinta civila nr 2530/2012 a Tribunalului C. incepand incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei
civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj si pana la plata efectiva a sumei cuprinse in titlul executoriu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
In motivarea actiunii reclamantele arata, in esenta, ca prin sentinta civila nr 2530/2012 a Triubnalului C., irevocabila la data de_, parata ANRP a fost obligata sa plateasca despagubiri in cuantum total de 603.723 lei si chletuieli d ejduecata in cuantum de 4960 lei.
Prin petitia inregistrata la ANRP la data de_ reclamantele au solcitat punerea in executare a sentintei civile nr 2530/2012 a Tribunalului C., insa parata nu a spuns in termen acestei solicitari.
In conditiile neexecutarii hotararii instantei de contencios administrativ in termenul legal de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a fost promovata actiunea de fata in temeiul art. 24 alin 1 si 2 din Legea nr 554/2004.
La data de 24 octombrie 2012 reclamantele au depus la dosarul cauyei extindre a actiunii introductive solicitand introducerea in cauza a paratului I. N.
, vicepresedintele A. nationale pentru R. P. solicitand sa fie obligat paratul I. N. la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de intarziere, incepand cu data de_ si pana la executarea efectiva a sentintei civile nr 2530/2012 a Tribunalului C. .
Paratul Baesu G., a depus intampinare in cauza prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a presedintelui ANRP, invederand, in esenta, ca Seriviciul pentru aplicarea legii nr 290/2003 este coordonat de vicepresedintele ANRP, in temeiul art 17 alin 2 din HG nr 1120/2006 modificata prin HG nr 57/2008.
Paratul a solicitat respingerea actiunii introductive invederand ca prevederile art 24 din Legea nr 554/2004, invocate de reclamante in sustinerea actiunii de fata, nu sunt incidente in cauza atat timp cat niciuna dintre ipotezele imaginate de legiuitor nu se verifica in situatia supusa atentiei instantei de contencios administrativ .De asemenea, a invederat ca cererea reclamantelor privind acordarea de despagubiri reprezentand dobanda legala calculata la suma din titlul executoriu este neantemeiata in conditiile in care reclamantele nu fac dovada indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru antrenarea raspunderii ANRP
, mai precis nu dovedesc existenta si intinderea prejudiciului suferit, legatura cauzala dintre prejudiciu si fapta paratului precum si vinovatia paratului.
Paratii N. I. si ANRP au depus intampinari in cauza solicitand respingerea actiunii pentru aceleasi argumente invocate si detaliate in intamoinarea formulata de paratul Baesu G. .
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a reținut urmatoarele:
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Baesu G. instanta a reținut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
In cauza se solicita aplicarea dispozitiilor legale mai sus citate avand in vedere ca nu a fost respectat termenul de 30 de zile de la data ramanerii
irevocabile a titlului executoriu prin care s-a stabilit obligatia paratei ANRP de plata catre reclamante a sumei de 603.723 lei cu titlu de despagubiri.
Rezulta din interpretarea dispozitiilor legale mai sus citate ca scopul urmarit de aceste prevederi este unul de natura coercitiva menit sa asigure cadrul necesar pentru executarea efectiva a unei hotarâri prin care o autoritate publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice un act administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative.
Acesta fiind scopul urmarit de legiuitor prin respectiva legiferare, apare logic ca aplicarea sanctiunilor prevazute de articolul mai sus aratat se poate face numai asupra persoanei care la data luarii acestei masuri exercita functia de conducator al autoritatii publice pentru ca altfel, efectul coercitiv al acestei sanctiuni devine iluzoriu.
Stabilind ca la data promovarii actiunii cat si la data pronuntarii hotararii functia de presedinte al ANRP era/este ocupata de domnul B. G. acesta are calitate procesuala pasiva raportat la prevederile legale mai sus citate, prin urmare a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de acest parat.
Pentru acealsi rationament instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului N. I., invocata din oficiu, retinand ca doar conducatorul autoritatii publice poate fi obligat la plata unei amenzi pentru neexecutarea culpabila a unei hotarari judecatoresti.Conducatorul ANRP fiind identifcat in persoana domnului B. G. instanta a reținut ca domnul Naselu
nu are calitate procesuala pasiva in cauza de fata.
In privinta fondului, instanta a reținut ca prin sentinta civila nr 2530/2012 pronuntata in dosarul civil nr_ al Tribunalului C., sentinta ramasa irevocabila la data de_ prin respingerea recuruslui de catre Curtea de Apel C., parata ANRP a fost obligata sa plateasca reclamantelor suma de 603.723 lei reprezentand despagubiri, conform Hotararilor nr 129 si 130 din_ emise de Comisia Judeteana C. pentru aplicarea Legii nr 290/2003 precum si la plata cheltuieilor de judecata in cuantum de 4960 lei.
La data de_ reclamantele au formulat o petitie adresata paratei ANRP prin care au solicitat punerea in executare a sentintei civile nr 2530/2012 a tribunalului C., petitie ramasa fara raspuns pana la data promovarii actiunii de fata.
Referitor la nerespectarea termenului de 30 de zile pentru executarea hotararii judecatoresti irevocabile instanta a apreciat ca solutia legislativa instituita prin art 24 din Legea nr 554/2004 constituie un veritabil mijloc de constrangere pentru obtinerea executarii unei hotarari judecatoresti pronuntata de instanta de contencios administrativ, insa ea nu exclude constatarea unor eventuale imposibilitati de indeplinire a obligatiei in acest termen, ce pot fi constatate in raport de circumstantele concrete ale cauzei, respectiv atitutinea autoritatilor publice carora le revenea obligatia de executare a hotararii irevocabile.
Instanta a invalidat apararile paratilor potrivit carora in cauza nu sunt incidente dispozitiile art 24 alin 1 din Legea nr 554/2004.Este real ca din analiza textului art 24 alin1 mai sus citat rezulta ca acesta se refera la o obligatie de "a face"; stabilita printr-o hotarare judecatoreasca si nu la o obligatie de " a da";(de a plati o suma de bani). Cu toate acestea, tinand seama de prevederile art 6 alin 7 din OUG nr 25/2007 plata despagubirilor se poate face exclusiv prin emiterea unei decizii de catre conducatorul ANRP, prin urmare in cauza sunt deplin aplicabile prevederile art 24 alin 1 din legea nr 554/2004.
Pe de alta parte, instanta a reținut ca in mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. Curtea reamintește părților că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces"; în sensul art. 6 al. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei păți.Or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi
. (Șandor c. României hot. din data de 24 martie 2005). Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți
. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp
. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).
De asemenea, în Hotărârea Hornsby c. Greciei din_, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis in sensul ca "protecția efectivă a justițiabilului și restabilirea legalității implică obligația administrației de a se plia unei sentințe sau hotărâri pronunțate de o asemenea instanță";, iar "dacă administrația refuză sau omite să execute sau întârzie să o facă, garanțiile articolului 6 de care a beneficiat justițiabilul, în cursul fazei judiciare a procedurii, și-ar pierde rațiunea de a fi";.
Este real, pe de alta parte ca jurisprudenta CEDO recunoaste, in situatiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin masuri legislative ce pot avea consecinte economice importante asupra ansamblului unui stat,autoritatile nationale trebuie sa dispuna de o mare putere discretionara, nu numai in a alege masurile de natura a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate dar si pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea masuri.
Coroborand toate aspectele mai sus retinute instanta a constatat ca argumentul lipsei de resurse financiare invocat de catre parati in justificarea neexecutarii sentintei irevocabile a Tribunaluilui C. nu poate fi primit in cauza in conditiile in care de la momentul ramanerii irevocabile a titlului executoriu parata ANRP nu a intreprins nicio masura de natura a conduce la concluzia ca s- a incearcat executarea voluntara a obligatiei, simpla afirmatie, în sensul executarii voluntare, nesustinuta de probe, neputand fi primita.
Pentru considerentele de fapt si de drept mai sus expuse instanta a dispus aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, paratului Baesu G., in calitate de presedinte al ANRP, amenda calculata incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul civil nr_ .
Nu poate fi primit argumentul paratilor potrivit carora prin plata reactualizată a debitului, conform prevederilor Legii nr 290/2003, urmeaza a fi acoperit prejudiciul prezumat creat reclamantelor, întrucât potrivit principiului reparării integrale, consacrat de art 1531 alin 1 si 2 din Codul civil: " Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul
neexecutarii.Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita si beneficiul de care acesta este lipsit. (…)";.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și deci nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
De asemenea, potrivit prevederilor art 1535 cod civil "In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu";.
Astfel fiind precum si in temeiul art 2 si art 3 din OG nr 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar instanta a obligat parata ANRP sa plateasca reclamantelor despagubiri reprezentand dobanda legala calculata la suma stabilita prin titlul executoriu-sentinta civila nr 2530/2012 a Tribunalului C. incepand incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj si pana la plata efectiva a sumei cuprinse in titlul executoriu.
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanta a obligat paratii ANRP si Baesu G. sa plateasca reclamantelor cheltuieli de judecata in cuantum de 8,30 lei, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar mobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. N. PENTRU R. P.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
În motivare s-a arătat că:
Instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 17 alin.
(2) și (3) din H.G. nr. 1120/2006 coroborate cu dispozițiile art, 6 alin. (7) din
O.U.G. nr. 25/2007, respingând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a P. lui A.N.R.P.
Potrivit art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 1120/2006 modificat prin Hotărârea de Guvern nr. 57/2008: "Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 este coordonat de un vicepreședinte al A. N. pentru R. P., cu rang de subsecretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, care organizează, conduce si răspunde de activitatea acestui serviciu, denumit în continuare vicepreședinte".
Conform art. 17 alin. (3) din același act normativ: "în exercitarea atribuțiilor ce îi revin, vicepreședintele emite decizii și ordine".
În acest sens, prin art. 6 alin. 7 al O.U.G. nr. 25/2007, cu modificările ulterioare, este statuat în mod expres că "prin decizie, vicepreședintele A.
N. pentru R. P., care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului B. ".
În acest context, citează dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr.
554/2004:
Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în
lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."
Așadar, textul de lege care reglementează instituția aplicării amenzii administrative pentru neexecutarea unei sentințe irevocabile pronunțate în materia contencios-administrativ prevede aplicarea amenzii conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, prin lege, la executare.
Or, potrivit legii (art. 17 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1120/2006, art. 6 alin. 7 din O.U.G. nr. 25/2007), persoana obligată la îndeplinirea obligației prevăzute în hotărârea judecătorească este vicepreședintele A.N.R.P., care are atribuțiile legale în acest sens, iar nu președintele A. N. pentru R. P.
, care nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Totodată, solicită a se constata faptul că, în speța de față, solicitarea reclamantelor D. -C. R. și C. G. -A. a cu privire la amendarea P. lui A. N. pentru R. P. cu 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere este inadmisibilă.
Pentru realizarea creanțelor lor, reclamantele nu sunt îndreptățite să ceară, prin acțiunea dedusă judecății, aplicarea unei amenzi pentru neexecutare, ci au posibilitatea valorificării dreptului pe calea executării silite.
În raport de cele menționate, solicită să se respingă ca inadmisibilă aplicarea conducătorului autorității pârâte a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Mai mult decât atât, învederează faptul că, reclamantele D. -C. R. și C. G. -A. a au formulat cerere de executare silită în vederea recuperării despăgubirilor bănești stabilite prin Hotărârile nr. 129 și 130/2010 și a cheltuielilor de judecată, așa cum a fost stabilit prin Sentința civilă nr. 2530 din 0_ pronunțată de Tribunalul Cluj, fiind astfel format dosarul de executare silită nr. 336/2012 de către B.E.J. Bran C. an.
B.E.J. Bran C. an a procedat la emiterea somației în dosarul de executare nr. 336/2012. De asemenea, prin procesul-verbal încheiat în dosarul în cauză, s-a stabilit în sarcina pârâtei, A. N. pentru R. P.
, obligația de plată a sumei de 623.160,11 lei reprezentând totalul despăgubirilor acordate și a cheltuielilor de judecată în baza sentinței amintite anterior plus suma de 14.477,11 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Cu privire la punerea în executare a obligațiilor stabilite de către instanțele judecătorești prin care A. N. pentru R. P. trebuie să plătească sume de bani în favoarea persoanelor îndreptățite, precizează următoarele:
În realizarea funcțiilor sale, A. N. pentru R. P.
gestionează, coordonează și controlează procesul de restituire a proprietăților și de acordare a despăgubirilor pentru proprietățile preluate în mod abuziv de către regimul comunist.
În reprezentarea intereselor Statului Român și pentru gestionarea eficientă, corectă și responsabilă a banului public, A. N. pentru R.
P. trebuie să prevină eventualele prejudicii, care ar putea fi aduse bugetului său și implicit al Statului Român.
Având în vedere practica constantă de executare silită pe calea popririi și existența numărului foarte mare de popriri dispuse, consecința inevitabilă este blocarea conturilor A. N. pentru R. P., fapt ce pune instituția în imposibilitatea de a plăti voluntar a despăgubirilor de care
beneficiază persoanele îndreptățite în temeiul Legii nr. 9/1998 și Legii nr. 290/2003.
Din acest motiv, până la această dată, A. N. pentru R. P. a fost în imposibilitatea de a pune în executare Sentința civilă nr. 2530 din 0_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ .
în ceea ce privește obligarea A.N.R.P. să plătească reclamantelor despăgubiri reprezentând dobânda legală stabilită prin titlul executoriu Sentința civilă nr, 2530/0_ a Tribunalului C. începând cu data expirării termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței și până la plata: efectivă a sumei cuprinse în titlul executoriu, face următoarele precizări.
Legea nr. 290/2003 sau în Normele metodologice pentru aplicarea acesteia aprobate prin H.G. nr. 1120/2006 completată și modificată, nu există nicio dispoziție legală în această materie prin care să se arate că obligația de plată este purtătoare de dobânzi.
De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, astfel cum arată și titlu ei, este o lege de reparație specială, ale cărei dispoziții sunt de strictă interpretare.
Pentru actualizarea compensațiilor bănești se aplică dispozițiile art. 18 din H.G. 1120/2006, alin. 6 potrivit cărora "Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică, față de luna decembrie a anului anterior."
Astfel, legiuitorul în dispozițiile Legii nr. 290/2003 a stabilit clar calea de urmat în situația în care nu se respectă termenele de plată ale compensațiilor bănești, respectiv actualizarea cotei de 60% în raport de indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de către Institutul Național de Statistică față de luna decembrie a anului anterior. A extinde aplicabilitatea acestor prevederi înseamnă a încălca cadrul legai existent pe principiul conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Astfel, în temeiul art. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9. art. 304 ind. 1 C.proc.civ., solicită sa se admită recursul formulat împotriva Sentinței civile nr. 13744/_ pronunțata de Tribunalul Cluj și sa se modifice sentința atacata în sensul respingerii acțiunii formulata în fond de reclamantele D. -C. R. și
C. G. -A. a ca fiind neîntemeiată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 C.proc.civ., Legea nr.290/2003, cu modificările și completările ulterioare, HG nr.1120/2006.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Băeșu G., în calitate de P. al A. N. pentru R. P.
solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, fiind reiterate motivele de nelegalitate mai sus redate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prin sentința atacată, Tribunalul Cluj a admis în parte actiunea formulata si precizata de reclamantele D. -C. R. si C. G. -A. a, fiind dispusă aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie paratului B.
G., in calitate de presedinte al ANRP, amenda calculata incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul civil nr._ .
A fost obligată parata ANRP sa plateasca reclamantelor despagubiri reprezentand dobanda legala calculata la suma stabilita prin titlul executoriu- sentinta civila nr 2530/2012 a Tribunalului C. incepand cu data expirarii termenului de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a Sentintei civile nr 2530/_ pronuntata de Tribunalul Cluj si pana la plata efectiva a sumei cuprinse in titlul executoriu.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că pârâtul, în calitate de președinte al ANRP, se face vinovat de neefectuarea demersurilor pentru punerea în aplicare a dispozitivului Sentinței Civile nr. 2530/2012.
Prin sentința civilă nr. 2530/2012 a Tribunalului C., irevocabila la data de_, parata ANRP a fost obligata sa plătească reclamantelor despăgubiri in cuantum total de 603.723 lei si cheltuieli de judecata in cuantum de 4960 lei.
Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, președintele ANRP, apreciind că acestuia îi revenea obligația de a pune în executare hotărârea instanței de contencios administrativ, obligându-l pe acesta la plata amenzii, în cuantumul prevăzut de textul legal pe care reclamantele și-au întemeiat pretențiile.
Cu privire la aceste statuări, două sunt chestiunile esențiale ridicate de către pârâți prin recursurile declarate, respectiv se reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a președintelui ANRP și se arată că titlul pronunțat în dosarul_ al Tribunalului C. nu este susceptibil a fi pus în executare prin procedura specială prevăzută de textul art. 24 și 25 din LCA, fiind expuse și argumente legate de imposibilitatea obiectivă de a se conforma celor dispuse pe cale judecătorească în care s-a aflat autoritatea.
Dintre aceste critici, Curtea urmează a o analiza, cu prioritate, pe cea referitoare la inadmisibilitatea cererii, având în vedere efectele pe care ea le produce în economia cauzei, deoarece, trebuie stabilit, în primul rând, dacă hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ intră sub incidența prev. art. 24 alin. 1 din LCA, abia apoi trebuind a fi analizate apărările referitoare la lipsa calității procesuale pasive și cele de fond.
În doctrină s-a relevat că executarea hotărârilor de contencios administrativ poate parcurge mai multe etape, fiecare având propriile mijloace de constrângere. Astfel, de principiu, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă constituie titlu executoriu și trebuie adusă la îndeplinire fie în termenul stabilit
de instanță, fie în cel prevăzut de lege (30 de zile).
Pe de altă parte, nu trebuie ignorat că procedura de executare este diferită, în funcție de conținutul titlului executoriu, arătându-se că hotărârile de anulare a actelor administrative cu caracter normativ sunt supuse prev. art. 23, iar nu celor ale art. 24 din LCA, respectiv modalitatea specifică de aducere a lor la îndeplinire este aceea a publicării în Monitorul Oficial al României, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor, la solicitarea instanțelor, operațiunea de publicare fiind scutită de taxe.
Fiind analizate textele art. 24 și 25 din lege, s-a relevat că executarea silită, în maniera specifică domeniului contenciosului administrativ, este necesară, în primul rând, în cazul hotărârii de obligare a autorității publice la rezolvarea cererii, indiferent dacă ea dublează hotărârea de anulare a actului sau nu.
Astfel, sunt vizate: hotărârile de anulare a actului administrativ și, în același timp, de obligare a autorității publice la emiterea unui alt act sau la efectuarea unei operațiuni administrative, precum și hotărârile date în urma tăcerii administrative sau a refuzului nejustificat explicit.
Drept urmare, sancțiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de constrângere, prin constrângerea pe care o prezintă pentru conducătorul autorității publice, spre a determina pârâta
(autoritatea publică) să execute obligația de "a face" stabilită prin hotărârea judecătorească.
Este un mijloc indirect de asigurare a executării obligației de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ, respectiv de a elibera conform dispozițiilor hotărârii judecătorești un act, adeverință, numai în acest caz nefiind necesară apelarea la prevederile dreptului comun în materie de executare silită.
Deși prima instanță face apel la prev. 6 alin. 7 din OUG nr. 25/2007, conform cărora plata despăgubirilor se poate face exclusiv prin emiterea unei decizii de catre conducatorul ANRP, nu trebuie ignorat că cererea de executare trebuie raportată la cele cuprinse în dispozitivul titlului obținut de reclamante, iar nu la alte elemente, exterioare acestuia. Numai în ipoteza în care sentința privea obligația pârâtului de a se conforma acestor prevederi, în sensul de a se dispune, în mod expres, emiterea deciziei la care face referire tribunalul, ar fi devenit incident textul invocat de reclamante în susținerea cererii.
Ca atare, Curtea va achiesa considerentelor expuse de cei doi recurenți, conform cărora, în prezenta cauză, această solicitare nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât obligația la plata unei sume de bani stabilită prin hotărâre judecătorească poate și trebuie pusă în executare prin procedura executorie de drept comun antamată în Codul de procedură civilă, aceasta nefăcând obiectul dispozițiilor art. 24-25 din Legea contenciosului administrativ.
Prin sentința a cărei executare o solicită reclamantele, A.N.R.P. nu a fost obligată să încheie, să înlocuiască, sau să modifice un act administrativ să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, ci să plătească o sumă de bani, obligație care nu face obiectul procedurii speciale de executare instituită de Legea nr. 554/2004.
Orice debitor, chiar și o autoritate administrativă, poate semna un titlu de plată pentru satisfacerea creditorului său, fără ca acest fapt să reprezinte o operațiune administrativă supusă dispozițiilor speciale ale Legii nr. 554/2004.
Pentru neîndeplinirea unei obligații de plată a unei sume de bani se poate declanșa executarea silită potrivit art. 371/2 C.pr.civ., prin intermediul executorului judecătoresc, fără a fi necesară pronunțarea unei alte sentințe de către instanță.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 4496 din_, prin care a statuat în sensul celor susținute de recurenți.
În concluzie, având în vedere că titlul executoriu invocat de către reclamante nu este unul ce intră sub incidența prev. art. 24 alin. 1 din LCA, nu se poate susține cu temei că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile alin. 2 al aceluiași text, motiv pentru care recursul pârâților va fi admis, în baza prev. art. 25 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cu consecința modificării sentinței și a respingerii cererii reclamantelor, aceste apărări, ce au fost validate de către Curte, având, în fapt, valențele unui fine de neprimire.
Așa fiind, Curtea este dispensată de a analiza celelalte critici de nelegalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A. | N. | PENTRU R. | P. | |
și BĂEȘU G. în calitate de președinte al A. | N. | PENTRU R. | P. |
împotriva sentinței civile nr. 13744 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj, pe care o modifică în tot, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de reclamante.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
P. , S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, M. -I. I. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: M. F. B.
