Decizia civilă nr. 170/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/2013
Ședința publică din 20 Martie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTOR I. P. JUDECĂTOR I. U. GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de recurent D.
G. A F. P. B. -N. (subrogat în drepturile C. J. de A. de S.
B. -N. ) împotriva sentinței civile nr. 555/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar cu nr. de mai sus, în contradictoriu cu intimat S. M., având ca obiect contestație la executare.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 06 martie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, pentru termenul din 13 martie 2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru termenul de azi.
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L
Prin sentinței civile nr. 555/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar cu nr. de mai sus, s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul S.
în contradictoriu cu intimata C. DE A. DE S. A JUDEȚULUI B. -
, și în consecință s-a dispus anularea ca netemeinice a formelor de executare silită, respectiv a titlului executoriu nr. 5037/_, precum și a somației nr. 5037/_ ambele emise de către C. de A. de S. a Județului B. -N. .
A fost obligata intimată să-i plătească contestatorului suma de 154,5 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond în baza probelor administrate a reținut următoarele:
În speță obiectul executării silite și al demersurilor aferente rezidă în emiterea somației, cât și a titlului executoriu nr. 5037/_ evidențiate, pentru suma totală de 1.732,30 lei din care cuantumul de 966 lei reprezintă contribuție de asigurări de sănătate și suma de 766,30 reprezintă majorări de întârziere pentru neefectuarea plăților la scadență, aferente veniturilor realizate din activitatea independentă și reglementate de dispozițiile art. 257 alin. 2 lit. "b"; din Legea nr. 95/2006 și în circumstanțele în care debitorul a realizat venituri în intervalul de timp cuprins între anii 2007-2011.
În acest sens, s-a reținut considerentul redat de către intimată, potrivit căruia casele de asigurări de sănătate sunt autorități publice abilitate prin lege să administreze FNUASS care reprezintă venituri publice și se cuvin bugetului general consolidat.
Astfel, legea instituie obligația tuturor cetățenilor români, cu domiciliul în România de a contribui la fond, iar persoanele exceptate de la plata acestor contribuții sunt prevăzute expres de dispozițiile art. 213 din Legea nr. 95/2006, și în consecință pentru toți ceilalți cetățeni subzistă obligația de plată evidențiată.
În speță contestatorul are calitate de persoană fizică ce a realizat venituri din activitate independentă în intervalul cuprins între anii 2007-2011, iar în această calitate îi revine obligația să plătească contribuții la FNUASS la termenele prevăzute de lege, adică până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru.
Prin Decizia nr. 536/_, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare, prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. "a-d"; din aceeași ordonanță.
Așadar, dispozițiile art. 44 alin. 3 sunt neconstituționale, în măsura în care nu prevăd că modalitatea comunicării prin publicitate a actului administrativ fiscal poate fi utilizată numai în cazul în care contribuabilul nu s-a prezentat la sediul organului administrativ fiscal emitent sau dacă, prezentându-se, a refuzat să primească actul sub semnătură.
În această ipoteză, autoritatea administrativă trebuie să facă dovada că a trimis actul prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace, ca, de exemplu, fax sau e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia.
Verificându-se piesele dosarului de executare silită, s-a constatat că s-au comunicat către persoana fizică S. M. actele de urmărire, cele două decizii de impunere cu confirmare de primire la datata de_, sub semnătură și prin evidențierea calității de destinatar.
În consecință s-a reținut că, dosarul de urmărire s-a comunicat și contestatorului în ceea ce privește toate elementele componente, deci inclusiv titlurile de creanță evidențiate (deciziile de impunere), prin raportare la care subzistă dreptul de exercitare a contestației pe cale administrativă.
În speță din analiza pieselor dosarului de executare silită, care a fost comunicat la solicitarea expresă a instanței, se poate reține faptul că, atât somația, cât și titlul executoriu, emise de către intimată i-au fost comunicate contestatorului prin modalitatea scrisorii recomandate cu confirmare de primire și titlul executoriu redă în mod distinct, dar printr-o simplă enumerare cuantumul contribuției și cel al majorărilor de întârziere percepute, cu evidențierea documentului prin care s-a stabilit suma de plată, a termenului legal de plată, precum și a cuantumului sumei datorate.
Menționează însă că, nu s-a redat modul de calcul, perceperea penalităților, cât și documentul prin care s-au calculat sumele datorate cu titlul de contribuție, în contextul în care toată lista enumerativă vizează aceeași dată de_ (pentru intervalul 2007-2011) și respectiv data de_ pentru anul 2011.
Astfel, în privința acestei proceduri de executare silită, se impunea mai întâi emiterea titlului de creanță, dar în mod singular și nu global pe perioada 2007-2011 (distinct pentru fiecare an) și ulterior pe anul 2011, cu informare la finele fiecărui an, care să conțină obligațiile de plată stabilite, individualizat, constând din contribuția de asigurări de sănătate și cu evidențierea termenului de plată scadent și cu posibilitatea pe care o conferă legea contestatorului, în ipoteza în care apreciază că a survenit o vătămare a drepturilor și intereselor sale, să recurgă la contestația pe cale administrativă a fiecărui titlu distinct.
Doar ulterior se impunea emiterea actelor de executare silită, constând din somație și titlu executoriu care să se axeze pe un atare titlu de creanță și pentru fiecare an în mod distinct.
Deși intimata relevă că există o încadrabilitate pe termenul de prescripție prevăzut de codul de procedură fiscală, apreciem că modalitatea în care s-a procedat la emiterea acestor forme de executare silită, nu este corectă, debitorul având dreptul să cunoască, să fie informat și atenționat anual, cu privire la debitul cumulat cu acest titlu, privind contribuția de asigurări de sănătate și cu încadrabilitate pe termenul de scadență fără perceperea penalităților, fără posibilitate de atac și fără drept de replică.
În privința titlurilor de creanță, menționează că, există posibilitatea contestației pe cale administrativă și la care se poate recurge în mod distinct, prin parcurgerea căilor și a procedurii prevăzute, inițial la organul fiscal care a emis titlu de creanță și apoi prin formularea plângerii în contencios administrativ și cu competența de soluționare aferentă.
În concluzie reținând argumentele expuse, cât și aspectele evidențiate privind modalitatea de îndeplinire a procedurii de executare silită cu deficiențele semnalate, instanța prin raportare și la prevederile art. 172, 173 din OG nr. 92/2003 republicată și coroborat cu art. 399 și următoarele Cod procedură civilă, a admis prezenta contestație la executare conform dispozitivului, apreciind că aceste forme de executare silită sunt netemeinice.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pe intimată să-i plătească contestatorului suma de 154,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și constând din taxă timbru, timbru judiciar conform chitanțelor justificative anexate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, intimata C. DE
A. DE S. a jud.B. -N., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
In motivarea recursului s-a arătat, în esență, că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât C. BN a emis două decizii de impunere, respectiv nr. l862/3l.03.20ll și decizia de impunere nr. 3935/03.l0.20ll, ambele fiind comunicate în mod legal debitorului, astfel cum a reținut și instanța de fond și nu au fost contestate de către debitor, nici în ceea ce privește baza de impunere, sumele stabilite ori modalitatea de individualizare.
In analiza legalității executării silite, instanța de fond a pornit de la o eroare de raționament juridic, analizând aspecte care sunt proprii unei contestații administrativ fiscale și nu unei contestații la executare.
In al doilea rând, intimata C. BN a criticat sentința ca fiind nelegală și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, invocând disp.art.23 alin.l din L.l46/l997, potrivit cărora nu se includ în cuantumul cheltuielilor de judecată acele
sume care cad în sarcina pârâtului, în cazul în care există posibilitatea restituirii, în condițiile legii, dacă se admite recursul.
La termenul din data de 30.08.20l2 recurenta a solicitat în scris (f.l0), să fie introdusă în cauză DGFP BN din cadrul ANAF, cu motivarea că prin OUG nr.l25/27.l2.20ll, C. de asigurări de sănătate nu mai are calitate procesuală și se impune citarea acestei autorități fiscale ce se subrogă în drepturile și obligațiile Casei de asigurări de sănătate, dobândind calitate procesuală în condițiile legii începând cu data de l iulie 20l2.
In baza prev.art.V alin.l, 4 și l0 din OUG nr.l25/20ll, în cauză a fost citată și ANAF- DGFP B. -N. care nu a mai depus alte înscrisuri și nici nu a formulat concluzii cu privire la soluționarea recursului.
Recursul este fondat
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele potrivit disp.art.304/l Cod procedură civilă, tribunalul constată că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dat motivul de recurs prev.de art.304 pct. 9 C.pr.civ, pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
In cauză se constată că au fost emise două decizii de impunere,respectiv nr. l862/3l.03.20ll și decizia de impunere nr. 3935/03.l0.20ll, ambele fiind comunicate în mod legal debitorului, astfel cum a reținut și instanța de fond și aceste decizii au fost comunicate debitorului anterior emiterii somațiilor de plată, și pentru că nu au fost contestate în termenul și condițiile prevăzute de art.205 și urm.C.pr.fiscală, acestea au devenit titluri executorii și au fost legal puse în executare, prin emiterea somațiilor de plată la data de 9.ll.20ll, primite de debitor la datele de l7.ll.20ll și 2l.ll.20ll, conform confirmărilor de primire depuse la dosar de intimată (f.3l,32).
Tot intimata a depus și confirmările de primire prin care i s-au comunicat anterior debitorului deciziile de impunere, respectiv din data de ll.l0.20ll și l3.l0.20ll (f.38-39).
In aceste condiții, în care deciziile de impunere ce constituie titluri de creanțe nu au fost contestate potrivit disp.art. l72 și 205 C.pr.fiscală, instanța de judecată nu mai poate examina legalitatea ori valabilitatea titlului executoriu, în cadrul contestației la executare, din moment ce, pentru contestarea acestora există o altă procedură prevăzută de lege, sens s-a pronunțat și I. prin decizia nr. l4/2007.
Astfel, tribunalul apreciază ca fiind temeinice și legale formele de executare silită, respectiv atât titlul executoriu cât și somația de plată - ambele cu nr. 5037/9.ll.20ll.
Pentru considerentele arătate, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, în baza art.3l2 C.pr.civ. se va admite recursul declarat în cauză, se va modifica sentința atacată, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
Urmare admiterii recursului, nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs privitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de intimata C. DE A. DE S. a jud.B. -N.
, cu sediul în B., str.G. nr.5, jud.B. -N., preluat de D. G. A F.
P. B. -N., cu sediul în B., str.l D. nr.6-8, jud. B. -N., împotriva
sentinței civile nr.555 din_ pronunțată de Judecătoria B. în dosar civil nr.3294/265/20ll, pe care o modifică, în sensul că respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul S. M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 martie 20l3.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
V. C. | I. P. | I. U. | L. | C. | A. |
Red/dact UI/CR 2 ex./ 22.04.20l3
Jud.fond: P. A. T.
