Decizia civilă nr. 182/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 182/R/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. -M. B.
Judecător R. M.
Judecător L. -A. C. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurent-contestator D. M.
E. împotriva sentinței civile nr.13482 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca privind și pe intimat M. C. - N., D. T. ȘI I. L., având ca obiect
contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei D. M.
E., av. A. Măstăcăneanu în substiuirea av.titular A. Coroian, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatului M. C. -N., D.
T. și I. L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța în temeiul art.1591alin.4 C.pr.civ., procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și, în consecință, modificarea sentinței recurate în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 965,8 lei, constând în taxa
de timbru de 41 lei, onorariu expertiză, în cuantum de 900 lei și taxe notariale în cuantum de 24,8 lei.
T. UL
Prin sentința civilă nr.13482/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea D. M. E. în contradictoriu cu intimatul M. C. N. - D. de T. și I. locale, S. de Executare silită Creanțe Buget Local și s-a constatat prescripția executării sancțiunii contravenționale în cuantum de 400 lei aplicată contestatoarei prin procesul verbal de contravenție nr.1. din_ . S-a dispus anularea somației nr.2. din_ și a titlului executoriu nr.1. din_, precum și a tuturor actelor de executare silită emise de intimată în dosar de executare nr.40836/2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că procedura de comunicare a procesului verbal de contravenție încheiat in cauză a fost viciată, astfel încât din coroborarea art.27 și art.14 din OG nr.2/2001, rezultă că în speță a intervenit prescripția executării sancțiunii contravenționale și ca urmare, executarea silită pornită împotriva contestatoarei este nelegală, astfel încât se impune anularea
formelor de executare silită începute în dosar execuțional nr.40836/2011 al M. ui
C. N. - D. de I. și T. L. .
În ceea ce privește obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată prima instanța a reținut că obligația comunicării procesului verbal de contravenție revine organului constatator, în situația în care contravenientul nu a fost de față sau refuză să semneze, conform art.26 din OG nr.2/2001, iar în vederea punerii în executare silită a amenzii, organul constatator are obligația de a comunica procesul verbal de contravenție către organele de specialitate ale unităților administrativ teritoriale în a cărei rază domiciliază contravenientul, executarea urmând să se facă în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale.
Conform normelor de procedură fiscală organul de executare nu are obligația de a verifica dacă procesul verbal de contravenție a fost comunicat contravenientului, ori dacă contravenientul a formulat plângere contravențională, această obligație revenind organului constatator conform art.141 din Codul de procedură fiscală.
Față de aceste aspecte, judecătoria a apreciat că necomunicarea procesului verbal de contravenție nu poate fi imputată intimatului, astfel încât nu se poate constata o culpă procesuală a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. M. E., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 965,8 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și că este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Recurenta a mai arătat că respingerea de către prima instanța a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală și obligațiile de natură administrativă care revin diferitelor organe anterior declanșării executării silite.
De asemenea, a învederat că atâta vreme cât pentru dovedirea pretențiilor sale a fost nevoită să avanseze cheltuieli de două ori mai mari decât cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, iar acesta era singura modalitate de a dobândi câștig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituționale și europene de acces la justiție și la un proces echitabil.
Intimatul M. C. -N., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și a arătat că organul de executare silită a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința sa de a avea cunoștință despre specimenul real al semnăturii contestatoarei și implicit de a-și putea formula o poziție procesuală adecvată situației reale din speță.
Intimatul a considerat că instanța de fond nu a fost în confuzie cu privire la raportul dintre culpa procesuală și obligațiile de natură administrativă care revin organului de executare silită, deoarece în condițiile în care suportarea cheltuielilor de judecată se întemeiază pe culpa procesuală a părții căzute în pretenții prin raportare exclusivă la conduita acesteia după declanșarea litigiului, iar în speță intimatul de îndată ce a luat cunoștință despre concluziile raportului de expertiză a formulat concluzii scrise prin care a fost de acord cu admiterea acțiunii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține că acesta fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, în urma analizei considerentelor sentinței atacate în raport cu dispozitivul acesteia, se constată instanța de fond a respins cererea de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată, întrucât, conform normelor de procedură fiscală, organul de executare nu are obligația de a verifica dacă procesul verbal a fost comunicat conform art.27 din OG 2/2001, ori dacă petentul a
formulat plângere contravențională, această obligație revine organului constatator,
conform art.141 C.pr.fisc, Prin urmare, există o contradicție evidentă între considerentele prin care s-a motivat respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată și dispozitivul în care s-a menționat "fără cheltuieli de judecată";.
Respingerea de către instanța de fond a cererii de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată are la bază confuzia între culpa procesuală și obligațiile de natură administrativă care revin diferitelor organe anterior declanșării executării silite. Prin urmare, este lipsit de relevanță argumentul judecătoriei cu privire la stabilirea organului căruia îi revine obligația de a verifica comunicarea procesului verbal, impunându-se doar observarea faptului că prin întâmpinarea formulată,
intimatul s-a pus admiterii contestației.
T. ul apreciază că, având în vedere că pentru dovedirea pretențiilor sale, recurenta a fost nevoită să avanseze cheltuieli de două ori mai mari decât cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, iar acesta era singura modalitate de a dobândi câștig de cauză, imposibilitatea de a recupera aceste cheltuieli echivalează cu o îngrădire a drepturilor constituționale și europene de acces la justiție și la un proces echitabil.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de D. M. E. împotriva sentinței civile nr.13482 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va obliga intimatul M. C. -N. la plata sumei de 965,8 lei cheltuieli de judecată la fond, constând în taxa timbru 41 lei, onorariu expertiză 900 lei, taxe notariale- 24,8 lei.
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga intimatul să plătească recurentei D. M.
E. suma de 21 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. M. E. împotriva sentinței civile nr.13482 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că obligă intimatul la 965,8 lei cheltuieli de judecată la fond.
Obligă intimatul să plătească recurentei D. M. E. suma de 21 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din _
Președinte, A. -M. B. | Judecător, R. M. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, L. B. |
Red.AMB/tehn.MG 2 ex. 18.03.13
Jud. fond P. E. ia
