Decizia civilă nr. 319/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 319/2013
Ședința publică din data de 6 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE P. Urs
Judecător I. -M. L. Judecător A. -C. Ț. Grefier S. -I. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent D. C. pentru M.
F. P., împotriva sentinței civile nr. 4831 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat A. V. V., intimat B. M., intimat C. A. A., intimat C. G. V., intimat CONT C. M., intimat C. ANA, intimat G. V., intimat H. L. P.
, intimat I. I. C., intimat I. ANA, intimat M. S. L., intimat M.
L. M., intimat M. I., intimat M. I. C., intimat R. M., intimat P. A. A., intimat P. E., intimat S. M., intimat R. V. A.
, intimat F. R., intimat C. V., intimat P. D., intimat V. M., intimat M. L. M., în calitate de mandatară a intimaților A. V. V. și alții, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 20 februarie 2013, când părțile au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
I N S T A N Ț A
Prin sentința civilă nr. 4831 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă contestația la executare formulată de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GE. RALA A F.
P. a JUDEȚULUI C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C., în contradictoriu cu intimații A. V. V., B. M., C. A. A., C. G.
V., CONT C. M., C. ANA, G. V., H. L. P., I. I. C. ,
I. ANA, M. S. L., M. L. M., M. I., M. I. C., R. M., P. A. A., P. E., S. M., R. V. A., F. R., C. V.
, P. D. si V. M., reprezentanți prin mandatar M. L., cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. P-ța Ș. cel M., nr. 1, jud. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin încheierea civilă nr. 8204/_ pronunțată de Judecătoria C. N. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silita împotriva debitorilor Ministerul Justiției, M. Economiei si F. prin D. C., Curtea de Apel C. si Tribunalul Cluj, în temeiul titlurilor executorii - Sentința Civila nr. 674/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, in dosarul nr._, Sentința civila nr. 2405/_ pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._, Sentința civila nr. 335/_ pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._, Sentința Civila nr. 653/_ pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._, Decizia Civila nr. 2918/R/_ pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._, Sentința civila nr. 4240/_ pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._, Decizia Civila nr. 1996/R/_ pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._, Sentința civila nr. 950/_ pronunțata de Tribunalul Cluj in dosar nr._ si Decizia Civila nr. 2064/R/_ pronunțata de Curtea de Apel C. in dosar nr._ .
Prin somația de executare emisă la data de_ în dosarul execuțional nr. 352/2011 al BEJ Manchevici M., Ministerul Finanțelor Publice prin DIRECȚIA GE. RALA a F. P. C., a fost somat să achite în termen de 1 zi suma de 7191924 lei, reprezentând debit principal și 41644 lei, cheltuieli de executare stabilite prin procesul-verbal de cheltuieli de executare din data de_ .
Analizând motivele de nelegalitate a executării invocate de contestator, instanța a reținut - contrar susținerilor acestuia - că executarea silita a fost încuviințata în condițiile art. 373 și 373 ind 1 C.pr.civ. prin încheierea civilă nr. 8204/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul. nr._, iar onorariul executorului judecătoresc a fost în mod corect stabilit raportat la dispozițiile art. 37 alin 1 lit d și alin 3 din Legea nr. 188/2000, fiind inferior chiar cuantumului de 1% prevăzut de lege, apărările formulate de contestator fiind neîntemeiate sub acest aspect.
În ceea ce privește comunicarea somației de executare către DIRECȚIA GE. RALA a F. P. C., instanța reține că, potrivit HG nr. 1386/_ privind organizarea si funcționarea M. ui Economiei si F. și Regulamentului de Organizare si Funcționare al direcțiilor generale ale finanțelor publice județene si unităților subordonate, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1820/_, direcția generală ale finanțelor publice reprezintă unitatea teritoriala a
M. ui Economiei si F., prin care se realizează, în mod unitar, strategia si programul de guvernare in domeniul finanțelor publice și se aplica politica fiscala a statului. Raportat la aceste dispoziții legale rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice sunt în fapt unitățile descentralizate la nivel teritorial ale M. ui F. P., pe numele căruia sunt deschise conturile trezoreriei Statului, în conformitate cu Legea nr. 312/2004, la nivelul fiecărei Direcții Județene a F.
. În acest context, urmărirea silita a Direcției Generale a F. P. C. pentru recuperarea creanței datorate de Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul titlurilor executorii menționate nu este nelegală.
Referitor la calificarea obligației stabilite în sarcina M. ui F. P. ca fiind una de rezultat sau de mijloace, instanța reține că obligația de plata stabilita printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie este una de rezultat, întrucât o hotărâre judecătorească stabilește drepturi efective, într-un conținut concret, susceptibil de executare, nefiind admisibila lăsarea executării hotărârii la latitudinea debitorului.
Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat apărările formulate de contestatoare nefundamentate în fapt și în drept, urmând ca acestea sa fie înlăturate, motiv pentru care a respins contestația formulată de aceasta ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termenul legal D. C. pentru Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea sa, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului se arată că hotărârea judecătoriei este nelegală, făcând referire la acte normative abrogate și fără legătură cu prezenta cauză, reținând greșit că în sarcina sa prin hotărârile judecătorești în discuție nu s-au stabilit obligații de plată a unor sume de bani, ci obligații de mijloace, de alocare a unor fonduri.
Susține nelegalitatea sentinței civile atacate și totodată, nelegalitatea executării silite raportat la dispozițiile art.1 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, potrivit cărora plata acestor sume se face în mod eșalonat și față de prevederile art. 1 al.2 din același act normativ potrivit cărora "orice cerere de executare silită se suspendă de drept";. Mai mult, termenul de o zi pentru executarea de bunăvoie a obligației este nelegal raportat la dispozițiile art. 2 și 3 din Legea nr. 110/2007 pentru modificarea și completarea OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii.
Prin întâmpinarea depusă intimații au solicitat respingerea recursului declarat, invocând prevederile deciziei nr. 1/2012 a ÎCCSJ dată în recurs în interesul legii prin care s-a reținut că împrejurarea că însăși curtea constituțională a stabilit că OUG 71/2009 este conformă Constituției și în acord cu art. 6 din CEDo nu înseamnă că instanțele sunt degrevate de a evalua ele însele efectele concrete ale unei norme juridice, confirmate ca fiind constituționale, asupra părților cauzelor pe care le soluționează și totodată, încălcarea art. 6 CEDO prin prelungirea nerezonabilă a termenului în care debitorii și-ar executa obligațiile de plată, eșalonarea plății acestora fiind dispusă prin Legea nr. 230/2011 pentru perioada 2012-2016, cu tranșe infime. S-a invocat și discriminarea prin încălcarea art. 14 din CEDO, raportat la faptul că colegi de alte instanțe și-au valorificat drepturile anterior precum și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii constituind un bun în sensul acesteia iar suspendarea de drept a executării silite ar avea ca efect imposibilitatea încasării creanțelor într-un termen rezonabil.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a actelor și lucrărilor dosarului și față de dispozițiile legale în materie tribunalul constată că acesta este fondat pentru argumente ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. la data de_ sub nr._ de către Biroul Executorului Judecătoresc MANCHEVICI M., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii - Sentința Civila
nr.674/_
pronunțată de Tribunalul Cluj, in dosarul nr. _
, Sentința civila
nr. 2405/_
pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._
, Sentința civila
nr.335/_
pronunțat de Tribunalul Cluj in dosar nr._
, Sentința Civila
nr.653/_
pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._
, Decizia Civila
nr.2918/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar nr._, Sentința civila nr.4240/_ pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._, Decizia Civila nr. 1996/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar nr._, Sentința civila nr.950/_ pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._ si Decizia Civila nr. 2064/R/_ pronunțată de Curtea de Apel C. in dosar nr._ împotriva debitorilor Ministerul Justiției, M. Economiei si F. prin D. C., Curtea de Apel C. si Tribunalul Cluj.
Prin încheierea civilă nr. 8204_ a Judecătoriei C. -N. a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor amintiți mai sus, iar prin somația de executare emisă în dosarul execuțional nr. 352/2011 al BEJ Manchevici M., debitorul Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. a fost somat să achite în termen de 1 zi suma de 7191924 lei reprezentând debit principal și 41644 lei cheltuieli de executare, prima instanță investită cu soluționarea prezentei contestații la executare apreciind legalitatea acestei proceduri, apărările formulate de către recurentă fiind înlăturate.
În acest context, reținem că, la momentul actual există un număr destul de ridicat de hotărâri judecătorești irevocabile având ca obiect plata unor drepturi salariale ale personalului din sistemul judiciar, dar și a altor categorii sociale, hotărâri judecătorești pronunțate intr-un interval de timp scurt, a căror punere in executare este de natură a produce efecte semnificative asupra bugetului de stat.
Această situație impune în mod necesar identificarea unor resurse suplimentare apte să asigure efectuarea plății sumelor stabilite prin aceste hotărâri judecătorești irevocabile, în contextul crizei economice și pentru a nu afecta alte categorii sociale, ceea ce presupune în mod obiectiv un anumit interval de timp.
Această situație este în acord cu jurisprudența constantă a CEDO ";(Cauza Burdov contra R. iei) în acest sens fiind de reținut faptul că "autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica cele mai adecvate mijloace pentru punerea in executare a hotărârilor judecătorești";. Bineînțeles este necesar ca acest termen să nu depășească intervalul de timp strict necesar identificării unor soluții optime pentru asigurarea resurselor necesare plății acestor drepturi salariale restante.
În această ordine de idei, prin OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, procedura de executare a fost eșalonata în trei etape, după cum urmează:
în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.";
În același timp, prezintă o deosebită relevanță în această speță prevederile art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009 conform cărora :";In cursul termenului prevăzut la alin 1 orice cerere de executare silită se suspendă de drept";.
Prin Decizia nr. 188 /_ a Curții Constituționale fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Curtea apreciind că există o stare de fapt obiectiva, cuantificabila și independenta de voința Guvernului, care pune in pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului roman, astfel că ordonanța de urgența a fost adoptată în vederea atenuării efectelor de criza
economica generalizata, adoptarea măsurii criticate reclamând, in mod indubitabil, urgenta. In aceste condiții, pentru conservarea stabilității economice a statului Guvernul a ales adoptarea acestei ordonanțe de urgenta, fiind în opinia noastră într- o situație extraordinară în sensul art. 115 alin 4 din Constituția României raportat la implicațiile financiare legate de punerea in executare a acestor hotărâri judecătorești irevocabile pentru apărarea stabilității economice a statului roman.
Analizând cauza și sub aspectul celor invocate prin întâmpinare, reținem că art. 6 §1 din Convenție statuează că "orice persoană, are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil..";.
În mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. În acest sens: "Curtea reamintește părților că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces"; în sensul art. 6 al. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. … or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi
. (Șandor c. României hot. din data de 24 martie 2005). Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți
. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp
. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).
Drept urmare, potrivit jurisprudenței instanței europene, în materie civilă, termenul rezonabil impus de art.6 §1 din convenție acoperă ansamblul procedurilor de fond, inclusiv a celor de executare a hotărârilor judecătorești (Poiss c. Austria, Pinto de Oliveira c. Portugalia) cu consecința că executarea unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie să fie considerată ca parte integrantă din noțiunea de proces, în sensul art. 6 § 1 . Astfel, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi c. Italia).
Astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c. Greciei și Sandor c. României, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției.
Pe cale de consecință, dacă administrația refuză să execute o hotărâre judecătorească sau o întârzie, garanțiile art. 6 §1 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, instanța
constată, în deplin acord cu jurisprudența instanței europene, că nu este oportun ca o persoana care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Metaxas c. Greciei).
Raportat la considerentele mai sus expuse, considerăm că administrația de stat nu poate, prin componentele sale, să ignore dispozițiile Convenției europene, adoptând reglementări legale care să-i creeze o situație favorabilă în raport de alți debitori și pe baza cărora să stabilească, în mod unilateral și arbitrar, data la care își va îndeplini efectiv obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină prin titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești irevocabile, mai ales dacă în acest fel se întârzie foarte mult executarea obligațiilor sale.
Pe de alta parte însă, în acord cu cele expuse anterior, tribunalul observă că executarea obligațiilor a fost doar amânată, că, deși autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, CEDO a apreciat că, în situații de excepție stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsura ce intră in marja de apreciere a statului.
În același sens este de observat hotărârea instanței de contencios european în cauza Dumitru contra României, în care într-o speță similară a statuat că, deși reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive, autoritățile statului au respectat mecanismul de eșalonare, sumele au fost actualizate, nefiind afectată însăși substanța dreptului, din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, măsurile dispuse fiind proporționale cu scopul urmărit, anume restabilirea echilibrului bugetar și fiind considerate ca urmărind un scop de utilitate publică.
Reținând, așadar, incidența în cauză a prevederilor OUG nr. 71/2009 precum si conformitatea acestei ordonanțe cu Constituția României si prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, tribunalul va constata că, contestația la executare formulată este întemeiată, executarea silita începută in dosarul execuțional nr. 352 /2011 al BEJ Manchevici M. fiind suspendată de drept, în temeiul art.1 alin 2 din OUG nr.71/2009.
In aceste condiții, văzând că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii, în temeiul art. 304 pct. 9 si art.312 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 4831 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul că va admite contestația la executare și va anula formele de executare emise în dosarul execuțional nr. 352/2011 al BEJ Manchevici M. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. C. împotriva sentinței civile nr. 4831 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul că admite contestația la executare și anulează formele de executare emise în dosarul execuțional nr. 352/2011 al BEJ Manchevici M. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, P. Urs | Judecător, I. -M. L. | Judecător, A. -C. Ț. |
Grefier, S. -I. Ș. |
Red.A.Ț./C.B./
2 ex. _
