Decizia civilă nr. 190/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 190/R/2013
Ședința publică de la 13 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. -M. B.
Judecător R. M. Judecător L. -A. C. Grefier L. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către recurentul M. C. N.
, DP L. împotriva sentinței civile nr.12893 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca privind și pe intimatul B. I., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul B. I., lipsă fiind reprezentantul recurentului M. C. -N., DP L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța în temeiul art.1591alin.4 Cod procedură civilă, procedează la verificarea din oficiu a competenței, stabilind că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză; recursul a fost declarat în termen, motivat și comunicat cu intimatul.
De asemenea, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 11 februarie 2013, întâmpinare de către intimatul B. I., prin care nu se invocă motive noi, astfel că, instanța apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu recurentul.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de către recurentul M.
C. -N., DP L., menținerea hotărârii Judecătoriei C. -N. ca fiind legală și temeinică; fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 12893/_ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă plângerea formulată de petentul B. I. în contradictoriu cu intimatul Mun. C. -N.
, DP L., C. -N. și în consecință a fost anulat procesul-verbal nr. 39417/484/_ încheiat de intimat în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 39417/484/_, încheiat de intimatul Mun. C. -N. - DP L., petentul B. I. a fost sancționat de intimat cu amendă contravențională în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea
faptei prevăzute HCL C. -N. nr. 149/2009, art. 2, reținându-se că la data de _
, ora 21.00, pe domeniul public al orașului C. -N., str. E. R., în calitate de utilizator/proprietar al autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ a încălcat prevederile acestui text normativ privind oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor prin care se împiedica accesul la obiectivele de interes public (puncte trafo/gospodărești, centrale termice, alei, parcuri, locuri de joaca, etc.).
Sub aspectul legalității
procesului-verbal atacat, instanța de fond a observat că dispozițiile art. 6 din CEDO sunt incidente în materie contravențională, așa cum a statuat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 197/2003. În consecință, instanța de fond a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție de legalitate, care trebuie însă să fie corelată cu prezumția de nevinovăție aplicabilă petentului, fapt care implică dreptul contravenientului de a dovedi liber, cu orice mijloc de probă, caracterul nereal al mențiunilor înscrise în procesul-verbal.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 39417/484/_ nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că procesul-verbal trebuie să cuprindă o serie de mențiuni obligatorii, acestea fiind enumerate de art.16 din OG nr.2/2001. Cu toate astea numai unele sunt obligatorii sub sancțiunea nulității absolute ce poate fi invocata de instanța din oficiu. Cum rezulta din art.17, lipsa mențiunilor privind fapta săvârșită atrage nulitatea absolută pe care instanța o poate invoca din oficiu. Din modul în care este formulat textul și văzând și prevederile art.16 alin.1 cu privire la descrierea faptei contravenționale, instanța conchide ca aceeași sancțiune intervine și în situația când descrierea faptei este vagă, imprecisă, așa încât persoana sancționată nu poate cunoaște în concret pentru ce anume s-a aplicat sancțiunea, iar instanța, chemată să analizeze temeinicia procesului-verbal nu poate stabili în baza celor reținute în acesta fapta contravențională ce se imputa celui sancționat.
În speță instanța de fond a constatat că în conformitate cu prevederile art. 1 lit. e din HCL C. -N. nr.149/2009, constituie contravenție oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/autovehiculelor prin care se împiedică accesul la obiectivele de interes public (puncte trafo/gospodărești, centrale termice, alei, parcuri, locuri de joaca, etc.). Așadar caracterul contravențional al faptei de oprire, staționare, parcare este condiționat de consecința produsă și anume împiedicarea accesului la obiectivele de interes public (puncte trafo/gospodărești, centrale termice, alei, parcuri, locuri de joaca, etc.).
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că simpla mențiune în procesul- verbal ca petentul ar fi oprit/staționat/parcat autovehiculul într-un loc prin care se împiedică accesul la obiectivele de interes public, prin redarea textului actului normativ, nu este satisfăcătoare, în măsura în care instanța nu poate cunoaște dacă în concret a fost împiedicat accesul la vreun obiectiv de interes public, din cele enumerate (sau altul, enumerarea fiind exemplificativa) și în caz afirmativ, care a fost acela. Or, în aceste condiții, a apreciat că lipsa indicării exprese a obiectivului de interes public cu privire la care s-a împiedicat accesul prin fapta petentului,
împiedică instanța să stabilească dacă într-adevăr s-a comis o contravenție și în caz afirmativ să cunoască toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei. În aceste condiții, apreciind că descrierea faptei nu întrunește exigentele prevăzute de art.17 și art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, instanța de fond a admis plângerea, a desființat procesul-verbal, fără a mai aprecia necesară analiza
temeiniciei acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs M. C. -N. ,
declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ .
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală deoarece împrejurarea reținută de instanța de judecată conform căreia, procesul verbal nu cuprinde o descriere suficientă a faptei săvârșite este neconformă realității, în condițiile în care descrierea acesteia este clară și precisă, nefiind imperios necesara menționarea detaliilor la care face referire instanța. Agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului verbal că, la data efectuării controlului, pe str. E. R. din Mun. C. -N., proprietarul și utilizatorul autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a încălcat prevederile art. 1 lit. E din HCL 149/2009 privind oprirea, staționarea și parcarea vehiculelor/ autovehiculelor prin care se împiedică accesul la obiectivele de interes public (puncte trafo/ gospodărești, centrale termice, alei, parcuri, locuri de joacă, etc.). În acest sens, în doctrină s-a subliniat faptul că "o descriere succinta a faptei este suficientă, cu condiția să o poată identifica suficient de precis"; (O. Podar, R. Chiriță - O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, comentată și adnotată, ed. Sfera Juridică, C. -N., 2006, p. 125). Chiar dacă fapta coincide cu conținutul normei legale, aceasta nu înseamnă că erau necesare alte mențiuni din partea agentului constatator pentru ca procesul verbal să fie legal întocmit.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și sub toate aspectele, în condițiile art. 3041Cod Procedură Civilă,
tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică. Astfel, potrivit art. 16 din OG 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de munca ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o
asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac și organul la care se depune plângerea.
În conformitate cu art. 17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata și din oficiu.
Problema care se pune în speța de față este aceea de a ști dacă descrierea deficitară a faptei poate fi echivalată cu lipsa descrierii acesteia. Raportat la modul de redactare al articolului 16 din OG 2/2001, potrivit căruia descrierea faptei trebuie să cuprindă indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, credem că descrierea deficitară poate fi asimilată lipsei descrierii faptei, deoarece o descriere sumară îl lipsește petent de posibilitatea de a-și exercita apărarea în cunoștință de cauză, în mod eficient, în raport de toate împrejurările cauzei și ale faptei contravenționale de care este acuzat. Astfel, deși legislația internă și cea europeană consacră ideea că procesele verbale de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, aceasta este numai relativă, și în echilibru cu prezumția de nevinovăție a petentului. Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, drept reglementat și de legislația internă și anume art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În condițiile în care agentul constatator s-a limitat să redea textul de lege, fără a indica obiectivul de interes public la care petentul a împiedicat accesul prin parcarea sa defectuoasă, în condițiile în care variantele din textul de lege sunt numai exemplificative, prin urmare existând posibilitatea de a fi parcat în fața unui alt obiectiv decât cele indicate, și poate de importanță mai redusă, nu i s-a respectat petentului dreptul la apărare, și prin urmare nu s-a respectat o proporție între prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție a celui acuzat de săvârșirea contravenției.
Prin urmare instanța de fond a apreciat corect că simpla mențiune în procesul-verbal ca petentul ar fi oprit/staționat/parcat autovehiculul într-un loc prin care se împiedică accesul la obiectivele de interes public, prin redarea textului actului normativ, nu este satisfăcătoare, în măsura în care nu se poate cunoaște dacă în concret a fost împiedicat accesul la vreun obiectiv de interes public, din cele enumerate, sau altul, câtă vreme enumerarea fiind exemplificativă, și în caz afirmativ, care a fost acela. Or, în aceste condiții, prima instanță a apreciat în mod justificat că lipsa indicării exprese a obiectivului de interes public cu privire la care s-a împiedicat accesul prin fapta petentului este de natură a pune instanța de judecată în imposibilitatea să stabilirii dacă într-adevăr s-a comis o contravenție și în caz afirmativ a împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei.
În altă ordine de idei din fotografiile depuse de petent la dosar, reiese că de fapt petentul a parcat în fața unui garaj părăsit, un loc viran, care numai a obiectiv de interes public nu seamănă.
Sintetizând toate cele de mai sus, tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 12893/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul Mun. C. -N., cu sediul în C. -N.
, str. M., nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 12893/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, A. -M. B. | Judecător, R. M. | Judecător, L. -A. C. |
Grefier, L. B. |
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
Jud.fond: C. I.
