Decizia civilă nr. 20/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 20/2013
Ședința publică din data de 7 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. | A. | M. | |
JUDECĂTORI: S. | L. R. | ||
A. | -I. | A. | |
GREFIER: M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant S. | T. | |
N. | V. F. al F. P. și al altor C. de P. Î. în M. | din |
Ramurile de Activitate Sivicultură, Economia Vânatului, Salmonicultura, Exploatarea și Prelungirea Lemnului din Raza Județelor Alba, Bistrița-Năsăud, C.
, Maramureșîmpotriva sentinței civile nr. 9894 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul- pârât I.
T. de R. S. și de V. C. -N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Intimatul- pârât I. T. de R. S. și de V. C. -N. a depus la dosar întâmpinare.
Recurentul- reclamant S. T. N. V. F. al F. P. și al altor C. de P. Î. în M. din Ramurile de Activitate Sivicultură, Economia Vânatului, Salmonicultura, Exploatarea și Prelungirea Lemnului din Raza Județelor Alba, Bistrița-Năsăud, C., Maramureș și intimatul- pârât I.
T. de R. S. și de V. C. -N. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art.15 lit. a din Legea 146/1997 și că întâmpinarea a fost depusă la dosar cu 5 zile înainte de termenul de judecată fixat în cauză.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat reprezentantul recurentului- reclamant S. T. N. V. F. al F. P. și al altor C. de
P. Î. în M. din Ramurile de Activitate Sivicultură, Economia Vânatului, Salmonicultura, Exploatarea și Prelungirea Lemnului din Raza Județelor Alba, Bistrița-Năsăud, C., Maramureș, consilier juridic Coța Potropopescu M. și a luat cunoștință despre rămânerea cauzei în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 9894/_, pronunțată în dosar nr._ de către Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. T.
N. V. F. AL F. P. SI AL A. C. DE P. I. IN M., în numele și pentru membrul de sindicat C. P. GLIGOR, în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE R. S. SI V. C. N., având ca obiect anulare decizie.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de_, reclamantul S. T.
N. V. F. AL F. P. SI AL A. C. DE P. Î. IN M. DIN RAMURILE DE ACTIVITATE SIVICULTURA, ECONOMIA VÂNATULUI, SALMON. LTURA, EXPLOATAREA SI PREL. IREA LEMNULUI DIN RAZA JUDEȚELOR ALBA, BISTRIȚA -NASAUD, C., MARAMUREȘ în contradictoriu cu pârâtul I. UI T. DE R. S. SI V. C. N., a solicitat anularea Deciziei nr.6/_ de sancționare disciplinara cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o luna de zile a membrului de sindicat C. P. Gligor si, pe cale de consecința, obligarea paratei la restituirea sumelor de bani reținute in baza deciziei contestate.
În motivarea acțiunii, se arată că sub aspectul legalității decizia de sancționare contestata este nula absolut .
Astfel, decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute raportat la prevederile art.50 al.3 lit. a din HG 1344/2007.
S-a menționat ca a fost sancționat pentru neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor așa cum rezulta din raportul de cercetare disciplinara, întocmit de comisiei de disciplina din carul I.T.R.S.V. C. -N., numărul si data de înregistrare a acestui raport nefiind indicate in cuprinsul deciziei de sancționare contestate.
În cuprinsul deciziei nu se face vreo referire cu privire la ce acte normative din legislația silvica au fost încălcate de către funcționarul public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Raportul de cercetare disciplinara nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute raportat la prevederile art.49 al.1 lit.d, e si g din HG 1344/2007.
Văzând conținutul Raportului de cercetare disciplinara nr.26/_, se evidențiază ca fapta sesizata reprezentând "neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor" nu acoperă cerința legala privitor la evidențierea faptei sesizate si a circumstanțelor in care a fost săvârșită, totodată, probelor administrate fiind doar enumerate fără arătarea numărului de înregistrare si a conținutului acestora.
Comisia de disciplina care a efectuat cercetarea disciplinara nu a fost legal constituită în condițiile art.4 din HG 1344/2007.
Apoi, adresa nr.7963/_ înaintata Comisiei de Disciplina de către conducătorul instituției publice privitor la nota întocmită de ing. R. Bodin înregistrata sub nr.7707/_ la registratura ITRSV a fost transmisa secretarului comisiei de disciplina cu depășirea termenului de maximum 3 zile lucrătoare de la data depunerii la registratura instituției publice ITRSV C., cu
încălcarea prevederilor art.27al.2 din HG 1344/2007.
Sub aspectul temeiniciei, apreciază că abaterea disciplinara reținuta in sarcina sa nu exista, îndeplinindu-și întocmai si la timp atribuțiile specifice postului pe care îl ocupa in cadrul ITRSV C. .
Pârâtul I. T. de R. S. și de V. C. -N., a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală, iar pe fondul cauzei ca fiind neîntemeiată.
A mai reținut prima instanță că prin Decizia nr. 6/_ emisă de către pârâtă membrul de sindicat C. P. Gligor a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o lună de zile pentru neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, așa cum reiese din raportul de cercetare disciplinară întocmit de comisia de disciplină din cadrul ITRSV C. N. . Pe fondul cauzei, motivele invocate de reclamant au fost considerate neîntemeiate.
Astfel, decizia de sancționare prevede mențiunile obligatorii statuate de art. 50 al. 3 din HG 1344/2007, respectiv neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, făcându-se referire la raportul de cercetare disciplinară întocmit în acest sens, motiv pentru care apreciem că individualizarea faptei este legală și temeinică.
Același aspect se poate reține și în privința raportului de cercetare disciplinară, evidențiindu-se faptele sesizate și circumstanțele în care au fost săvârșite, respectiv marcarea unor arbori aflați înafara fondului forestier cu ocazia unui control parțial efectuat de către acesta, neconformarea la dispozițiile legale privind restrângerea exercițiului unor drepturi datorită naturii funcțiilor publice deținute . - a se vedea pct. 1-4 din raport ( f 10).
Apoi, comisia de disciplină la care face referire reclamantul a fost legal constituită, fiind constituită urmare a Deciziei nr. 70/_ emisă de pârâtă.
Procedura disciplinară nu a fost viciată, contrar susținerilor reclamantului, obiectul cercetării administrative constituindu-l sesizările înregistrate sub nr. 7963/_, 259/_ și 321/_ care au fost legal transmise secretarului comisiei de disciplină, termenele prevăzute de art. 27 al. 2 din HG 1344/2007 nefiind termene de decădere.
Pe fondul problemei, instanța a constatat faptul că reclamantul nu a adus probe în susținerea pretențiilor sale, invocând doar faptul că la baza cercetării sale disciplinare stau conflictele avute cu conducerea instituției pârâte, nedovedindu-și astfel nevinovăția în privința abaterii disciplinare reținute în sarcina sa.
Prin urmare, procedura referitoare la sancționarea reclamantului s-a respectat, sancțiunea aplicată fiind legală și temeinică, motiv pentru care în temeiul art. 8-18 din Legea 554/2004 a fost respinsă acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. T. N.
F. AL F. P. SI AL A. C. DE P. I. IN M., în numele și pentru membrul de sindicat C. P. GLIGOR, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare din prisma insuficientei cercetări a fondului de către instanța de fond, precum si, in vederea completarii probatiunii prin administrarea probei cu martori; in subsidiar, admiterea recursului, modificarea in totalitate a hotărârii atacate și admiterea acțiunii introductivă de instanță astfel cum a fost aceasta formulată, respectiv, anularea deciziei nr.6/_ de sancționare disciplinara cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o luna de zile a numitului C. P. Gligor si, pe cale de consecința, obligarea paratei la restituirea sumelor de bani retinute in baza deciziei contestate.
Motivând recursul, se arată că prin cererea introductiva de instanța s-a solicitat anularea deciziei nr.6/_ de sancționare disciplinara cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o luna de zile a numitului C. P. Gligor si, pe cale de consecința, obligarea paratei la restituirea sumelor de bani retinute in baza deciziei contestate, invocând, in principal, aspecte legate de nelegalitatea
deciziei de sancționare, precum si vicierea cercetarii administrative, cu indicarea textelor lega le încălcate din HG 1344/2007.
Sub aspectul temeiniciei abaterii disciplinare, prin cuprinsul cereri de chemare in judecata s-a solicitat, in concret, pe langa administrarea probei cu înscrisuri si încuviințarea probei cu martori, in dovedirea aspectelor invocate in actiune, in sensul indeplinirii întocmai si la timp a atributiilor specifice funcției ocupate de reclamant.
Poziția procesuala a paratei a fost comunicata recurentului ulterior, odata cu citați a pentru termenul din_, aceasta fiind înregistrata după încheierea dezbaterilor la termenul din_, termen la care reclamantul a fost reprezentat prin consilier juridic Cota Potropopescu M., cu delegație la dosar, si la care s-a încuviințat proba cu înscrisuri reprezentând documentele care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare.
Prin întâmpinare, parata a solicitat deopotriva, incuviintarea probei cu martori, indicând in cuprinsul acesteia si numele si domiciliul procesual al acestora.
Ori, la termenul din_, lipsa fiind partile, instanța legal investita cu cererea in probațiune privind încuviințarea probei cu martori, atât pentru parata (prin întâmpinare) cat si pentru reclamanta (prin cererea de chemare in judecata), a omis sa soluționeze aceasta cerere, nepronunțându-se nici in sensul admiterii nici in sensul, instanța respingând acțiunea considerând că aceasta nu a fost dovedită.
Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat asupra acestor cereri sub nici o formă, recurentul însușindu-si si poziția procesuala a paratei prin întâmpinare cu privire la probe. chiar si in lipsa de la dezbateri, nu am renunțat expres la aceste cereri in probațiune.
Dispozițiile art.129 C.pr.civ. fixează în sarcina instanței obligativitatea ca, chiar din oficiu, să dispună administrarea de probatorii care să conducă la stabilirea oricăror împrejurări de fapt ori de drept, chiar si atunci când acestea nu au fost menționate în cerere sau întâmpinare, dar mai cu seama atunci când au fost solicitate in scris, astfel ca instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra cererilor În probațiune care vizau încuviințarea probei testimonial.
Procedând astfel, instanța a soluționat cererea fără a intra propriu-zis in cercetarea fondului, deoarece neadministrarea probatoriului nu echivalează cu nedovedirea acțiunii în condițiile art.1169 cod civil. Această împrejurare întărește convingerea că instanța de fond nu a analizat cauza dedusă judecății și, pe cale de consecință, s-a pronunțat in absenta unei cercetări judecătorești complete care să permită formarea unei convingeri fundamentate în fapt si in drept.
Având în vedere cele menționate anterior, soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul probelor, la dreptul la un proces echitabil, la principiului rolului activ prevăzut de dispozițiile art.129 C.pr.civ., impunându-se admiterea recursului casarea sentinței si trimiterea spre rejudecare a cauzei instanței de fond in vederea completării probatiunii cu martori.
Totodată, in fundamentarea soluției pronunțate instanța legal investita nu a răspuns punctual aspectelor legate de nelegalitatea deciziei de sancționare
invocate de reclamant prin acțiune si motivate in drept raportat la prevederile HG 1344/2008, interpretarea data de instanța fiind nelegala.
In opinia recurentului, contrar celor reținute de către instanța de fond, sub aspectul legalității, decizia de sancționare contestata este nuia absolut după cum urmează:
Decizia de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute raportat la prevederile art. 50 al.3 lit. a din HG 1344/2007.
La descrierea faptei este menționat ca a fost sancționat pentru "neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor așa cum rezulta din raportul de cercetare disciplinara, întocmit de comisiei de disciplina din carul I.T.R.S.V. C. -N. ", numărul si data de înregistrare a acestui raport nefiind indicate in cuprinsul deciziei de sancționare contestate.
Potrivit art.50 al.3 din HG 1344/2007, actul administrativ de sancționare va cuprinde in mod obligatoriu "descrierea faptei care constituie abatere disciplinara", prin urmare textul legal prevede ce trebuie sa cuprindă decizia de sancționare si nu Referatul Comisiei disciplinare.
Prin urmare, fara a cuprinde o descriere in concret si clara a abaterii disciplinare, cu precizarea aspectelor care o individualizează in sfera atribuțiilor salariatului si anume data la care a fost savarsita (pentru a se putea verifica daca sancțiunea a fost aplicata in termenul prevăzut de 28 din HG 1344/2007), precum si modalitatea (împrejurările concrete) in care s-a comis, nu se poate retine ca decizia de sancționare contestata acoperă cerința legii, astfel încât in raport de aceasta sa se poată verifica temeinicia celor reținute in sarcina contestatorului.
În cuprinsul deciziei nu se face vreo referire cu privire exacta la ce acte normative din legislația silvica au fost încălcate de către funcționarul public in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu si nici la prevederile din fisa postului, pentru ca in raport de acestea sa se poată retine in sarcina reclamantului pretinsa abatere disciplinara descrisa in decizia de sancționare.
Ori, prin decizia de sancționare nr.6/_ se imputa contestatorului in termeni generali neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor, fara a se arata ce anume a facut deși nu trebuia sa faca sau ce anume nu trebuia sa faca si totuși a facut. cu alte cuvinte nu se arata care obligații de serviciu nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite necorespunzător.
In speța, faptele in legătura cu munca pentru care salariatul ar fi vinovat nu sunt determinate si individualizate, nu se prevede data când au fost săvârșite si nici despre ce îndatoriri si instrucțiuni de lucru stipulate in fisa postului au fost neîndeplinite sau îndeplinite necorespunzător de către salariat.
Raportul de cercetare disciplinara nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute raportat la prevederile art.49 al.1 lit. d, e si g din HG 1344/2007.
Văzând conținutul Raportului de cercetare disciplinara nr.26/_, se evidențiază ca fata sesizata reprezentând "neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor nu acoperă cerința legala privitor la evidențierea faptei sesizate si a circumstanțelor in care a fost savarsita, totodată, probelor administrate fiind doar enumerate fara arătarea numărului de înregistrare si a conținutului acestora.
Motivarea propunerii de sancționare disciplinara fiind incompleta si lacunara, aceasta presupunând justificarea aspectelor care individualizează fapta in sfera atribuțiilor salariatului sancționat, precum si a indicării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările si probele invocate de salariat in cadrul cercetării administrative, cu atât mai mult cu cat salariatul a fost audiat si a dat si o nota explicative in acest sens.
Numai in felul acesta se poate retine ca dreptul la aparare al salariatului a fost respectat, neindicare motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului in motivarea propunerii, echivaleaza cu lipsirea de eficienta a normelor legale imperative privitoare mentiunile obligatori pe care trebuie sa le cuprindă Raportul Comisie de Cercetare, anexa la decizia de sancționare.
Fata de aceste aspecte, apreciază recurentul ca, in lipsa descrierii amănunțite si detaliate a faptei si a indicării motivelor pentru care au fost înlăturate apararile formulate de salariat in cadrul cercetării disciplinare, nu se poate verifica daca aceasta, in conținutul ei concret, prin modul de săvârșire, reprezintă sau nu incalcari ale atribuțiilor de serviciu ale salariatului sau Regulamentului intern aplicabil, întrucât nu se arata in cuprinsul deciziei care
sunt activitățile desfășurate de salariat reprezentând "neglijenta in rezolvarea lucrărilor", care sunt acele obligații care nu au fost îndeplinite sau au fost îndeplinite defectuos si in ce a constat comportamentul deviant fata de normele de disciplina a muncii, când si in ce condiții au fost savarsite.
In aceasta ordine de idei, obligativitatea motivării in fapt a propunerii de sancționare se impune tocmai pentru ca din aceasta motivare sa reiasă clar care au fost faptele sau împrejurările care au dus la luarea măsurii sancționatoare si totodată si pentru ca aceasta sa nu mai poată fi modificate de către angajator după emiterea deciziei, ceea ce in speța nu s-a realizat.
In cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie sa dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este
imperativ, iar încălcarea atrage indubitabil sancțiunea nulității absolute.
Fata de aceste argumente de fapt si de drept, instanța urmează a aprecia ca decizia contestata este nula absolut, fapt ce atrage inutilitatea analizării temeiniciei acesteia cu consecința repunerii părților in situația anterioara.
Pe fondul cauzei, se solicita instanței de recurs, ca dând reprezentarea justa, sa asigure corecta aplicare a legii, criticile sentinței recurate vizând următoarele aspecte:
Instanța de fond a respins acțiunea considerând că aceasta nu a fost dovedită de reclamant care nu si-a dovedit nevinovăția, ori, fata de obiectul dedus judecății si in raport de prevederile art. 117 din Legea 188/1999 ("Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum si cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice" ) coroborat cu art.272 din Codul muncii privitor la sarcina probei in litigiile de munca si care este inversata, soluția pronunțata ar fi trebuit sa fie in mod corect de admitere a contestației, reținând ca parata, si căreia ii revenea sarcina probei, nu a dovedit existenta condițiilor angajării răspunderii disciplinare in sarcina reclamantului si nu invers.
Mai mult, la dosarul cauzei existau depuse înscrisuri în susținerea cererii, completate si de înscrisul reprezentând Raport privind realizarea acțiunii de control la ITRSV C. N. emis de M. Mediului si Pădurilor înregistrat sub nr.1775/_, depus la dosarul cauzei.
Fata de existenta acestui raport, întocmit de MMP in calitate de autoritatea de control superioara ITRSV C. N., se constata ca abaterile disciplinare reținute in sarcina reclamantului nu exista, astfel: nesemnarea raportului nr.3040/_ de către reclamant, nu poate constituie abatere disciplinara, câtă vreme așa cum se arata in acest raport, refuzul nesemnării de către dl. C. P. Gligor a raportului s-a datorat scoaterii din acesta a măsurii privind transmiterea raportului la Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N., fapt pentru care, urmare a controlului efectuat s-a constatat ca ITRSV C. N. a încălcat prevederile art.8 HG nr.333/2005 având obligația legala sa transmită acest raport de îndată către organele de cercetare penala. Ori, doar neexecutarea unui ordin legal poate constitui abatere disciplinara in condițiile legii, si nu in cazul de fata refuzul de a semna si a-si însuși un raport întocmit in condițiile legii cu omisiunii care potrivit legii constituie incalcari ale atribuțiilor de serviciu.
Mutarea reclamantului in perioada_ -._ la serviciul Control S. si cinegetic, precum si la Serviciul Implementare autorizare, urmata de acordarea calificativului nesatisfăcător la raportul de evaluare, s-a facut in mod nelegal, salariatului nefiindu-i întocmita o fisa a postului si neavând stabilite obiective individuale, încălcându-se prevederile H.G. nr. 611/2008
In concluzie, plecând de la raportul arătat mai sus, si fata de obiectul cercetării administrative reprezentat de adresele nr.7963/_, 259/_ si 321/_ (cum retine si instanța in considerentele sentinței), precum si de abaterea disciplinara descrisa in cuprinsul deciziei de sancționare constând in neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor (pct.2 din Raportul de cercetare disciplinara nr.26/_ ), este mai mult decât evident ca, abaterea disciplinara reținuta in sarcina salariatului nu exista, reclamantul si-a îndeplinit întocmai si la timp atribuțiile specifice funcției ocupate, in condițiile legii.
Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin urmează a fi analizata ca abatere disciplinara numai prin raportare la fisa postului reclamantului, si care nu a fost depusa la dosarul cauzei, mai mult pentru perioada_ -_ când reclamantul a fost mutat in alte departamente acesta nici nu a semnat o fisa a postului.
Ceea ce a scăpat analizei instanței de fond este ca potrivit consemnărilor Comisie disciplinare din Raportul nr.26/_ (pagina nr.2, primul paragraf), unica abatere disciplinara confirmata in urma finalizării procedurii cercetării administrative il constituie fapta descrisa la pct.2 din același raport, respective "neglijenta repetata in rezolvarea lucrărilor - așa cum rezulta atât din sesizările analizate cat si din probele administrate, respectiv si prin faptul ca acesta a marcat unii arbori aflați in afara fondului forestier cu ocazia unui control parțial efectuat de către acesta, in suprafața de fond forestier deținuta de Composesoratul Urbarial Ciuleni".
Prin urmare, doar acesta pretinsa abatere disciplinara este supusa controlului instanței sub aspectul legalității si temeiniciei deciziei de sancționare contestate, restul faptelor sesizate vizând pct. 1, 3 și 4 din raportul de cercetare disciplinara nr.26/_, nu fac obiectul cercetării disciplinare, cum greșit a reținut instanța in considerente (primul paragraf din pagina 3 a sentinței civile).
In aceasta ordine de idei, văzând Raportul de cercetare disciplinara nr.26/_, actele de sesizare care au stat la baza cercetării disciplinare (adresele nr.7963/_, 259/_ si 321/_ ), precum si, raport privind realizarea acțiunii de control la ITRSV C. N. emis de M. Mediului si Pădurilor înregistrat sub nr.1775/_, referitor la neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii disciplinare in sarcina reclamantului se desprind următoarele concluzii :
Fapta constând in marcarea unor arbori aflați in afara fondului forestier cu ocazia unui control parțial efectuat de către acesta, in suprafața de fond forestier deținuta de Composesoratul Urbarial Ciuleni nu este descrisa in nici unul dintre actele de sesizare (adresele nr.7963/_, 259/_ si 321/_ )
faptele descrise in Sesizarea nr. 7963/_ nu constituie abatere disciplinara, raportat la cele consemnate in Raportul înregistrat sub nr.1775/_ a MMP;
Sesizările nr.321/_ si nr.259/_ se refera la aceeași pretinsa abatere disciplinara constând in superficialitatea raportului nr.126/_ întocmit de reclamant, si care astfel cum sunt întocmite nu releva nici un aspect legat de îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, ci se invoca doar aspecte legate de forma si nu de fond ale raportului, deci doar simple afirmații nesusținute de probe.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 6/_ emisă de către pârâtă reclamantul C. P. Gligor a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o lună de zile pentru neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor, așa cum reiese din raportul de cercetare disciplinară întocmit de comisia de disciplină din cadrul ITRSV C. N. .
Actul administrativ atacat a fost emis pe baza unei operațiuni prealabile, raportul de cercetare disciplinară, la care trimite expres sub aspectul faptei și particularităților acesteia. În raport, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor este descrisă prin faptul că reclamantul a marcat unii arbori aflați în afara fondului forestier cu ocazia unui control parțial pe care l-a efectuat, în suprafața deținută de Composesoratul Urbarial Ciuleni.
Raportul cuprinde și alte trei puncte analizate, sancțiunea fiind propusă și, ulterior, aplicată, numai pentru neglijența repetată. Conform notei explicative scrise prezentate de reclamant comisiei de disciplină, pagina 5 a acesteia, practic nu se neagă marcarea unor arbori în suprafața deținută de Composesoratul Urbarial Ciuleni, ci doar se menționează existența de față și a unor reprezentanți ai composesoratului; tocmai de aceea încadrarea este neglijență, reclamantul nu a cunoscut neapărat această împrejurare, nu intenție, ceea ce presupunea cunoașterea împrejurării.
Prin urmare, decizia de sancționare prevede mențiunile obligatorii statuate de art. 50 al. 3 din HG 1344/2007, respectiv neglijență repetată în rezolvarea
lucrărilor, făcându-se referire la raportul de cercetare disciplinară întocmit în acest sens, motiv pentru care apreciem că individualizarea faptei este legală și temeinică. Caracterul repetat al neglijenței poate rezulta și din simplul fapt al marcării mai multor arbori, ceea ce nu se contestă, chiar și cu o unică ocazie.
Sub alt aspect, comisia de disciplină la care face referire reclamantul a fost legal constituită, fiind constituită urmare a Deciziei nr. 70/_ emisă de pârâtă, iar procedura disciplinară nu a fost viciată, obiectul cercetării administrative constituindu-l sesizările înregistrate sub nr. 7963/_, 259/_ și 321/_ care au fost legal transmise secretarului comisiei de disciplină, termenele prevăzute de art. 27 al. 2 din HG 1344/2007 nefiind termene de decădere. Soluția tribunalului cu privire la chestiunile de formă ale actului atacat și procedurii disciplinare este corectă și este însușită de Curte inclusiv sub aspectul temeiurilor.
Pe fondul chestiunii litigioase, prima instanță a constatat faptul că reclamantul nu a adus probe în susținerea pretențiilor sale, invocând doar faptul că la baza cercetării sale disciplinare stau conflictele avute cu conducerea instituției pârâte, nedovedindu-și astfel nevinovăția în privința abaterii disciplinare reținute în sarcina sa. Prevederile art.272 din Codul muncii privitor la sarcina probei in litigiile de munca nu este aplicabilă în speță deoarece obiectul cauzei este un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, reclamantului revenindu-i sarcina răsturnării acestei prezumții, ceea ce acesta nu a făcut, el necontestând, cum s-a arătat deja, marcarea unor arbori din suprafața composesoratului. Din această perspectivă, Curtea este dispensată de analiza viciilor alegate în probațiunea de la prima instanță, probele respective fiind fără relevanță și din perspectiva faptului că recurentul contestă modul de procedare al instanței în raport cu martorii celeilalte părți, depășindu-și astfel cadrul său procesual, sau cu martorii proprii pe care nu i-a indicat însă niciunde, neexistând nici o teză probatorie care se dorește demonstrată cu martori.
Ca o concluzie rezumativă a celor ce preced, aspectele de formă și de fond învederate de reclamant prin recurs nu sunt reținute de Curte, motivele deja
prezentate adresându-le în integralitate pe cele pertinente, iar cu privire la aspectele nerelevante liniei de argumentație reținută, Curtea este dispensată de analiza lor.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S. T. N. V. F. AL F. P. SI AL A. C. DE P. I. IN M., împotriva sentinței civile nr.9894 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. A. -I. A.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./1_
Jud.fond: A.M.B.
