Sentința civilă nr. 363/2013. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 363

Ședința publică de la 11 Iunie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.

Grefier M. N. Țâr

S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. M. S. în contradictoriu cu pârât I. G. PENTRU

I. - D. M. - S. PENTRU I. AL J. C., intimat P. DE PE

  1. CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.

    La data de_ atât contestatorul cât și pârâtul au depus concluzii

    scrise.

    Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04 iunie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

    C U R T E A

    Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

    Prin cererea înregistrată în dosarul cu numărul de mai sus, reclamantul D.

  2. S. a chemat în judecată pârâtul I. G. PENTRU I. D. M.

S. PENTRU I. AL J. C., prin care a solicitat admiterea contestației și anularea printr-o hotârâre judecătorească a deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 3040914 din_ emisă de O.R.I. C. și comunicată la data de_, obligarea pârâtei la prelungirea dreptului de ședere a reclamantului pe teritoriul României, prin soluționarea cererii înaintate de reclamant la aceștia cu emiterea permisului de ședere temporară în condițiile legii, având ca scop al șederii studiile, solicitând totodată și cheltuieli de judecată.

În motivarea contestației, reclamantul a arătat că este cetățean al Republicii Tunisia, student al Universității de Medicină și farmacie C., FacuItatea de Farmacie în anul V, secția franceză forma de învățământ de zi.

În fiecare an, conform prevederilor O.U.G. nr. 194/2002 străinii care beneficiază de o viză de ședere temporară trebuie să prezinte S. pentru I. documentele justificative care atestă scopul șederii în România.

În cazul său, fiind vorba de șederea pentru studii, având un contract de studii cu Universitate a de Medicină și Farmacie I. Hațieganu din C. -N. (U.M.F.), înscris fiind la Universitate în baza unei taxe anuale pentru studii, printre documentele care sunt necesare prelungirii dreptului de ședere este și adeverința eliberată de U.M.F. C. dovada a înscrierii în anul universitar pentru care se prelungește viza.

A achitat în totalitate taxa de școlarizare către Universitate, iar mai apoi, cu dosarul complet, a solicitat prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României cu un an de zile, respectiv pentru anul universitar 2012-2013. Printre actele depuse a fost și adeverința emisă de U.M.F. C., prin care se certifică înscrierea

sa la studii la FacuItatea de Farmacie în anul V, cu acea ocazie fiindu-i aplicată viza anuală în carnetul de studente anexez în copie carnetul de student ).

Analizând documentele care i-au fost înmânate de către O.R.I. C., arată că, chiar dacă conform O.U.G. nr. 194/2002 autoritatea consideră că era obligat la emiterea actului administrativ, acesta cuprinde erori și inadvertențe raportat la normele legale, astfel: la alineatul 3 din decizie, este menționată explicația motivului pentru care a fost dispus actul administrativ, "deja ați beneficiat de prelungirea dreptului de ședere de maxim 1 an-în scopul finalizării studiilor- acordată peste perioada totală de studii acordată inițial";.

Universitatea de Medicină și Farmacie nu a luat o măsură administrativă împotriva sa, în sensul exmatriculării pentru repetarea anului IV de studii complementar, mai mult, acesta fiind promovat, s-a înscris în anul V de studii.

Doar această instituție avea dreptul să înceteze raporturile administrative cu reclamantul, sau să pună în discuție "criteriile de performanță" necesare a fi îndeplinite pentru păstrarea calității de student.

Este de remarcat că, în motivarea deciziei, S.P.I. C. nu face vorbire că nu ar îndeplini condițiile de ședere pe teritoriul României, recunoscând implicit acest drept, ci face o mențiune pe care o găsește ciudată, aceea că era într-un fel obligat, fără a ține seama de absolut nici un alt element străin care putea să intervină, la finalizarea studiilor într-o anumită perioadă prescrisă de timp.

Din motivare reiese faptul că, una dintre condițiile necesare prelungirii dreptului de ședere este, finalizarea studiilor în ani (nefiind specificată durata).

De asemenea, în luna februarie 2012 i-a fost comunicată decizia de returnare nr. 1550174 din_ de către O.R.I. C., pe care a contestat-o ca obiect al dosarului_, iar la data de 10.01 a fost admisă acțiunea. Motivarea de la acea dată a O.R.I. C. privea neîncadrarea recurentului în criteriile de performanță a sistemului de învățământ românesc, la acea dată faptul ca repeta anul IV la Facultatea de Farmacie.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. pentru I. al județului C.

a solicitat respingerea contestației formulată de reclamant ca neîntemeiată.

În motivare arată că la data de 12 ianuarie 2013 reclamantul a fost depistat cu o ședere ilegală pe teritoriul României de 72 de zile după ce dreptul său de ședere temporară acordat prin sentința civilă nr.32 din_ a încetat și nu a procedat la solicitarea prelungirii dreptului său de ședere. Ulterior, a depus o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de studii în calitate de student anul V, al aceleiași Universități, conform adeverinței nr. 2728/4F/_, eliberată de respectiva instituție de învățământ.

În urma analizării cererii depuse de reclamant s-a constatat incidența prevederilor art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002: "Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată initial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."

Având în vedere faptul că reclamantul în cel de-al șaptelea an universitar este Încă în anul V de studii, timpul necesar absolvirii studiilor excede atât perioadei de studii acordată inițial, cât și anului (universitar) suplimentar prevăzut de legiuitor în formularea art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, deja utilizat în anul universitar 2011 - 2012. În consecință, singura soluție legală și posibilă a cererii sale de prelungire a dreptului de ședere în România este de refuz a acestei cereri.

Legiuitorul a prevăzut că în situația în care străinul își schimbă profilul de studiu sau specializarea profesională și se depășește perioada totală prevăzută pentru studiile inițiale, acesta trebuie să reia întreaga procedura de aprobare a șederii prin obținerea unei noi vize în scop de studii, nemaifiind posibilă

prelungirea dreptului de ședere acordat inițial. Legiuitorul a dat astfel dovadă de consecvență și identitate de raționament prin legiferarea acestor două situații când străinii cu un drept de ședere nu absolvă studiile în perioada acordată inițial sau când aceștia își schimbă profilul de studii sau specializarea, fiind așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a dreptului de ședere în scop de studii.

În final, reclamantul se află în eroare în privința a două dintre argumentele sale principale: sintagma "criteriu de performanță" nu a fost utilizată nicăieri în contextul emiterii actului administrativ contestat, deși nu ar fi fost nimic greșit. Pe parcursul prezentei întâmpinări a fost utilizată însă expresia promovată de textului actului normativ european "progres acceptabil; pentru înlăturarea acestui concept din cuprinsul unei Directive, reclamantul ar trebui să se adreseze altor foruri.

S. pentru I. al județului C. nu interzice cu de la sine putere depunerea de documentații incomplete pentru obținerea rezidenței, în primul rând datorită faptului că o asemenea atitudine constituie o rigoare instituțională și administrativă exagerată: pentru aceste situații există formulare speciale care se completează de solicitanți, prin care subiecții își iau angajamentul ca în

interiorul unui termen rezonabil să completeze documentația cu actele necesare dovedirii îndeplinirii condițiilor legale generale și speciale.

În probațiune, pârâtul a depus documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate.

Cu ocazia formulării răspunsului la întâmpinare, la data de_ (f.52,

  1. reclamantul a invocat și excepția autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr.32 din_ a Curții de A. C. în care s-a reținut că acesta nu era în situația de a beneficia de prevederile art.58 alin.1 din OUG nr.194/2002 republicată, text de lege care privește posibilitatea prelungirii cu un an a vizei de ședere temporară, în timp ce în conținutul prezentului act administrativ este indicat același motiv al refuzului prelungirii vizei de ședere temporară, contrar celor stabilite anterior de către instanță.

    Analizând decizia de returnare contestată prin prisma înscrisurilor depuse, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele:

    C. urmează a soluționa cu prioritate excepția autorității de lucru judecat. Această excepție nu poate fi primită deoarece nu suntem în prezența triplei identități de părți, obiect și cauză, condiția legală ce lipsește fiind aceea a cauzei. Dacă părțile sunt identice cu cele ce au format obiectul dosarului_ a Curții de A. C., iar obiectul poate fi asimilat, cauza nu este identică, distanța temporală și circumstanțele determinând o diferență clară între dosarul sus menționat și prezentul dosar.

    Prin urmare, raportat la dispozițiile art.166 C.pr.civ. de la 1865 excepția autorității de lucru judecat urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

    Cât privește fondul cauzei, C. reține că reclamantul a fost luat în evidența Oficiul Român pentru I. în anul 2006, când a obținut prima prelungire a dreptului de ședere în România având ca scop studiile, făcând dovada că este student în anul I la zi cu taxă de școlarizare la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității de Medicină și Farmacie C. - N. .

    Întrucât, ulterior, a făcut dovada că este în continuarea studiilor și îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de OUG 194/2002, reclamantul a obținut alte prelungiri a câte un an ale dreptului de ședere în România în același scop, până în anul 2011. La data de_, reclamantul a obținut o hotărâre favorabilă în dosarul nr._ al Curții de A. C., prin sentința civilă nr.32/2012 fiindu-i admisă contestație și prelungit dreptul de ședere cu încă un an.

    Cererea depusă în același scop în data de_ a fost respinsă, din referatul întocmit de S. pentru I. al județului C., precum și din Decizia de returnare contestată rezultând că motivul respingerii este faptul că reclamantul se află în al șaptelea an de ședere pe teritoriul României, acesta nereușind să finalizeze studiile nici în perioada de studii acordată inițial, nici în anul suplimentar acordat de legiuitor în acest scop. Ca temei legal, au fost invocate prevederile art.58 alin.1¹ din OUG 194/2002, alineat nou introdus prin Legea 157/2011, în vigoare începând cu data de_ .

    Instanța constată ca fiind aplicabile în speță următoarele dispoziții legale:

    • art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 194/2002 - (1) Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să intre în România pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;

      1. Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere;

    • art.45 din OUG 194/2002, care reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii;

      • art.50 din OUG 194/2002, care prevede cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;

      • art.58 din OUG 194/2002 - (1) Străinii intrați în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:

        1. în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;

(1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.

(text introdus prin Legea 157/2011).

Din interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate, instanța apreciază că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, sunt, într-adevăr, aplicabile situației reclamantului și reprezintă temei suficient pentru respingerea cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.

Astfel, alineatul nou introdus are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată inițial și a mai solicitat/beneficiat de o aprobare de prelungire ulterioară a dreptului de ședere pentru încă un an. Deși acest text legal a fost introdus în timpul desfășurării studiilor, nu poate fi considerat că retroactivează, întrucât nu suprimă un drept născut sub imperiul OUG 194/2002 (de altfel, străinul nu are un drept la prelungire, ci doar o vocație - pot solicita prelungirea dreptului de ședere), deci nu modifică unele efecte deja produse ale legii vechi, ci se aplică unei situații în curs și ale cărei efecte nu s-au produs deja. În concret, verificarea de către autoritatea competentă a condițiilor legale pentru prelungirea dreptului de ședere s-a făcut, în mod corect, prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la acea dată, întrucât la acel moment se naște vocația străinului la o nouă prelungire, odată cu

îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art.58 alin.1 lit.a. O lege ar fi retroactivă dacă ar reglementa fie fapte care înainte de intrarea în vigoare au dat

naștere, au modificat ori au stins o situație juridică, fie efecte pe care acea situație juridică le-a produs înainte de aceeași dată.

În speță, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse, perioada acordată inițial pentru studii este de 5 ani, începând cu anul universitar 2006 - 2007, și, deci, este epuizată, fapt care, coroborat cu prelungirea de un an obținută deja de reclamant în temeiul art.58 alin.1¹ din OUG 194/2002, conduce la concluzia că o nouă prelungire nu mai poate fi acordată, fiind lipsită de temei legal.

Față de lipsa temeiului legal pentru o nouă prelungire, este inutil a mai fi analizate celelalte critici aduse deciziei de returnare.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.84 din OUG 194/2002, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția autorității de lucru judecat.

Respinge contestația formulată de reclamantul D. M. -S. domiciliat în Algeria, cu reședința în municipiul C. -N., str. Emil Isac nr.21, ap.13, jud.

C., în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU I. - D. M. -

S. PENTRU I. AL J. C., cu sediul în municipiul C. -N., str. Alexandru Vaida-Voievod nr.53-55, Complex I. s Mall, Parcarea Roșie-Demisol- Zona C, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2013.

PREȘEDINTE

GREFIER

C.

I.

M.

N.

ȚÂR

red.C.I./A.C.

4 ex. - _

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Sentința civilă nr. 363/2013. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor