Sentința civilă nr. 585/2013. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.585/2013
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | G. | |
GREFIER: M. | V. | -G. |
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. C. în contradictoriu cu pârâții I. G. PENTRU I.
- D. M. - S. PENTRU I. AL J. C. și P. DE PE L.
CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu privind regimul străinilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A:
Pe rolul Curții de A. C. s-a înregistrat sub numărul de mai sus, contestație formulată de reclamanta A. C.
împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 10430313, emisă la data de 4 noiembrie 2013 de pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., și comunicată cu reclamanta la 6 noiembrie 2013.
Prin contestația formulată se solicită a se dispune anularea Deciziei de Returnare de pe Teritoriul României nr. 10430313 din_, prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca este obligată sa părăsească teritoriul României in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
De asemenea, se mai solicită obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporara in scopul efectuării studiilor, pe teritoriul României.
În dezvoltarea motivelor contestației, se arată că în primul rând potrivit art.82 alin 2 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România "decizia de returnare se redactează in doua exemplare, fiecare in limba romana si intr-o limba de circulație internaționala".
Decizia atacata a fost redactata in limba romana integral, si parțial si in limba engleza. Astfel următoarele mențiuni olografe :" cererea dvs de prelungire a dreptului de ședere in România a fost refuzata"" dumneavoastră deja ati beneficiat de prelungirea dreptului de ședere de maxim un an in scopul finalizării studiilor, acordata străinilor care nu au absolvit studiile in perioada acordata inițial" nu sunt traduse si in limba engleza, așa cum sunt traduse celelalte mențiuni, fiind încălcate prevederile art. 82 alin 2 din OUG 194/2002.
Aceasta prevedere are menirea de a asigura posibilitatea reala pentru persoanele cărora li se emit astfel de decizii de a fi informate despre masurile care se iau împotriva lor si despre motivele care au stat la baza acestor masuri.
De asemenea mențiunea referitoare la faptul ca formularea contestației suspenda executarea deciziei de returnare, este doar in limba romana, nefiind tradusa si intr-o limba de circulație internaționala, in speța engleza.
Deși a semnat acea decizie arată ca nu este o foarte bună cunoscătoare a limbii romane, întrucât estet cetățean tunisian.
Potrivit prevederilor legale, decizia de returnare trebuie întocmită cu respectarea condițiilor de valabilitate impuse, iar in lipsa acestora fiind lovita de nulitate.
In fapt se arată de reclamantă că este studenta la Facultatea de Medicina a Universității de Medicina si farmacie "luliu Hateganu" din C. N. .
Este studenta in anul VI, anul universitar 2013-2014.
Se arată faptul ca din dorința de a urma cursurile unei universități de prestigiu si de a deveni medic profesionist, a ales sa își stabilească reședința in România in vederea definitivării studiilor universitare. Pe parcursul derulării studiilor universitare a întâmpinat dificultăți in ceea ce privește acomodarea intr- un stat străin, integrarea intr-un colectiv. Era singura, departe de familie, aceste dificultăți având repercusiuni si asupra rezultatelor școlare.
Se mai subliniază faptul ca reclamanta dorește să își finalizeze studiile la aceasta universitate, dorind să devină un doctor bun, iar returnarea sa de pe teritoriul României ar împiedica-o sa își ducă la bun sfârșit acest scop.
Reclamanta a achitat taxa de școlarizare aferenta anului universitar 2013- 2014. De asemenea potrivit documentelor anexate, a încheiat cu locatorul in data de_ Contractul de închiriere înregistrat la AFPM C. sub nr.491524/ _
, pe o perioada de un an, de la_ pana la_ .
Se susține in Decizia de returnare, ca reclamanta se află sub incidența art.58 alin. 11din OUG 194/2002, acesta fiind si motivul pentru care cererea acesteia de prelungire a dreptului de ședere in România a fost refuzata.
Acest articol prevede expres ca" străinilor care nu au absolvit studiile in perioada acordata inițial li se poate aproba prelungirea ulterioara a dreptului de ședere, in scopul finalizării studiilor, pentru o perioada de maximum un an".
Așa cum reiese si din prevederile Legii educației naționale 1/2011, durata prevăzuta pentru studiile din domeniul medical, aferente programului Medicina Dentara este de 6 ani, deci durata șederii prevăzute pentru studii, scopul pentru care i s-a acordat dreptul de ședere pe teritoriul României, este de 6 ani.
Din interpretarea prevederilor art. 58 alin. 11din OUG 194/2002, reiese ca prelungirea ulterioara a dreptului de ședere, in scopul finalizării studiilor se poate acorda daca străinul nu a absolvit studiile in termenul inițial, in speța 6 ani.
Dar pentru a absolvi Facultatea de medicina, trebuie sa urmezi cursurile acesteia pe o perioada de 6 ani, iar reclamanta este in anul sase, dar chiar si in aceste condiții, nu se încadrează in prevederile art.58 paragraful TI, întrucât daca nu a absolvit facultatea in 6 ani, are dreptul la prelungire, pentru o perioada de încă un an, deci exact situația acesteia.
În cazul in care nu i se va prelungi dreptul de ședere, va fi nevoita sa iși întrerupă studiile, si sa o ia de la capăt, deși este in anul 6, ultimul an, are de susținut o licența, să își finalizez studiile.
Reclamanta susține că, ar fi păcat ca pe ultima suta de metri, sa fie nevoita sa o ia de la capăt.
În plus pana la toamna nu va mai putea sa se înscrie la alta facultate sau universitate, va fi un an pierdut.
Se mai arată că, art. art. 58 OUG 194/2002 a fost introdus de pct. 85 al art. I din LEGEA nr. 157 din 11 iulie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 533 din 28 iulie 2011. Potrivit articolului 78 din Constituția României, Legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la. 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
Deci aceasta, lege produce efecte juridice din iulie 2011. întrucât subsemnata am obținut viza, si am încheiat contractul de studii anterior apariției acestei Iegi, in virtutea principiului neretroactivitaiii legii, art 58 alin. 11din OUG 194/2002 nu ii este aplicabil.
Potrivit art.58 din OUG 194/2002, forma in vigoare înainte de intrarea in vigoare a Legii nr.157 din 11 iulie 2011, prevede următoarele: "(1) Străinii intrați in România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:
a) in cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de pana la un an, daca: (i) sunt înscrisi la studii la o instituție de invatamant de stat sau particulara, acreditata potrivit legii, forma invatamant de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc ca si-au achitat taxele de studii;
(iii) fac dovada mijloacelor de Întreținere, in cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
Dreptul de ședere temporara pentru studii se poate prelungi cu cel mult 90 de zile dupa absolvirea studiilor, in vederea definitivării situației școlare sau universitare si a avizării documentelor de studii."
Se observă ca potrivit acestui text de lege, daca studentul străin nu a absolvit studiile, are dreptul la prelungirea dreptului de ședere, pe perioade succesive de pana la un an. întrucât reclamanta este in anul 6 de studii, se încadrează in prevederile legale pentru prelungirea dreptului de ședere.
Se apreciază nelegala aceasta decizie, întrucât încalcă prevederile art. 92. alin 1 lit.f din OUG 194/2002, potrivit cărora îndepărtarea de pe teritoriul României este interzisa atunci când " exista temeiuri justificate ca viata celui ce urmează a fi îndepărtat este pusa in pericol, ori ca acesta va fi supus torturilor, tratamentelor inumane sau degradante in statul in care urmează sa fie trimis". Prin Decizia 75 din 21 ianuarie 2010, pronunțata de
C. Constituționala, s-a reținut ca: "textul de lege are o redactare care permite flexibilitatea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de natura sa avantajeze destinatarul normei". Intr-o alta decizie C. Constituționala a observat ca este firesc ca legiuitorul sa ii indicat doar elementele generice pentru identificarea acelor motive obiective ce pot justifica tolerarea rămânerii pe teritoriul României si sa nu fi exemplificat situații concrete, Întrucât acestea nu pot fi enumerate si epuizate in cuprinsul unei norme juridice ( Decizia nr. 284 din 18 martie 2010).
Desi prin decizia de returnare străinul nu este obligat, ca urmare a părăsirii teritoriului României, sa se stabilească intr-o tara anume, dar raportat la faptul ca tara de origine a reclamantei este Tunisia, este oarecum constrânsă să se întoarcă acolo.
Se arată instanței ca sunt de notorietate revoltele si protestele care au cuprins tarile arabe, inclusiv Tunisia, tara in care reclamanta urmează sa fie trimisă. Din cauza manifestărilor violente si a protestelor, starea de urgenta in Tunisia s-a prelungit, prin decretul președintelui pana in iunie 2014.
Raportat la situația nesigura cu care se confrunta Tunisia, îndepărtarea reclamantei de pe teritoriul României reprezintă un risc real ca viata sa ii fie pusa in pericol.
Pentru toate aceste motive, consideră ca nu se află in nici una din situațiile care impun refuzul prelungirii dreptului de ședere in România, prevăzute de art.52 OUG 194/2002. Sunt îndeplinite condițiile speciale prevăzute de art.58 cat si cele generale, prevăzute de art.50 din OUG 194/2002 motiv pentru care solicită prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României pentru studii.
Pârâtul S. PENTRU I. AL J. C.
a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea contestației formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, reclamanta a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României, în scop de studii, fiind înmatriculată la Universitatea de Medicină și Farmacie "I. Hațieganu" C. -N. (numită în continuare U.M.F.), Facultatea de Medicină Dentară, în perioadele:
An universitar 2006 - 2007 - student anul I;
An universitar 2007 - 2008 - student anul II;
An universitar 2008 - 2009 - student anul III;
An universitar 2009 - 2010 - student anul IV - nepromovat;
An universitar 2010 - 2011 - student anul IV - complementar;
An universitar 2011 - 2012 - student anul V - nepromovat;
An universitar 2012 - 2013 - student anul V- complementar - dreptul de ședere temporară a fost prelungit în scop de studii în temeiul art. 58 alin. (11) din
O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare (numită în continuare
O.U.G. nr. 194/2002);
An universitar 2013 - 2014 - student anul VI.
Se precizează că în terminologia utilizată de Universitatea de Medicină și Farmacie "I. Hațieganu" C. -N. (U.M.F.) status-ul de an complementar atribuit perioadei de studii de un an universitar se traduce prin repetarea acelui an de studii, situație datorată nepromovării unor examene și, în consecință, eșecului în acumularea creditelor necesare înmatriculării în anul universitar următor.
De asemenea, se menționează că potrivit dispozițiilor art. 150 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1 din 5 ianuarie 2011, în cadrul instituțiilor de învățământ superior medical recuperarea anilor pierduți nu este posibilă prin cumularea materiilor din doi ani de studii într-un singur an universitar:
"ART. 150 (3) Un procent de maximum 5% din numărul studenților cu frecvență dintr-un program de studii universitare de licență pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultății. 2 ani de studii într-un singur an, cu excepția instituțiilor de învățământ superior medical și al ultimului an de studii, în condițiile prevăzute de regulamentele de organizare și desfășurare a programelor de studii și cu respectarea legislației în vigoare."
Tot legea învățământului prevede expres faptul că perioada necesară pentru absolvirea studiilor medicale din domeniul medicină dentară este de 6 ani:
"ART. 174 (1) învățământul superior din domeniile sănătate și medicină veterinară se desfășoară cu respectarea reglementărilor generale și sectoriale din Uniunea Europeană și anume: a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică și practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară și Medicină Veterinară; "
Referința la actul normativ care reglementează domeniul educației naționale este cerută de necesitatea aprecierii obiective a situației reclamantei, deoarece numai accesând modalitatea de normare specială a acestui sector se poate constata fără echivoc legalitatea și temeinicia măsurii: sintagma "perioada acordată inițiat prevăzută în art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002 are în lumina clarificărilor oferite de Legea nr. 1/2011 valențele perioadelor prevăzute ca necesare pentru absolvirea cursurilor diferitelor facultăți, în cazul de față 6 ani universitari pentru Facultatea de Medicină Dentară.
Dreptul de ședere temporară în România în scop de studii aferent anului universitar 2012 -2013, când reclamanta a urmat cursurile anului V de studii în regim complementar a fost prelungit în temeiul art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare {numită în continuare O.U.G. nr. 194/2002).
Astfel, reclamanta a beneficiat deja de prevederile legale incidente propriei situații, iar textul legii este restrictiv, în sensul că permite utilizarea acestei facilități doar o singură dată.
La data de 31 octombrie 2013 reclamanta s-a prezentat la sediul S. ui pentru I. al județului C. și a înregistrat cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de studii nr.10430313, prezentând documentația aferentă calității de student în anul VI de studii la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul U.M.F.
Cu acea ocazie s-a constatat că intrase în România la data de 28 septembrie 2013, fapt pentru care i s-a aplicat sancțiunea contravențională principală a avertismentului pentru nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (1) și art. 134 pct. 7 din O.U.G. nr. 194/2002.
Pârâta susține că, faptul în sine nu a produs cu siguranță nici o emoție, reclamanta fiind sancționată contravențional aproape de fiecare dată când a mai depus documentații necesare prelungirii dreptului de ședere temporară.
În urma analizării cererii depuse de reclamantă s-a constatat incidența prevederilor art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002: "Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."
Potrivit dispozițiilor finale ale O.U.G. nr. 194/2002 introduse prin Legea nr. 56/2007 de modificare și completare a acestei Ordonanțe, "Prezenta lege transpune_ și Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind condițiile admisiei cetățenilor statelor terțe în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 375 din 23 decembrie 2004."
În acest sens, se arătă faptul că art. 12 alin. (2) din această Directivă nr. 114/2004 prevede expres următoarele: "Articolul 12- Permisul de ședere eliberat studenților _
(2) Fără a se aduce atingere articolului 16, reînnoirea unui permis de ședere poate fi refuzată sau permisul poate fi retras, în cazul în care titularul:_
(b) nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale"
Preambulul Directivei 114/2004 prevede la pct. (10) că "Durata și alte condiții privind cursurile pregătitoare pentru studenți reglementate de prezenta directivă trebuie stabilite de statele membre în conformitate cu legislația lor națională." Se instituie așadar durata studiilor drept reper principial în procesul de gestionare a migranților cetățeni străini veniți în scop de studii, dezvoltat în cuprinsul art. 12 din Directivă în sensul posibilității autorităților de a interveni și de a stopa rezidența în scop de studii dacă cetățeanul străin "nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale".
În sensul discuțiilor despre această Directivă, se precizează că statul român a transpus primele reglementări de drept comunitar din acest domeniu odată cu Legea nr. 57 din martie 2007, respectiv unul din actele normative care au adus
O.U.G. nr. 194/2002 modificări fundamentale și structurale.
Totodată, se menționează că până în acel moment, art. 58 alin. (4) din această O.U.G. nr. 194/2002 avea următorul conținut:" (4) In situația in care străinul nu a promovat un an de studii din cauze imputabile acestuia, Autoritatea pentru străini poate sa nu-i prelungească dreptul de ședere temporara"
Așadar, măsurile pe care statul român le putea lua erau previzibile.
În acest sens, dacă reclamanta apreciază că modificarea adusă O.U.G. nr. 194/2002 nu îi este aplicabilă deoarece s-ar înfrânge principiul neretroactivității
legii civile și implicit securitatea actului de justiție - teză de altfel ireală -, învederăm onoratei instanțe faptul că în baza acestui raționament îi sunt direct aplicabile prevederile acestui alin. (4) din aceeași O.U.G. nr. 194/2002, în forma în care era în vigoare la momentul înmatriculării sale la U.M.F. C. -N. reclamantul aflându-se fără nici un dubiu în situația sancționată explicit de lege.
Având în vedere faptul că reclamanta, în cel de-al optulea an universitar este în anul VI de studii, timpul necesar absolvirii studiilor excede atât perioadei de studii acordată inițial, cât și anului (universitar) suplimentar prevăzut de legiuitor în formularea art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002, deja utilizat în anul universitar 2012 - 2013. în consecință, singura soluție legală și posibilă a cererii sale de prelungire a dreptului de ședere în România este de refuz a acestei cereri.
Se mai arată că, legislația națională în domeniul educației respectiv Legea nr.1/2011 a educației naționale, definește la art. 345 alin. 1 lit. d) precum pct. 53 din Anexa, validarea rezultatelor învățării ca fiind "procesul prin care se confirmă că rezultatele învățării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerințelor specifice pentru o unitate sau o calificare". Ori faptul că reclamanta, fiind evaluată la sfârșitul anilor universitari, a fost declarată repetentă fiind în prezent înscris în anul VI de studii după 7 ani universitari, nu poate duce decât la concluzia că, potrivit standardelor unității de învățământ, care se încadrează în standardele naționale de învățământ, rezultatele reclamantului nu au fost validate, acesta fiind în situația evidentă de a nu înregistra un progres acceptabil în studiile sale, necesar prelungirii dreptului de ședere în scop de studii, în deplin acord cu terminologia promovată prin actul normativ european.
Mai mult decât atât, la art. 58 alin. (11) precum și art. 50 alin. (1) din
O.U.G. nr. 194/2002, care vizează condițiile de prelungire a dreptului de ședere temporară, legiuitorul a folosit sintagma "// se poate aproba" respectiv "// se poate prelungi reglementarea fiind permisivă și nu imperativă. Tocmai de aceea acest atribut revine autorității publice de specialitate care, analizând fiecare solicitare în parte, are libertatea de a aprecia oportunitatea cererii de prelungire a dreptului de ședere și a acorda sau din contră de a refuza justificat acordarea/prelungirea acestui drept.
Această abordare a legiuitorului este de înțeles, mai ales dacă privim dreptul de a solicita și nu dreptul de a obține un drept de ședere în România prin prisma Deciziei înaltei Curți de C. și Justiție nr. 3107 din 22 octombrie 2002:
,>Legea română nu reglementează un drept al străinului de a i se prelungi șederea în România. Un asemenea drept aparține exclusiv statului, care îl exercită prin organele sale de specialitate, investite cu o anumită libertate de apreciere a oportunității cererii de prelungire a vizei de ședere în țară."
Tot în aceeași ordine de idei se pot observa și prevederile art. 59 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, din analiza cărora reiese că finalizarea studiilor în perioada acordată/prevăzută inițial este un element determinant în ceea ce privește prelungirea dreptului de ședere în acest scop, iar legiuitorul a dat dovadă de consecvență și identitate de raționament prin promovarea necesității respectării acestei durate prevăzute pentru studiile inițiale atunci când se schimbă profilul de studiu.
Art. 59 din O.U.G. nr. 194/2002:
"(2) In situația în care, prin schimbarea profilului de studiu sau a specializării profesionale, se depășește durata totală a șederii prevăzută pentru studiile inițiale, este necesară obținerea unei noi vize de lungă ședere în scop de studii."
Așadar legiuitorul a prevăzut că în situația în care străinul își schimbă profilul de studiu sau specializarea profesională și se depășește perioada totală prevăzută pentru studiile inițiale, acesta trebuie să reia întreaga procedura de
aprobare a șederii prin obținerea unei noi vize în scop de studii, nemaifiind posibilă prelungirea dreptului de ședere acordat inițial.
Astfel, se poate lesne observa că dacă la art.59 alin. 2 legiuitorul condiționează acordarea dreptului de ședere în cazul schimbării profilului de studiu sau specializării profesionale de încadrarea perioadei de studii pentru noul profil de studiu/noua specializare, în durata totală a șederii prevăzută pentru studiile inițiale, la art. 58 alin. (1) legiuitorul condiționează acordarea prelungirii dreptului de ședere de absolvirea studiilor în perioada pentru care a fost acordat inițial dreptul de ședere (fiind o aplicare a art. 12 din Directiva 114/2004 care condiționează acordarea acestui drept de înregistrarea unui progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale).
Legiuitorul a dat astfel dovadă de consecvență și identitate de raționament prin legiferarea acestor două situații când străinii cu un drept de ședere nu absolvă studiile în perioada acordată inițial sau când aceștia își schimbă profilul de studii sau specializarea, fiind așadar voința statului român suveran de a nu permite utilizarea frauduloasă a dreptului de ședere în scop de studii.
În privința susținerilor din acțiune:
Referitor la pct. 1:
vizând pretinsele motive de nulitate a actului administrativ datorită completării acestuia și în limba română, se precizează că pentru a veni în sprijinul cetățeanului străin, nefamiliarizat cu rigorile normative din România, legiuitorul a deschis calea informării suplimentare a acestuia, probabil din rațiuni de exercitare reală a drepturilor și de a se evita abuzarea principiului de drept nemo censetur ignorare legem: astfel, odată cu modificarea adusă art. 82 alin. (21) din O.U.G. nr. 194/2002 prin Legea nr. 157/2011, se oferă explicit străinilor destinatari ai acestor acte administrative dreptul de a solicita și de a primi la cerere si gratuit, "o traducere scrisă sau orală a principalelor elemente ale deciziei de returnare, inclusiv informații cu privire la căile de atac posibile, în limba pe care acesta o înțelege sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțelege". Reclamanta nu a uzat de această posibilitate, fapt pentru care critica sa apare ca ipocrită, mai ales în contextul art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, a cărui analiză comparativă cu îndeplinirea cerinței legale relevă fără echivoc faptul că S. pentru I. al județului C. și-a îndeplinit obligațiile legale în ceea ce privește modul de redactare și motivarea a Deciziei de returnare.
Condiția de cetățean străin aflat sub efectul șocului intercultural se manifestă sub aspectul unor dificultăți de integrare chiar de la începutul șederii sale în noua locație. Interesant în cazul reclamantei este faptul că dificultățile datorate faptului că era "singură și departe de familie" au început să apară numai după ce aceasta a locuit deja în România timp de 3 ani, în condițiile în care reclamanta este cetățean din Tunisia, iar comunitatea cetățenilor tunisiei din C.
-N. este una dintre cele mai mari comunități de străini din România. Susținerea este lipsită de logică.
Faptul că reclamanta a achitat taxele școlare reprezintă îndeplinirea unei condiții legale și nu o recomandă pentru acordarea unui tratament special. La fel, contractul de chirie atestă deținerea legală a unui spațiu de locuit, condiție legală generală necesară (dar nu și suficientă prin ea însăși) pentru o rezidență. Clauzele contractuale nu au puterea de a afecta circumstanțele în care se acordă ori încetează dreptul de ședere, astfel încât nu pot fi invocate în acest context.
Aprecierea personală a celor 6 ani de studii este eronată și în afara reperelor arătate mai sus și introduse prin actele normative de profil, concluzia sa fiind elocventă. Astfel, refuzul cererii nu o obligă să înceapă din nou facultatea, legea nu prevede o asemenea enormitate.
Pct. 2 din acțiune tratează eronat problematica înfrângerii principiului
neretroactivității legii civile în timp, pentru următoarele motive: Alineatul (11) al art.58 din O.U.G. nr.194/2002 introdus prin Legea nr.157/2011 "are ca ipoteză de aplicare situația în care străinul nu a absolvit studiile în perioada acordată
inițial și a mai solicitat/beneficiat de o aprobare de prelungire ulterioară a dreptului de ședere pentru încă un an.
Deși acest text legal a fost introdus în timpul desfășurării studiilor, nu poate fi considerat că retroactivează, întrucât nu suprimă un drept născut sub imperiul O.U.G. nr. 194/2002 (de altfel, străinul nu are un drept la prelungire, ci doar o vocație - pot solicita prelungirea dreptului de ședere), deci nu modifică unele efecte deja produse ale legii vechi, ci se aplică unei situații în curs și ale cărei efecte nu s-au produs deja." (practică constantă a Curții de A. C. în cauze similare).
Argumentele instanței citate sunt susținute și de Curtea Constituțională:
"...o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare", (Decizia nr. 291 din 1 iulie 2004). Instanța de contencios constituțional a menționat în mod expres că această abordare reliefează jurisprudența sa constantă.
În fine se mai susține că, trebuie precizat că toate actele normative care au modificat până în prezent O.U.G. nr. 194/2002, inclusiv Legea nr. 157/2011 au fost și sunt de imediată aplicabilitate.
În acest registru de discuții, faptul că reclamanta a încheiat un contract de studii în anul 2006 nu reprezintă un reper suficient de solid, ci situația îi poate eventual crea dificultăți:
Astfel, pârâtul solicită ca instanța să aibă în vedere că preocuparea legiuitorului pentru stimularea străinilor de a respecta scopul de studii al șederii lor în România a existat dintotdeauna: O.U.G. nr. 194/2002 a prevăzut încă de la apariția sa, în chiar prima formă (până în prezent, O.U.G. nr. 194/2002 a suferit 10 intervenții) posibilitatea autorității publice de a refuza prelungirea dreptului de ședere temporară în scop de studii străinilor care nu promovau un an de studii din motive imputabile lor.
Măsura, de altfel dură, era atașată prin alin. (4) al art. 58: "(3) în situația în care străinul nu a promovat un an de studii din cauze imputabile acestuia, Autoritatea pentru străini poate să nu-i prelungească dreptul de ședere temporară."
Această prevedere legală a fost abrogată la momentul martie 2007, prin Legea nr.56/2007, act normativ prin care însă a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 114/2004 (privind condițiile admisiei cetățenilor statelor terțe în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L375 din 23 decembrie 2004). Această Directivă conține, așa cum am arătat și prin întâmpinare, posibilitatea autorităților publice de a interveni direct în situația străinilor și de a limita rezidența acestora în cazul în care nu înregistrează progrese în conformitate cu legislația și practicile administrative naționale. Așadar, prevederile acestei Directive au fost predictibile tot timpul.
În consecință, având în vedere că reclamanta a început studiile în anul 2006, când acea prevedere legală era în vigoare, dacă prin absurd (și în pofida tuturor argumentelor prezentate și a practicii constante a Curții de A. C. și a Curții Constituționale, ale cărei decizii sunt obligatorii) instanța va adopta pretențiile reclamantei și va decide că prin măsura luată se încalcă principiul neretroactivității legii civile în timp, atunci în mod logic reclamanta va fi plasată
exact sub incidența acelui alin. (4) al art. 58 din O.U.G. nr. 194/2002, care va fi reactivat în ceea ce o privește.
Având în vedere textul actului normativ, efectele sunt ușor previzibile datorită circumstanțelor personale.
Referitor la pct. 3 din acțiune, acesta va fi tratat doar din obligația legală de a răspunde tuturor susținerilor, astfel, această ultimă prezentei este evident o preluare nefericită dintr-o altă lucrare ce avea ca subiect o persoană de gen masculin și care a fost tratată într-o altă conjunctură istorică:
Așa cum este menționat în chiar textul Deciziei de returnare, persoana care face obiectul măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României este analizată inclusiv sub aspectul incidenței art. 92 din O.U.G. nr. 194/2002, fază prealabilă obligatorie.
Sa arată că, în primul rând, reclamanta amestecă noțiunile în mod nepermis, deoarece face referire directă la o Decizie a Curții Constituționale pronunțată în contextul tolerării străinilor în România, în condițiile în care străinilor aflați sub incidența art.92 din O.U.G. nr. 194/2002 li se aplică alt tratament.
Pe fondul discuțiilor, alegațiile privind "notorietatea revoltelor și protestelor" din Tunisia este un capitol încheiat de mult, iar singurul aspect cu adevărat notoriu constă în normalizarea vieții sociale din această țară: o simplă cercetare on-line pe site-urile de specialitate va confirma notorietatea acestei constatări: agențiile specializate O.N.U. prezente și active în acest stat, agențiile de specialitate ale Comisiei Europene (E.A.S.O., F.R.O.N.T.E.X. etc).
Practic, întreaga construcție a pct. 3 din întâmpinare este o fumigenă, menită să atragă atenția instanței de la problema de fond a reclamantei, care introduce în discuție și argumentul nostru pe oportunitatea actului administrativ: practic, reclamanta a ajuns în situația dată exclusiv datorită propriei conduite, fapt pentru care vinovăția nu trebuie transferată în sarcina autorităților statului: oportunitatea actului administrativ trebuie discutată în raport cu aprecieri subiective definite de invocarea propriei culpe, aspect care conduce direct la soliditatea argumentului.
Pentru toate aceste motive, pârâtul apreciază că Decizia de returnare contestată este legală și temeinică in extenso, a fost emisă în deplină concordanță cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege, măsura luată fiind însoțită și de motivarea aferentă, în drept și în fapt, pentru care motive solicită a se constata că acțiunea reclamantei este neîntemeiată și solicită a fi respinsă ca atare.
Pârâtul S. PENTRU I. AL J. C.
a depus concluzii scrise
la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea contestației formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate, C. de A. ajunge la următoarele constatări:
Pe rolul Curții de A. C. s-a înregistrat sub numărul de mai sus, contestație formulată de reclamanta A. C.
împotriva deciziei de returnare de pe teritoriul României nr. 10430313, emisă la data de 4 noiembrie 2013 de pârâtul S. PENTRU I. AL J. C., și comunicată cu reclamanta la 6 noiembrie 2013.
Prin contestația formulată se solicită a se dispune anularea Deciziei de Returnare de pe Teritoriul României nr. 10430313 din_, prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca este obligată sa părăsească teritoriul României in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
De asemenea, se mai solicită obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporara in scopul efectuării studiilor, pe teritoriul României.
Analizând decizia de returnare contestată prin prisma înscrisurilor depuse, precum și a susținerilor părților, instanța reține următoarele
Reclamanta a avut prelungit dreptul de ședere pe teritoriul României, în scop de studii, fiind înmatriculată la Universitatea de Medicină și Farmacie "I. Hațieganu" C. -N. (numită în continuare U.M.F.), Facultatea de Medicină Dentară, în perioadele:
An universitar 2006 - 2007 - student anul I;
An universitar 2007 - 2008 - student anul II;
An universitar 2008 - 2009 - student anul III;
An universitar 2009 - 2010 - student anul IV - nepromovat;
An universitar 2010 - 2011 - student anul IV - complementar;
An universitar 2011 - 2012 - student anul V - nepromovat;
An universitar 2012 - 2013 - student anul V- complementar - dreptul de ședere temporară a fost prelungit în scop de studii în temeiul art. 58 alin. (11) din
O.U.G. nr. 194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare (numită în continuare
O.U.G. nr. 194/2002);
An universitar 2013 - 2014 - student anul VI.
Este de precizat faptul că, în terminologia utilizată de Universitatea de Medicină și Farmacie "I. Hațieganu" C. -N. (U.M.F.) status-ul de an complementar atribuit perioadei de studii de un an universitar se traduce prin repetarea acelui an de studii, situație datorată nepromovării unor examene și, în consecință, eșecului în acumularea creditelor necesare înmatriculării în anul universitar următor.
Din dorința de a urma cursurile unei universități de prestigiu si de a deveni medic profesionist, a ales sa își stabilească reședința in România in vederea definitivării studiilor universitare.
Reclamanta a achitat taxa de școlarizare aferenta anului universitar 2013- 2014. De asemenea potrivit documentelor anexate, a încheiat cu locatorul in data de_ Contractul de închiriere înregistrat la AFPM C. sub nr.491524/ _
, pe o perioada de un an, de la_ pana la_ .
C. constată că, dreptul de ședere temporară în România în scop de studii aferent anului universitar 2012 -2013, când reclamanta a urmat cursurile anului V de studii în regim complementar a fost prelungit.
La data de 31 octombrie 2013 reclamanta s-a prezentat la sediul S. ui pentru I. al județului C. și a înregistrat cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară în scop de studii nr.10430313, prezentând documentația aferentă calității de student în anul VI de studii la Facultatea de Medicină Dentară din cadrul U.M.F.
Cu acea ocazie s-a constatat că intrase în România la data de 28 septembrie 2013, fapt pentru care i s-a aplicat sancțiunea contravențională principală a avertismentului pentru nerespectarea prevederilor art. 51 alin. (1) și art. 134 pct. 7 din O.U.G. nr. 194/2002.
În urma analizării cererii depuse de reclamantă s-a constatat incidența prevederilor art. 58 alin. (11) din O.U.G. nr. 194/2002: "Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."
Potrivit dispozițiilor finale ale O.U.G. nr.194/2002 introduse prin Legea nr. 56/2007 de modificare și completare a acestei Ordonanțe, "Prezenta lege transpune_ și Directiva Consiliului nr. 114/2004 privind condițiile admisiei cetățenilor statelor terțe în scop de studii, schimb de elevi, pregătire neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene (JOCE) nr. L 375 din 23 decembrie 2004."
S-a comunicat reclamantei la data de_, Decizia de Returnare de pe Teritoriul României nr. 10430313 din_, prin care i s-a adus la cunoștința faptul ca este obligată sa părăsească teritoriul României in termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, decizie pe care reclamanta o consideră nelegală și netemeinică, încheiată cu încălcarea unor prevederi legale și care îi încalcă dreptul de a rămâne în România și a continua studiile universitare.
Reclamanta a solicitat prin prezenta acțiune, anularea Deciziei de returnare și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului de ședere temporara in scopul efectuării studiilor, pe teritoriul României.
În dezvoltarea motivelor contestației, se arată că în primul rând potrivit art.82 alin 2 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România "decizia de returnare se redactează in doua exemplare, fiecare in limba romana si intr-o limba de circulație internaționala".
Decizia atacata a fost redactata in limba romana integral, si parțial si in limba engleza. Astfel următoarele mențiuni olografe :" cererea dvs de prelungire a dreptului de ședere in România a fost refuzata"" dumneavoastră deja ați beneficiat de prelungirea dreptului de ședere de maxim un an in scopul finalizării studiilor, acordata străinilor care nu au absolvit studiile in perioada acordata inițial" nu sunt traduse si in limba engleza, așa cum sunt traduse celelalte mențiuni, fiind încălcate prevederile art. 82 alin 2 din OUG 194/2002.
Aceasta prevedere are menirea de a asigura posibilitatea reala pentru persoanele cărora li se emit astfel de decizii de a fi informate despre masurile care se iau împotriva lor si despre motivele care au stat la baza acestor masuri.
De asemenea mențiunea referitoare la faptul ca formularea contestației suspenda executarea deciziei de returnare, este doar in limba romana, nefiind tradusa si intr-o limba de circulație internaționala, in speța engleza.
Deși a semnat acea decizie arată ca nu este o foarte bună cunoscătoare a limbii romane, întrucât estet cetățean tunisian.
Potrivit prevederilor legale, decizia de returnare trebuie întocmită cu respectarea condițiilor de valabilitate impuse, iar in lipsa acestora fiind lovita de nulitate.
Pârâta a considerat că decizia de returnare a fost întocmită conform prevederilor legale, că reclamantei i s-a prelungit durata de ședere în România pentru o perioadă maximă de 1 an conform prevederilor art. 58 alin. (11) precum și art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, care vizează condițiile de prelungire a dreptului de ședere temporară, astfel se solicită a se respinge acțiunea, pârâta analizând și motivând punctual fiecare din motivele invocate de recurentă în acțiunea promovată.
C. analizând Decizia de returnare sub aspectul formei și conținutului acesteia, constată că această îndeplinește toate aspectele de legalitate, cuprinzând elementele necesare de formă ale documentului, motivele invocate de reclamantă privind aspectele formale și de traducere a actului neputând conduce la nulitatea actului.
Totodată nu pot constitui motive de admitere a acțiunii reclamantei, aspectele invocate de aceasta legat de situația politică tensionată din zona ei de domiciliu, aspecte ce nu au fost dovedite în mod concret, nedovedindu-se nici existența unei posibile vătămări a reclamantei prin reîntoarcerea în țară.
În această ultimă ipoteză, nu prelungirea dreptului de ședere în România pentru studii este calea legală.
Pe fondul cauzei, C. reține că, constată ca fiind aplicabile în speță următoarele dispoziții legale:
art.24 alin.1 lit.e și alin.2 din OUG 194/2002 - (1) Viza de lungă ședere se acordă străinilor, la cerere, pe o perioadă de 90 de zile, cu una sau mai multe călătorii, pentru următoarele scopuri: e) studii - străinilor care urmează să
intre în România pentru a urma cursuri în învățământul preuniversitar, universitar sau postuniversitar, după caz, ori pentru obținerea unor titluri științifice în cadrul instituțiilor de stat sau particulare acreditate, potrivit legii;
Viza de lungă ședere permite străinilor intrați pe teritoriul României să solicite prelungirea dreptului de ședere temporară și să obțină un permis de ședere;
art.45 din OUG 194/2002, care reglementează situația particulară a obținerii vizei de lungă ședere pentru studii;
art.50 din OUG 194/2002, care prevede cadrul general al prelungirii dreptului de ședere temporară;
art.58 din OUG 194/2002 - (1) Străinii intrați în România pentru studii pot solicita prelungirea dreptului de ședere, astfel:
în cazul studenților sau elevilor, pentru perioade succesive de până la un an, dacă: (i) sunt înscriși la studii la o instituție de învățământ de stat ori particulară, acreditată sau autorizată provizoriu potrivit legii, forma învățământ de zi, inclusiv pentru participarea la cursuri de doctorat; (ii) dovedesc că și-au achitat taxele de studii; (iii) fac dovada mijloacelor de întreținere, în cuantum de cel puțin salariul minim net pe economie, pe perioada valabilității permisului de ședere;
(1¹) Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată inițial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de ședere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an.
(text introdus prin Legea 157/2011).
Din interpretarea coroborată a tuturor textelor legale menționate, instanța constată că prevederile art.58 alin.1¹, invocate de pârât, nu sunt aplicabile situației reclamantei și nu subzistă ca fundament al respingerii cererii sale de prelungire a dreptului de ședere temporară pentru studii.
Pe de altă parte, C. constată că nu este abilitatea pârâtei să facă aprecieri privind existența sau inexistența unor performanțe de studiu, aceasta fiind abilitatea instituției de învățământ urmat de reclamantă.
Dacă reclamanta nu ar fi îndeplinit condițiile necesare și impune prin lege pentru efectuarea studiilor în România, universitatea ar fi luat măsuri administrative și nu ar fi procedat la înscrierea sa în anul universitar 2013-2014. prin urmare în mod greșit pârâta a dat sens de obligativitate temporară anului de studiu prin sintagma "criteriu de performanță";.
De asemenea, instanța observă că, în esență, astfel cum rezultă din referatul întocmit de ofițerul de imigrări desemnat, restul condițiilor prevăzute de OUG 194/2002 erau îndeplinite la data analizării cererii, iar din decizia de returnare contestată rezultă că unicul motiv pentru care cererea a fost respinsă a fost aprecierea ca incident în speță a art.58 alin.1¹.
De altfel,C. va reține în privința acestui articol introdus prin Legea 157/2011, în vigoare începând cu data de_ incidența prevederilor art.6 din codul civil conform căruia legea civilă este aplicabilă atât timp cât este în vigoare și nu are putere retroactivă iar actele și faptele juridice săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau după caz a săvârșirii ori producerii lor.
Astfel, prevederea legală stabilită în art. 58 al.11din OUG 194/2002 se poate aplica situațiilor apărute după intrarea sa în vigoare respectiv străinilor care încep studiile li se impune terminarea acestora într-o perioadă stabilită inițial sub sancțiunea refuzului prelungirii dreptului de ședere. Reclamantul nu avea obligația legală de a se încadra într-un anumit termen deoarece norma incidentă nu era adoptată iar adoptarea sa nu era previzibilă astfel că această
cerință ar duce la luarea în considerare a unor fapte înainte de intrarea în vigoare și ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
În consecință, C. constată că Decizia de returnare de pe teritoriul României, nr. 10430313 din_ emisă de I. G. pentru I., D.
M. - S. pentru I. al J. C. este nelegală, motiv pentru care se
justifică prezența temporală a reclamantei în România pentru efectuarea studiilor pentru anul universitar 2013-2014.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.84 din OUG 194/2002, instanța va admite cererea de chemare în judecată, va dispune anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României, nr. 10430313 din_ emisă de I. G. de I., D. Migrațiune- S. pentru I. al J.
C. .
Va obliga pârâtul să prelungească reclamantei A. C. dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, în scop de studii, în condițiile legii, pentru anul universitar 2013-2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite contestația formulată de reclamanta AOUADID C. , născută la data de_, cu domiciliu procesual ales în C. -N., str. Dorobanților, nr.14- 16, sc.A, etaj V, ap. 12, jud. C., la Cabinet avocat Dairatani M., în contradictoriu cu pârâtul S. PENTRU I. AL J. C. , cu sediul în C. -
N., str. Alexandru Vaida-Voievod, nr. 53-55, Complex I. s Mall, Parcarea Verde-Demisol-Zona C și în consecință:
Dispune anularea Deciziei de returnare de pe teritoriul României, nr. 10430313 din_ emisă de I. G. pentru I., D. M. - S. pentru I. al J. C. .
Obligă pârâtul să prelungească reclamantei AOUADID C. , născută la data de_, dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, în scop de studii, în condițiile legii, pentru anul universitar 2013-2014.
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică în data de_ .
Președinte,
V. G.
Grefier,
M. V. -G.
Red. V.G./M.N.
2 ex
Pentru grefier aflat în concediu semnează Grefier șef
M. T.
