Decizia civilă nr. 2275/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINIS/RATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2275/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z., împotriva sentinței civile nr. 4933 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimatul- pârât M. G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) recuperare sume suplimente salariale pentru menținerea sănătății și securității muncii.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentului- reclamant C. Local al M. Z. - P. L. Z., avocat Cobzaș Adela din Baroul Sălaj, lipsă fiind intimatul- pârât M. G.
.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul- pârât M. G. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru conform art. 15lit. a din Legea nr.146/1997.
Reprezentantul recurentului- reclamant C. Local al M. Z.
P. L. Z., avocat Cobzaș Adela depune la dosar copia deciziei nr.128 din 12 august 2010 din care rezultă că intimatul-pârât M. G. nu mai este angajatul recurentei-reclamante.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului- reclamant C. Local al M. Z.
P. L. Z., avocat Cobzaș Adela susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe în vederea soluționării cauzei pe fond.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.4933 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ a reclamantei P. locală Z., în contradictoriu cu pârâtul M.
, privind plata sumei de 1639 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, raportat la prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999, care reglementează răspunderea civilă a funcționarului public, instanța observă că aceasta nu se stabilește pe cale judecătorească, potrivit dreptului comun ci după o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun și anume, fie prin asumarea unui angajament de plată, fie prin emiterea de către conducătorul autorității sau
instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.
Ordinul, respectiv dispoziția de impunere nu are natura juridică a unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind emis de o autoritate, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice de drept administrativ și ca atare nu este susceptibil de a fi atacat în justiție, pe calea contenciosului administrativ de drept comun, în condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, nu este nici un act administrativ jurisdicțional, în sensul definit de art. 2 lit. d) și lit. e) din Legea nr. 554/2004, deoarece nu este emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuții de jurisdicție administrativă specială care să aibă competența de soluționare a unui conflict privind un act administrativ.
În prezent, dispozițiile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 sus evocate, cu modificările și completările ulterioare, nu fac nici o referire la caracterul executoriu al actului de dispoziție prin care s-a dispus recuperarea unor sume nedatorate de la funcționarii publici și neatacat în instanță, însă potrivit art. 117, dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Astfel, conform art. 34 și art. 82 din Legea nr. 76/2012, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010, privind codul de procedură civilă (prevăzută inițial la 1 septembrie 2012), la articolul 85 din Legea nr. 188/1999, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins: "(2^1) Ordinul sau dispoziția de imputare rămasă definitivă ca urmare a neintroducerii ori respingerii acțiunii la instanța de contencios administrativ constituie titlu executoriu";.
Reclamanta P. locală Z., adresându-se instanței de contencios administrativ, nu solicită anularea sau modificarea unui act administrativ, pe calea contenciosului de drept comun, respectiv cenzurarea unui act administrativ jurisdicțional sau a unui act administrativ special, supus controlului judecătoresc, acțiuni care să atragă competența unei astfel de instanțe, ci solicită obligarea funcționarului public, angajat al său, la recuperarea unei sume deja stabilită printr-un act administrativ cu caracter special și care în prezent are valoare de titlu executor; cererea reclamantului apare astfel ca fiind mai degrabă o cerere de executare silită.
Într-o atare situație, nimic nu împiedică instituția reclamantă să treacă la executare, în condițiile prevăzute de lege, așa încât, acțiunea promovată în instanță apare inadmisibilă, atâta vreme cât rezolvarea cererii de executare silită și executarea ca atare, nu sunt de competența instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. L. Z., solicitând admiterea acestuia și casarea cu trimitere la instanța de fond in vederea soluționării cauzei pe fond.
În motivele de recurs reclamantul arată că a formulat acțiunea introductivă în vederea recuperării unui prejudiciu stabilit in urma unui control efectuat de Curtea de Conturi, control ce s-a concretizat in deciziile 15/_ și 15bis/_ .
Curtea de Conturi a stabilit un prejudiciu global in deciziile sale, iar subscrisa unitate am emis deciziile nr. 132/_ și 156/_ cu anexe in care erau individualizate sumele pentru fiecare pârât in parte. O parte dintre pârâți nu mai lucrează la noi, o altă parte au fost transferați la alte unități, prin urmare nu aveam posibilitatea executării efective a sumelor.
Anterior promovării prezentei acțiuni am incercat obținerea unor angajamente de plată cu semnătura pârâților dar demersul nostru a rămas fără succes intrucât nu am obținut un asemenea angajament. În altă ordine de idei respectivele decizii emise de noi cu tabele anexate le-am expediat pârâților, dar nu avea semnătura de primire a deciziei. In acest context eram in imposibilitatea investirii cu formulă executorie a acestor decizii și apoi a încuviințării executării silite cât timp nu probam comunicarea cu debitorul și epuizarea zilelor de contesta re pentru fiecare debitor in parte.
În mod contrar celor reținute de instanță, noi am solicitat modificarea unui act administrativ in sensul stabilirii sumei concrete datorate de fiecare pârât in parte, stabilire ce să se facă pe cale contencioasă și nu unilaterală, opozabil pârâtului independent de prezența sau lipsa sa de la dezbateri,
Instanța de fond a soluționat cauza pe excepția inadmisibilității, motivându-și soluția raportat la OG 2/2001 (ce reglementează contravențiile) și la prevederile Nou lui cod de procedură civilă!!!!!! care va intra in vigoare in viitor!!!!!! În ceea ce privește ordonanța 2/2001 apreciem că aplicarea acesteia este exclusă din moment ce art 117 din legea 188/1999 menționează expres că prezenta lege se completează cu dispozițiile din dreptul muncii, civile, administrative sau penale după caz.
În esență, arată că solicitat a se reține analogia cu normele administrative iar instanța de fond a aplicat analogia cu normele contravenționale, interpretare analogică exclusă de prev. art 117 din legea 188/1999. Chiar dacă deciziile emise de noi nu imbracă forma unui act administrativ comun I sub nici o formă nu pot fi asimilate unui proces- verbal de contravenție.
Oricum, in al. 2 din pg. 3 a sentinței recurate instanța de fond apreciază că este decizia emisă de subscrisa este un act administrativ special dar aplică normele ce reglementează regimul contravențiilor!!!!
În ceea ce privește menționarea ca temei juridic al unei sentințe judecătorești a unui cod de procedură civilă care nu este in vigoare consideră că sub acest aspect sentința este nelegală, in contradicție cu Constituția, cu codul civil și cel de procedură civilă În vigoare!!!
În altă ordine de idei ,menționăm că aceeași instanță, Tribunalul Sălaj
,(alt complet de judecată) a admis alte 11 acțiuni identice promovate de subscrisa, dosare care in prezent se află în recurs la Curtea de A. C. .
Raportat la toate aceste aspecte, solicită casarea sentinței cu trimitere spre judecare (pe fondul cauzei) la Tribunalul Sălaj.
Analizind recursul formulat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca aceste este fondat pentru urmatoarele considerente:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs
cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei actiuni in justitie .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeasi lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ.Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricarei persoane, care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speta s-a procedat la emiterea a doua decizii in temeiul art. 84,85 din Legea 188/1999 in vederea recuperarii sumei pretinse in speta de la parat de 1639 lei .
Insa asa cum a precizat reprezentantul paratei si la termenul de judecata din data de_ paratului i-au incetat raporturile de serviciu cu reclamanta(f. 12) astfel ca nu exista posibilitatea punerii in aplicare a acestor decizii prin retineri din salariu.
In conditiile in care paratul nu mai desfasoara activitate in cadrul reclamantei recuperarea acestor sume nu este posibila decit pe calea dreptului comun .In prezent insa deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevazute de Legea 188/1999 sau de Codul de procedura civila ca fiind titluri executorii,o asemenea prevedere urmind a fi inclusa in Legea 188/1999 prin Legea 76/2012 la data intrarii sale in vigoare dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite dupa aceea data
Neavind un titlu executoriu in dreptul comun singura posibilitate a reclamantei in vederea recuperarii acestei sume este accea de a actiona in justitie paratul in vederea constituirii unui titlu executoriu in masura in care pretentiile sale vor fi justificate.
In aceste conditii in care paratul nu mai este functionar public in cadrul reclamantei o actiune in instanta de obligare a paratului la plata acestei sume apare ca admisibila intrucit nu incalca principiului "specialia
generalibus derogant"; si nici prevederile art. 84,85 din Legea 188/1999 neexistind o alta cale de recuperare a acestor sume .
Avind in vedere aceste considerente Curtea in temeiul textelor de lege sus mentionate a art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul formulat in cauza ,va casa sentinta recurata si va trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante retinind asadar ca actiunea este admisibila din perspectiva sus analizata .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta P. L. Z. împotriva sentinței civile nr.4933 din 0_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj pe care o casează in intregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. M. S. L. R. M. H.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC 2 ex. - _
jud.fond.P. R.
