Decizia civilă nr. 4357/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4357/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A. Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A. N. PENTRU P.
M. împotriva sentinței civile nr. 101 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimatul M. Ș. I. având ca obiect
litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic V. Iancu în reprezentarea intereselor recurentei cu delegație de reprezentare aflată la fila 22 din dosar și av. Molnar Laurențiu Dănuț cu împuternicire avocațială aflată la fila 23 din dosar în reprezentarea intereselor intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă. Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea practicianului în insolvență - întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 3 pct. 3 C.pr. civilă coroborat cu dispozițiile Legii nr.2/2013 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei depune înscrisuri reprezentând adresa emisă de recurentă nr.720/_ și adresa nr._ emisă de Președintele Agenției Naționale de Mediu, ambele înscrisuri fiind comunicate și cu partea adversă.Arată că primul înscris reprezintă o solicitare a recurentei către A. N. a Funcționarilor P. i, la care nu s-a primit răspuns și o solicitare în atenția Ministrului M. pentru analizarea modificărilor în procedura de reorganizare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului. În susținere se rată că nu există o vătămare reală a drepturilor reclamantului întrucât acesta nu a fost eliberat din funcția de director începând cu data de_ ci la data încetării incapacității temporare a început să curgă termenul de preaviz, respectiv la data de_ și nu la data de _
.Începând cu data de_ reclamantul s-a aflat în perioada de preaviz, încetându-i raporturile de serviciu începând cu data de_, dacă acesta nu-și exprima opțiunea de a ocupa funcția publică de conducere vacantă. Se mai arată că în cuprinsul deciziei atacate a fost folosită sintagma că se eliberează din funcție, reclamantul încetând să-și mai exercite atribuțiile de director executiv. În fapt reclamantului i s-a acordat preaviz începând cu data de_, când i-a încetat incapacitatea temporară de muncă și până la data de_ când acesta și-a manifestat opțiunea de a ocupa funcția publică de conducere vacantă. Perioada
preavizului reclamantul a fost plătit corespunzător nivelului funcției de director executiv.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că nu se impune a fi analizată pe fond acțiunea în condițiile în care instanța de fond a statuat la pag.3 a sentinței recurate că decizia atacată este lovită de nulitate. Se mai arată că recursul promovat este neîntemeiat întrucât în perioada concediului de vară nu pot înceta și nu pot fi modificate raporturile de muncă, în decizia atacată, la art.1 se arată că se eliberează din funcția publică, atribuțiile de serviciu fiind preluate de o altă persoană, preavizul trebuia acordat înainte de modificarea raporturilor de serviciu. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul recurentei arată că pe perioada_ -_ trebuia găsit un înlocuitor, de abia de la data de_ a început să producă efecte, începând și perioada de preaviz.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 101 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. Ș. I., împotriva pârâtei A. N. PENTRU P. M. B. și, în consecință, s-a anulat decizia nr. 638 emisă de Președintele ANMP la data de_ ; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică deținută, iar pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariul care i se cuvenea potrivit funcției deținute anterior și cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 36 din Legea nr.188/1999, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Rezultă, așadar, că raporturile de serviciu, în situațiile speciale enunțate de legiuitor, trebuie menținute, cu excepția situațiilor de modificare din inițiativa funcționarului public în cauză.
În speță, însă, Curtea constată că deși reclamantul se afla în concediu medical
- dovadă fiind certificatul de concediu medical (f.20) - pârâta a înțeles să emită ordinul privind eliberarea sa din funcție. Susținerea pârâtei conform cărora actul administrativ contestat deși emis în perioada în care reclamantul se afla în perioada concediului medical urma să-și producă efectele doar la o dată ulterioară, după revenirea din concediu medical, nu este fondată. Și este așa întrucât după cum rezultă din chiar conținutul ordinului nr. 638/2012, efectele actului administrativ emis respectiv eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv al pârâtei se produc "începând cu data prezentei …"; adică data eliberării actului,_ .
Procedând astfel, pârâta a nesocotit prevederile imperative ale art.36 din Legea nr.188/1999 iar sancțiunea ce se impune a fi aplicată este nulitatea actului administrativ emis, vătămarea neputând fi altfel înlăturată.
De altfel, Curtea a observat că nici termenul de preaviz pe seama reclamantului nu a fost respectat. Astfel, din cuprinsul actului administrativ contestat rezultă că termenul de preaviz necesar potrivit art.99 alin.3 din Legea nr.188/1999 nu a fost acordat întrucât conform art.2 din actul administrativ contestat, în perioada stabilită ca fiind de preaviz reclamantul era în concediu medical. Prin urmare, se poate susține cu temei că mențiunea privind acordarea termenului de preaviz a reprezentat doar o chestiune formală nefiind în realitate un veritabil drept acordat funcționarului public eliberat din funcție, susținerile contrare fiind nefondate.
Făcând aplicarea art.106 din Legea nr.188/1999, Curtea a obligat pârâta să procedeze la reintegrarea reclamantului în funcția deținută și, de asemenea, să-i plătească despăgubiri egale cu salariul care i se cuvenea potrivit funcției deținute
anterior. Conform art.274 C.pr.civ., Curtea a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat.
Împotriva acestei sentințe, pârâta A. N. PENTRU P. M. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în rejudecare respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., pârâta arată că instanța de fond nu a făcut în cuprinsul hotărârii recurate decât o simplă referire la faptul că susținerile ANPM sunt nefondate, nu a motivat de
ce a respins susținerile ANPM și de ce nu ținut cont de probele administrate de ANPM în cauză, nefiind o motivare în fapt și în drept a convingerii instanței și în absența unei motivări clare și coerente, simpla referire la unele articole din actul administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este una lipsită de relevanță.
Pe de altă parte, pârâta susține că nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantului. Astfel, acesta nu a fost eliberat din funcție de director executiv al Agenției pentru P. M. B. -Năsăud începând cu data de_, ci la data încetării incapacității sale temporare de muncă a început să curgă termenul de preaviz de 30 de zile. Mai mult, legea nu interzice emiterea deciziei de eliberare din funcție în perioada concediului de boală, ci interzice încetarea raporturilor de serviciu în această perioadă.
Instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate de ANPM în cauză, respectiv adresa Agenției pentru P. M. B. - Năsăud nr. 11232/_ și pontajele lunilor Noiembrie și Decembrie 2012. Prin adresa Agenției pentru P. M.
B. - Năsăud nr. 11232/_, primită de reclamantul M. Ș. în data de _
, i se aduce la cunoștință acestuia că decizia ANPM nr._ 12 va produce efecte începând cu data încetării incapacității temporare de muncă. Acest lucru s-a întâmplat în fapt, dovadă fiind pontajele lunilor Noiembrie, Decembrie 2012 și Ianuarie 2013. Din cuprinsul acestora reiese faptul că reclamantul n-a fost eliberat din funcție începând cu data de_, și nici la momentul când a terminat concediul medical, respectiv_, începând cu data de_, reclamantul s-a aflat în perioadă de preaviz, fiind pontat normal.
Eliberarea propriu-zisă din funcție și implicit încetarea raporturilor de serviciu s- ar fi produs cu data de_, data la care expira perioada de preaviz, dacă reclamantul nu și-ar fi exprimat opțiunea de a ocupa o funcție publică vacantă pusă la dispoziție de către A. N. pentru P. M. .
Prin adresa nr. 1/342/MF/_ ANPM a pus la dispoziția reclamantului funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. - Năsăud. Prin adresa APM B. - Năsăud nr. 1/_ reclamantul și-a manifestat opțiunea de a ocupa începând cu data de_ funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B.
Năsăud, în acest sens ANPM emițând decizia nr. 16/_ prin care reclamantul a fost numit în noua funcție. Or, după cum se poate observa încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului ca director executiv al APM B. - Năsăud s-a produs în data de_, când a fost numit prin decizia nr. 16/_ în funcția vacantă, pe care a acceptat s-o ocupe, de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B.
Năsăud. De altfel, chiar în cuprinsul adresei APM B. - Năsăud nr. 1/_ reclamantul își manifestă opțiunea de a ocupa funcția vacantă pusă la dispoziție începând cu data de_, data la care se încheie perioada de preaviz.
Totodată, menționăm că în cuprinsul deciziei ANPM nr. 638/_ s-a folosit sintagma " începând cu data prezentei se eliberează din funcția de... " deoarece, începând cu data la care a început să-și producă efectele decizia, reclamantul a încetat să-și mai exercite atribuțiile (obligațiile) de director executiv al agenției pentru protecția mediului, acestea fiind preluate temporar până la organizarea concursului de către o persoană desemnată de președintele ANPM. Reclamantul, pe perioada
preavizului, a rămas cu o serie de atribuții limitate prevăzute la art. 5 din actul administrativ atacat. Cu alte cuvinte, pe perioada preavizului reclamantul nu a mai avut decât o serie de obligații limitate, restul drepturilor păstrându-și-le. Deci, în fapt, nu există o vătămare reală a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului, ca și condiție de admisibilitate a acțiunii reclamantului.
În fapt, reclamantului i s-a acordat preaviz, conform art. 2 din decizia nr. 638/_, începând cu data de_, când i-a încetat incapacitatea temporară de muncă, și până la data de_, când acesta și-a manifestat opțiunea de a ocupa începând cu data de_ funcția publică de conducere vacantă de șef Serviciul Calitatea Factorilor de Mediu din cadrul APM B. -Năsăud, iar ANPM a emis decizia nr. 16/_ prin care reclamantul a fost numit în noua funcție. A mai menționat pârâta că pe perioada preavizului, reclamantul a fost plătit la nivelul funcției de director executiv. De altfel, în cadrul procedurilor de reorganizare determinate de intrarea în vigoare a H.G. nr. 1000/2012, ANPM a emis decizii de eliberare din funcție în data de_ tuturor directorilor executivi ai agențiilor pentru protecția mediului din subordine, precum și șefilor de serviciu și de birou din cadrul acestor instituții, dar a ținut cont de particularitățile fiecărui caz în parte. Astfel, încetarea efectivă a raporturilor de serviciu a avut loc la data expirării termenului de preaviz sau la data când aceștia și-au manifestat opțiunea de a ocupa o funcție publică vacantă din cadrul acelei instituții.
În drept, s-au invocat dispozițiile 14, alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Recursul a fost inițial înregistrat pe rolul Înaltrei Curți de C. și Justiție însă ulterior, în baza dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea 2/2013 a fost trimis pe cale administrativă înspre soluționare Curții de Apel Cluj, în condițiile unei schimbări de competență de imediată aplicare.
Contrar celor susținute de către recurentă, sentința recurată este argumentată și cuprinde toate elementele de fapt și de drept care relevă deplina legalitate procedurală a modului de soluționare a dosarului și de motivare a hotărârii judecătorești, în condițiile unui proces echitabil. În mod întemeiat prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr.188/1999, în perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate și a celor pentru creșterea și îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta și nu pot fi modificate decât din inițiativa funcționarului public în cauză. Rezultă, așadar, că raporturile de serviciu, în situațiile speciale enunțate de legiuitor, trebuie menținute, cu excepția situațiilor de modificare din inițiativa funcționarului public în cauză.
Trebuie precizat ,,ab initio,, faptul că legalitatea unui act administrativ trebuie analizată prin raportare la momentul încheierii sale și nu prin analizarea evenimentelor ulterioare colaterale. Este lipsit de echivoc din această perspectivă faptul că deși reclamantul se afla în concediu medical - dovadă fiind certificatul de concediu medical (f.20 dosar fond) - pârâta a înțeles să emită ordinul privind eliberarea sa din funcție. Susținerea pârâtei recurente, reluată și prin motivele de recurs, conform cărora actul administrativ contestat deși emis în perioada în care reclamantul se afla în perioada concediului medical urma să-și producă efectele doar la o dată ulterioară, după revenirea din concediu medical, nu este fondată. Actul administrativ analizat prevede astfel în mod expres faptul că efectele actului administrativ emis respectiv eliberarea din funcția publică de conducere de director executiv al pârâtei se produc "începând cu data prezentei …"; adică data eliberării actului,_ (f. 19 dosar fond).
Prin decizia 638/_ intimatului i s-a produs o vătămare de necontestat constând în eliberarea din funcția publică ocupată, pierderea acestei funcții și a beneficiilor materiale și profesionale aferente. Faptul că ulterior intimatul a fost
reîncadrat pe un alt post nu acoperă această vătămare produsă și nici nu conferă în mod retroactiv legalitate actului administrativ anterior enunțat.
Procedând în această manieră, pârâta a nesocotit prevederile imperative ale art. 36 din Legea nr.188/1999 deoarece în intervalul_ -_ reclamantul intimat s-a aflat în concediu medical (f. 20 dosar fond), iar sancțiunea ce se impune a fi aplicată este nulitatea actului administrativ emis, vătămarea neputând fi altfel înlăturată.
Mai mult, prima instanță a observat întemeiat că nici termenul de preaviz pe seama reclamantului nu a fost respectat. Astfel, din cuprinsul actului administrativ contestat rezultă că termenul de preaviz necesar potrivit art. 99 alin. 3 din Legea nr.188/1999 nu a fost acordat întrucât conform art. 2 din actul administrativ contestat, în perioada stabilită ca fiind de preaviz reclamantul era în concediu medical. Prin urmare, se poate susține cu temei că mențiunea privind acordarea termenului de preaviz a reprezentat doar o chestiune formală nefiind în realitate un veritabil drept acordat funcționarului public eliberat din funcție, susținerile contrare fiind nefondate.
Făcând aplicarea art.106 din Legea nr.188/1999, prima instanță a obligat în mod legal și temeinic pârâta recurentă să procedeze la reintegrarea reclamantului intimat în funcția deținută și, de asemenea, să-i plătească despăgubiri egale cu salariul care i se cuvenea potrivit funcției deținute anterior.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU P. M. împotriva sentinței civile nr. 101 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Fiind în culpă procesuală, recurenta va fi obligată în baza art. 274 alin. 1 Cpc să plătească intimatului M. Ș. I. suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs cu titlul de onorariu avocațial (f. 24).
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta A. N. PENTRU P. M. împotriva sentinței civile nr. 101 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să plătească intimatului M. Ș. I. suma de 750 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
DP A. A. I. C. I.
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. S. .
