Decizia civilă nr. 390/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 390/2013
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
S. AL H. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții-reclamanți J.
M. D., B. S., M. E., împotriva sentinței civile nr. 3387/_
,pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. D., E. I., O. N., P. N., P. E., U.
T., T. L., L. E., T. F., H. I. și intimatul-pârât P. comunei F. -G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul- reclamant U. T., lipsă fiind de recurenții-reclamanți J. M. D., B.
S., M. E., intimații-reclamanți C. D., E. I., O. N., P.
N., P. E., T. L., L. E., T. F., H. I. și intimatul-pârât P. comunei F. -G. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenții-reclamanți J. M. D., B. Ș., M. E. au depus la dosar un înscris prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat și comunicat.
Intimatul-reclamant U. T. depune la dosar întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-reclamant U. T. solicită admiterea recursului.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3387/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a dispus disjungerea acțiunii reclamanților C. D. ,
Endroi I., O. N., P. N., P. E., H. I., si înregistrarea sub un nr. de dosar nou_ cu transpunerea la un complet specializat de litigii de muncă.
S-a respins acțiunea reclamanților B. S., M. E., U. T. ,
J. M. -D., T. L., L. E. T. F., în contradictoriu cu pârâtul
P. comunei F. -G., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 232/_
.
S-a respins cererea formulată de reclamanți având ca obiect suspendarea Dispoziției nr. 232/_ .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de_, reclamanții B. S., C. D., E. I., M. E., O. N., P. N., P. E., U. T., J.
M. D., T. L., L. E., T. F. și H. I. au chemat în judecată pârâtul P. C. F. -G., solicitând anularea dispoziției primarului comunei F. G. din_, suspendarea executării dispoziției până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanții învederează că s-au considerat sume încasate necuvenit în anul 2009, drepturile stabilite prin contractul-acordul colectiv de munca încheiat in data de_, intre primarul de atunci, d-nul Manecan I. el si salariații primăriei comunei F. -G., reprezentați prin Sindicatul "UNITAS";.
Actualul primar M. V. -M. EL, nu a solicitat cu 30 de zile înainte de expirare nici rezilierea contractului-acordului colectiv de munca si nici modificarea sau renegocierea acestuia, astfel ca acesta, în temeiul art. 2 alin.
(2) s-a prelungit automat până la data de_ .
Drepturile prevăzute in acordul colectiv de munca, au fost acordate doar parțial, in măsura in care consiliul local a aprobat alocațiile bugetare necesare.
Reclamanții nu au beneficiat de indemnizația de dispozitiv, consiliul local neputând aloca sume pentru plata acestei indemnizații de 25% din salariu, așa cum au beneficiat colegii din alte unități administrativ-teritoriale din județul Cluj si din întreaga tara.
La data de_, Mureșan V. -M. el, primarul comunei F. -G. a formulat întâmpinare arătând că sumele imputate nu au fost reținute până la această dată.
Învederează instanței că dinte cei 13 salariați, următorii, respectiv, B. Ș., M. E., U. T., J. M. -D., T. L., L. E. si T. F.
au calitatea de funcționari publici si ceilalți fiind angajați contractuali, cu contract individual de muncă. Intre timp, T. F. si C. D. au fost pensionați.
Tribunalul a mai reținut că reclamanții C. D., Endroi I., O. N.
, P. N., P. E., H. I., B. S., M. E., U. T., J. M. -D.
, T. L., L. E. T. F. sunt angajați în aparatul de specialitate ai instituției pârâte, respectiv Primăria comunei F. -G. .
Reclamanții B. S., M. E., U. T., J. M. -D., T. L.
, L. E. T. F., astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar la fila 45-58, aveau, la momentul emiterii deciziei în litigiu, calitatea de funcționari publici, iar reclamanții C. D., Endroi I., O. N., P. N., P. E. ,
H. I. erau angajați în baza unui contract individual de muncă.
Ori, în raport de împrejurarea că unii dintre reclamanți aveau calitatea de personal contractual, instanța a constatat că se impune disjungerea acțiunii reclamanților C. D., Endroi I., O. N., P. N., P. E. ,
H. I. si înregistrarea sub un nr. de dosar nou cu transpunerea la un complet specializat de litigii de muncă.
În ceea ce privește acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, instanța a constatat că, prin Acordul colectiv de muncă nr. 289/_ (f. 5-19), au fost acordate reclamanților mai multe drepturi salariale evidențiate în art. 18-19 din capitolul III al acestui acord.
Prin dispoziția nr. 232/_ emisă de primarul comunei F. G. (f. 4), s-a dispus reținerea și virarea la bugetul local al sumelor încasate necuvenit în anul 2009 de către reclamanți. Astfel cum reiese adresa nr. 2271/_ emisă de P. comunei F. -G. și decizia nr. 34/_ emisă de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Cluj (f. 74, 80+82), dispoziția nr. 232/_ a fost emisă în timpul controlului Curții de Conturi, care a invocat Legea nr. 273/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 10/2008 și OG nr. 24/2010, acte normative în care nu se regăsesc sporurile menționate în acordul colectiv de muncă.
Instanța a reținut că auditul financiar realizat de Camera de Conturi a avut ca obiectiv și verificarea legalității și regularității stabilirii și acordării unor drepturi de natură salarială.
În baza competențelor stabilite prin legea de organizare și funcționare, Curtea de Conturi suspendă prin deciziile emise aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor legale în domeniul financiar, contabil și fiscal, adică și acordarea nelegală a unor sporuri salariale, stabilite prin acte ale administrației publice locale, și nu le anulează, competența de anulare având-o doar instanța.
Efectele actelor juridice emise de intimată sunt cele prevăzute de lege, Curtea de Conturi având, în mod neechivoc, drept competențe și atribuții exercitarea funcției de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, în conformitate cu principiile legalității, regularității, economicității, eficienței și eficacității.
Problema analizării legalității acordării drepturilor salariale se poate pune întotdeauna în cadrul procedurii de auditare a cheltuielilor de personal, operațiune administrativă pe care este în drept să o exercite, în vederea îndeplinirii funcției de control, de către Camera de Conturi.
Într-o astfel de situație, Camera de Conturi este competentă să decidă și să dispună măsuri de remediere a deficiențelor constatate și, implicit, să impună recuperarea eventualelor prejudicii aduse bugetului, ca efect al nereguli lor sau abaterilor constatate.
În materia salarizării funcționarilor publici, legile pertinente explicitează fără echivoc faptul că drepturile acestora sunt stabilite de lege, fără ca autoritățile publice ca subiect al raportului de serviciu și ca angajator în același timp să le fie recunoscute prerogative suplimentare. Astfel fiind, autoritatea administrației publice locale căreia i se recunoaște o anumită autonomie decizională nu poate interfera cu atribuții ce sunt rezervate la nivel național legiuitorului organic sau, după caz, ordinar. Aceste prevederi nu interferează cu exercițiul dreptului constituțional la muncă și nu afectează dreptul la salariu.
O autoritate publică nu are dreptul să întreprindă nicio acțiune ce nu îi este în mod expres permisă, nefiind aplicabil principiul din sfera dreptului privat conform căruia tot ce nu este interzis este permis. Autoritățile publice administrative nu pot acționa decât în temeiul și în vederea executării legii și nu pot exercita decât acele atribuții care sunt în mod expres date în sarcina sa prin Constituție sau prin lege. Or, legea nu conferă autorității publice
deliberative atribuții în domeniul stabilirii elementelor de salarizare pentru personalul propriu, indiferent că aceste sume de bani sunt denumite prime, indemnizații sau sporuri.
Împrejurarea că sporurile a căror restituire se urmărește au fost stabilite prin negociere ori prin altă modalitate nu are relevanță dacă nu concordă cu ordinea de drept în materia stabilirii drepturilor salariale în cadrul raportului de muncă.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins acțiunea reclamanților B. S., M. E., U. T., J. M. -D., T. L., L. E. T.
în contradictoriu cu pârâtul P. comunei F. -G., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 232/_ .
În ceea ce privește cererea formulată de reclamanți având ca obiect suspendarea Dispoziției nr. 232/_, având în vedere soluția acordată fondului litigiului și, constatând nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, neexistând în speță cazul bine justificat prevăzut de textul legal, instanța a respins și acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții J. M. D.
, B. Ș. și M. E., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii apelului formulat de reclamanți, cu cheltuieli de judecată (fond și recurs).
Au arătat recurenții că dezbaterile în fond în urma cărora s-a pronunțat sentința civilă atacată au avut loc la data de 30 martie 2012 iar sentința ne-a fost comunicată la data de 13 noiembrie 2012. La data de 15 iunie 2012 a fost publicată în monitorul oficial al României nr. 401 Legea amnistiei fiscale.
Potrivit acestei legi "( 1) Se aprobă exonerarea de plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii." - art. 2 din lege.
În conformitate cu prevederile constituționale și legale în vigoare, intrarea in vigoare a actelor normative este următoarea:
legile adoptate de Parlament și ordonanțele (simple) emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlament intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei;
ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului competentă să fie sesizată;
celelalte acte juridice (hotărâri adoptate de Parlament, hotărâri de Guvern, actele normative ale autorităților administrative autonome, precum și ordinele, instrucțiunile și alte acte normative emise de organele administrației publice centrale de specialitate) intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o altă dată.
Modul de calcul al termenului de 3 zile se calculează pe zile calendaristice.
Legea și ordonanța simplă intră în vigoare la expirarea termenului de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.
Art. 6 din codul civil se referă la aplicabilitatea legii civile în timp. Astfel, conform principiului aplicării imediate a legii civile noi, aceasta se
aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, legea veche nefiind aplicabilă din acest moment.
Excepțiile de la acest principiu se referă la: retroactivitatea legii civile noi, care trebuie să fie expresă și înseamnă aplicarea legii noi la situații anterioare adoptării ei; și ultraactivitatea (supraviețuirea) legii civile vechi,
însemnând că legea veche continuă să se aplice tranzitoriu situațiilor juridice aflate în curs de desfășurare, până la stingerea raporturilor juridice care s-au născut sub imperiul ei.
Legea amnistiei fiscale este o lege care se aplică la situații anterioare adoptării ei, așa cum reiese din prevederile art. 1 din Legea 84/2012, ceea ce face ca și în cazul de față să fie aplicabile aceste prevederi astfel că subsemnații beneficiem de amnistia fiscală legiferată de această lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f. 22), intimații U. T. ,
L. E., T. L. și T. F. au arătat că susțin motivele de recurs și temeiul legal invocat de recurenți, motivat pe faptul că prevederile Legii nr. 84/2012 se aplică în situații anterioare adoptării acesteia, dezvoltând prin argumente poziția lor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Recurenții J. M. D., B. Ș. și M. E. aveau calitatea de funcționari publici la momentul emiterii deciziei atacate. Prin Acordul colectiv de muncă nr. 289/_ (f. 5-19), au fost acordate reclamanților mai multe drepturi salariale evidențiate în art. 18-19 din capitolul III al acestui acord.
Prin dispoziția nr. 232/_ emisă de primarul comunei F. G., s-a dispus reținerea și virarea la bugetul local al sumelor încasate necuvenit în anul 2009 de către reclamanți. Dispoziția a fost emisă în timpul controlului Curții de Conturi, care a invocat Legea nr. 273/2006, OG nr. 6/2007 și OG nr. 10/2008 și OG nr. 24/2010, acte normative în care nu se regăsesc sporurile menționate în acordul colectiv de muncă.
Unicul motiv de recurs îl vizează incidența, alegată de recurenți, a Legii amnistiei fiscale nr. 401/2012, publicată în Monitorul oficial al României la data de 15 iunie 2012. Au arătat recurenții că dezbaterile în fond în urma cărora s-a pronunțat sentința civilă atacată au avut loc la data de 30 martie 2012 iar sentința le-a fost comunicată la data de 13 noiembrie 2012, moment la care legea de amnistie era în vigoare. Potrivit art. 1 și 2 din lege, se aprobă exonerarea de plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Practic, recursul reclamanților vizează nu aspecte de netemeinicie sau nelegalitate ale sentinței atacate, ci intervenirea unei legi ulterioare, prin care s-a operat o amnistie fiscală.
În raport cu obiectul recursului, Curtea reține că această împrejurare nu poate fi antamată direct în recurs, deoarece operează interdicția prevăzută de art. 316 coroborat cu art. 294 alin. 1 C. pr. civ., constatarea amnistiei având caracterul unei cereri noi.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții J. M. D., B. Ș. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 3387/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. S. AL H.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: G.G.
