Decizia civilă nr. 2582/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 2582/2013
Ședința publică din data de 27 Februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul T. L., împotriva sentinței civile nr. 8544 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții I. DE P. J. C., I.
G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici statutari Legea nr.360/2002.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-pârât I. DE P. J. C. prin consilier juridic N. Sorin, care depune la dosar delegație de reprezentare, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de_, la data de 2501.2013 și respectiv la data de_ intimații-pârâți au depus la dosarul cauzei întâmpinări, în câte trei exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 8544 din data de_ pronunțată de Tribunalul Cluj pentru motivele evocate în cuprinsul întâmpinării, pe care le susține în integralitate.
Raportat la motivul de recurs prin care se critică împrejurarea că prima instanță nu a făcut suficiente demersuri pentru a demonstra că OMAI nr.
400/_ ar fi fost abrogat, apărătorul intimatului-pârât relevă că ordinul evocat este în vigoare și la acest moment, și chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, la momentul emiterii era în vigoare HG 555/2001, care la art. 27 al. 3 prevede că nu sunt supuse publicării în M.Of. instrucțiuni, ordine și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări în domeniul apărării ordinii publice. În acest sens amintește și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ în cuprinsul căreia se arată că nepublicarea OMAI nr. 400/2001 în M.Of. nu atrage nelegalitatea actului.
De asemenea se susține că în mod corect prima instanță a reținut în sarcina reclamantului și faptul că acesta ar fi fost cercetat pentru mai multe
abateri disciplinare, prin raportare la prevederile art. 65 al. 1 din Legea nr. 360/2002, reclamantul fiind cercetat atât într-un dosar penal ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice dar și a altor fapte care aduc atingere onorarei polițistului și prestigiului P. R. .
În opinia sa, la aplicarea sancțiunii au fost respectate dispozițiile legale în vigoare, sancțiunea fiind proporțională cu gravitatea faptei.
Față de aceste considerente apreciază că se impune respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
Anterior închiderii dezbaterilor în cauzele aflate în recurs se prezintă reprezentantul recurentului, d-l avocat M. Costin, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 din dosar, care solicită redeschiderea dezbaterilor.
Reținând poziția exprimată de către apărătorul recurentului Curtea procedează la redeschiderea dezbaterilor în prezenta cauză și, nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
O primă critică adusă hotărârii pronunțată de Tribunalul Cluj constă în aceea că prima instanță nu a verificat dacă OMAI nr. 400/2001 mai era sau nu în vigoare la data emiterii actului administrativ, reținând în considerente că era de datoria reclamantului să efectueze aceste verificări. Întrucât este vorba despre un act intern reclamantul nu avea posibilitatea de a efectua aceste verificări, deși prima instanță, în virtutea prevederilor art. 129 al. 5 C.pr.civ. avea îndatorirea de a emite o adresă în atenția pârâtului pentru a solicita lămuriri sub acest aspect.
De asemenea instanța fondului a interpretat în mod greșit prevederile art. 63 din Legea nr. 360/2002, reținând în sarcina reclamantului că ar fi săvârșit și alte abateri disciplinare. Contrar celor reținute de prima instanță se arată că reclamantul nu a mai fost sancționat disciplinar, nu a săvârșit alte abateri până la acel moment.
Se mai relevă că măsura luată față de reclamant a fost dată cu încălcarea principiului proporționalității dintre gravitatea abaterii și gradul sancțiunii aplicate. În speță reclamantul nu a săvârșit o abatere disciplinară, în momentul producerii incidentului se afla în afara orelor de program, iar faptul că s-a substituit socrului său la volanul autovehiculului pe care îl conducea nu constituie o faptă gravă. La ora 2300reclamantul se afla în circulație pe un drum secundar, circulația era aproape inexistentă la acea oră, reclamantul nu pura uniformă, iar toate discuțiile s-au purtat între acesta și echipajul de poliție. Cât privește cele două dosare penale în care reclamantul a fost cercetat, au fost finalizate prin neînceperea urmăririi penale și respectiv scoaterea de sub urmărire penală, conform copiilor de pe rezoluțiile date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin, pe care le depune la dosar.Raportat la aceste împrejurări măsura destituirii din poliție este mult prea aspră, în condițiile în care în situații similare s-au aplicat alte sancțiuni.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8544 pronunțată la_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților I. G. al poliției R. și Ministerul Administrației și Internelor; respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. L. în contradictoriu cu pârâții
G. al P. R. și Ministerul Administrației și Internelor; respinsă acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu I. de P. al Județului C. .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că excepția este întemeiată deoarece actul administrativ sancționator este emis de I. de P. al Județului C. iar aspectele de nelegalitate și netemeinicie a actului pot fi analizate în contradictoriu cu emitentul actului.
Referitor la fond instanța a reținut că reclamantul a deținut funcția de agent sef adjunct de politie in cadrul IJP -C. -Politia Municipiului C. -N. - Sectia I P. pana la data de_ .Raporturile de serviciu dintre parti au incetat in temeiul Dispozitiei sefului IPJ C. nr 35 din 6 mai 2011 prin care s-a dispus sanctionarea reclamantului cu sanctiunea "destituirea din politie"; pentru savarsirea abaterilor disciplinare prevazute de art 57 lit a teza a treia si art 57 lit k teza intaia din Legea nr 360/2002 privind Statutul politistului reprectiv art 12 lit a teza a treia si art 12 lit k teza intaia din Ordinul MAI nr 400/2004, constand in "comportare necorespunzatoare in societate care aduce atingere onoarei politistului si prestigiului institutiei " precum si "incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri stabilite de lege";.
Pentru a dispune in sensul aplicarii sanctiunii celei mai grave s-a retinut ca la data de_, fiind in timpul liber si pe fondul consumului excesiv de alcool, reclamantul a acceptat sa schimbe locul cu socrul sau N. u Corneliu in autovehiculul cu nr de inmatriculare_ trecand la volanul autoturismului si erijandu-se in coducatorul acestuia pentru a impiedica organele de politiei care au oprit autovehiculul aflat in trafic sa ia masuri legale in conditiile in care si N. u Corneliu consumase bauturi alcoolice.Inspectorul G. al P. R. a emis Decizia nr 2231 din_ prin care a respins contestatia administrativa formulata de reclamant impotriva dispozitie de sanctionare disciplinara retinand ca cercetarea disciplinara s-a efectuat cu respectarea intocmai a prevederilor legale incidente, faptele retinute in sarcina reclamantului intrunesc elementele constitutive ale abaterilor disciplinare prevazute de art 57 lit a teza a treia si art 57 lit k teza intaia din Legea nr 360/2002 privind Statutul politistului repectiv art 12 lit a teza a treia si art 12 lit k teza intaia din Ordinul MAI nr 400/2004, iar aplicarea sanctiunii s-a facut cu respectarea principiului proportionalitatii.
În ceea ce privește nelegalitatea invocată arată instanța că susținerea reclamantului că ar fi fost cercetat disciplinar, și sancționat în temeiul unui act normativ abrogat OMAI nr.400/2004 și anume că nu figurează în lista ordinelor cu caracter normativ emise în aplicarea Legii nr.360/2002 nu este întemeiată. Conform prevederilor art.65 din Legea nr 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"(1) Abrogarea poate fi dispusă, de regulă, printr-o dispoziție distinctă în finalul unui act normativ care reglementează o anumită problematică, dacă aceasta afectează dispoziții normative anterioare, conexe cu ultima reglementare.
În cadrul operațiunilor de sistematizare și unificare a legislației se pot elabora și adopta acte normative de abrogare distincte, având ca obiect exclusiv abrogarea mai multor acte normative.
În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Apare cu evidenta, asadar, ca abrogarea unui ordin cu caracter normativ nu poate fi analizata din perspectiva sugerata de reclamant, a existentei sau inexistenei acestui act pe o lista comunicata de M. A. si I. .In conditiile in care nu s-a dovedit abrogarea expresa sau tacita a Ordinului MAI nr 400/2004 instanta invalideaza motivul de nulitate invocat de reclamant.
De asemenea, arată instanța apare ca neantemeiata sustinerea potrivit careia Ordinul MAI nr 400/2004 este nelegal pentru lipsa publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei in conditiile in care, potrivit prevederilor art 27 alin 3 din Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin HG nr 555/2001 nu sunt supuse regimului de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, daca legea nu dispune altfel, ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementari in sectorul de aparare, ordine publica si siguranta nationala.În mod legal se apreciază ca in cauza opereaza raspunderea disciplinara obisnuita pentru alte fapte decat cea pentru care a inceput urmarirea penala, organul de cercetare disciplinara nu a procedat la punerea la dispozitie a reclamantului, urmare a interpretarii corecte a prevederilor art 65 alin 1 din Legea nr 360/2002 potrivit carora " În cazul în care împotriva polițistului s-a început urmărirea penală sau acesta a fost trimis în judecată, menținerea sa în activitate se hotărăște după soluționarea definitivă a cauzei, cu excepția situației în care a comis și alte abateri disciplinare, când operează procedura disciplinară obișnuită.";
Pe de alta parte, din lucrarile intocmite cu ocazia cercetarii disciplinare rezulta fara echivoc ca reclamantul a savarsit abaterile disciplinare prevazute la art. 57 lit. a) si k) din Legea nr. 360 din 2002. Potrivit acestor dispozitii legale, constituie abateri disciplinare faptele savarsite de politist, comise cu vinovatie, constand in comportarea necorespunzatoare, in serviciu, familie sau in societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei, precum si incalcarea prevederilor referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictiile stabilite prin lege. Din economia prevederilor Capitolului I, Dispozitii generale, art. 1-7 din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului, rezulta ca politistul, in calitatea sa de functionar public civil exercita o profesie ce implica prin natura sa, indatoriri si riscuri deosebite, aceste criterii conturand statutul special al acestuia. Avand in vedere contextul in care au fost savarsite faptele retinute in sarcina politistului se poate concluziona ca acestea sunt de o gravitate deosebita, conduita reclamantul care a incercat, uzand de calitatea sa de agent de politie, sa impiedice aplicarea legii neputand fi tolerata tocmai la o persoana chemata sa vegheze la respectarea normelor legale.De altfel se constata ca reclamantul nu a contestat starea de fapt retinuta de comisia de disciplina, ci exclusiv maniera in care s-a stabilit pericolul social complex al acestora si s-a propus si aplicat sanctiunea disciplinara.
Instanta a retinut ca abaterile retinute in sarcina reclamantului sunt deosebit de grave, sens in care sanctiunea cu destituirea din functie s-a stabilit in mod corect si legal. Astfel, la stabilirea sanctiunii s-a tinut seama de imprejurarile in care abaterea disciplinara a fost savarsita, de cauzele si gravitatea acestora si de gradul de vinovatie al politistului, asa cum impun dispozitiile art. 59, alin. 8) din Legea nr. 360/2002. Cat priveste principiul proportionalitatii circumscris existentei unui raport corect intre gravitatea abaterii disciplinare, circumstantele savarsirii acesteia si sanctiunea disciplinara propusa a fi aplicata, instanta constanta ca nu au relevanta pentru stabilirea gradului de pericol social al abaterilor retinute in sarcina agentului, precizarile pretins exoneratoare de raspundere. Astfel, instanta constata ca insusi reclamantul a recunoscut ca a savarsit faptele pentru care acesta a fost cercetat
disciplinar, inclusiv prin raspunsurile oferite la intrebarile consiliului de disciplina justificandu-si conduita exclusiv prin invocarea faptului ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice.Or, consumul excesiv de bauturi alcoolice nu poate fi retinut ca o circumstanta atenuanta nici chiar in materia raspunderii disciplinare.
Exigentele impuse politistului in ceea ce priveste conduita acestuia, atat in indeplinirea efectiva a sarcinilor de serviciu, cat si in afara acestuia, dispozitii care impun ca politistul sa evite comportamentul care ar putea afecta increderea populatiei (art. 12, din H.G. 991/2005), precum si indatorirea ca acesta sa fie disciplinat si sa dovedeasca probitate profesionala si morala, in intreaga activitate (art. 41, lit. d), din Legea nr. 360/2002), precum si indatorirea ca prin intregul sau comportament sa se arate demn de consideratia si increderea impuse de profesia de politist (art. 41, lit. h) din Legea nr. 360/2002). De asemenea instanta retine ca potrivit art. 42, lit. d) politistul este obligat sa aiba o conduita corecta, sa nu abuzeze de calitatea oficiala si sa nu compromita prin activitatea sa publica sau privata prestigiul functiei sau al institutiei din care face parte. Avand in vedere circumstantele concrete in care s-au savarsit faptele instanta apreciaza ca este irelevant aspectul ca faptele au fost savarsite in afara orelor de program, in conditiile in care politistul este dator sa respecte obligatiile si indatoririle sale, inclusiv in afara programului de serviciu.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate recurentul arată că reținerile instanței vizând nedovedierea sunt neîntemeiate deoarece nu reclamantului îi revine obligația să probeze existența și conținutul legii. La aceasta arată recurentul că sentința este nelegală și din perspectiva că nu se menționează ce abateri disciplinare au mai fost săvârșite, dacă pentru așa zisele abateri a mai fost cercetat și se ignoră circumstanțele concrete ale cauzei. Astfel sub acest din urmă aspect sunt relevate următoarele: reclamantul recurent se află în afara programului de serviciu; nu purta uniforma de polițist la momentul respectiv ci era în ținută civilă; nu a condus el însuși autovehiculul ci numai a simulat în ideea de a-l apăra pe socrul său, care se afla la volanul autovehiculului; apărarea unei persoane apropiate este înainte de toate o obligație morală a cărei respectare nu se poate constitui într-o abatere disciplinară deosebit de gravă; nu se poate afirma că prin încercare de a-l apăra pe socrul său reclamantul a adus o atingere autorității poliției, respectiv prestigiului poliției, în condițiile în care această încercare de apărare a fost lipsită de orice publicitate; reclamantul a recunoscut în mod onest și sincer că la momentul săvârșirii abaterii disciplinare reținute în sarcina lui se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În fine arată recurentul ca un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că nu a fost respectat principiul proporționalității. Astfel instanța în mod nejustificat a apreciat că abaterile sunt grave fără a reține situația graduală a sancțiunilor disciplinare și aplicarea sancțiunii extreme doar după reținerea existenței primei abateri și analiza circumstanțelor semnificative.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul I. de P. al Județului C. a solicitat respingerea recursului în considerarea ca nelegalitatea ordinului invocată prin acțiune nu poate fi reținută deoarece nepublicarea nu atrage nelegalitatea aspect reținut de altfel și de Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu excepția. Tot astfel se arată că reținerile instanței sunt corecte întrucât a fost cercetată abaterea sancționată disciplinar diferit de cercetarea prealabila pentru comportare necorespunzătoare iar în aplicarea sancțiunii s-a ținut seama de circumstanțe concrete.
Prin întâmpinarea depusă intimatul M. Afacerilor Interne a susținut în esență că autoritatea publică poate avea calitate de pârât în măsura în care are calitatea de emitent al actului; că reținerile instanței sunt corecte.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de probele administrate
, de normele juridice incidente, de art.312 C.pr.civ., Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține ca un argument adus constă în aceea că ordinul privind procedura angajării răspunderii disciplinare OMAI nr.400/2004 - nefiind publicat nu este aplicabil. Susținerile recurentului nu pot fi reținute. Astfel, se reține că procedura care să asigure transparența procesului de elaborare a unui act administrativ instituită de Legea nr. 52/2003, art. 3 lit. e. se justifică doar când actul normativ urmează să aibă o aplicabilitate generală vizând o problemă de interes public, cu referire la interesul general al tuturor cetățenilor și nu cu privire la o singură categorie de persoane, respectiv polițiști. Nepublicarea în monitor a ordinului nu atrage nelegalitatea acestuia, având în vedere că atât dispozițiile H.G. nr. 50/2005, ,HG1226/2007 cât și H.G. nr. 561/2009 au prevăzut că "nu sunt supuse"; regimului de publicare în Monitorul Oficial dacă legea nu dispune altfel ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională respectiv nu sunt supuse spre publicare ordinele, instructiunile si alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii precum si cele cu caracter individual. Prin urmare, în condițiile în care potrivit normei menționate nu se realizează publicarea, iar aceasta vizează doar o categorie de persoane, susținerile referitoare la nelegalitatea ordinului sunt neîntemeiate și vor fi respinse. De altfel, nu trebuie trecut neobservat că și în privința legalității Ordinului nr. 400/2004, instanța supremă are o jurisprudență constantă, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a acestui act normativ - decizia nr. 475/2007, decizia nr. 3626/2007, decizia nr. 1365/2009, etc.
Nici susținerile recurentului cu privire la abrogarea ordinului nu pot fi primite câtă vreme actele depuse la dosar respectiv adresa de la fila 11 atestă că acest act este în vigoare.
Mai susține recurentul că instanța reține în mod greșit abaterile săvârșite ignorând circumstanțele concrete. Susținerile de asemenea nu pot fi reținute. Astfel se reține că potrivit art.57 din Legea nr. 360/2002, constituie abatere disciplinară dacă nu au fost săvârșite în alte condiții încât potrivit legii penale să
fie considerate infracțiuni următoarele fapte: a) comportarea necorespunzătoare în serviciu, familie sau în societate, care aduc atingere onoarei, probității profesionale sau a prestigiului instituției.
Același act normativ prin art. 41 lit. h și art. 42 lit. b prevede că polițistul este dator prin întregul comportament să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesie și este obligat să aibă o conduită corectă să nu compromită prin activitatea sa publică ori privată prestigiul funcției sau instituției din care face parte.
Din normele enunțate reiese că polițistul poate fi sancționat disciplinar dacă nu respectă îndatoririle și obligațiile, dacă prin comportament și activitate aduce atingere prestigiului funcției și instituției.În speță actele atestă că reclamantul recurent prin comportamentul său a acceptat să evite sancționarea/tragerea la răspundere judiciară a altei persoane conducător auto schimbând poziția prin trecerea de la volan în autoturism în locul acestuia cunoscând că nu poseda permis. Ori funcția pe care o deține recurentul impune un comportament în măsură să asigure și să determine convingerea că autoritatea însăși din care face parte respectă reglementările legale indiferent de domeniu în care se statuează. În condițiile în care se încurajează nerespectarea
legii prin înlocuire și respectiv sustragere de la cercetarea unei eventuale fapte inclusiv contravenționale de către organele abilitate în mod corect se reține prin actele contestate că s-a săvârșit o abatere în sensul art.57 din Legea nr.360/2002 respectiv a avut, a existat comportament necorespunzător.
Se susține de recurent că au fost ignorate circumstanțele și că sancțiunea nu este una proporțională cu gravitatea faptei.Nici această susținere nu poate fi reținută întrucât chiar dacă recurentul nu se află în uniformă, nu era în timpul programului, nu a condus autoturismul s.a acesta în virtutea funcției trebuia să aibă un comportament în măsură să nu aducă atingere prestigiului autorității din care face parte. Funcția deținută impune o atitudine în măsură să nu împiedice aflarea adevărului sau de a influența sustragerea de la răspundere pentru eventualele abateri săvârșite. Mai mult ca în desfășurarea activității specifice printre atribuțiile funcționarului se inscriu si cele de aplicarea și respectarea legilor în vigoare. În plus nu trebuie omis că funcția deținută implica potrivit reglementărilor interne obligația de a se raporta într-un termen rezonabil evenimentul șefului ierarhic iar sub acest din urmă aspect actele nu atestă o eventuală informare .Așadar față de atribuțiile deținute de obligațiile impuse în asigurarea unui comportament corespunzător susținerile recurentului se vădesc nefondate și vor fi respinse.
Respinse urmează a fi și celelalte susțineri deoarece analiza s-a facut raportat la circumstantele concrete si nu se poate realiza prin prisma altor stari de fapt si drept din alte cauze a altor persoane.
Asadar fata de cele aratate in temeiul art 312 c.pr.civ curtea va da o solutie de respingere a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T. L., împotriva sentinței civile nr. 8544 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din _
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
D. M. | F. | T. | M. | H. |
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ .
Jud.fond.M. F.B.
GREFIER
D. C.
