Decizia civilă nr. 3145/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3145/2013
Ședința publică din data de 13 Martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. G. a F. P. a J. C. împotriva sentinței civile nr. 10126 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu reclamantul B. V.
R., având ca obiect - suspendare executare act administrativ Decizia de impunere nr._ privind TVA și alte obligații fiscale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant prin avocat Criste I. T., care depune la dosar delegație de substituire, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de_ intimatul a depus la dosar întâmpinare, într-un singur exemplar, fax.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art.
242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta intimatului-reclamant depune la dosar întâmpinare în exemplar original, însoțit de înscrisuri, reprezentând practică judiciară, învederând instanței că în privința diferenței de taxă judiciară de timbru datorată pentru fondul cauzei o va achita până la închiderea dezbaterilor.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de prima instanță pe care o apreciază legală și temeinică, instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ.
În ce privește existența cazului bine justificat acesta rezultă din aparenta prezumție de nelegalitate a actului administrativ contestat. Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate însă acest aspect nu înseamnă că nu poate fi dispusă suspendarea actului.
S-a solicitat suspendarea și ca urmare a invocării instabilității legislației în domeniul TVA cu privire la persoanele fizice, raportat și la poziția organului fiscal care nu a știut dacă aceste persoane sunt sau nu plătitoare de TVA.
Hotărârea a fost criticată mai ales din prisma modului profund nelegal în care organul fiscal a procedat la acordarea dreptului de deducere, la acest moment existând cristalizată o practică constantă prin care acestor persoane li se acordă dreptul de deducere, chiar dacă sunt considerate plătitoare de TVA.Faptul că instanțele, în mod constant prin hotărârile judecătorești pronunțate, au acordat dreptul de deducere al TVA, creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ.De asemenea, prevederile art. 141 lit. f Cod fiscal prevedea în mod expres că până la_ trebuie să plătească TVA doar dacă dreptul de deducere a fost exercitat de către o persoană care și-a exercitat sau a putut exercita dreptul de deducere. Ori persoana fizică nu putea să exercite acest drept pentru simplul motiv că nu era înregistrată în scop de TVA.Atât timp cât fondul problemei a fost îndeplinit, trebuie să se acorde dreptul de TVA, chiar dacă din punct de vedere formal nu era îndeplinită condiția de a fi fost înregistrat ca plătitor de TVA.Având în vedere că se reține împrejurarea că nu se justifică o pagubă, reprezentanta intimatului apreciază că trebuie avute în vedere împrejurarea că dacă aceste persoane vor fi executate pentru întreaga sumă ulterior vor fi puse în situația de a recupera anumite sume de la stat.
La întrebarea instanței reprezentanta intimatului relevă că nu a existat o cerere de deducere și un refuz corespunzător, având în vedere că nu a fost înregistrat ca plătitor TVA.Nefiind clară legislația de la acel moment reclamantul nu s-a putut înregistra ca plătitor de TVA. De asemenea arată că nu are cunoștință dacă acesta a formulat sau nu o cerere de înregistrare ca plătitor TVA, care să fi fost respinsă.
Față de aceste argumente solicită respingerea recursului, fără acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.10126 pronunțată la data de_ în dosar nr._ al Tribunalului C. a fost admisă cererea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice - ANAF D. G. a F. P.
și dispusă suspendarea executării deciziei de impunere nr.18028/1/_ .
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în analiza cazului bine justificat se are în vedere faptul că procedura administrativă nu a fost finalizată, iar executarea înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității creanței constatate prin actul fiscal reprezintă un motiv întemeiat de suspendare a executării acestui act administrativ.În acest sens sunt și prevederile Recomandării Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei, recomandare prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat persoanelor particulare cointeresate de această decizie, să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare." în limitele competentei sale și fără ca astfel să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult cu cât există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.
In prezenta cauză, îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ, condiție referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia, rezultă din posibilitatea punerii în executare a Deciziei de impunere - titlu executoriu de către Autoritate, în orice moment după împlinirea datei scadente.Prin valoarea semnificativa a datoriei
fiscale pretins datorate, si prin specificul executării silite - ce vizează patrimoniul personal - este indubitabil ca exista o paguba iminenta.Obligarea reclamantului la plata sumei de 372.656 RON reprezentând TVA pentru perioada_ -_, în valoare de 160.951 și majorări pentru perioada_ -_, în valoare de
209.291 plus 24.144 lei RON este ele natură să ducă la afectarea gravă a situației economice a reclamantului.Înscrisurile dosarului și ansamblul circumstanțelor speței atestă, totodată, și îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la cuantumul sumei în discuție și efectele începerii executării silite asupra patrimoniului reclamantului pentru a se evita desfășurarea unor proceduri judiciare ulterioare pentru a se obține eventual, în caz de admitere a acțiunii de fond, întoarcerea executării silite.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. G. a F. P. solicitând admiterea, modificarea hotărârii
în sensul respingerii acțiunii.
În susținere se arată că instanța trebuia să analizeze cerințele normei prin prisma aparenței de nelegalitate. Actul administrativ este motivat în fapt și în drept și asupra sa nu pot plana dubii privind legalitatea. Cât privește cea de a doua condiție nu este întemeiată reclamantul nefăcând nici măcar dovada că a fost demarată procedura.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată în considerarea în esență că reținerile instanței sunt corecte cu privire la întrunirea cerințelor cerute de art.14 din Legea nr.554/2004 in condițiile în care cazul bine justificat rezidă din aceea că actul a cărei suspendare este lovit de nulitate dat fiind că nu cuprinde mențiunile cerute de art.43 C.pr.fiscală; s-a dat o interpretare greșită normelor, calificării persoanei
impozabile și activității desfășurate, nu a fost recunoscut dreptul de deducere iar realizarea executării silite pentru creanțe contestate este de natură a o prejudicia.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță intimatul a solicitat instanței suspendarea deciziei de impunere nr.18028/1/_ privind taxa pe valoarea adăugată și alte obligații emisă în baza constatărilor raportului de inspecție fiscală.
În susținerea celor solicitate intimata a arătat că în cauză, cazul bine justificat rezultă din aceea că decizia este lovită de nulitate întrucât îi lipsește mențiunile cerute de codul de procedură fiscală art.43 și anume lipsa semnăturii directorului general; este nefondată dat fiind impunerea în urma unei interpretări eronate a textelor legale și a greșitei rețineri a tranzacțiilor desfășurate în perioada contractuală și nu în ultimul rând din aceea că nu se recunoaște dreptul de deducere. Referitor la cea de-a doua condiție intimatul a arătat că acesta rezultă
din aceea că suma stabilită nelegal cu titlu de obligații de plată TVA și accesorii contestată la situația actuală economică în condițiile realizării executării silite îi aduce grave prejudicii.
Cererea astfel motivată a fost întemeiată pe art.14 din Legea nr.554/2004.
Norma evocata prevede că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului unilateral până la pronunțarea instanței de fond…";.
Același act normativ cu privire la paguba iminentă prin art.2 lit.s o definește ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau după caz perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public iar prin art.2 lit. t împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului .
Din normele enunțate reiese că poate fi dispusă măsura suspendării în contextul existenței unei acțiuni în anulare ori de câte ori există un caz bine
justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.
Cu alte cuvinte suspendarea reglementată de Legea contenciosului este condiționată de întrunirea cumulativă a cerinței acțiunii în anulare a actului; îndoiala asupra legalității, o aparență de nelegalitate care atestă "un caz bine justificat"; și un prejudiciul material viitor, previzibil ce relevă o "pagubă iminentă";.
Intimatul reclamant când se referea la cazul bine justificat invoca interpretarea necorespunzătoare a prevederilor legale și respectiv lipsa semnaturii. Indoiala cu privire la legalitatea actului administrativ nu poate fi data de imprejurarile evocate deoarece in aceasta examinare sumara nu poate fi facuta verificarea fara administrărea de probe și nici interpretarea normelor legale incidente. Atare verificari poat fi facute doar de catre instanta investita cu cenzurarea legalitatii deciziei in solutionarea contestatiei,altfel ar insemna ca in aceasta procedura sumara sa se antameze fondul ceea ce este inadmisibil. Se mai susține de intimată ca în speță cazul bine justificat ar rezulta din aceea că nu se recunoaște dreptul de deducere. La dosar nu este însă depusă o cerere adresată autorității cu privire la solicitarea deducerii și nici a unei adrese răspuns sau alt act pentru a se putea verifica cel puțin în aparenta exitentă unui refuz sub acest aspect.
În plus chiar dacă s-ar trece peste aceasta trebuie observat că în cauză nu este întrunită nici cerința pagubei iminente. Intimata invocă faptul că punerea în executare a actelor administrative iar aduce prejudicii. La dosar nu sunt depuse acte de executare și nici alte acte privind situația financiara. Ori în lipsă acestora nu se poate reține o pagubă în sensul invocat de intimată. Sub acest aspect în jurisprudența I. s-a subliniat că simpla executare nu produce prin ea însăși o pagubă fiind necesar a se proba iminența producerii unui prejudiciu. Ori din simplele susțineri nu se poate deduce iminența prejudiciului în ciuda dificultăților curente
Prin urmare nefiind întrunite cumulativ cerințele cerute de norme susținerile recurentei se vădesc fondate și vor fi admise.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ. Curtea va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de D.
G. A F. P. C.
împotriva
sentinței civile nr. 10126 din _
, pronunțată în dosarul nr. _
al
Tribunalului C. pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de reclamantul B. V. R. în contradictoriu cu MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - ANAF - D. G. A F. P. C. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
M. H.
D.
M.
F. T.
GREFIER
C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./_ Jud.fond.A. B.
