Decizia civilă nr. 8864/2013. Suspendare executare act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8864/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul MUNICIPIUL C. N.
- D. DE T. ȘI I. L., împotriva sentinței civile nr. 5234 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata SC C. T. S. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ - Decizia de impunere nr. 5203/2013 emisă de Primăria C. N. -
D. I. și T. L. art. 14 Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimată, avocat Onaca C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar din partea intimatei cerere de prelungire a termenului de depunere a întâmpinării și întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului, întâmpinare care s-a comunicat cu recurentul la data de_ ( f. 33).
Reprezentanta intimatului depune la dosarul cauzei extrase de pe site-ul Primăriei ce poartă ștampila instituției, referitor la care susține că nu le poate certifica pentru conformitate, întrucât nu a văzut originale și extras de pe portalul Tribunalului C. referitor la dosarul nr._ ( f. 39, 42-50) și arată că nu mai au de formulat alte solicitări.
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 C.pr.civ., raportat la art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 96 pct. 3 C.pr.civ. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și constată că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal și reținând că nu mai sunt de formulat alte solicitări declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei intimatei asupra recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii de fond până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond ce face obiectul dosarului nr._, pentru motivele invocate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în fața instanței. Apreciază că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 alin. 1 și art. 15 din Legea nr. 544/2004, sub aspectul cazului bine justificat și al prevenirii pagubei iminente, care să conducă la suspendarea deciziei contestate, fiind o situație de fapt probată cu înscrisuri.
Afirmația că, au fost încunoștințați în cuprinsul deciziei că se aplică grila de impozitare prevăzută de art. 263 al. 4 C.pr.fiscală este falsă. În cuprinsul
deciziei nu s-a menționat în baza cărui aliniat din art. 263 s-a făcut încadrarea, al. 4 și 5 având câte 4 subdiviziuni.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința nr.5234 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.
T. S. C. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL C. -N. - D. DE I. ȘI T. L., prin PRIMĂRIA CLUJ-NAPOCA și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ 2 emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin decizia de impunere nr. 5203/_ s-a stabilit în sarcina obligația de plata a sumei de 34589 lei reprezentând diferența de impozit pe mijloacele de transport pentru anii 2008- 2012, suma de 20734,62 lei reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei 2008-2012 si suma de 8754 lei reprezentând impozit pentru anul 2013.
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art.7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
Rezultă, așadar, că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), este necesar a fi
întrunite, cumulativ, alte două condiții, verificându-se astfel numai aparența dreptului. Cele două condiții, prin modul restrictiv-imperativ de reglementare, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat"; și a "iminenței producerii pagubei";. In soluționarea cererii de fata instanța a pornit de la premisa ca actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, care, la rândul său, se
bazează pe prezumția autenticității si veridicității.
Analizând argumentele reclamantei în mod sumar, formal, instanța a constatat ca esența spetei consta în identificarea încadrării corecte a mijloacelor de transport supuse impozitării. Fara a intra în analiza pe fond a legalității actului fiscal, instanța observa ca prin Decizia nr. 44/_ emisa de Curtea de Conturi a Județului C. s-a stabilit ca este eronata încadrarea, în vederea stabilirii impozitului, la articolul 263 alin 6 din Codul fiscal, a remorcilor si semiremorcilor care prezintă cumulativ urmatoarele caracteristici: au o masa maxima autorizata mai mare de 12 tone, circula in combinațiile de autovehicule prevăzute de Codul fiscal si sunt destinate transportului de marfa. Aceste vehicule se impozitează in conformitate cu prevederile art. 263 alin 4 din Codul fiscal.
Tinand seama de aspectele mai sus menționate instanța a constatat ca in cuprinsul deciziei de impunere nu se indica prevederile legale care au stat la baza calculării impozitului stabilit in sarcina reclamantei, prin urmare nu se poate stabili în ce măsura calculul impozitului a ținut seama de constatările Deciziei nr. 44/2011 a Curții de Conturi cu privire la încadrarea vehiculelor în vederea stabilirii impozitului. Simpla indicare a art. 263 din Codul fiscal ca temei al obligației bugetare nu satisface cerințele legale privind motivarea actului
administrativ fiscal în condițiile în care lacunele deciziei de impunere fac imposibil controlul instanței asupra algoritmului de calcul aplicat de parata, element esențial în cauza de fata. In aceste condiții instanța apreciază ca exista o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal a cărui suspendare se solicita.
In privința ultimei condiții prevăzute de textul legal instanța a apreciat ca în speță actul fiscal conține dispoziții a căror executare este apta a produce consecințe greu de înlăturat in ipoteza in care ar fi ulterior anulat, având în vedere cuantumul ridicat la obligației de plata, scadenta imediata a acesteia, consecințele unei eventuale popriri asupra conturilor societății pentru activitatea ulterioara a acesteia precum si inerenta dificultate a restituirii eventuale a sumei de la bugetul statului.
Stabilind ca în cauza sunt întrunite condițiile prescrise de art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanța a admis cererea si a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5203/_ 2 emisă de pârât, până la pronunțarea instanței de fond.
In temeiul art 274 Cod procedura civila instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul C. -N., D. de T. și I. L., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 5207/2013, privind impozitul pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor, emisă de Municipiul C. -N., D. de T. și I. L.
.
În motivele de recurs se arată că raportat Ia prevederile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, consideră că instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 5234/_, cu aplicarea greșită a legii.
Pentru a fi admisibilă o cerere de suspendare a actului administrativ fiscal, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - să existe un caz bine justificat; - prin suspendarea executării actului să se prevină o pagubă iminentă. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. 1 si art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reiese că este necesar a fi întrunite cumulativ cele două condiții, care prin tonul lor restrictiv-imperativ denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "cazului justificat" și a
"iminenței producerii pagubei". Cele două condiții nu se consideră a fi îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a deciziei de impunere a cărei executare se solicită a fi suspendată.
Existența cazului bine justificat în sensul art. 14 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Considerăm că elementele reținute de instanța de fond nu sunt de natură a releva existența unui caz bine justificat pentru a se impune suspendarea actului administrativ fiscal.
Simpla afirmație a persoanei vătămate în sensul ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din lege nu este suficientă în lipsa mijloacelor de probă din care să rezulte existența cazului bine justificat și a producerii unei pagube iminente. Este vorba, așadar, de efecte ale actului administrativ unilateral ireparabile, prejudiciul creat fiind greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Suspendarea executării actului administrativ fiscal este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de
înlăturat în ipoteza anulării actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză. Reclamanta nu își motivează cererea de suspendare sub niciuna din cele două condiții cerute de lege.
Afirmația reclamantei privind calculul eronat al debitului și majorărilor de întârziere cuprinse în decizia de impunere ce face obiectul prezentului litigiu este nefondată, deoarece fără a se intra în fondul dreptului, se poate constata că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 263 alin. 4 Cod fiscal (aplicabil mijloacelor de transport cu masa maximă autorizată mai mare de 12 t, deci și în cazul semiremorcilor reclamantei), în forma impusă prin Decizia nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. . Totodată decizia de
impunere conține toate elementele obligatorii a fi menționate într-un act administrativ-fiscal, în lumina dispozițiilor art. 46 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.).
Consideră că susținerile reclamantei nu sunt în măsură să ridice o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal, atâta vreme cât la baza acestuia a stat decizia unei alte autorități publice centrale - Curtea de Conturi a României - decizie a cărei legalitate a fost confirmată irevocabil Decizia civilă nr. 8294/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ .
Prin decizia de impunere nr. 5203/_ privind stabilirea impozitului pentru mijloacele de transport de natura semiremorcilor și remorcilor, emisă de Municipiul C. -N., D. de T. și I. L., reclamanta a fost
încunoștințată cu privire la reîncadrarea acestor mijloace de transport în grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin.4 Cod Fiscal, față de grila de impozitare prevăzută de art. 263 alin. 6 Cod Fiscal, utilizată anterior de către organul fiscal.
Precizează că în urma desfășurării acțiunii de audit financiar asupra contului anual de execuție bugetară pe anul 2010 desfășurat la Municipiul C. -
N. de o echipă de auditori publici externi ai Camerei de Conturi a Județului C. și pe baza procesului-verbal nr. 06667/1/_, s-au constatat abateri de la legalitate și regularitate, iar pentru înlăturarea consecințelor acestora s-a emis Decizia nr. 44/_ . La punctul 1.3 al deciziei s-a dispus în sarcina conducerii Municipiului C. -N. obligația identificării cazurilor în care impozitul aferent mijloacelor de transport nu a fost determinat în conformitate cu prevederile legale ale art. 263 alin. 4 Cod Fiscal, stabilirea corectă a impozitului și a accesoriilor aferente, precum și dispunerea măsurilor legale de încasare. La pct.1.3 din Decizia nr. 44/_ emisă de Curtea de Conturi a Județului C. se prevede faptul că: "în condițiile în care vehiculele supuse impozitării, în speță remorcile și semiremorcile, au masa maximă autorizată de peste 12 tone, circulă în combinațiile de autovehicule prevăzute de Codul Fiscal, respectiv autovehicule articulate sau trenuri rutiere, sunt destinate transportului de marfă, încadrarea în vederea stabilirii impozitului la art. 263 alin. 6 din Codul Fiscal este eronată,
întrucât aceste vehicule se impozitează în conformitate cu prevederile art. 263 alin. 4 din Codul Fiscal, aliniat care cuprinde grila de impozitare pentru vehiculele de transport marfă cu masa autorizată egală sau mai mare de 12 tone."
Susține că în condițiile în care criteriile de impozitare din art. 263 alin.4 raportat la criteriile de impozitare presupuse de art. 263 alin. 6 Cod Fiscal generează un impozit al cărui cuantum este mult mai mare decât cel stabilit inițial de Municipiul C. -N., s-a procedat la punerea în aplicare a Deciziei nr.
44/2011 în sensul recalculării impozitului pentru semiremorcile deținute de petentă conform art. 263 alin. 4 Cod Fiscal, rezultând cuantumul impozitului cuprins în decizia de impunere.
Conform dispozițiilor exprese ale art. 15, art. 23, art. 90, art.91 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală "în cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate. Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează. Cuantumul obligațiilor fiscale se stabilește sub rezerva verificării ulterioare. Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desființată sau modificată, din inițiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent. Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripție sau ca urmare a inspecției fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripție. Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel. Termenul de prescripție a dreptului începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, dacă legea nu dispune altfel. ".
Din analiza textelor legale menționate mai sus rezultă faptul că în termenul legal de prescripție de 5 ani de zile organul fiscal are competența de a verifica legalitatea cuantumului obligațiilor fiscale stabilite inițial, și să dispună în
situația în care acestea nu au fost stabilite prin raportare la baza de impunere reală, stabilirea în mod corect a acestora.
Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, în sensul art.2 alin.(l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, C. T. S. solicită respingerea recursului si menținerea ca temeinica a sentinței civile recurate, respectiv admiterea cererii de suspendare ca temeinica si menținerea suspendării executării Deciziei de impunere înregistrate sub nr.5203/_, întocmita
de D. I. și T. L. din cadrul Primăriei C., Serv. Constatare, impunere, control pers. juridice, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii in contencios administrativ fiscal pe care societatea reclamanta a promovat-o, dosar_ pe rolul Tribunalului
C., deoarece contestația nr. 46862/49/_ a fost respinsa prin decizia intimatei nr. 806/_ comunicata la_ .
Analizând recursul declarat de către pârâtul MUNICIPIUL C. -N. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea unui act administrativ individual presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 alin.1, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține că instanța de fond a reținut corect că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate este întrunită.
Astfel, reclamanta afirmă că, în ceea ce o privește, cazul bine justificat este susținut de existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, întreaga construcție juridică pornind de la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, etc.
Reclamanta a arătat prin chiar conținutul acțiunii în contencios administrativ că la momentul încheierii actului administrativ contestat au fost nesocotite o serie de prevederi legale în măsură să pună sub semnul îndoielii
legalitatea prezumată a actului administrativ întrucât nu s-au indicat prevederile legale care au stat la baza stabilirii impozitelor calculate și, prin urmare, nu se poate stabili în ce măsură calculul impozitului a ținut cont de decizia Curții de Conturi amintite și nu reprezintă un abuz al autorității.
Cercetând aparența dreptului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că susținerile reclamantei sunt fondate iar cu prilejul încheierii actului administrativ fiscal contestat nu au fost indicate prevederile legale care au stat la baza stabilirii impozitelor calculate și, prin urmare, verificarea impozitului stabilit nu este posibilă, astfel că există o serioasă îndoială asupra legalității acestuia.
Prin urmare, se poate susține cu temei, după cum a reținut și instanța de fond că reclamanta a adus suficiente elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cere a fi îndeplinită cumulativ, respectiv cazul bine justificat astfel cum este acesta definit prin dispozițiile Legii nr.554/2004.
Cât privește paguba iminentă, Curtea va constata că potrivit art.2 lit.ș din Legea nr.554/2004, prin pagubă iminentă se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Rezultă, așadar, că pentru a fi în prezența pagubei iminente, în înțelesul legii, nu este necesar un prejudiciu efectiv, ci doar unul previzibil, iminent, care impune luarea unei măsuri de suspendare urgente menite a împiedica producerea unui astfel de prejudiciu.
În speță, Curtea va achiesa statuărilor instanței de fond conform cărora paguba iminentă a reclamantei poate fi identificată sub forma unui prejudiciu viitor și previzibil ce rezultă din imposibilitatea folosirii de către reclamantă a unor sume de bani considerabile știută fiind procedura greoaie ce presupune o eventuală procedură de întoarcere a executării silite.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat precum și paguba iminentă apreciate ca circumscrise noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, noțiune consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Așadar, Curtea va constata că, analizând sumar aparența dreptului, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr.554/2004, situațiile de fapt și de drept evidențiate sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat în măsură să justifice adoptarea măsurii suspendării acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Trebuie subliniat că adoptarea unei astfel de soluții este, de altfel, în concordanță și cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului care statuează că autoritățile trebuie să asigure aplicarea normelor cu claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita posibila insecuritate juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de măsurile care însoțesc aplicarea acestei soluții.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Municipiul C. -N. cu sediul în C. -N., P-ța Unirii, nr.1, jud.C., împotriva sentinței civile nr.5234 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. M. I. A. | M. | C. | M. | S. | V. D. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.B. M.
