Decizia civilă nr. 4012/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4012/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
F. T.
GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- pârât M. T. împotriva sentinței civile nr. 12043 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimatul- reclamant M. L., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentul- pârât M. T., consilier juridic Arion C. an, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimatul-reclamant M. L. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul-pârât nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru recurs, deși a fost citată cu această mențiune.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru, recurentul fiind citat din eroare cu mențiunea de a achita taxa de timbru.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât M. T., consilier juridic Arion C. an susține recursul așa cum a fost formulat și motivat în scris și în esență solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se dispună menținerea Dispoziției nr.2327 din_ și Decizia de impunere 672/2/62/_
.
Intimatul-reclamant, în calitate de veteran de război, beneficiază de prevederile Legii nr.44/1994 și ale art.284 alin.1 din Legea nr. 571/2003 privind scutirea de la plata impozitului pentru clădire, însă pentru terenul declarat nu beneficiază de scutirea de la plata impozitului, deoarece în conformitate cu prevederile legale în vigoare până la data_, terenurile nu pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii decât în formă autentică.
Declararea bunurilor și plata impozitului aferent nu poate constitui o atestare a dreptului de proprietate, ci reprezintă îndeplinirea obligației persoanelor care au în posesie un bun imobil sau mobil de a achita un impozit.
De asemenea, arată că calitatea de contribuabil nu este suprapusă calității de proprietar, respectiv nu toți cei care au în posesie și folosesc un bun, sunt
implicit și proprietari, în acest sens fiind și prevederile art.66 alin. 1 din O.G.92/2003.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12043 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj
s-a admis acțiunea formulată de reclamantul M. L., în contradictoriu cu pârâtul M. T., și în consecință a fost anulată Dispoziția nr.2327/_ și decizia de impunere, ambele emise de pârât.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin adeverința nr.CJ23/2011 emisă de Asociația Națională a Veteranilor de Război din România, Filiala Jud. Cluj reclamantul și-a dovedit calitatea de veteran de război și că beneficiază de scutire de impozit pe clădiri și terenuri, conform disp. art.15 lit. e din Legea nr. 44/1994.
Primăria M. T. a emis decizia de impunere pe anul 2011 în favoarea reclamantului pentru clădiri și terenuri(fila 5 dosar).
Prin Dispoziția nr.2327/_ emisă M. T. s-a respins contestația formulată de reclamant și s-a menținut Decizia 7095/_ ca fiind temeinică și
legală.
Potrivit prevederilor art.284 Cod fiscal:
Impozitul pe clădiri, impozitul pe teren impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe prevăzute la art.282 și art.283 nu se aplică pentru:
a. veteranii de război
Din interpretarea acestei dispoziții legale, cu ușurință se poate observa că formalitatea îndeplinirii unui anumit act translativ de proprietate nu are relevanță atunci când o persoană este exceptată de la plata impozitului pe imobile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. T. solicitând
admiterea recursului și menținerea Dispoziției nr. 2327/_ și Decizia de impunere 672/2/62/_ .
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în fapt, în urma confruntării datelor din evidenta informatizata cu listele cuprinzând persoanele care au fost racordate la rețeaua de canalizare a orașului transmise de S.C. Compania de Apa Arieș S.A. s-a procedat la verificarea de către inspectorul de sector din cadrul Serviciului Constatare Impunere Control a dosarului fiscal al domnului M. L.
.
Prin adresa 297/2/_ a fost invitat contestatorul să se prezinte pentru clarificarea situației fiscale și să aducă pentru completarea dosarului fiscal copii ale actelor de proprietate pentru clădire și teren. În urma verificării actelor de proprietate s-a constatat că printr-un act sub semnătura privata petentul a cumpărat doua imobile: clădire și teren încă din anul 1939.
Daca în cazul casei, legislația în vigoare nu condiționa transmiterea dreptului de proprietate de încheierea unui înscris autentic caz în care pentru impozitul datorat pentru casa a rămas aplicabila scutirea, pentru terenul declarat de petent nu a putut fi menținuta scutirea de la plata impozitului deoarece în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare până la data_, terenurile nu pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii decât în forma autentica. în acest sens art. 2 alin. 1 din Titlul X al Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele masuri adiacente prevedea: "Terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. "
Direcția Impozite și Taxe Locale ține în fapt evidenta fiscala a bunurilor imobile sau mobile declarate de către contribuabili pe baza declarației de impunere care își asuma întreaga răspundere și responsabilitate pentru cele declarate. La stabilirea obligațiilor de plată organul fiscal în acord cu prevederile Legii 571 privind Codul Fiscal și a O.G. 92 privind Codul de Procedura Fiscala, ia ca referința datele depuse de către contribuabilul, prezumat în temeiul art.12 și 82 alin.3 din O.G. 92/2003 ca fiind de buna credință.
Declararea bunurilor și plata impozitului aferent, nu constituie și nu poate constitui în condițiile legii o atestare a dreptului de proprietate ci reprezintă în fapt îndeplinirea obligației tuturor persoanelor care au în posesie un bun imobil sau mobil de a achita un impozit.
În esență, calitatea de contribuabil nu este în mod obligatoriu suprapusa calității de proprietar, cu alte cuvinte nu toți cei care au în posesie și folosesc un bun, sunt implicit și proprietari, în acest sens art. 66 alin. 1 din O.G. 92 /2003 prevede ca :" În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deținute de persoane care în mod continuu beneficiază de câștigurile sau de orice foloase obișnuite aduse de acestea și că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligației fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane. "
Instanța de fond a reținut că "formalitatea îndeplinirii unui anumit act translativ de proprietate nu are relevanta atunci când o persoană este exceptată de la plata impozitului pe imobile"
Consideră că pentru acordarea unei facilitați fiscale, persoana în cauza este ținută să facă dovada calității de proprietar datorita următoarelor:
Legiuitorul a stabilit prin legislația în vigoare obligația de îndeplinire a tuturor condițiilor de fond și formă pentru transmiterea dreptului de proprietate
Nu toți contribuabilii sunt și titulari ai unui drept de proprietate obținut în condițiile legii
Scutirea de la plata impozitului reprezintă în fapt o excepție a legii aplicabila unei categorii restrânse de contribuabili
Facilitatea acordata de legiuitor este în fapt o recunoaștere a respectării de către contribuabil a unor cerințe și condiții imperative
În condițiile în care contribuabilul nu si-a îndeplinit obligația legala de înscriere a dreptului de proprietate, apare ca nefiresc ca legiuitorul să ofere o facilitate pentru neîndeplinirea obligațiilor legale.
Privitor la mențiunea reclamantului că este veteran de război, caz în care este beneficiar al Legii 44/1994, precizează că acesta, beneficiază în conformitate cu prevederile Legii 44/1994 și ale art. 284 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, de scutire de la plata impozitului pentru clădire, pentru care sunt îndeplinite condițiile legale în vigoare la data transmiterii dreptului de proprietate.
În consecința, Decizia de Impunere atacată de către petent, este temeinica și legală, fiind valabil întocmita în acord cu art. 43 alin. 2 și 3 din O.G. 92/2003.
Intimatul - reclamant M. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat
respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciază ca acesta este nefondat pentru următoarele considerente
:
Statuarea recurentei pârâte în sensul că reclamantul intimat nu este proprietarul terenului in discutie prin aplicarea prevederilor titlului X din Legea
247/2005 este greșită întrucât actul de proprietate de care se prevalează reclamantul este un act încheiat în anul 1939.
Impunerea pentru acest act a unei forme prevăzute de legiuitor pentru încheierea sa valabilă intr-un act normativ adoptat în anul 2005 nu reprezintă altceva decât o aplicare retroactivă a legii interzisă de art. 15 din Constituția României.
Pentru a putea stabili daca reclamantul este sau nu proprietarul terenului in discuție recurentul intimat trebuia sa raporteze acest act la legislația în vigoare în Transilvania în anul 1939 si prin prisma acesteia să stabilească dacă actul este translativ de proprietate sau nu ceea ce în speță nu s-a întâmplat .
Oricum lămurirea acestui aspect nu se impunea cu strictețe în speță pentru a putea concluziona dacă reclamantul intimat beneficiază sau nu de scutire de plata impozitului pe teren .
Așa cum arată si recurentul pârât in recursul declarat este posibil ca prin raportare la prevederile art. 66 alin. 1 din OG 92/2003 calitatea de contribuabil sa nu se suprapuna pe calitatea de proprietar .În speță însă ceea ce este relevant este nu calitatea de proprietar al reclamantului intimat ci calitatea sa de contribuabil .
Astfel în baza actelor prezentate de catre reclamantul intimat recurentul a stabilit în sarcina sa obligația de a achita impozitul pe teren chiar dacă în același timp a apreciat ca nu are și calitatea de proprietar al acestui teren .Altfel spus în speta reclamantului i s-a stabilit de catre recurent calitatea de contribuabil dar nu si cea de proprietar al terenului .
Facilitățile fiscale reglementate de art. 284 alin.1 din Legea 571/2003 sunt acordate de către legiuitor în virtutea calității de contribuabil indiferent că această calitate decurge din calitatea de proprietar sau nu.
Astfel art. 284 alin 1 lit a din Legea 571/2003 prevede că impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport, taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor, precum și alte taxe prevăzute la art. 282 și art. 283 nu se aplică pentru veteranii de război.
Aceasta înseamnă că în măsura în care se ajunge la concluzia că un veteran de război ar trebui sa platesasca impozitul pe teren indiferent care ar fi calitatea în care datorează acest impozit el beneficiază de facilitatea fiscală sus mentionată
Și in speță în măsura în care recurentul pârât a ajuns la concluzia că - indiferent dacă este proprietar sau nu -reclamantului intimat i se aplică dispozitiile legale privind impozitul pe teren automat trebuia sa aplice si textul de lege ce reglementează facilitățile fiscale în această materie și în baza cărora datorită calitații de veteran de război reclamantul nu trebuie să achite impozitul pe teren.
Facilitatea sus mentionată se acordă exclusiv in baza calității de veteran de război fara a fi necesar ca persoana în cauză sa îndeplinească alte cerințe de fond sau de formă.
Practic organul fiscal are doua variante: fie stabilește ca reclamantul este cel care trebuie sa achite impozitul pe teren si atunci îi recunoaste si facilitatea fiscală in baza calității de veteran de război ,fie apreciază ca nu datorează aceste
impozit el fiind datorat de altcineva,nefiind posibilă varianta adoptată în speță și în care reclamantul datoreaza impozitul dar nu are facilitatea fiscală nu pentru ca nu ar fi veteran de război ci pentru că nu este proprietarul terenului .
Având in vedere considerentele mai sus expuse rezultă ca în speță reclamantul beneficiază de facilitatea fiscală sus menționată iar in sarcina sa nu putea fi stabilită vreo obligație fiscală cu titlu de impozit pe teren .În consecință în temeiul art. 304 pct. 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ Curtea va respinge recursul ca nefondat si va menține sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâtul M. T. prin P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 12043 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2013.
Președinte, S. L. R. | Judecător, A. A. M. | Judecător, F. T. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond:A. R. lescu
