Sentința civilă nr. 2094/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2094/2013
Ședința publică din data de 14 Noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: B. L. T. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta SC C. C. S. B., împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. B. -N., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 31 octombrie 2013, concluziile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul din_ și_, pentru când:
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta SC C. C. S., în contradictoriu cu pârâta D. G. a F. P. B. -N., a solicitat anularea in parte a Deciziei nr. 67/2011 emisă de pârâtă și pe cale de consecință, anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F - BN 538/_ emisa de D. G. a F. P. a J. B. -N. - Activitatea de I. Fiscala, pentru suma de 32.258 lei reprezentând: 18.854 lei - redevența miniera, 10.576 lei - dobânzi aferente si 2.828 lei penalități de întârziere, ca nelegala si netemeinica; anularea parțiala a Raportului de inspecție fiscala nr. F-BN 359/_ și anularea parțiala a Dispoziției de masuri nr. 374/_, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în perioada_ -_, pârâta D. G. a F. P. a J.
-N. prin Activitatea de inspecție fiscala a desfășurat la sediul reclamantei, o inspecție fiscală parțială având ca obiect verificarea modului de calcul si de raportare a redevențelor miniere pe perioada_ -_ . La finalizarea inspecției fiscale, organul de control a întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. F- BN 359/_ in cadrul căruia s-au stabilit sume suplimentare de plata in sarcina reclamantei după cum urmează: Obligație fiscala principala - Redevențe miniere - 41.937 lei si Majorări de întârziere - Redevențe miniere - 28.408 lei.
Organul de inspecție fiscala a constatat ca in perioada_ -_, S.C. C. C.
S.R.L. a livrat produse de balastiera pe baza de facturi in valoarea totala de 312.230 lei. In cadrul raportului s-a precizat ca pentru determinarea valorii produselor de balastiera livrate s-au avut in vedere preturile de livrare fără TVA înscrise in facturile emise, astfel fiind determinata o redevența minieră datorată de 31.223 lei ( 312.230 lei x 10% = 31.223 lei ). De asemenea, pentru perioada _
-_ organul de inspecție fiscala a constatat ca societatea a livrat produse de balastiera pe baza de facturi fiscale in cantitate totala de 7.468 mc. pentru care s-au calculat redevențe miniere în sumă totală de 11.562 lei.
Pentru sumele stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscala a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F - BN 538/1_ .
Împotriva Deciziei de impunere nr. F - BN 538/_ emisa de D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscala, reclamanta a formulat in baza dispozițiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, contestație pe cale administrativa, înregistrata la D.G.F.P. B. -N. sub nr. 23924/_ prin care a solicitat organului de soluționare: anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F - BN 538/_, a Raportul de inspecție fiscala nr. F- BN- 359/_ si a
Dispoziției de masuri nr. 374/_ pentru sumele de: 20.336 lei redevențe miniere, 11.509 lei majorări de întârziere si 3.050 lei penalități de întârziere.
Prin Decizia nr. 67/_ emisa de D. G. a F. P. a J. B. -N. - Biroul de soluționare a contestațiilor in Dosar nr. 64/2011:
- a fost admisă contestația formulată de S.C. C. C. S.R.L. pentru suma totala de
lei, din care redevența miniera stabilita suplimentar de 682 lei, dobânzi aferente de 530 lei, penalități de întârziere aferente de 102 lei, si pe cale de consecință au fost anulate corespunzător masurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN -538/_ ;
s-a luat act de renunțarea la contestație pentru suma totala de 1.323 lei din care redevența minieră stabilită suplimentar de 800 lei, dobânzi aferente de 403 lei, penalități de întârziere aferente de 120 lei si pe cale de consecința s-au menținut in mod corespunzător masurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN - 538/_ ;
a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. C. C. S.R.L. pentru suma totala de 32.358 lei, din care redevența minieră de 18.854 lei ( 13.351 lei + 5.503 lei ), dobânzi aferente de 10.576 lei, penalități de întârziere aferente de 2.828 lei, si pe cale de consecință s-au menținut în mod corespunzător măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN - 538/_
.
In cadrul acestei decizii, organul de soluționare a reținut:
Referitor la redevența minieră aferentă vânzărilor de produse de balastiera pentru perioada_ -_ organul de control a determinat corect baza de impozitare, in funcție de cantitățile de produse comercializate si preturile de livrare practicate, așa cum au fost înscrise aceste elemente in facturile fiscale emise. S-a apreciat ca din baza de calcul nu pot fi scăzute taxele de încărcare si transport, in condițiile in care in facturile emise nu au fost consemnate si înregistrate asemenea prestări, neexistând, deci documente justificative legal întocmite care sa probeze aceste prestări.
Referitor la redevența minieră aferentă perioadei_ -_, organul de control a determinat si stabilit in mod corect redevența minieră în sumă de 5.503 lei aferenta celor 3.551 mc. de balast brut excavat de pe terenul proprietatea privata a unei persoane fizice. In susținerea acestei rețineri, organul de soluționare a arătat faptul ca: resursele minerale de pe teritoriul tarii, in categoria cărora intra si rocile utile, fac obiectul exclusiv al proprietății publice si aparțin statului roman, exploatarea acestora putându-se face doar în condițiile reglementate de lege.
Devine subiect al impunerii și este obligată la plata redevențelor miniere orice persoană fizică sau juridică, care realizează operațiuni de extragere și valorificare a resurselor minerale, indiferent dacă deține sau nu permis de exploatare.
Stabilirea cuantumului si a modalității de calcul a redevențelor miniere pentru perioada verificata_ -_, a fost reglementată de dispozițiile Legii Minelor nr. 85/2003, forma in vigoare la acea data, si dispozițiile Instrucțiunilor tehnice aprobate prin Ordinul ANRM nr. 74/2004, astfel cum a fost modificat prin ordinul ANRM nr. 211/2007. Conform dispozițiilor art. 45, alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2003 " (1) Redevența minieră cuvenita bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori eliberarea permisului de exploatare, la o cota procentuala din valoarea producției miniere, după cum urmează:
c) 10% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale si a pietrelor prețioase si semiprețioase, la care cota este de 15%. " Totodată, conform art. I, lit. B, pct. 2 lit. a) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM nr. 74/2004, astfel cum a fost modificat prin ordinul ANRM nr. 211/2007: " Pentru titularii licențelor de exploatare si ai licențelor de exploatare care efectuata exploatare experimentală, precum si pentru titularii permiselor de exploatare, conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2003, cu modificările si completările ulterioare, redevența este data de valoarea producției care se calculează pe baza preturilor de livrare practicate in perioada de raportare si a cantităților de produse miniere comercializate in aceasta perioada indiferent de modul de comercializare ( in stare bruta sau prelucrate ). Din valoarea producției miniere rezultate nu se vor scădea cheltuielile de prelucrare. "
Reclamanta a contestat baza de impozitare stabilita pentru perioada_ -_ in suma totala de 312.230 lei si redevența minieră în sumă de 31.233 lei, deoarece în prețurile de livrare a produselor de balastiera înscrise în facturile fiscale au fost cuprinse si taxele de încărcare pentru toate cantitățile livrate precum si cheltuielile de transport la o parte din livrările făcute pentru unii beneficiari, la care expedierea s-a făcut cu mijloacele auto ale reclamantei. Reclamanta a solicitat
diminuarea bazei de impunere cu următoarele sume: 87.645 lei reprezentând contravaloarea taxelor de încărcare incluse in prețul de livrare înscris in facturi si 45.861 lei reprezentând contravaloarea taxelor de transport incluse de asemenea in prețul de livrare. Aceste taxe (de încărcare si de transport) nu intră în categoria cheltuielilor de prelucrare a produselor de balastieră, aspect confirmat și de către organul de soluționare a contestației.
Cu toate acestea, pârâta a considerat că baza de impozitare a redevenței nu poate fi diminuata cu taxele de încărcare și transport in condițiile în care in facturile emise către client nu sunt consemnate prestările de servicii reprezentând încărcări și transport, valoarea producției miniere fiind stabilită de către organul de inspecție pe baza cantităților comercializate si a preturilor de livrare înscrise in facturi. Totodată s-a precizat și faptul ca " Facturile fiscale in care sunt nominalizate doar produsele vândute, cantitățile livrate si preturile de livrare, chiar in ipoteza in care in prețul de livrare au fost incluse taxele de încărcare si transport, din punct de vedere legal sunt documente probatorii ale operațiunii de vânzare - cumpărare a acelor produse si nicidecum nu pot fi documente justificative legal întocmite care sa dovedească prestarea vreunui serviciu".
Așa cum a arătat și în cadrul contestației pe cale administrativa, pentru o parte din facturile emise, reclamanta nu a nominalizat separat taxele de încărcare și nici cheltuielile de transport la client deoarece a negociat cu aceștia un preț global de livrare, așa cum rezultă din contractele de vânzare - cumpărare încheiate cu aceștia sau prin negocieri directe urmate de livrare, pentru o parte din clienți. Pentru clarificarea acestei împrejurări, în sensul stabilirii unei baze de impozitare cât mai reale pentru calculul redevențelor miniere, a întocmit si comunicat pârâtei, situația livrărilor de produse de balastieră cu mijloace proprii ale societății detaliată de pe clienți si facturi, din care rezulta ca valoarea cheltuielilor de transport incluse in prețul de livrare din facturile fiscale se ridica la suma de 45.861 lei. De asemenea a fost întocmită si situația taxelor de încărcare incluse în prețul de livrare a produselor, avându-se în vedere cantitățile livrate si taxele de încărcare de 7,5 lei /mc. Valoarea acestor taxe de încărcare calculate s-a ridicat la suma de 87.645 lei. Conform dispozițiilor art. 64 din Codul de procedura fiscala " Documentele justificative si evidentele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. In cazul in care exista si alte acte doveditoare, acestea vor fi luate in considerare la stabilirea bazei de impunere".
In determinarea stării de fapt fiscale, atât organul de control cât și organul de soluționare a contestației, au luat în considerare doar datele consemnate in cadrul facturilor, fără a analiza în mod temeinic si celelalte susțineri si înscrisuri prezentate de către reclamanta. Chiar și în condițiile in care taxele de încărcare și transport nu au fost nominalizate separat în cadrul facturilor fiscale, fiind incluse în prețului de livrare, se impunea diminuarea bazei de impunere cu valoarea acestora, raportat la înscrisurile doveditoare pe care reclamanta le-a înaintat și adus la cunoștința pârâtei.
Înscrisuri privind prestațiile de transport realizate cu mijloace auto proprii ( Dispoziții de livrare pe baza cărora s-au făcut livrările si transportul către beneficiari si in cuprinsul cărora au fost identificate următoarele date: conducătorul auto, nr. mijlocului de transport, capacitatea mijlocului de transport, cantitatea transportata pe cursa si totala, numărul de curse efectuate, destinația transportului in funcție de care se calculează parcursul ; Cărțile de identitate pentru mijloacele de transport auto proprietatea subscrisei;). - înscrisuri privind valorile taxelor de încărcare si transport (Decizia interna nr. 67/_ prin care s-a stabilit taxa de încărcare pe mc. de produse balastiera livrate, Decizia interna nr. 70/_ prin care s-a stabilit taxa de transport si modul ei de facturare la client;)
- acte care atesta împrejurarea că în cazul unor clienți a fost negociat un singur preț - preț global de livrare - ( Contractele de vânzare cumpărare încheiate cu o parte din clienți in care se menționează in mod expres ca prețul de livrare include si transportul).
Referitor la determinarea redevențelor miniere pe perioada_ -_ reclamanta a contestat baza de impozitare, deoarece din cantitatea de 7.468 mc. la care s-a calculat redevența, cantitatea de 3.551 mc. a fost balast brut excavat, rezultat ca urmare a desfășurării lucrării de investiții: "Amenajare teren 1,6 ha pentru realizare luciu de apa pentru lac de peste" in localitatea Săratei, beneficiar Morutan Cornel - proprietar teren. Aceasta lucrare a fost contractata cu proprietarul terenului încă din primăvara anului 2008, in baza Contractului de prestări servicii si lucrări nr. 12/_ . Din cei 3.551 mc. de balast, subscrisa, a comercializat cantitatea de 2.909 mc. către un număr de 6 clienți iar cantitatea de 642 mc. au fost folosiți pentru lucrări de investiții in regie proprie. Având in vedere ca aceasta cantitate de 3.551 mc. a fost excavata de reclamanta in
baza contractului de prestări servicii, de pe terenul proprietate privata a unei persoane fizice, consideră că reclamanta nu datorează redevența minieră în cuantum de 5.503 lei. Cu privire la accesoriile stabilite în sarcina reclamantei în cuantum de 13.404 lei, în condițiile în care debitul principal respectiv suma de 18.854 lei nu este datorat, nici aceste accesorii nu pot fi imputate reclamantei.
In drept s-au invocat disp. art. 1, art. 10, art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ precum si celelalte dispoziții legale invocate in cadrul prezentei acțiuni.
Pârâta D. G. a F. P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care, în principal, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii
, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.205 alin.(1) C.procedura fiscala împotriva titlului de creanța,precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativa de atac si nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat in drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia,in condițiile legii.
Conform aceleași legi procedurale fiscale contestația formulată in calea administrativa este soluționata de organul administrativ de soluționare a contestațiilor stabilit prin lege prin decizie sau dispoziție,după caz,iar conform art.218 alin.(2) C.procedura fiscala deciziile emise in soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competente.
Ca atare contribuabilul sau partea ce se pretinde vătămata in drepturile ori interesele sale legitime este obligata ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ sa urmeze procedura prealabila a contestației reglementata de art.205 si următoarele din C.procedura fiscala si abia apoi emiterii unei decizii de soluționare a contestației administrative poate supune conflictul in fata jurisdicției judiciare.
In speța dedusa judecații deși reclamanta a înțeles să urmeze procedura prealabilă fiscală prevăzuta de art.205 C.procedura fiscala cu privire la actele administrativ si administrativ fiscale atacate,fata de modul cum a fost formulata acțiunea introductiva (obiectul acțiunii dedus judecații si investirea instanței de contencios administrativ),momentul formulării acestuia si actele administrativ fiscale atacate,se desprind următoarele:
Reclamanta nu are deschisă calea jurisdicțională de atac în ceea ce privește Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 359/_ si a Dispoziției de masuri nr.374/_ ,,întrucât cu privire la acestea nu exista o soluție definiția in calea administrativa de atac pronunțata de către organul de soluționare a contestațiilor si nici de către organul emitent al acestor acte fiscale pentru a putea opera dispozițiile art.218 alin.(2) C.procedura fiscala .
In condițiile mai sus descrise, având în vedere că nu au fost epuizate căile administrative de atac cu privire la Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 359/_ si a Dispoziției de masuri nr.374/_, acțiunea reclamantei în fața instanței de contencios administrativ este inadmisibilă.
Mai mult și în prezenta unei decizii a organului administrativ de soluționare a contestațiilor cu privire la soluționarea contestației administrative in ceea ce privește Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 359/_ si a Dispoziției de măsuri nr.374/_, care insa nu a fost atacata pe calea prevăzuta de art.218 alin.(2) C.procedura fiscala,instanța nu are abilitatea sa interfereze ea însăși cu activitatea administrației si prin hotărârea judecătoreasca sa se pronunțe pe cale directa,in substanța asupra contestației exercitate pe cale administrativa de către reclamanta.
Intr-o atare situație raportat la considerentele de fapt si de drept evocate, se apreciază acțiunea reclamantei ca fiind inadmisibilă cu privire la capătul de cerere vizând anularea in parte a Raportul de I. Fiscala nr. F-BN 359/_ si a Dispoziției de masuri nr.374/_ .
Pe fondul cauzei se apreciază că întrucât prin acțiunea introductiva reclamanta S. .C. C. "S. solicita doar anularea in parte a actelor administrativ si administrativ fiscale atacate,respectiv înlăturarea de la plata doar a sumei 32.258 lei menținută de către organul de soluționare a contestațiilor, reprezentând redevența miniera de 18.854 lei (13.351 lei+ 5.503 lei),dobânzi aferente de 10.576 lei, penalități de întârziere aferente de 2.828 lei,apărările vor viza si antama, doar temeinicia si legalitatea actelor atacate cu privire la aceste sume.
Astfel in ceea ce privește redevența minieră aferentă vânzărilor de produse de balastieră, redevența stabilită pe baza preturilor de livrare înscrise în facturile fiscale emise către beneficiari, se arată următoarele:
Organul de inspecție fiscala din cadrul Direcției Generale a F. P. B. -N. ,a stabilit in sarcina reclamantei pentru perioada_ -_ o redevența miniera suplimentara in cuantum de 31.223 lei (312.230 baza x 10%), avându-se în vedere valoarea producției miniere, în funcție de cantitățile de produse de balastieră comercializate și prețurile de livrare practicate, așa cum sunt înscrise aceste elemente în facturile emise în perioada în cauză.
Reclamanta a înțeles sa conteste diminuarea bazei de impunere stabilita la 312.230 lei cu următoarele sume: 87.645 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de încărcare incluse în prețul de livrare înscris în facturi, pentru toate cantitățile de produse de balastieră vândute. Conform Deciziei interne nr. 67/_ (fila 42 dosar 64/2011) a SC C. C. S. aceste taxe sunt în valoare de 7,5 lei/mc de produs livrat. Cantitatea totală de produse de balastieră pentru care taxa de încărcare s-a inclus în prețul de livrare este de 11.686 mc (11.974 mc-288 mc). Petenta arată că există concordanță între cantitățile de produse de balastieră vândute și cele luate în calcul de organul de control, mai puțin cantitatea de 288 mc, aferentă facturii nr. 270/_, care a fost stornată prin factura nr. 277/_, 45.861 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de transport incluse în prețul de livrare înscris în anumite facturi fiscale, modul de calcul al acestor taxe fiind detaliat în anexa nr. 1 actualizată la contestație (filele 267-270(dosar 64/2011).
Cu privire la taxele de transport practicate în perioada verificată, așa cum au fost ele stabilite prin Decizia internă nr. 70/_ (fila 41 dosar 64/2011), reclamanta a susținut si susține in continuare ca, in cea mai mare parte, prestațiile de transport sunt nominalizate separat în facturile fiscale, veniturile corespunzătoare acestora fiind înregistrate în contabilitate în contul 704 "Venituri din lucrări executate și servicii prestate", iar într-un număr restrâns de cazuri, acolo unde s-a negociat cu beneficiarul un preț global care include și transportul, prestațiile de transport au fost incluse în prețul produsului de balastieră înscris în facturi, veniturile corespunzătoare acestor prestații fiind contabilizate global în contul 701 "Venituri din vânzarea produselor finite".
S-a mai susținut că baza de impozitare de 312.230 lei stabilită în funcție de cantitățile vândute și prețurile de livrare, trebuie diminuată cu contravaloarea taxelor de încărcare si transport, deoarece acestea nu sunt cheltuieli de prelucrare a produselor de balastieră si nu se includ în preturile de livrare.
Cu privire la acest aspect s-a constatat si reținut ca reclamanta nu a nominalizat separat taxele de încărcare în facturile fiscale și nici cheltuielile de transport, convenind cu unii clienți un preț global de livrare, conform contractelor de vânzare-cumpărare încheiate sau a negocierilor directe avute cu aceștia.
Avându-se in vederea starea de fapt mai sus descrisa organul administrativ jurisdicțional de la nivelul Direcției Generale a F. P. B. -N. a procedat in a stabili dacă baza de impozitare a redevenței poate fi diminuată cu taxele de încărcare și/sau transport, în condițiile în care în facturile emise către clienți nu sunt consemnate prestările de servicii reprezentând încărcări și/sau transport, iar valoarea producției miniere a fost stabilită de organul de inspecție pe baza cantităților comercializate și a prețurilor de livrare înscrise în aceste facturi,in drept fiind aplicabile dispozițiile art. 45, alin. (1), lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003, în vigoare pe perioada_ -_
, coroborate cu prevederile art. I, lit. B, pct. 2, lit. a), c) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004, așa cum a fost modificat de articolului unic, pct. 2 din Ordinul ANRM nr. 211/2007 și cu dispozițiile art. 6 și art. 17, alin (2) din Legea contabilității nr. 82/1991,care stipulează: Art. 45, alin. (1), lit. c) din Legea minelor 85/2003: "(1) Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori eliberarea permisului de exploatare, la o cotă procentuală din valoarea producției miniere, după cum urmează:
c) 10% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale și a pietrelor prețioase și semiprețioase, la care cota este 15%."
Art. I, lit. B. pct. 2, lit. a) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANRM 211/2007 (M.O. 890/_ ): "Pentru titularii licențelor de exploatare și ai licențelor de explorare care efectuează exploatare experimentală, precum și pentru titularii permiselor de exploatare, conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, redevența este dată de valoarea producției, care
se calculează pe baza preturilor de livrare practicate în perioada de raportare si a cantităților de produse miniere comercializate în această perioadă, indiferent de modul de comercializare (în stare brută sau prelucrate). Din valoarea producție miniere rezultate nu se vor scădea cheltuieli de prelucrare."
Art. I. lit. B, pct. 2, lit. c) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004: "Prețurile de livrare avute în vedere la stabilirea producției miniere comercializate nu vor include TVA." Art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991: "(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Art. 17, alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991: "Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz." In lumina dispozițiile legale antecitate se desprinde cu claritate faptul ca pentru perioada_ -_ redevența minieră, pentru roci utile, reprezintă 10% din valoarea producției miniere,iar in ceea ce privește modul de calcul al producției miniere normele enunțate stabilesc că se vor lua în considerare cantitățile comercializate în perioada de raportare si preturile de livrare practicate.
Cum în documentele legale întocmite de către reclamanta pentru astfel de operațiuni (facturi fiscale) au fost înscrise elementele de determinare a bazei de calcul a redevenței (cantitatea de produse comercializate și prețul de livrare al acestora) .organul de soluționare a contestației in mod corect a reținut ca organele de inspecție fiscala au procedat legal atunci când si-au întemeiat constatările pe datele consemnate de contestatoare în facturile fiscale, facturi în care nu sunt cuprinse prestările de servicii reprezentând încărcări si/sau transport.
În condiții mai sus descrise, având în vedere că, potrivit art. 64 din Codul de procedură fiscală "documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere" s-a reținut ca in mod corect s-au luat în considerare operațiunile de comercializare a produselor de balastieră așa cum au fost ele reflectate în documentele justificative.
Având în vedere forța probatorie a documentelor justificative (în speță dedusa judecații facturile fiscale), a căror întocmire, circulație și corectare sunt supuse unor norme imperative de drept public, este evident că orice clauze contractuale care prevăd modificarea regimului legal de completare a documentului sau de întocmire a acestuia cu date incomplete, ori care nu reflectă conținutul real al operațiunii economico-financiare, nu poate să producă efecte.
Așa cum mai sus s-a arătat, reclamanta nu a nominalizat separat în facturi emise, taxele de încărcare și nici taxele de transport.
Dispozițiilor art. 1, alin. (1) din OMFP nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, arata ca începând cu 1 ianuarie 2007, conținutul minimal obligatoriu pentru formularul de factură este cel prevăzut la art. 155. alin. (5).lit.k) din Codul fiscal ori potrivit acestui text legal, factura trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate.
Cu alte cuvinte factura trebuie să reflecte în mod fidel conținutul operațiunilor economice derulate, precum și datele cantitative și valorice aferente acestora,in concret, dacă a avut loc o vânzare-cumpărare de bunuri se va înscrie cantitatea comercializată și prețul de livrare practicat, iar dacă operațiunile constau în prestări de servicii, se va înscrie denumirea serviciilor prestate și tariful acestora.
De precizat cu privire la prestările de servicii,este faptul ca in momentul în care un operator economic efectuează o prestare de servicii, de orice natură ar fi aceasta, serviciul prestat trebuie în mod obligatoriu evidențiat distinct în factură.
Regulile pentru conducerea evidenței contabile și fiscale prevăzute la art. 80, alin. (5) și (6) din Codul de procedură fiscală obligă contribuabilii să evidențieze veniturile realizate din activitățile desfășurate prin întocmirea registrelor și a documentelor prevăzute de lege, precum și să completeze integral rubricile formularelor corespunzătoare operațiunilor înregistrate.
În același sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 6, alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, dispoziții conform cărora "orice operațiune economico-financiară efectuată se
consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ."
Facturile fiscale în care sunt nominalizate doar produsele vândute, cantitățile livrate și prețurile de livrare, chiar în ipoteza în care în prețul de livrare au fost incluse taxe de încărcare și transport, din punct de vedere legal sunt documente probatorii ale operațiunii de vânzare-cumpărare a acelor produse ,insa nicidecum nu pot fi documente justificative legal întocmite prin care să se dovedească prestarea vreunui serviciu.
Admițând si ipoteza că în prețul de livrare a produselor de balastieră au fost incluse taxele de încărcare și transport așa cum susține reclamanta învederam instanței că, corectarea informațiilor din facturile emise, astfel încât tranzacțiile să poată reflecta fidel și complet operațiunile economice efectuate, inclusiv prestările de servicii vizând încărcarea și/sau transportul, se poate face numai în condițiile si modalitățile reglementate potrivit art. 159 din Codul fiscal.
Reclamanta a înțeles să probează efectuarea transportului cu mijloace proprii, pentru facturile din anexa nr. 1 la contestație (filele 65-68 dosar 64/2011) cu "dispozițiile de livrare".
Cu privire la aceste documente arată că organul administrativ jurisdicțional in mod corect a reținut si statuat că, din punct de vedere legal, "dispoziția de livrare" nu poate reprezenta document care să probeze efectuarea unor prestații de transport, întrucât potrivit Ordinului 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile și respectiv Ordinului 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, "dispoziția de livrare" este un document intern utilizat în gestiunea si evidența stocurilor de produse, mărfuri si alte valori materiale destinate vânzării si reprezintă:
documentul pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale destinate vânzării;
document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare;
document ce stă la baza întocmirii facturii sau avizului de însoțire a mărfii;
circulă și se arhivează în interiorul societății, un exemplar la magazie pentru eliberarea produselor și înregistrarea în evidențele acesteia, al doilea exemplar circulă la compartimentul desfacere pentru înregistrarea bunurilor livrate în evidențele acestuia.
Văzând cele mai sus precizate, in mod corect s-a statuat că este neîntemeiată susținerea reclamatei potrivit cărora este greșita modalitatea de stabilire de către organele de inspecției fiscala a bazei de impunere, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost fundamentată exclusiv pe baza datelor înscrise în facturile emise de reclamanta, documente care, în conformitate cu art. 6, alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, avizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate.
Cu privire la susținerea reclamantei potrivit cărora taxele de încărcare și transport sunt incluse în prețul de livrare a produselor de balastieră, arătăm faptul că atât organul de inspecție fiscala cât și organul de soluționare a contestațiilor, corect au reținut că există numeroase contradicții și inadvertențe în calculele prezentate de către reclamanta, în ceea ce privește cuantumul acestora.
Astfel afirmația reclamantei conform căreia în prețurile de livrare au fost incluse taxe de încărcare pentru întreaga cantitate comercializată în perioada_ -_, este contrazisă de însăși datele din contractul de vânzare-cumpărare nr. 8311/_ (filele 53-56), încheiat între SC
C. S. (în calitate de vânzător) și SC NORD CONFOREST SA (în calitate de cumpărător), contract din care rezultă că s-a negociat vânzarea-cumpărarea a circa 5.000 mc de agregate minerale din terasa aflată pe raza localității Sărățel, la un preț de 11 lei/mc de balast, exploatarea materialului și încărcarea din terasă urmând a fi făcută de către cumpărător, cu excavator propriu.
Așadar, cel puțin pentru relațiile comerciale efectuate pe perioada precizată în contract, cu beneficiarul SC NORD CONFOREST SA, s-au negociat preturi de livrare ce nu includ taxe de încărcare.
Totodată, analizându-se calculele prezentate de către reclamanta în anexa nr. 1 la contestație (filele 65-68,dosar 64/2011) și cele din anexa nr. 2 la contestație (fila 64,dosar 64/2011), cuantumul taxelor (de încărcare și transport) care ar fi fost incluse în prețul de livrare ridică suspiciuni cu privire la realitatea și seriozitatea datelor din aceste anexe.
Astfel, pentru unele facturi ( cu titlu exemplificativ - facturile nr. 220/_, 243/_, 365/_ ) taxele de încărcare și transport incluse în preț depășesc sau sunt egale cu prețul
produsului comercializat, iar pentru alte facturi (cu titlu exemplificativ - facturile nr. 352/_, 410/_, 452/_, 481/_, 500/_, etc.) cuantumul taxelor de încărcare și transport reprezintă peste 80% din preț, astfel dacă s-ar admite asemenea justificări ale reclamantei (nesusținute prin documente legale), ar însemna că baza de impozitare a redevenței să fie anulată (ca în prima exemplificare) sau redusă la minimum (în cea de a doua exemplificare) prin substituirea contravalorii produselor de balastieră livrate, cu taxa de încărcare și transport nejustificată cu documente legale din care să rezulte efectivitatea și realitatea prestărilor pentru care s-ar fi perceput astfel de taxe.
Aceste au fost considerentele pentru care organul de soluționare a contestațiilor a statuat ca in mod corect s-a determinat baza de impozitare a reclamantei în funcție de cantitățile de produse comercializate și prețurile de livrare practicate, așa cum au fost înscrise aceste elemente în facturile fiscale emise iar din această baza de calcul nu pot fi scăzute taxele de încărcare și transport, în condițiile în care în facturile emise nu au fost consemnate și înregistrate asemenea prestări, neexistând deci documente justificative legal întocmite care să probeze aceste prestări,astfel ca redevența minieră în sumă de 13.351 lei, aferentă perioadei_ -_, corect a fost stabilită.
Referitor la redevența minieră aferentă perioadei_ -_ .
Pentru aceasta perioada verificata, organul de inspecție fiscală a stabilit o redevență minieră datorată de SC C. C. S. în sumă de 12.112 lei, reprezentând 11.562 lei redevența minieră de 0,40 euro/mc datorată pentru cei 7.468 mc de produse de balastieră livrați către beneficiari pe bază de facturi si 550 lei redevența minieră de 0,40 euro/mc aferentă celor 339.88 mc de nisip și sorturi încorporate în prefabricatele produse și vândute.
Pentru aceasta perioada s-a constatat si reținut ca în rapoartele de producție, societatea reclamanta nu a precizat cantitatea de resurse minerale excavată, ci doar cantitățile de sorturi rezultate, si de asemenea faptul că reclamanta nu a calculat și nu a declarat la organul fiscal teritorial redevența minieră.
Din redevența minieră în cuantum de 11.562 lei stabilită suplimentar pentru perioada _
-_, reclamanta a înțeles a conteste doar in parte decizia de impunere, și anume cu privire la redevența minieră în suma de 5.503 lei susținând că în această perioadă, din cei 7.468 mc de produse de balastieră livrați către beneficiari pe bază de facturi, 3.551 mc reprezintă balast brut excavat de pe terenul proprietatea personală a unei persoane fizice, în baza contractului de prestări servicii nr. 12/_ .
Astfel s-a reținut ca SC C. C. S. a încheiat contractul nr. 12/_ cu persoana fizică Moruțan Cornel (filele 34-36,dosar 64/2011), în care se prevede efectuarea de către prestator (SC C. C. S. ) în favoarea beneficiarului (Moruțan Cornel), în perioada_ -_, a unor servicii constând în amenajarea unui teren de 1,65 ha în spatele gării din Sărățel, în vederea redării în circuitul agricol precum și amenajarea unei oglinzi de apă, reprezentând lac de pești.
De asemenea in contractul în cauză se prevede în mod explicit faptul că pământul fertil rezultat va fi depozitat pe malul drept al râului Sieu iar bolovănișul va fi transportat într-o locație aleasă de prestator.
Din cei 3.551 mc de balast brut excavați de pe terenul proprietatea persoanei fizice Moruțan Cornel, reclamanta susține că a comercializat 2.909 mc către un număr de 6 clienți, iar 642 mc (excavați în trimestrul IV din 2009, anexa nr. 4 la contestație, fila 62,dosar 64/2011) au fost folosiți pentru lucrări de investiții în regie proprie.
Susținerea reclamantei este ca, redevențele miniere se plătesc la bugetul de stat numai pentru resursele minerale extrase în baza permiselor de exploatare, în cazul concret, pentru cantitățile extrase din perimetrul concesionat pe albia minoră a râului Șieu, localitatea Sărățel, comuna Șieu-Măgheruș, nr. topo 5025-00-73,iar pentru cantitatea de 3.551 mc de balast brut care a fost excavată pe bază de contract de prestări servicii de pe terenul proprietate privată a unei persoane fizice, nu reprezintă resurse minerale extrase în baza permiselor de exploatare, astfel că pentru această cantitate nu se datorează redevență minieră, în cuantum de 5.503 lei.
Organul de soluționare a contestațiilor fata de această situație mai sus prezentata a procedat in a determina, dacă pentru cantitatea de 3.551 mc de balast excavată fără permis de exploatare, de pe un teren proprietate privată a unei persoane fizice, se datorează redevență minieră,apreciind ca in drept sunt incidente, următoarele prevederi din Legea minelor 85/2003 actualizată și modificată de Legea 262/2009 coroborate cu prevederile Ordinului ANRM nr. 198/2009 (M.O. 648/_ ):
art. 1: "Resursele minerale situate pe teritoriul și în subsolul țării și al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internațional si reglementărilor din convențiile internaționale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietății publice si aparțin statului roman."
art. 2, alin. (1): Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare si disperse, sărurile haloide, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase si semiprețioase, turba, nămolurile si turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoțesc, apele minerale naturale (gazoase si plate), apele minerale terapeutice, precum si produsul rezidual minier din haldele și iazurile de decantare."
art. 4, alin. (3): "Activitățile miniere se realizează numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop de autoritatea competentă, cu excepția persoanelor fizice care execută activități miniere de exploatare în condițiile art. 29, in cazul cărora autorizarea perimetrului nu este necesară."
art. 29, alin. (1): "Rocile utilizabile in construcții, turba si apele minerale, situate pe suprafețe de teren aflate in proprietatea persoanelor fizice, pot fi folosite de către proprietarul suprafeței numai dacă nu fac obiectul unei concesiuni existente si numai pentru nevoile proprii, fără drept de comercializare. Folosirea este scutită de la plata taxelor si a redevențelor legale, cu condiția încunoștințării autorității competente prin organele sale teritoriale."
art. 45, alin. (1), lit. d): Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare, după cum urmează: ... d) echivalentul în lei a 0,40 euro, pe unitatea de producție minieră, pentru argile, marne, loess, nisip și pietriș, nisip și roci caolinoase;..."
art. 45, alin. (1A1): "Redevențele miniere prevăzute la alin. (1) se achită la cursul de schimb oficial lei/euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."
litera C, alin. 3, lit. b) din Ordinul ANRM nr. 198/2009: "Baza de calcul a redevenței miniere va fi reprezentată de: ... b) cantitatea totală excavată din rezervă, în cazul licențelor de exploatare, sau din resursă/rezervă, în cazul licențelor de explorare și al permiselor de exploatare - denumită în continuare producție minieră - pentru concesiunile încadrate în grupele de substanțe prevăzute la art. 45, alin. (1), lit. b) - i) din Legea nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare."
In lumina dispozițiile legale mai sus antecitate se desprinde faptul că resursele minerale de pe teritoriul țării, în categoria cărora intră și rocile utile, fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român, exploatarea acestora putându-se face doar în condițiile reglementate de lege,in concret, activitățile de exploatare a resurselor minerale se efectuează numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop.
De la această regulă sunt exceptate persoanele fizice care, în conformitate cu art. 29 din Legea minelor nr. 85/2003, exploatează numai pentru nevoi proprii, cu interdicția comercializării, roci utilizabile în construcții de pe suprafețe de teren neconcesionate, deținute în proprietate de aceste persoane, cu precizarea că în astfel de cazuri scutirea de la plata taxelor și redevențelor legale pentru folosirea rocilor este condiționată de încunoștințarea autorității competente.
Avându-se în vedere ca persoanele fizice care folosesc roci utile de pe suprafețele deținute în proprietate sunt obligate la plata taxelor și redevențelor în cazul în care nu aduc la cunoștința autorității competente această folosire, s-a apreciat că, cu atât mai mult un agent economic (deținător al permisului de exploatare pentru alt perimetru) care a desfășurat activități miniere în cadrul unui perimetru neautorizat (activități desfășurate cu încălcarea art. 4, alin. (3) din Legea minelor nr. 85/2003), trebuie să fie obligat la plata taxelor și redevențelor.
Această teză a fost susținută avându-se în vedere faptul că resursele minerale enumerate la art. 2 din Legea minelor, situate pe teritoriul și subsolul țării, fac obiectul exclusiv al proprietății publice, aparținând statului român și că redevența se datorează pentru activitatea de exploatare (extragere, prelucrare și livrare) a resurselor minerale indiferent de titularul dreptului de proprietate al terenului.
In speță dedusa judecații, este irelevantă sub aspectul impunerii deținerea sau nedeținerea permisului de exploatare. Astfel devine subiect al impunerii și este obligat la plata redevențelor
miniere orice persoană fizică sau juridică, care realizează operațiuni de extragere și valorificare a resurselor minerale, indiferent dacă deține sau nu permis de exploatare.
Dacă s-ar accepta și însuși raționamentul evocat de către reclamanta, ar însemna că toți operatorii economici, care efectuează exploatarea resurselor minerale fără permis și cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, sa fie scutiți de taxa și redevența minieră, ceea ce este inadmisibil, pe de o parte, iar pe de altă parte ar fi încălcata însăși voința legiuitorului exprimată prin legea miniera, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu a informat autoritățile competente despre activitățile miniere executate pe terenul proprietate particulară a unei persoane fizice, în condițiile în care rezultatul exploatării a fost valorificat prin comercializare sau executarea de lucrări de investiții în regie proprie, încălcând prin aceasta obligațiile ce derivă din Legea minelor, printre care și aceea a executării de activități miniere fără permis de exploatare.
In drept s-au invocat prevederile art.115-118 C. procedură civilă și toate actele normative si normele juridice enunțate in text.
La termenul de judecată din data de_, instanța a respins excepția inadmisibilității
acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile
( fila 67 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada_ -_, pârâta D. G. a F. P. a J. B. -N. prin Activitatea de inspecție fiscala a desfășurat la sediul reclamantei, o inspecție fiscală parțială având ca obiect verificarea modului de calcul si de raportare a redevențelor miniere pe perioada_ -_ . La finalizarea inspecției fiscale, organul de control a întocmit Raportul de inspecție fiscala nr. F- BN 359/_ in cadrul căruia s-au stabilit sume suplimentare de plată in sarcina reclamantei după cum urmează: Obligație fiscala principala - Redevențe miniere - 41.937 lei si Majorări de întârziere - Redevențe miniere - 28.408 lei.
Organul de inspecție fiscala a constatat ca in perioada_ -_, reclamanta a livrat produse de balastiera pe baza de facturi in valoarea totala de 312.230 lei. In cadrul raportului s-a precizat ca pentru determinarea valorii produselor de balastiera livrate s-au avut in vedere preturile de livrare fără TVA înscrise in facturile emise, astfel fiind determinata o redevența minieră datorată de 31.223 lei ( 312.230 lei x 10% = 31.223 lei ). De asemenea, pentru perioada_ -_ organul de inspecție fiscala a constatat ca societatea a livrat produse de balastiera pe baza de facturi fiscale in cantitate totala de 7.468 mc. pentru care s-au calculat redevențe miniere în sumă totală de
11.562 lei.
Pentru sumele stabilite suplimentar prin Raportul de inspecție fiscala a fost emisa Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscala nr. F - BN 538/1_ .
Împotriva Deciziei de impunere nr. F - BN 538/_ emisa de D.G.F.P. - Activitatea de inspecție fiscala, reclamanta a formulat contestație, înregistrata la D.G.F.P. B. -N. sub nr. 23924/_, prin care a solicitat organului de soluționare: anularea parțială a Deciziei de impunere nr. F - BN 538/_, a Raportului de inspecție fiscala nr. F- BN- 359/_ si a Dispoziției de masuri nr. 374/_ pentru sumele de: 20.336 lei redevențe miniere, 11.509 lei majorări de întârziere si 3.050 lei penalități de întârziere.
Prin Decizia nr. 67/_ emisa de D. G. a F. P. a J. B. -N. - Biroul de soluționare a contestațiilor in Dosar nr. 64/2011:
- a fost admisă contestația formulată de S.C. C. C. S.R.L. pentru suma totala de
lei, din care redevența miniera stabilita suplimentar de 682 lei, dobânzi aferente de 530 lei, penalități de întârziere aferente de 102 lei, si pe cale de consecință au fost anulate corespunzător masurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN -538/_ ;
s-a luat act de renunțarea la contestație pentru suma totala de 1.323 lei din care redevența minieră stabilită suplimentar de 800 lei, dobânzi aferente de 403 lei, penalități de întârziere aferente de 120 lei si pe cale de consecința s-au menținut in mod corespunzător masurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN - 538/_ ;
a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de S.C. C. C. S.R.L. pentru suma totala de 32.358 lei, din care redevența minieră de 18.854 lei ( 13.351 lei + 5.503 lei ), dobânzi aferente de 10.576 lei, penalități de întârziere aferente de 2.828 lei, si pe cale de consecință s-au menținut în mod corespunzător măsurile dispuse prin Decizia de impunere nr. F-BN - 538/_
.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanta solicită anularea doar in parte a Deciziei nr. 67/2011 emisă de pârâtă, în sensul înlăturării de la plata doar a sumei 32.258 lei menținută de către organul de soluționare a contestațiilor, reprezentând redevența miniera de 18.854 lei (13.351 lei+ 5.503 lei), dobânzi aferente de 10.576 lei, penalități de întârziere aferente de 2.828 lei.
Referitor la redevența minieră suplimentară in cuantum de 31.223 lei (312.230 baza x 10%) stabilită de organul fiscal in sarcina reclamantei pentru perioada_ -_
, avându-se în vedere valoarea producției miniere prin raportare la cantitățile de produse de balastieră comercializate și prețurile de livrare practicate, astfel cum sunt înscrise aceste elemente în facturile emise, instanța constată că reclamanta contestă diminuarea bazei de impunere stabilită cu suma de 87.645 lei, reprezentând contravaloarea taxelor de încărcare incluse în prețul de livrare înscris în facturi, pentru toate cantitățile de produse de balastieră vândute, și pentru un număr restrâns de cazuri, acolo unde s-a negociat cu beneficiarul un preț global care include și transportul, și contravaloarea prestațiilor de transport ce au fost incluse în prețul produsului de balastieră înscris în facturi.
Conform Deciziei interne nr. 67/_, emisă de reclamantă ( fila 42 - dosar fiscal), pentru prestația de încărcare în mijloacele de transport proprii sau ale clienților cu produse de balastieră livrate beneficiarilor s-a stabilit taxa de încărcare de 7,50 lei/mc produse încărcate, ce se va recupera de la clienți prin includerea ei în prețul de livrare la facturare sau prin factură separat, în funcție de negociere. Reclamanta susține că, cantitatea totală de produse de balastieră pentru care taxa de încărcare s-a inclus în prețul de livrare este de 11.686 mc (11.974 mc-288 mc).
Prin Decizia internă nr. 70/_ emisă de reclamantă (fila 41 - dosar fiscal), pentru prestațiile de transport efectuate la clienți cu mijloacele de transport proprii ale societății s-au stabilit următoarele tarife de transport: transporturi interne cu mijloace auto de mare tonaj pe distanțe lungi - 2,50 lei/km; transporturi cu autobasculante de 16 tone de agregate de balastieră și prefabricate - 3,00 lei/km; transporturi cu autobasculante pe distanțe mici, de produse de balastieră se pot negocia cu tarife pe curse dus-întors cu fiecare client în parte, cu mențiunea că tarifele se vor recupera de la clienți prin includerea în prețul de livrare sau prin facturare separată, în funcție de negociere.
Reclamanta susține că baza de impozitare de 312.230 lei stabilită în funcție de cantitățile vândute și prețurile de livrare, trebuie diminuată cu contravaloarea taxelor de încărcare si transport, deoarece acestea nu sunt cheltuieli de prelucrare a produselor de balastieră si nu se includ în preturile de livrare.
Tribunalul reține că sunt aplicabile dispozițiile art. 45, alin. (1), lit. c) din Legea minelor nr. 85/2003, în vigoare pe perioada_ -_, coroborate cu prevederile art. I, lit. B, pct. 2, lit. a),
c) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004, așa cum a fost modificat de articolului unic, pct. 2 din Ordinul ANRM nr. 211/2007 și cu dispozițiile art. 6 și art. 17, alin (2) din Legea contabilității nr. 82/1991.
Conform art. 45, alin. (1), lit. c) din Legea minelor 85/2003: "(1) Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori eliberarea permisului de exploatare, la o cotă procentuală din valoarea producției miniere, după cum urmează:
c) 10% pentru roci utile, cu excepția rocilor ornamentale și a pietrelor prețioase și semiprețioase, la care cota este 15%."
Art. I, lit. B. pct. 2, lit. a) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ANRM 211/2007 (M.O. 890/_ ) sunt în sensul că: "Pentru titularii licențelor de exploatare și ai licențelor de explorare care efectuează exploatare experimentală, precum și pentru titularii permiselor de exploatare, conform prevederilor art. 45 din Legea nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare, redevența este dată de valoarea producției, care se calculează pe baza preturilor de livrare practicate în perioada de raportare si a cantităților de produse miniere comercializate în această perioadă, indiferent de modul de comercializare (în stare brută sau prelucrate). Din valoarea producției miniere rezultate nu se vor scădea cheltuieli de prelucrare."
Art. I. lit. B, pct. 2, lit. c) din Instrucțiunile tehnice aprobate prin Ordinul ANRM 74/2004 dispun următoarele: "Prețurile de livrare avute în vedere la stabilirea producției miniere comercializate nu vor include TVA."
Conform art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991: "(1) Orice operațiune economico- financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. (2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz, iar potrivit art.17 alin. (2) din același act normativ: "Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz."
Având în vedere aceste dispoziții legale, corect a stabilit organul fiscal că, pentru perioada_ -_ redevența minieră, pentru roci utile, reprezintă 10% din valoarea producției miniere, iar in ceea ce privește modul de calcul al producției miniere corect s-au luat în considerare cantitățile comercializate în perioada de raportare si preturile de livrare practicate.
Aceasta, deoarece reclamanta nu a reușit să facă dovada, prin prisma probelor administrate în cauză, a cuantumului contravalorii taxelor de încărcare si transport pretins incluse în prețurile de livrare a produselor de balastieră comercializate, în raportul de expertiză tehnică judiciară menționându-se că redevența nu a putut fi stabilită pe baza prețurilor efectiv practicate de reclamantă, ci luând în calcul prețurile practicate de alte societăți din județ ce au obiect de activitate asemănător cu al reclamantei, comunicate de Agenția Națională pentru Resurse Minerale, deoarece reclamanta nu a condus evidența contabilă de gestiune pentru a putea stabili prețurile de livrare pentru fiecare sortiment de produs balastier care să conducă la stabilirea bazei de impozitare și implicit a redevenței ( fila 174 din dosar).
Raportat la concluziile expertului și la împrejurarea că redevența este dată de valoarea producției, care se calculează pe baza preturilor de livrare practicate în perioada de raportare si a cantităților de produse miniere comercializate în această perioadă, indiferent de modul de comercializare, instanța va înlătura concluziile expertizei tehnice judiciare efectuată în cauză, apreciindu-le ca nerelevante, deoarece se bazează pe prețurile practicate de alte societăți, reținând culpa reclamantei în neconducerea corectă a evidenței contabile.
În aceste condiții, singurele relevante rămân facturile fiscale, cu atât mai mult cu cât există numeroase contradicții și inadvertențe în calculele prezentate de către reclamantă, în ceea ce privește cuantumul taxelor de încărcare și transport incluse în prețul de livrare a produselor de balastieră.
În cuprinsul facturilor fiscale întocmite de reclamantă au fost înscrise cantitatea de produse comercializate și prețul de livrare al acestora, nefiind cuprinse prestările de servicii reprezentând încărcări si/sau transport, astfel că, corect a procedat organul fiscal luând în considerare ca și elemente de determinare a bazei de calcul a redevenței doar pe cele menționate în facturi, aceasta și prin raportare la dispozițiile imperative ale art. 6 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, dispoziții conform cărora "orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrării în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ." și la conținutul minimal obligatoriu pentru formularul de factură care este cel prevăzut la art. 155. alin. (5).lit.k din Codul fiscal, potrivit căruia, factura trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate.
Referitor la redevența minieră aferentă perioadei_ -_
, organul de inspecție fiscală a stabilit o redevență minieră datorată de reclamantă în sumă de 12.112 lei, reprezentând 11.562 lei redevența minieră de 0,40 euro/mc datorată pentru cei 7.468 mc de produse de balastieră livrați către beneficiari pe bază de facturi si 550 lei redevența minieră de 0,40 euro/mc aferentă celor
339.88 mc de nisip și sorturi încorporate în prefabricatele produse și vândute.
Pentru aceasta perioada s-a constatat si reținut ca în rapoartele de producție, societatea reclamanta nu a precizat cantitatea de resurse minerale excavată, ci doar cantitățile de sorturi rezultate, si că aceasta nu a calculat și nu a declarat la organul fiscal teritorial redevența minieră.
Din redevența minieră în cuantum de 11.562 lei stabilită suplimentar pentru perioada _
-_, reclamanta a înțeles a conteste doar in parte decizia de impunere, și anume cu privire la redevența minieră în suma de 5.503 lei, susținând că în această perioadă, din cei 7.468 mc de produse de balastieră livrați către beneficiari pe bază de facturi, 3.551 mc reprezintă balast brut excavat de pe terenul proprietatea personală a unei persoane fizice, în baza contractului de prestări servicii nr. 12/_ .
Astfel, reclamanta a încheiat contractul nr. 12/_ cu persoana fizică Moruțan Cornel (filele 34-36,dosar 64/2011), în care se prevede efectuarea de către prestator (SC C. C. S. ) în favoarea beneficiarului (Moruțan Cornel), în perioada_ -_, a unor servicii constând în amenajarea unui teren de 1,65 ha în spatele Gării din Sărățel, în vederea redării în circuitul agricol, precum și amenajarea unei oglinzi de apă, reprezentând lac de pești, cu mențiunea că pământul fertil rezultat va fi depozitat pe malul drept al râului Sieu iar bolovănișul va fi transportat într-o locație aleasă de prestator.
Din cei 3.551 mc de balast brut excavați de pe terenul proprietatea persoanei fizice Moruțan Cornel, reclamanta susține că a comercializat 2.909 mc către un număr de 6 clienți, iar 642 mc (excavați în trimestrul IV din 2009, anexa nr. 4 la contestație, fila 62,dosar 64/2011) au fost folosiți pentru lucrări de investiții în regie proprie.
Tribunalul reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 1, art. 4 alin. 3, art. 29 alin. 1, art. 45, alin. (1), lit. d) din Legea minelor 85/2003 modificată de Legea 262/2009 coroborate cu prevederile litera C, alin. 3, lit. b) din Ordinul ANRM nr. 198/2009.
Potrivit art. 1 din Legea minelor 85/2003 modificată: "Resursele minerale situate pe teritoriul și în subsolul țării și al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internațional si reglementărilor din convențiile internaționale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietății publice si aparțin statului roman."
art. 2, alin. (1): Resursele minerale care fac obiectul prezentei legi sunt: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci aluminifere, de metale nobile, radioactive, de pământuri rare si disperse, sărurile haloide, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase si semiprețioase, turba, nămolurile si turbele terapeutice, rocile bituminoase, gazele necombustibile, apele geotermale, gazele care le însoțesc, apele minerale naturale (gazoase si plate), apele minerale terapeutice, precum si produsul rezidual minier din haldele și iazurile de decantare."
art. 4, alin. (3): "Activitățile miniere se realizează numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop de autoritatea competentă, cu excepția persoanelor fizice care execută activități miniere de exploatare în condițiile art. 29, in cazul cărora autorizarea perimetrului nu este necesară."
art. 29, alin. (1): "Rocile utilizabile in construcții, turba si apele minerale, situate pe suprafețe de teren aflate in proprietatea persoanelor fizice, pot fi folosite de către proprietarul suprafeței numai dacă nu fac obiectul unei concesiuni existente si numai pentru nevoile proprii, fără drept de comercializare. Folosirea este scutită de la plata taxelor si a redevențelor legale, cu condiția încunoștințării autorității competente prin organele sale teritoriale."
art. 45, alin. (1), lit. d): Redevența minieră cuvenită bugetului de stat se stabilește, la încheierea licenței ori la eliberarea permisului de exploatare, după cum urmează: ... d) echivalentul în lei a 0,40 euro, pe unitatea de producție minieră, pentru argile, marne, loess, nisip și pietriș, nisip și roci caolinoase;..."
art. 45, alin. (1A1): "Redevențele miniere prevăzute la alin. (1) se achită la cursul de schimb oficial lei/euro stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene."
Conform literei C, alin. 3, lit. b) din Ordinul ANRM nr. 198/2009: "Baza de calcul a redevenței miniere va fi reprezentată de: ... b) cantitatea totală excavată din rezervă, în cazul licențelor de exploatare, sau din resursă/rezervă, în cazul licențelor de explorare și al permiselor de exploatare - denumită în continuare producție minieră - pentru concesiunile încadrate în grupele de substanțe prevăzute la art. 45, alin. (1), lit. b) - i) din Legea nr. 85/2003, cu modificările și completările ulterioare."
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că exploatarea resurselor minerale de pe teritoriul țării, în categoria cărora intră și rocile utile, se poate realiza doar în condițiile reglementate de lege, respectiv numai în cadrul unor perimetre autorizate în acest scop, de la această regulă fiind exceptate persoanele fizice care, în conformitate cu art. 29 din Legea minelor nr. 85/2003, exploatează numai pentru nevoi proprii, cu interdicția comercializării, roci utilizabile în construcții de pe suprafețe de teren neconcesionate, deținute în proprietate de aceste persoane, cu precizarea că
în astfel de cazuri scutirea de la plata taxelor și redevențelor legale pentru folosirea rocilor este condiționată de încunoștințarea autorității competente.
Resursele minerale enumerate la art. 2 din Legea minelor, situate pe teritoriul și subsolul țării, fac obiectul exclusiv al proprietății publice, aparținând statului român, redevența datorându-se pentru activitatea de exploatare (extragere, prelucrare și livrare) a resurselor minerale indiferent de titularul dreptului de proprietate al terenului, neavând relevanță, sub aspectul impunerii, deținerea sau nedeținerea permisului de exploatare.
Corect a apreciat organul fiscal că devine subiect al impunerii și este obligat la plata redevențelor miniere orice persoană fizică sau juridică care realizează operațiuni de extragere și valorificare a resurselor minerale indiferent dacă deține sau nu permis de exploatare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus relevate, instanța va respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC C. C. S. B., precum și cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamanta SC C. C.
S. B., cu sediul în B., str. C., nr.2, jud. B. -N., prin lichidator judiciar C. I. de I. Ș. L. I. , cu sediul în B., Aleea Greuceanu nr. 1 bl. 1 ap. 2, județul B. -N., împotriva pârâtei D. G. A F. P. A J. B. -N. , cu sediul în B., str. 1 D.
, nr. 6-8, jud. B. -N. .
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. T. M. D.
Red/dact: BLT/HVA
_ /4ex
