Decizia civilă nr. 8897/2013. Contestație act administrativ fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 8897/2013

Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. - A. M. JUDECĂTORI: S. - L. R.

V. G. GREFIER: M. V. -G.

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă SC A. -

T. SRL împotriva sentinței nr.1810 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. G. A F.

P. A J. S., D. R. PENTRU A. ȘI O. V. B. - B. V.

O. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante SC A. - T. SRL, avocat Hîrza Roxana Natalia din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți D.

G. a F. P. a J. S., D. R. Pentru A. și O. V. B.

- B. V. O. C. .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:

Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.

Intimata- pârâtă D. G. a F. P. a J. S. a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Reprezentantul recurentei a depus o cerere de amânare a cauzei, în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru pentru recurs.

Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 159¹al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul recurentei-reclamante SC A. - T. SRL, avocat Hîrza Roxana Natalia susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, modificarea sentinței atacte în sensul anulării deciziei nr.62 din_ emisă de DGFP S. ca nelegală și netemeinică, admiterea contestației formulată împotriva deciziei nr.61 din_ emisă de D. R. Pentru A. și O. V. B. . Fără cheltuieli de judecată.

Apreciază că instanța de fond în mod eronat a reținut că bunurile sustrase în timpul transportului, furt care face obiectul unor cercetări penale, nu este de natură să scutească reclamanta de la plata taxelor vamale aferente mărfurilor

sustrase, nefiind incidente dispozițiile art.206 alin.1 teza finală din Regulamentul C.E.E.

Consideră că în cauză sunt incidente dispozițile art. 206 alin.1 teza finală din Regulamentul C.E.E., întrucât pierderea iremeidiabilă a mărfurilor nu a generat nicio o datorie vamală la import.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 1810 din 5 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului S. s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta SA -T. S. , cu sediul procesual ales la C. avocat M. B., în localitatea B. -M., str. G. C., nr. 22A, județul Maramureș, împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. , cu sediul în localitatea Z.

, P. I. M., nr. 15, județul S., pentru anulare Decizie nr. 62/2012 a pârâtei DGFP S. .

S-a respins contestația formulată de aceeași reclamantă, împotriva pârâtei

D. R. PENTRU A. ȘI O. V. B. - B. V. O. C.

, cu sediul în O., C. B., nr. 224E, județul Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contestația sa, reclamanta SA -T. S. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele

D. G. a F. P. a J. S. și D. R. pentru A. și O.

V. B. - B. V. O. C., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea în totalitate a Deciziei nr. 62/0_ emisă de către DGFP S. ca nelegală și netemeinică și admiterea în totalitate a contestației formulată împotriva Deciziei nr. 61/_ emisă de către D. R. pentru A. și O.

V. B. - B. V. O. C., comunicată la data de 24 mai 2011, prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligații fiscale suplimentare în cuantum de 29.902 lei, reprezentând taxe vamale RPT în valoare de 2003 lei și TVA în valoare de 27.899 lei, cu cheltuieli de judecată.

Cererea de chemare în judecată a fost motivată cu următoarele:

Prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, Decizia nr. 61/_, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare in cuantum de 29.902 lei reprezentând taxe vamale RPT si TVA, iar prin înștiințarea de plată nr. 9771/_ s-a comunicat faptul ca la debitul de 29.902 lei s-au adăugat majorări de întârziere in cuantum de 341 lei. In total cuantumul obligației de plata ridicându-se la acea data la 30.243 lei.

Motivul stabilirii acestor obligații in vama, 1-a constituit faptul ca in urma transportului de marfa efectuat de către reclamanta, la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581 kg.

In fapt, pe timpul transportului, în noaptea de 29/_ coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase prin efracție de persoane ramase și în prezent neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (l) Cod penal, coroborat cu art. 209 alin. (l) lit. a), e), i) din Codul Penal.

Mai mult, reprezentantul reclamantei, Fazakas Attila, a sesizat organele de urmărire penala competente, respectiv Poliția Orașului Huedin, care și în prezent mai efectuează cercetări penale în vederea identificării făptuitorilor și recuperării prejudiciului.

Contestația formulată de către reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art.

206 alin. (1) din Reg. CEE nr.2913/1992 care statuează în principal ca o derogare, faptul că nu a luat naștere nici o datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligației este urmare a pierderii irecuperabile a mărfurilor, furtul comis de către

autori necunoscuți încadrându-se prin rezultatul sau în sfera unei pierderi irecuperabile pentru reclamantă.

Într-o atare situație reclamanta consideră că se poziționează sub incidența dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg. CEE nr. 2913/1992, în concret în fața unei pierderi iremediabile a mărfurilor rezultând că nu a fost generată nici o datorie vamală de import.

Pe de altă parte reclamanta nu poate fi ținută la plata datoriilor vamale pentru mărfuri care nu au ajuns la destinație, nu au fost valorificate sub nici o formă, acestea fiind pierdute irecuperabil, autorii furtului nefiind identificați nici până în prezent.

În concluzie, prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, pârâta nu face altceva decât a încălca în mod flagrant în primul rând dispoziții ale legii fundamentale respectiv art.148, cu precădere pct. 2 din Constituția României, privitor la integrarea României in Uniunea Europeana și implicit a Regulamentului CEE nr. 2913/1992, mulțumindu-se a-și motiva decizia pe dispoziții legale interne desuete și contrare dreptului comunitar.

Prin întâmpinare, pârâta DGFP S. s-a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei contestate ca fiind temeinică și legală.

În esență, apărările pârâtei au vizat următoarele:

Reclamanta nu a făcut dovada că bunurile constate lipsă sunt irecuperabile, astfel încât acțiunea sa nu a putut fi admisă pentru acest considerent.

În cazul de față nu este vorba de pierderea irecuperabilă a mărfurilor respective, acestea, chiar dacă au fost furate sau sustrase, pot fi puse în libera circulație pe teritoriul U.E., fără plata drepturilor vamale și a altor taxe, afectând piața internă a uniunii.

Așadar nu există nici un temei legal pentru exonerarea de răspundere în ceea ce privește plata drepturilor vamale stabilite în sarcina reclamantei.

Asupra contenciosului fiscal de față, tribunalul a reținut următoarele:

Prin Decizia nr. 62/0_ a DGFP S. s-a respins contestația formulată de SA -T. S. împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 61 din data de 16 februarie 2010 prin care s-au stabilit obligații vamale în sumă totală de 29.902 lei reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei.

Pentru a decide astfel, organul fiscal a reținut următoarele:

În fapt prin Decizia nr.61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal s-au stabilit în sarcina SA

-T. S. obligații vamale reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei. Motivul stabilirii acestor obligații în vamă l-a constituit faptul că la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581.1 kg (procesele- verbale nr. 800, 801, 803 și 805).

Societatea formulează contestație împotriva Deciziei nr. 61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal arătând că transportul mărfii a fost efectuat de către SA -T. S. iar pe timpul acestuia, în noaptea de 29/_, coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase prin efracție de persoane, rămase până la data formulării contestației neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) Cod penal, coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) Cod penal.

S-a arătat, de asemenea, că SA -T. S. a sesizat organele de urmărire penală competente material și teritorial imediat după comiterea infracțiunii astfel încât aceasta formează obiectul unui dosar de urmărire penală, efectuându-se cercetări penale în vederea identificării făptuitorilor precum și a

recuperării prejudiciului. Dosarul de urmărire penală se află în instrumentarea Poliției Huedin.

Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992 consideră că nu a luat naștere nicio datorie vamală la import atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmare distrugerii totale sau a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective.

Până la data pronunțării deciziei, societatea nu face dovada că bunurile contestate lipsă sunt irecuperabile, astfel încât susținerea potrivit căreia "Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992, se consideră că nu a luat nicio datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmarea distrugerii totale ori a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective"; nu poate fi reținută în soluționarea favorabilă a contestației.

Decizia a cărei anulare reclamanta solicită este temeinică și legală, pentru cele ce se arată în continuare:

Probele dosarului au confirmat că în timpul transportului de marfă efectuat de reclamanta SA -T. S. Z., în noaptea zile de 29/_, coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase de persoane rămase până în prezent neidentificate.

La recepția mărfii nu s-a constatat lipsa acestor colete, stabilite fiind obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin decizie de către organul fiscal abilitat.

Problema de drept care trebuie dezlegată în cauza de față este dacă sustragerea mărfurilor exonerează sau nu reclamanta de plata obligațiilor fiscale aferente tranzitului acestor mărfuri.

Potrivit art. 189 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României

"La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutieră, pentru diferențele dintre datele înscrise în documentele de transport și cele din declarația vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord și prezentarea altor documente de transport";.

Același Regulament stabilește că în cazul în care diferențele de marfă se datorează sustragerilor care au avut loc pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamală încheie un act constatator pe baza căruia transportatorul sau, după caz, gestionarul mărfurilor este obligat să achite drepturile de import.

Art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992 conține o prevedere derogatorie de la obligația privind plata taxelor vamale, stabilind că nu a luat naștere nicio datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligației este urmare a pierderii irecuperabile a mărfurilor.

În cauza de față, taxele vamale impuse reclamantei sunt aferente unui număr de 30 colete care au fost sustrase în timpul transportului, acest furt făcând obiectul unor cercetări penale efectuate de lucrători ai Poliției Huedin.

Această împrejurare nu este însă de natură să scutească reclamanta de plata taxelor vamale aferente mărfurilor sustrase, căci art. 206 alin. (1) teza finală din amintitul regulament stabilește că scutirea de la plată intervine când mărfurile sunt iremediabil pierdute și sunt de neutilizat pentru orice persoane.

Îndeplinirea acestei ultime condiții nu este îndeplinită căci sustragerea unui bun nu conduce la concluzia că bunul respectiv este de neutilizat pentru orice persoană.

Așa fiind, s-a constatat că decizia atacată este temeinică și legală, drept pentru care, în baza art. 205 și urm Cod procedură fiscală, contestația de față a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent- SC

A. T. SRL

- solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se admită în totalitate contestația formulată în cauză în sensul anulării în totalitate a Deciziei nr. 62/0_ emisa de DGFP S. ca nelegala si netemeinica si admiterea in totalitate a contestației formulata impotriva Deciziei nr. 61/_ emisa de D.

R. Pentru A. si O. V. B., B. V. O. C., prin care s-a stabilit in sarcina recurentei obligații fiscale suplimentare in cuantum de 29.902 lei, reprezentând taxe vamale RPT in valoare de 2003 lei si TVA in valoare de 27.899 lei. Cu obligarea paratei de rd.l la achitarea cheltuielilor de judecata ocazionate la fondul cauzei.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în fapt, prin decizia contestata, Decizia nr. 61/_, s-a stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare in cuantum de 29.902 lei reprezentând taxe vamale RPT si TVA, iar prin Înștiințarea de plata nr. 9771/_ s-a comunicat faptul ca la debitul de 29.902 lei s-au adăugat majorări de întârziere in cuantum de 341 lei. In total cuantumul obligației de plata, ridicându-se la acea data la 30.243 lei.

Motivul stabilirii acestor obligații in vama, 1-a constituit faptul ca in urma transportului de marfa efectuat de către reclamanta, la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581,lkg.

În fapt, pe timpul transportului, in noaptea de 29/_ coletele reprezentând diferențele de marfa au fost sustrase prin efracție de persoane ramase si in prezent neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzuta de art. 208 al.l Cod penal, coroborat cu art. 209 al.l lit. a,e,i din Codul Penal.

Mai mult, reprezentantul reclamantei, Fazakas Attila, a sesizat organele de urmărire penala competente, respectiv Politia Orașului Huedin, plângere in urma căreia si in prezent se mai efectuează cercetări penale in vederea identificării făptuitorilor si recuperării bunurilor de către IPJ C., serviciul de investigații criminale, birou! combaterea infracțiunilor contra patrimoniului.

Așa cum s-a învederat si instanței fondului, contestația formulata de către recurenta se întemeiază pe dispozițiile art. 206 al 1 din Reg. CEE nr. 2913/1992 care statuează in principal ca o derogare, faptul ca nu a luat naștere nici o datorie vamala la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesata face dovada ca neîndeplinirea obligației este urmare a pierderii irecuperabile a mărfurilor, furtul comis de către autori necunoscuți încadrându-se prin rezultatul sau in sfera unei pierderi irecuperabile a bunurilor.

Aceste dispoziții legale au fost cuprinse si in legislația naționala legiuitorul prevăzând aceasta excepție, in art.228 alin.l din codul V. al României care prevede :" Prin excepție de la prevederile art. 224 si ale art. 226 alin.l lit.a se considera ca nu a luat naștere nici o datorie vamala la import pentru o marfa când persoana interesata face dovada ca neîndeplinirea obligațiilor ce rezulta din dispozițiile art. 64-67 si 195 lit. b său păstrarea mărfurilor in depozit necesar ori utilizarea regimului vamal sub care au fost plasate mărfurile este urmare a distrugerii totale ori a pierderii iremediabile a mărfurilor respectiv ca rezultat al naturii mărfurilor, cazului fortuit ori a forței majore.

Se susține că, aceasta excepție este cu atât mai mult aplicabila cu cat statutul mărfii la momentul producerii furtului era de marfa străina, iar in conformitate cu dispozițiile art. 101 alin.2 din Codul V. al României, punerea in libera circulație a mărfii atrage aplicarea masurilor de politica comerciala si îndeplinirea formalităților vamale prevăzute pentru importul mărfurilor, precum si încasarea drepturilor legal datorate.

Prin neluarea in considerație a excepției prevăzute de către legiuitor, recurenta ar fi obligata la plata unor drepturi pentru o marfa care nu este pusa in libera circulație, aceasta fiind pierduta iremediabil. Având in vedere si faptul ca furtul s-a produs in data de_, deci de mai bine de 3 ani, mărfurile sunt

instanța fondului face o greșita interpretare a normelor legale mai sus citate considerând ca dispariția mărfurilor, confirmata si de către organele de cercetare penala, nu duce la încadrarea acestei situații in sfera excepției instituite atat prin regulamentul CEE 2913/1992 cat si prin Codul V. al României.

Fata de acest temei de drept aplicabil, pornind de la starea de fapt descrisa in acțiunea promovata de către recurenta, dar si in actele de impunere a căror anulare este solicitata, precum si de la faptul ca in prezenta situație nu poate fi vorba de o intenție de frauda cu atât mai mult cu cat recurenta avea tot interesul sa transporte marfa in condiții de siguranța si sa o predea destinatarului, căruia iar fi incumbat obligația întocmirii formalităților vamale la import si plata drepturilor aferente.

Fată de cele prezentate, recurenta consideră că, instanța fondului a procedat greșit la respingerea contestației formulate aplicând greșit normele legale in materie conturându-se astfel premisele de recurs reținute la art. 304, pct. 9 din CPC forma in vigoare la momentul promovării acțiunii.

Se mai arată că, ulterior pronunțării sentinței atacate, recurenta a făcut un nou demers către IPJ C., serviciul de investigații criminale, biroul combaterea

infracțiunilor contra patrimoniului, prin adresa cu nr. 4/_, pentru a-i fi comunicate stadiul cercetărilor, instituție care prin adresa nr. 76116/CSC/_ comunica recurentei faptul ca autorii furtului nu au fost identificați si ca bunurile sustrase nu au fost găsite, aspecte ce confirmă încă odată faptul ca mărfurile sunt iremediabil pierdute.

Intimatul pârât D. G. A F. P. S.

a depus întâmpinare la dosarul cauzei, fila 14, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, susținând că recurenta nu a făcut dovada că bunurile constatate lipsă sunt irecuperabile, condiție necesară admisibilității acțiunii acestuia..

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Curtea constată că, instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv că, prin Decizia nr. 62/0_ a DGFP S. s-a respins contestația formulată de SA -T. S. împotriva Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 61 din data de 16 februarie 2010 prin care s-au stabilit obligații vamale în sumă totală de 29.902 lei reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei.

Se reține că, prin Decizia nr.61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal s-au stabilit în sarcina SA -T. S. obligații vamale reprezentând taxe vamale în sumă de 2003 lei și TVA în sumă de 27899 lei. Motivul stabilirii acestor obligații în vamă l- a constituit faptul că la recepția mărfii s-a constatat lipsa a 30 colete/581.1 kg (procesele-verbale nr. 800, 801, 803 și 805).

În aceste condiții, societatea formulează contestație împotriva Deciziei nr. 61/_ pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal arătând că transportul mărfii a fost efectuat de către SA -

T. S. iar pe timpul acestuia, în noaptea de 29/_, coletele reprezentând diferențele de marfă au fost sustrase prin efracție de persoane, rămase până la data formulării contestației neidentificate, fapta acestor persoane întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) Cod penal, coroborat cu art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) Cod penal.

S-a mai constatat că, SA -T. S. a sesizat organele de urmărire penală competente material și teritorial imediat după comiterea infracțiunii astfel încât aceasta formează obiectul unui dosar de urmărire penală, efectuându-se cercetări penale în vederea identificării făptuitorilor precum și a recuperării

prejudiciului. Dosarul de urmărire penală se află în instrumentarea Poliției Huedin.

Curtea constată că atât organul vamal și financiar cât și instanța de fond au reținut corect că, potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992 nu a luat naștere nicio datorie vamală la import atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmare distrugerii totale sau a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective.

Totodată în mod corect s-a reținut că până la data pronunțării deciziei contestate și a sentinței recurate, societatea nu a făcut dovada că bunurile contestate lipsă sunt irecuperabile, astfel că acesta nu poate invoca dispozițiile Regeulamentului CCE, privind exonerarea de datoria vamală în situația prezentată de contestatorul reclamant.

Astfel, "Potrivit dispozițiilor art. 206 alin. (1) din Reg C.E.E. nr. 2913/1992, se consideră că nu a luat nicio datorie vamală la import pentru anumite mărfuri atunci când persoana interesată face dovada că neîndeplinirea obligațiilor este urmarea distrugerii totale ori a pierderii irecuperabile a mărfurilor respective"; iar în situația de față, reclamantul nu a făcut dovada distrugerii totale sau pierderii irecuperabile a mărfii respective, astfel că în mod corect s-a reținut că, această dispoziție legală nu poate fi aplicabilă în soluționarea favorabilă a contestației.

Instanța de fond a constat corect că, Decizia a cărei anulare reclamanta solicită este temeinică și legală, pentru cele ce se arată în continuare:

Curtea apreciază că, instanța de fond analizat problema de drept care trebuie dezlegată în cauza de față, respectiv dacă sustragerea mărfurilor exonerează sau nu reclamanta de plata obligațiilor fiscale aferente tranzitului acestor mărfuri.

Instanța de fond a stabilit corect că, potrivit art. 189 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României "La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutieră, pentru diferențele dintre datele înscrise în documentele de transport și cele din declarația vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord și prezentarea altor documente de transport";.

S-a mai reținut că în cauza de față, taxele vamale impuse reclamantei sunt aferente unui număr de 30 colete care au fost sustrase în timpul transportului, acest furt făcând obiectul unor cercetări penale efectuate de lucrători ai Poliției Huedin, împrejurare care nu este însă de natură să scutească reclamanta de plata taxelor vamale aferente mărfurilor sustrase, căci art. 206 alin. (1) teza finală din amintitul regulament stabilește că scutirea de la plată intervine când mărfurile sunt iremediabil pierdute și sunt de neutilizat pentru orice persoane.

În mod corect instanța de fond a reținut că, această ultimă condiții nu este îndeplinită, în condițiile în care sustragerea unui bun nu conduce la concluzia că bunul respectiv este de neutilizat pentru orice persoană.

Curtea mai reține că, în cazul de față nu este vorba de pierderea irecuperabilă a mărfurilor respective, acestea, chiar dacă au fost sustrase, pot fi puse în libera circulație pe teritoriul U.E., fără plata drepturilor vamale și a altor taxe, afectând piața internă a uniunii.

Așadar în mod corect instanța de fond a reținut că nu există nici un temei legal pentru exonerarea de răspundere în ceea ce privește plata drepturilor vamale stabilite în sarcina reclamantei.

În recursul declarat de reclamantă, nu se aduc elemente noi sau probe noi care să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută de organul vamal și fiscal sau de instanța de fond, continuarea cercetărilor în vederea identificării autorilor pretinsului furt nu pot constituii argumente pentru aplicarea dispozițiilor Reg C.E.E. nr. 2913/1992.

Nu subzistă nici motivația recurentei că instanța de fond nu ar fi dat prioritate în analiza litigiului asupra legislației și practicii în materie Uniunii Europene.

Așa fiind, instanța de fond în mod corect a constatat că decizia atacată este temeinică și legală, drept pentru care, în baza art. 205 și urm Cod procedură fiscală, a respins contestația formulată ca nefondată.

Pentru argumentele prezentate, Curtea, constată legalitate și temeinicia sentinței recurate, astfel că în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de reclamanta SC A. T. SRL Z. împotriva sentinței civile nr.1810 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. T. SRL Z. împotriva sentinței civile nr.1810 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	PREȘEDINTE			JUDECĂTOR	JUDECĂTOR
A.	A.	S.	L. R.	V. G.

fiind în concediu, semnează Președintele Curții de A.

V. M.

GREFIER

M. V. -G.

Red. V.G./M.N.

2 ex./ Jud.fond.-

Decizia civilă nr. 8897/2013. Contestație act administrativ fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 8897/2013. Contestație act administrativ fiscal