Sentința civilă nr. 1221/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1221/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. GREFIER: M. DP
Pe rol fiind judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul
B. A. D.
în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -Năsăud
, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul și reprezentanta pârâtei,
c.j. Petrescu L. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reclamantul arată că nu a avut posibilitatea să achite cauțiunea stabilită de instanță în sumă de 1000 lei, astfel că renunță la petitul de suspendare a executării deciziilor de impunere
. Arată că nu mai are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentanta pârâtei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța constată încheiată faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Reclamantul, în fond, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată, în sensul anulării deciziilor de impunere nr.8317.1/_ și nr.8317.3/_, cu sublinierea faptul că informarea pârâtei a fost deficitară, iar deciziile emise au fost pe 5 ani, fără a se efectua înainte o informare prealabilă, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtei, în fond, solicită respingerea acțiunii pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea formulată la dosar, iar cu privire la lipsa de informare, cum susține reclamantul, arată că acesta era dator să se informeze ce plăți are de făcut.
Reclamantul în replică, arată că în disp. art. 215 alin. 3 C.pr.fiscală, se specifică faptul că persoanele fizice sunt obligate să depună contribuția, la CAS cu care a încheiat contractul de asigurare, însă el personal nu a încheiat nici un contract de asigurare cu pârâta.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul B. A. S. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. B. -Năsăud, a solicitat anularea deciziei nr.27/_, emisă de către C. de A. de S. B. -Năsăud, prin care a fost respinsă contestația inițială împotriva deciziilor nr._ și_ referitor la obligații accesorii la plata contribuției de sănătate, suspendarea actelor administrative atacate până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, admiterea contestației inițiale, anularea tuturor actele de impunere contestate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că reclamantul a contestat la CAS BN, deciziile nr.8317.1 si_ prin care i s-au impus a fi plătite unele sume de bani accesorii la contribuția la sănătate pentru anii 2006-2011, astfel că aceste decizii au fost nelegale și netemeinice, nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Decizia emisă de CAS BN la contestația la primele acte de impunere este una netemeinică și nelegală, nu respectă nici una din dispozițiile legii speciale a sănătății, nu respectă de asemenea nici una din dispozițiile Codului de procedură fiscală, această contestație nu a fost soluționată pe fondul ei. Cele cinci critici invocate în contestație, nefiind o creanță certă, lichidă și exigibilă, nefiind delimitat clar și corect perioada pentru care se solicită contribuțiile accesorii, inexistența contractului de asigurare, nerespectarea obligației Casei de sănătate de informare a plătitorului și
lipsurile evidente în completarea deciziei, nu au fost analizate și conduc spre unica soluție de anulare a acestei decizii și, în principal, retrimiterea spre competenta soluționare organului emitent, iar în subsidiar reținerea spre soluționare de către instanța de fond și anularea ei ca fiind netemeinic și nelegal emis.
Se consideră că și normele din Codul de procedură fiscală au fost grav încălcate cu emiterea acestei decizii și mai mult au fost încălcate dispozițiile legii sănătății, care au stabilit niște orientări generale, dând putere atât obligațiilor plătitorilor, respectiv contribuabililor, cât și drepturilor acestora cu privire la informare, dreptul de a alege liber casa și altele, obligații ale casei care au fost flagrant încălcate și astfel nu se pot emite decizii de impunere accesorii, care este termenul de la care curg aceste penalități... fiind astfel grav încălcate și normele și directivele UE în acest domeniu.
Este un non sens, ca o persoana să fie obligată să fie solidar cu alte persoane doar după trecerea unei perioade de apr. 5 ani, înainte ca sumele să fie prescrise și să fie obligat la plata unor sume atâta timp cât ordonatorul principal nu și-a îndeplinit obligația.
În drept ,s-au invocat disp. art. 112, 242 alin. 2, 274 Cod de proc civ., Legea nr. 95/2006.
Pârâta C. de A. de S. B. -Năsăud
a depus la dosar întâmpinare,
prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că suspendarea executării unui act administrativ fiscal este o măsura excepțională care nu poate fi dispusă decât în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, cazuri care prin prisma art.14,15 din L.554/2004 reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natura să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului administrativ; iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a activității ce i s-ar produce reclamantului in cazul unei executări imediate.
In raport cu aceste prevederi legale, contestatorul nu are niciun argument aparent valabil de nelegalitate a actelor administrative contestate care să justifice cererea de suspendare.
Astfel, conform art. 2 alin.(1) lit t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Condiția existenței unui caz bine justificat ar fi îndeplinită în situația în care in speța se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, prin urmare, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În speța de față, argumentele prezentate de către contestator se refera la inexistenta unui contract de asigurare încheiat cu CAS B. -Năsăud, nefiind îndeplinită în acest caz - consideră reclamantul - calitatea de asigurat, lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, nelegalitatea perceperii de accesorii, invocând totodată aspecte legate de forma deciziilor emise.
Insa aceste critici sunt neîntemeiate, având în vedere că, inexistenta calității de asigurat, prin prisma lipsei unui contract de asigurare, în condițiile în care reclamantul nu dovedește că se află eventual în evidența unei alte Case de A. de S. din subordinea ANAF unde a plătit contribuțiile la Fondul de asigurări sociale de sănătate sunt nefondate văzând chiar și numai prevederile art.208(3) din L.95/2006 care stipulează: "asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar...", participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate fiind prevăzuta la lit.e de la acest alineat.
Apoi, invocarea lipsei caracterului cert, lichid si exigibil al creanței este neîntemeiată, în considerarea chiar și numai a faptului că, în decizia 8317.1/_ la pct.2 se evidențiază natura veniturilor realizate pentru care se calculează contribuția (venituri din activități independente), acestea fiind furnizate de către ANAF pe baza de protocol, pentru intervalul 2007 - 2011, din moment ce debitorul nu-și îndeplinise obligația declarativă menționată la art.215 din L.95/2006.
La pct.3 din decizie se menționează atât contribuția estimată, procentul aplicat cât și scadența obligației de plată, așa încât - prin raportare la prevederile art.257(2)lit.b, coroborat cu art.257 (5) lit.b din lege si art.8(l) din Ordin 617/2007 al CNAS care precizează "contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculata la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru", - invocarea lipsei caracterului cert,
lichid si exigibil al creanței este neîntemeiată și nu poate fi primită drept temei al cererii de suspendare, nefiind dovedită existenta unui caz bine justificat care să creeze o îndoiala serioasă asupra legalității și temeiniciei actului administrativ contestat și care să justifice cererea de suspendare.
In ceea ce privește paguba iminentă, conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din legea în discuție, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. In cauza nu este îndeplinită nici această condiție, ținând cont de faptul că plata contribuției la asigurările sociale de sănătate, fiind o contribuție legală, care se circumscrie în cadrul obligației generale a cetățenilor de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice, nu poate fi privită ca o pagubă.
Pentru aceste motive se solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Contribuțiile în sistemul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă, venituri publice, se cuvin bugetului general consolidat, fiind prevăzute ca anexa la legile bugetare anuale. Reglementarea legală a organizării și funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate prevede obligația generală a persoanelor asigurate și a angajatorilor (persoane juridice și persoane fizice) de a plăti contribuția, în raport cu veniturile realizate, la fondul de asigurări de sănătate, având calitatea de asigurat toți cetățenii români cu domiciliul în țară, toți aceștia având obligația plății contribuției de asigurare, în raport cu veniturile pe care le realizează.
Legea instituie nu doar dreptul cetățenilor de a beneficia de serviciile sistemului public de sănătate dar si obligația acestora de a contribui la Fond. Persoanele exceptate de la plata acestei contribuții sunt prevăzute la art.213, "astfel ca in afara acestora, tuturor celorlalți cetățeni le revine obligația mai sus amintită" - se arata in considerentele unor decizii ale Curții Constituționale (nr. 1240/2010, nr. 1304/2009), neachitarea contribuției la asigurările de sănătate fiind justificata doar in aceste situații, din imposibilitatea obiectiva a paturilor defavorizate material de a îndeplini aceasta obligație, nu pe ignorarea lor, cum este cazul in speța.
Contestatorul se încadrează la categoria de asigurați prevăzută la art.257(2) lit.b din L.95/2006, realizând venituri din activități independente pentru care avea obligația nu numai a declarării in temeiul art.215 din L.95/2006 dar si obligația achitării contribuțiilor aferent veniturilor realizate, pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru. Cum nu plătise de bunăvoie contribuțiile, C. de asigurări de sănătate B. -Năsăud a procedat la emiterea deciziilor de impunere, in conformitate cu dispozițiile art.35 din Ordinul 617/2007 emis de CNAS, pe baza informațiilor comunicate de ANAF privind veniturile din activități independente aferent intervalului 2007-2011.
Pentru o verificare formală a acesteia (datele de identificare ale contribuabilului, obiectul actului administrativ, temeiul de fapt si de drept, etc.) cat si cele necesare pentru o verificare de fond (contribuția, intervalul de timp pentru care se datorează, baza de raportare, procentul aplicat, anexa care detaliază modul de calcul al accesoriilor).
Nu sunt întemeiate nici criticile legate de neîndeplinirea de către CAS BN a obligației de informare. Informarea asiguraților s-a realizat prin numeroase campanii de mediatizare atât în presa scrisă cât și celelalte mijloace de informare în masă (radio, TV) dar și prin articole publicate pe pagina proprie de internet a CAS BN, fiind de altfel de notorietate existenta acestei obligații in sarcina tuturor realizatorilor de venit, primul act normativ în materie fiind legiferat încă din 1997 (L.145/1997).
Pe de altă parte, contractul-cadru în ce privește acordarea serviciilor medicale in cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate (de exemplu HG.1389/2010) cuprinde numeroase articole privitor la drepturile conferite asiguraților în sistem, în acest sens făcându-se trimitere și prin art.217 din L. 95/2006. Acestea sunt aduse la cunoștința asiguraților prin publicarea în Monitorul Oficial atât a contractului cadru cât și a normelor metodologice de aplicare a acestuia. Ca atare, necunoașterea legii nici nu ar putea fi invocată drept cauza de exonerare de la obligația plății contribuțiilor întrucât ar contraveni principiului nemo censetur ignorare lege.
Față de toate acestea, contestatorul face parte din categoria persoanelor obligate potrivit legii la plata tipului de contribuție analizat, nu a dovedit că a efectuat plata contribuțiilor la termenul legal de scadență, neexistând niciun temei pentru ca acesta să fie exonerat nici de la plata contribuțiilor principale și nici de la plata accesoriilor creanței
În drept, s-au invocat disp. art.115 Cod procedură civilă și urm., art.208, 215, 257, 259 din L.95/2006, Ordin 617/2007 al CNAS.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, raportat la art.246 C.pr. civ, tribunalul va lua act de renunțarea la judecata petitului de suspendare a executării deciziilor de impunere nr.8317.1/_ și nr.8317.3/_
.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține pe fondul cauzei următoarele:
Constatându-se că obligația de declarare și de virare a contribuțiilor la FNUASS nu a fost îndeplinită de reclamant, s-a procedat de către C. de A. de S. B. -Năsăud la emiterea deciziilor de impunere nr.8317.1/_ și nr.8317.3/_ pentru contribuțiile de 2818 lei, aferente perioadei_ -_, plus majorări/penalități de întârziere - 2516 lei, total: 5334 lei, în baza veniturilor transmise de către ANAF prin Protocolul nr.5282/95896/_ - fila 36 dosar, fiind necontestat că, în intervalul 2007-2011, debitorul a realizat venituri din activități independente.
Prin contestația administrativă adresată Casei de A. de S. B. -Năsăud și înregistrată sub nr.11386/_, reclamantul a invocat, în esență, aceleași motive pe care și-a întemeiat acțiunea de față.
Prin decizia nr.27/_ C. de A. de S. B. -Năsăud a respins ca neîntemeiată contestația promovată, în esență pe motivul că debitorul face parte din categoria persoanelor care obținând venituri din activitate independentă are obligația suportării contribuțiilor aferente acestor venituri, iar calculul sumelor datorate pentru perioada 2007-2011 s-a realizat în conformitate cu art.257 alin.2 lit. b din Legea nr.95/2006, prin aplicarea unei cote de 6,5% - anul 2007, sem. I 2008, anul 2009 și 5,5% - sem. II din 2008, anii 2010 și 2011, asupra veniturilor impozabile, calculându- se și accesorii conform art.120 și 120 ind.1 din OG nr.92/2003; de asemenea, s-a relevat că nu se putea da eficiență prevederilor art. XI din OG nr.30/2011, respectiv anularea penalităților de întârziere deoarece debitorul nu a achitat obligațiile principale și dobânzile aferente.
În soluționarea contestației, s-a constatat că acesta nu are veniturile din activitatea independentă declarate la casa de asigurări de sănătate, conform art.215 și 219 din Legea nr.95/2006, și că, în aceste condiții, în mod corect și legal s-au avut în vedere de către funcționarul competent, veniturile transmise de către autoritatea fiscală teritorială pe baza de protocol ca bază de calcul a contribuțiilor care se cuvin FNUASS( veniturile stabilite pe bază de norme de venit pentru perioada 2007-2010 și veniturile estimate pentru anul 2011).
Indubitabil, reclamantul se încadrează în categoria persoanelor fizice ce au realizat venituri din activități independente, iar în această calitate avea obligația să plătească contribuții la FNUASS, în termenele prevăzute de lege, până în data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, conform art. 257(2) lit. b coroborat cu art.213 alin.(2) lit. h și art.257 alin.(3) din Legea nr. 95/2006, respectiv cu art.8(1) din Ordinul nr.617/2007 al CNAS ("contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru").
Tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 208 alin.(3) lit. e) din Legea nr.95/2006, cu modificările și completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art.211 din același act normativ prevede că sunt asigurați, prin efectul legii, toți cetățenii români cu domiciliul în țară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opțiunea persoanei ce are calitate de cetățean român și domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarității menționat la art. 208 alin.(3) lit. b), toți trebuie să contribuie la constituirea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă au beneficiat sau nu de servicii medicale de la acest sistem. Altfel spus, cei care sunt sănătoși și nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcție de veniturile lor, fiind solidari și ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt și prevederile art.213 alin.(4) din actul normativ menționat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) și (2) de la același articol au obligația să se asigure în condițiile art.211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligație legală ce decurge din calitatea de cetățean român cu domiciliul în țară. Această prevedere dă forță principiului liberei alegeri a casei de
asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul țării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Apoi, C. de asigurări de sănătate este obligată să colecteze sumele cuvenite fondului în cadrul termenului de prescripție fiscală, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedură fiscală. Nu se poate invoca vreo culpă din partea Casei că nu a întreprins mai repede măsuri de colectare, cât timp reclamantul care avea obligația de declarare/virare impusă de lege, nu și-a îndeplinit aceste obligații și cât timp se încadrează în termenul de prescripție extinctivă.
Tribunalul reține că titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art.32 alin. (4) din Ordinul nr.617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art.110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanță fiscală este caracterizat ca fiind "actul prin care se constată și se individualizează creanța fiscală" atât a impozitelor și taxelor, cât și a contribuțiilor, amenzilor și altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată, art.111 (1) Cod procedură fiscală stabilește: ,,Creanțele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează"", iar art.119 Cod procedură fiscală prevede că "(1 ) Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere."
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală "Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenței obligației fiscale, de drept, cu excluderea posibilității de renunțare la ele și nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepție de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun și sunt neplafonate, calculându-se și datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Așadar neachitarea acestor contribuții la scadență determină ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere, determinat de particularitățile titlurilor de creanță fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat, corect reținând organul de soluționare a contestației că prevederile art. XI din OG nr.30/2011, nu puteau fi incidente deoarece debitorul nu a achitat obligațiile principale și dobânzile aferente.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse anterior, cu sublinierea că baza de calcul este reprezentată de veniturile din activitățile independente desfășurate de reclamant, conform datelor furnizate de autoritatea fiscală competentă, invocarea prevederilor art.379 C.pr.civ., în sensul încălcării cerințelor impuse pentru o creanță de a fi certă, lichidă și exigibilă, fiind contrazisă de conținutul titlurile de creanță atacate care sunt conforme cu art.43 și 46 Cod pr. fiscală, tribunalul, în temeiul art.218 cu referire la art.209 alin.4 C.pr.fiscală, tribunalul va respinge ca nefondată acțiunea.
În temeiul art.274 C.pr.civ., față de soluția adoptată, se va respinge, în consecință, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecata petitului de suspendare a executării deciziilor de impunere nr.8317.1/_ și nr.8317.3/_ .
Respinge ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de contestatorul B. A. S., domiciliat în B., str. O., nr. 1A, bl.1, ap. 13, jud. B.
-Năsăud în contradictoriu cu intimata C. Județeană de A. de S. B. -Năsăud,
cu sediul în B., str. G., nr. 5, jud. B. -Năsăud.
Respinge, în consecință, cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. E. L. M. DP
Red/dact: DEL/HVA
_ /4ex
