Decizia civilă nr. 4020/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4020/2013
Ședința publică din data de 8 aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
M. S. GREFIER: M. V. -G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind recursurile declarate de recurentele-pârâte Ș. de A. de P. "S. M. " C. -N.
, I. G. al P. R., Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 12481 din_, pronunțată în dosarul nr. _
al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. F., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 12481/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.
F. în contradictoriu cu pârâții Ș. DE A. DE P. "S. M. "; C. ,
I. G. AL P. R. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului ajutorul prevăzut de pct. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 și a ajutorului prevăzut de pct. 2 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009, pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă de pensionare precum și dobânda legală aferentă sumelor indicate pe perioada cuprinsă între data scadenței obligației de plată pentru fiecare ajutor în parte și până la data plății efective a acestor ajutoare.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_ reclamantul C. F. i-a chemat în judecată pe pârâții Ș. DE A. DE P. "S. M. "; C. ,
I. G. AL P. R., MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Reclamantul i-a solicitat instanței: 1. să îi oblige pe pârâții 1-2 la plata către el a ajutorului prevăzut de pct. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr.
330/2009 și a ajutorului prevăzut de pct. 2 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009, pentru fiecare an rămas până la limita de vârstă de pensionare, ajutoare ce urmează să fie actualizate la data plății prin aplicarea coeficientului de inflație; să îi oblige pe pârâții 1-2 la plata către reclamant a dobânzii legale aferente și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență următoarele: reclamantul a fost angajat al Școlii de A. de P. "S. M. "; C. -N. din cadrul IGPR la data pensionării sale. Potrivit prevederilor pct. 2 alin. 1 și alin. 2 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 reclamantul urma să primească la data încetării raporturilor de serviciu un ajutor bănesc în funcție de vechimea efectivă în structurile enumerate de articolul de lege menționat și un alt ajutor pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare. Reclamantul a arătat că pârâta a refuzat plata acestor ajutoare invocând prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010. În esență reclamantul a argumentat că art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu a făcut decât să suspende drepturile solicitate anterior nu să le abroge. Reclamantul a invocat în acest sens faptul că Legea nr. 118/2010 are un caracter limitat în timp, iar drepturile prevăzute de Legea nr. 330/2009 au fost preluate de Legea nr. 284/2010.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ pârâtul
I. G. AL P. R. invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că în speță calitate procesuală pasivă are angajatorul, respectiv pârâta de rândul 1. Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii arătând că aceasta este neîntemeiată prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive arătând în esență că plata oricăror drepturi bănești către reclamant trebuie să se facă de angajator, respectiv de Ș. de
A. de P. "S. M. ";. Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că acțiunea este neîntemeiată, arătând în esență că art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu se poate interpreta în sensul că ar suspenda acordarea ajutoarelor în cauză, întrucât prin acestea se stabilește o nouă stare de fapt și de drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de_ pârâta Ș. DE A. DE P. "S. M. "; a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că reclamantul nu este îndreptățit la primirea ajutoarelor menționate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 118/2009, iar acest articol nu poate fi interpretat ca fiind unul de suspendare a dispozițiilor în materie cuprinse în Legea nr. 330/2009, întrucât acesta statuează o nouă stare de fapt și de drept. În plus pârâtul a arătat că nici persoanele pensionate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010 nu au beneficiat de drepturile menționate întrucât Legea nr. 285/2010 a prevăzut că în anul 2011 acestea nu se acordă.
Prin completarea de acțiune depusă la dosarul cauzei pentru termenul din datat de_ reclamantul a mai arătat următoarele: raporturile sale de serviciu au încetat începând cu data de_ ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul 2 de invaliditate prin decizia medicală nr. 7. din_ . Ulterior prin decizia nr. 1. /_ Casa de pensii a M. ui A. și I. Casa de pensii a M. ui A. și I. a constatat că reclamantul are dreptul la pensie începând cu data de_ . Ținând cont de acest aspect reclamantul a arătat că el nu se află în niciunul dintre cazurile enumerate de aceste dispoziții respectiv ieșirea la pensie sau retragerea sau trecerea în rezervă. În consecință, reclamantul a
arătat că raporturile sale de serviciu au încetat ca urmare a pierderii capacității sale de muncă, dar momentul ieșirii sale la pensie este acela al emiterii deciziei de pensionare nr. 1. /_ . Reclamantul a invocat în acest sens prevederile art. 53 alin. 1 din Legea nr. 179/2004. Potrivit art.13 alin. 2 din Legea nr.285/2010 polițiștilor care au fost încadrați în grad de invaliditate li se aplică prevederile pct. 2 alin. 1 și alin. 2 din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009. Cu privire la retragere sau la trecerea în rezervă reclamantul a arătat că acestea sunt modalități de încetare a raporturilor de serviciu specifice militarilor și nu polițiștilor, în cazul cărora noțiune a folosită este aceea de încetare a raporturilor de serviciu.
Prin completarea la întâmpinare depusă la data de_ pârâta a arătat că data încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului a fost cea de_ după cum rezultă din ordinul MAI nr. II/4006/_ .
A mai reținut tribunalul că reclamantul a fost angajat al pârâtei de rândul 1 și raporturile sale de serviciu au încetat începând cu data de_ conform ordinului ministrului administrației și internelor nr. II/4006 din _
.
Reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu sub imperiul Legii nr. 330/2009 dar nu a beneficiat de ajutoarele prevăzute de pct. 2 alin. 1 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009 și a ajutorului prevăzut de pct. 2 din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009. Refuzul de a i se acorda aceste ajutoare a fost motivat de incidența art. 9 din Legea nr. 118/2010.
În speță sunt corecte susținerile reclamantului cuprinse în completarea de acțiune depuse pentru termenul din data de_ . Astfel, art. 9 din Legea nr. 118/2010 prevede că nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. Or în speță, nu este incidentă niciuna dintre aceste situații întrucât sub imperiul Legii nr. 330/2009 reclamantul nu s-a găsit nici în cazul ieșiri la pensie, al retragerii ori al trecerii în rezervă, ci în cel al încetării raporturilor de serviciu, caz neenumerat de prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010. În consecință reclamantul este îndreptățit la drepturile solicitate prin cererea de chemare în judecată, instanța admițând acțiunea pentru considerentele arătate.
Pentru a repara prejudiciul cauza reclamantului prin orice întârziere a plății instanța a admis petitul privind pârâților obligarea la plata dobânzii legale. În baza art. 274 C.pr.civ., au fost obligați pârâții la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ș. de A. de P. "S. M. " C. -N., I. G. al P. R. și Ministerul Administrației și Internelor.
Prin propriul recurs, pârâta Ș. de A. de P. "S. M. " C.
-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 12481/_ în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, pentru motivele prevăzute la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivarea recursului s-a arătat că art. 9 din Legea nr.118/2010 prevede că "nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă"; iar în speță nu este incidentă niciuna dintre aceste situații, întrucât reclamantul nu s-a găsit nici în cazul ieșirii la pensie, al retragerii ori la trecerea în rezerva, ci în cel al încetării raporturilor de serviciu, caz neenumerat de prevederile art. 9 din Legea nr.118/2010.
Legiuitorul prin sintagma "ieșirea la pensie" a vizat întreaga plajă a situațiilor în care polițistului îi încetează raporturile juridice de serviciu (de muncă), cu drept la pensie, indiferent de motivul care a stat la baza acesteia.
Se apreciază că legiuitorul a optat pentru această formulă pentru a evita potențialele confuzii pe care utilizarea sintagmei "încetarea raporturilor de serviciu" ar fi putut să o genereze, în contextul în care sub această denumire este reglementat în cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare întregul capitol dedicat situațiilor în care polițistului îi încetează orice raport juridic de muncă cu M. Afacerilor Interne, indiferent că este cu sau fără drept la pensie, că este efectul unei sancțiuni disciplinare sau al acordului unilateral de voință al acestuia. De altfel, după cum se poate observa Decizia nr. 1. emisă de Casa de Pensii numitului C. F. este denumită decizie de pensie.
Mai mult, din cuprinsul prevederilor Legii nr.360/2002 rezultă că nu există reglementată instituția ieșirii la pensie, nefiind uzitată sintagma "ieșirea la pensie" în niciuna dintre situațiile enumerate în articolele Cap. V din Legea nr.360/2002 .
În concluzie, legiuitorul prin modalitatea în care a reglementat art. 9 din Legea nr. 118/2010, folosind termeni cât mai generici (cu un înțeles cât mai larg) a dorit să cuprindă toate acele situații în care polițistului i-au încetat raporturile de serviciu, cu drept la pensie, inclusiv cea cauzată de pierderea capacității de muncă.
Dacă nu s-ar interpreta în acest mod reglementarea art. 9 din Legea nr.118/2010, ar însemna că legiuitorul a dorit să instituie un tratament discriminatoriu între polițiști și cadrele militare. În cuprinsul prevederilor art.85 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare sunt enumerate situațiile care se circumscriu noțiunii de "trecere în rezervă".
Astfel, potrivit prevederilor art.85 lit. b) și c) din Legea nr.80/1995 cadrele clasate "inapt pentru serviciul militar" de către comisiile de expertiza medico-militară sau clasate "apt limitat" sunt trecute în rezervă. Vă rugăm să rețineți că, domnul C. F. a fost declarat "inapt pentru serviciul în poliție" conform Deciziei Comisiei de expertiză medico-militară nr. A- 2558/1/_ .
Așadar, susținerea potrivit căreia încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului, ca urmare a pierderii capacității de muncă nu s-ar include în enumerarea art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu ar face altceva decât să
instituie un tratament discriminatoriu între polițiști și cadrele militare, și, în consecință, nu poate fi decât nefondată.
Acest raționament rezultă, implicit, și din alte prevederi ale Legii nr. 360/2002, respectiv art. 74 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 și art. 78 alin.3 din Legea nr.360/2002.
Așadar, în mod eronat, instanța de fond a reținut ca unic considerent al admiterii acțiunii faptul că situația reclamantului nu se regăsește în enumerarea reglementată de art. 9 din Legea nr.118/2010.
În mod clar și fără echivoc, reclamantului căruia i-au încetat raporturile de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul II de invaliditate, cu drept la pensie îi sunt incidente prevederile art. 9 din Legea nr.118/2010.
De asemenea, reclamantul avea la data încetării raporturilor de serviciu o vechime de 54 ani 04 luni si 24 de zile, iar limita de vârstă de pension are reglementată de Legea nr.179/2004 este de 55 de ani. Cu toate că, din adresa recurentei nr. l8367/_ depusă la dosarul cauzei rezultă
foarte clar că, datorită situației de fapt expusă mai sus, reclamantul nu avea cum să beneficieze de ajutorul reglementat de pct.2 alin.(2) din Anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr.330/2009, instanța de fond a dispus acordarea ajutorului prevăzut de acest text de lege. Textul pct.2 alin.(2) din Anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr.330/2009 reglementează foarte clar și explicit că ajutorul se acordă pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă.
Având în vedere că prin Ordinul M.A.I. nr. II/40061_ intimatul a fost trecut în rezervă începând cu data de_, rezultă faptul că raporturile acestuia de serviciu au încetat la data de_, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.l18/2010 (_ ).
Așadar vocația drepturilor invocate de intimat s-a născut la data de_ și, astfel, la soluționarea speței nu pot fi luate în considerare alte acte normative decât cele care produceau efecte la acea dată.
Potrivit principiul aplicării imediate a legii civile noi, în baza căruia de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, este exclusă varianta aplicării legii vechi. Întrucât Legea nr.284/2010 a intrat în vigoare la data de_, deci ulterior încetării raporturilor de serviciu ale intimatului, în temeiul principiului neretroactivității legii, prevederile acestui act normativ nu au cum să constituie temeiul acordării drepturilor invocate.
Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile art.9 din Legea nr.118/201O ar reprezenta dispoziții de suspendare a prevederilor pct.2 alin. 1 și 2 din Anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr.330/2009 și nu dispoziții de abrogare, așa cum am arătat și în fața instanței de fond, apreciem că prevederile sus-menționate nu se pot interpreta în sensul că ar suspenda acordarea "ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă", întrucât, prin acestea se statuează o nouă stare de fapt și de drept, prin care, începând de la data de_ și până la data ieșirii din vigoare a acestor reglementări drepturile în cauză nu se mai acordă.
În concluzie, față de cele învederate, se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Pârâtul I. G. al P. R. (I.G.P.R.) a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ., solicitând instanței să se pronunțe cu privire la următoarele motive:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a I. ui G. al P.
R. .
În litigiile având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială,
calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public a avut stabilit raporturile de serviciu, în speță Ș. de A. de poliție "S. M. " - C. -N. .
Faptul că instituția publică este organizată și funcționează în interiorul unui minister, iar acesta, în calitatea sa de ordonator principal de credite, repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un temei suficient pentru atragerea ordonatorului secundar de credit în litigiu. Motivul invocat de reclamant, privind garanția că obligația bănească a instituției publice va fi astfel executată, neavând suport în dispozițiile procedurale privitoare la condițiile de exercițiu ale acțiunii civile.
Calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății (cu referire la reclamant), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic (cu referire la pârât).
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul A. și I., în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii .
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul inspectoratelor județene sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terți ar de credite.
Cu privire la motivele pe care se fundamentează soluția instanței de fond arată recurentul că prin ordinul M.A.I. nr. II/4006/_ reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu data de_ .
Potrivit pct. 2 alin. (l) din Anexa IV /2 a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, "La trecerea in rezervă sau direct in retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, in funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil in instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut in luna schimbării poziției de activitate".
Ulterior, conform art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicare din_, "Începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea in rezervă."
Prin recursul formulat, pârâtul M. Afacerilor Interne, reprezentat prin Direcția G. ă Juridică, a arătat că sentința recurată este netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. și I., neținând cont de aspectele expuse de instituția pârâtă în apărările formulare, aspecte pe care înțelege să le reitereze.
Anexa nr. 15 la Ordinul M.A.I. nr. 205/2011 stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M.A.I. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres Într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia. Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul Școlii de A. de P. "S. M. " C. -
sunt în competenta exclusivă a directorului școlii, care este ordonator terțiar de credite, iar raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant s-au desfășurat în cadrul Școlii de A. de P. "S. M. " C. N., al cărei
conducător este direct răspunzător de plata oricăror drepturi bănești cuvenite acestuia.
Cât privește fondul cauzei, recurentul reiterează următoarele aspecte: La data intrării în vigoare (_ ) a prevederilor art. 2 alin (1) din
Anexa IV/2 (Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranța națională) la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, acestea statuau faptul că "la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, cadrele militare, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un statut stabilit în raport cu solda lunară netă, respectiv salariul de bază de încadrare net avut în luna schimbării poziției de activitate". Ulterior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar. respectiv de la data de_, prevederile art. 2 alin (1) din Anexa IV 12 la Legea nr. 330/2009 au devenit inaplicabile, ca efect al mențiunilor exprese ale art. 9 din Legea nr. 118/2010.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă. "
Recurentul subliniază că prevederile sus menționate nu se pot interpreta în sensul ca ar suspenda acordarea "ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă", întrucât prin acestea, se statuează o nouă stare de fapt și de drept prin care, începând de la data de_ și până la data ieșirii din vigoare a acestor reglementări drepturile în cauză nu se mai acordă.
Legea nr. 118/2010 a intrat în vigoare la data de_, iar intimatului i-au încetat raporturile de serviciu ulterior acestei date, respectiv la data de_ .
Prin urmare, având în vedere aceste aspecte și ținând cont de textul de lege mai sus citat, intimatul reclamant nu are dreptul legitim de a beneficia de ajutoarele prevăzute de pct.2 din Anexa IV/2 la Legea nr. 330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Totodată, recurentul solicită instanței să constate faptul că potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) al Cap. II din Anexa VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ,";la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept 10 pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare pentru activitatea depusă în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrație; penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publica și siguranță națională beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate", având în vedere următoarele considerente:
Legea nr. 284/2010 a intrat în vigoare la data de_ și, pe cale de consecință, prevederile acesteia nu produc efecte retroactive, respectiv la data de_ (data încetării raporturilor de serviciu ale intimatului-
reclamant cu instituția pârâtă), prevederile în cauză (art. 20 alin, (1) al Cap. II din Anexa VII la Legea nr. 284/2010) nu se aplică nici măcar persoanelor aflate în situații similare care și-au încetat raporturile de serviciu cu M.A.I. în anul 2011, întrucât, potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a intrat în vigoare la data de_, "în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică";.
Intimatul reclamant C. F. a depus întâmpinare la recursurile formulate de recurenți împotriva sentinței Tribunalului C., prin care se solicită respingerea recursurilor ca fiind neîntemeiate și menținerea în întregime a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurenților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând întâmpinarea se arată că:
În mod corect prima instanță a reținut că încetarea raportului de serviciu este o noțiune distinctă de ieșirea la pensie, chiar dacă încetarea raportului de serviciu este cu drept de pensie.
Recurenta Ș. de agenți de poliție "S. M. " C. -N. confundă în mod tendențios cazul încetării raportului de serviciu cu drept de pensie cu ieșirea la pensie.
În fața primei instanțe, prin completarea la acțiune, reclamantul a arătat că cele două situații sunt diferite.
Momentul ieșirii la pensie îl reprezintă momentul stabilirii dreptului la pensie prin emiterea deciziei de pensionare de către Casa de pensii, iar nu momentul încetării raporturilor de serviciu cu drept de pensie.
Există posibilitatea ca raportul de serviciu al polițistului să înceteze cu drept de pensie, însă acest drept să nu fie acordat, respectiv recunoscut, de Casa sectorială de pensii.
Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 "Stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii, in termen de 45 de zile de la data de punerii dosarului de pensionare. Decizia va cuprinde in mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au condus la admiterea sau la respingerea cererii de pensionare, precum și termenul in care poate fi introdusă contestația", iar potrivit prevederilor art. 51 din Legea nr. 179/2004, "dosarul de pensionare se întocmește și se depune la Casa de pensii a M. ui A. și I. de către unitatea prevăzută la art. 49 alin. 1, in termen de 30 de zile de la data la care s-a înregistrat cererea".
Din aceste dispoziții rezultă că stabilirea dreptului la pensie se face întotdeauna ulterior încetării raporturilor de serviciu ale polițiștilor și că există posibilitatea ca cererea de pensionare să fie respinsă de Casa de pensii, cu toate că raporturile de serviciu au încetat chiar pentru motivul împlinirii vârstei și a vechimii în serviciu, necesare pensiei de serviciu. Cu atât mai mult cererea de pension are poate fi respinsă pentru celelalte motive pentru care au încetat raporturile de serviciu ale polițistului, printre care se află și pierderea capacității de muncă.
Inclusiv din prevederile pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009, care stabilesc condițiile de acordare a ajutoarelor la ieșirea la pensie, se desprinde faptul că stabilirea dreptului la pensie se face ulterior încetării raporturilor de serviciu. Textul normativ menționează cazul "încetării raporturilor de serviciu cu drept la pensie", drept care încă nu este stabilit.
Nu în ultimul rând, una dintre unitățile subordonate pârâtului I.G.P.R., respectiv I. de P. al Județului C., a recunoscut prin adresa nr. 89189/_ adresată unui coleg aflată într-o situație identică cu subsemnatul, că în lipsa Deciziei de pensionare nu poate plăti ajutoarele solicitate la trecerea în rezervă. Dacă ar fi considerat că dreptul la pensie există, atunci unitatea ar fi trebuit să plătească aceste ajutoare În lipsa deciziei de pensionare.
Ieșirea la pensie presupune, așadar, stabilirea dreptului la pensie, care se acordă de Casa de pensii la momentul emiterii deciziei de pensionare, iar nu de către angajator cu ocazia formulării cererii de pensionare la încetarea raporturilor de serviciu sau anterior acestui moment.
Reclamantul nu era ieșit la pensie în anul 2010, astfel încât dispozițiile art. 9 din Legea nr. 9/2010 nu îi sunt aplicabile.
Instanțele de judecată nu pot constatata caracterul discriminatoriu al unei legi, Curtea Constituțională statuând în acest sens prin Decizia nr. 818/2008, iar interpretarea unei legi reprezintă atribuția exclusivă a unei instanțe de judecată, care nu poate refuza aplicarea legii pe motiv că prin ea însăși creează situații discriminatorii.
Deoarece ieșirea la pensie s-a produs în anul 2011, moment în care era în vigoare Legea nr. 263/2010, la calculul drepturilor salariale prevăzute de pct. 2 din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009 nu poate fi luat în considerare un act normativ abrogat la momentul ieșirii la pensie, cum este Legea nr. 179/2004. De altfel, inclusiv din cuprinsul deciziei de pensionare rezultă că Casa de pensii sectorială a luat în considerare Legea nr. 263/2010 în vigoare la momentul soluționării cererii de pensionare.
În raport de dispozițiile Legii nr. 263/2010 limita de pensionare a fost ridicată la vârsta de 57 de ani pentru bărbați, astfel încât cererea reclamantului este una întemeiată în ceea ce privește acordarea drepturilor salariale prevăzute de pct. 2 din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009 pentru cei doi ani întregi existenți între momentul ieșirii reclamantului la pensie și limita de pensionare.
Dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 sunt dispoziții de suspendare a prevederilor pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009, iar nu dispoziții de abrogare, cum greșit a interpretat pârâtul I.J.J. C. .
Art. 9 din Legea nr. 118/2010 are următoarea formulare:
"Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă".
Art. 9 din Legea nr. 118/2010 nu este o normă de abrogare pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. "art.
9 din Legea nr. 118/2010 suspendă pentru o perioadă limitată de timp dreptul persoanelor la încasarea ajutoarelor în discuție, respectiv pe perioada_ (data intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010) -_ (data încetării efectelor Legii nr. 118/2010).
Caracterul aplicabilității limitate în timp a Legii nr. 118/2010 este dat de art. 16 din lege conform căruia prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum și cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010. Dacă ar fi dorit abrogarea dispozițiilor pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din "Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009, legiuitorul nu ar mai fi indicat termenul până la care inaplicabilitatea acestor dispoziții își produce efectele.
La data ieșirii la pensie era în ființă Legea nr. 330/2009, în baza căreia mi s-a născut dreptul la încasarea ajutoarelor prevăzute de pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV/2 la Legea nr. 330/2009. Pe perioada în care Legea nr. 118/2010 a produs efecte juridice dreptul reclamantului de a încasa aceste ajutoare nu a fost înlăturat, dovadă fiind abrogarea Legii nr. 330/2009 în data de_ prin art. 39 lit. w) din Legea nr. 284/2010 și preluarea de către același act normativ în art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 a drepturilor la încasarea ajutoarelor în discuție .
Dacă legiuitorul ar fi dorit prin Legea nr. 118/2010 să înlăture drepturile salariale în discuție, acesta nu ar fi adoptat ulterior un act normativ prin care să dis pună în același timp abrogarea dispozițiilor care reglementează această acordare și menținerea acestor drepturi salariale. O lege nu poate fi abrogată de două ori, iar menținerea drepturilor salariale în noua lege denotă intenția legiuitorului de a nu înlătura dreptul la încasarea acestor drepturi.
În realitate, prin adoptarea Legii nr. 118/2010 legiuitorul a urmărit limitarea temporară a acordării anumitor drepturi salariale, printre care se află și ajutoarele în discuție, datorată situației economico-financiare cu care s-a confruntat statul român.
Această lege nu se aplică doar situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, ci și persoanelor care s-au pensionat anterior intrării sale în vigoare și care nu au încasat drepturile salariale cuvenite la ieșirea la pensie, deoarece legea nu distinge în acest sens.
Conform prevederilor art. 66 alin (2) din Legea nr. 24/2000 "La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Având în vedere că pe perioada limitată în care Legea nr. 118/2010 a produs efecte juridice dreptul reglementat de dispoziția legală suspendată a existat, nefiind înlăturat, pârâta are obligația să îmi achite ajutoarele prevăzute de pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009 începând cu data de 1 ianuarie 2011, data reintrării de drept în vigoare a acestor dispoziții.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel C. într-o situație identică prin decizia civilă nr. 1921/2012, irevocabilă, pronunțată în dosarul civil nr._, arătând că art. 9 din Legea nr. 118/2010 reprezintă o normă de suspendare, iar nu de abrogare și că reclamantul este îndreptățit
la încasarea ajutoarelor prevăzute de pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din
Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009 la expirarea perioadei de suspendare a acestor dispoziții, respectiv începând cu data de_ .
Consideră că pronunțarea în situații identice a unor hotărâri judecătorești diferite ar crea o divergență de jurisprudență ce încalcă dreptul la un proces echitabil. Divergențele de jurisprudență sunt contrare principiului securității juridice, care rezultă implicit din ansamblul articolelor Convenției pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și care constituie unul din elementele fundamentale ale Statului de drept (a se vedea mutatis mutandis cauzele Broniowski c. Poloniei din_ și Păduraru c. României din_ ).
Divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de
jurisdicții de fond, fiecare având competența sa teritorială. În același timp, rolul unei instanțe judecătorești este de a elimina aceste contradicții și de a evita să devină o sursă de insecuritate juridică, subminând încrederea
publică în sistemul judiciar (a se vedea în acest sens și cauzele Zielinski et Pradal et Gonzalez et autres c. Franței din 28.10.199, Sovtransavto Holding
c. Ucrainei din_ și Ștefan și Ștef c. României din_ ).
Pentru toate aceste motive, reclamantul consideră că pârâții au obligația să îi achite ajutoarele prevăzute de pct. 2 alin. (1) și alin. (2) din Anexa nr. IV /2 la Legea nr. 330/2009 începând cu data de 1 ianuarie 2011, data reintrării de drept în vigoare a acestor dispoziții, în conformitate cu prevederile art. 66 alin (3) din Legea nr. 24/2000.
Dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu sunt aplicabile deoarece reclamantul se încadrează, în excepția reglementată de art. 13 alin.
(2) din Legea nr. 285/2010.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Cu titlu preliminar, Curtea constată că prin acțiunea sa, reclamantul
C. F. a chemat în judecată pe pârâții Ș. de A. de P. "S.
M. " C. -N., I. G. al P. R., M. Afacerilor Interne, formulând solicitări numai cu privire la pârâții 1 și 2, respectiv Ș. de A. de P. "S. M. " C. -N. și I. G. al P. R. . Justificarea calității procesuale pasive reprezintă o obligație procesuală a reclamantului, care nu a indicat nici o pretenție concretă în raport de pârâtul 3, M. Afacerilor Interne, față de care nu s-a justificat, nici afirmat în petit, calitatea procesuală.
Aspect dedus judecății în recurs, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între pârât și cel obligat în același raport juridic. Din această perspectivă, având în vedere că este vorba despre un litigiu având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută de către instituția cu care funcționarul public a avut raporturi de serviciu, aceasta fiind în speță Ș. de A. de poliție "S. M. " - C. -N. .
Simplul fapt că instituția publică este organizată și funcționează în interiorul unui minister, ordonator principal de credite, și că ministerul repartizează instituțiilor subordonate creditele bugetare aprobate, nu constituie un raport juridic direct între acest minister și reclamant, iar petite specifice raporturilor bugetare între ordonatori de rang diferit nu s-au formulat.
Prin urmare, tribunalul trebuia să rețină lipsa calității procesuale pasive a pârâților I. G. al P. R. și M. Afacerilor Interne, precum și existența calității numai în privința pârâtului Ș. de A. de P. "S. M. " C. -N. .
Pe fond, Curtea reține că prin Ordinul Ministrului A. și I. nr. II/4006/_ reclamantului i s-a încetat, cu data de_, raportul de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă, fiind încadrat în gradul II (doi) invaliditate, cu drept la pensie.
Acest moment al încetării raportului de serviciu,_, este ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010, respectiv_ .
Prin Decizia nr. 1. din_ a Casei de pensii din cadrul M. ui
A. și I., ca urmare a examinării actelor înregistrate sub nr. 734793/_, s-a stabilit pentru reclamant, începând cu_, pensie de stat.
Reclamantul consideră că nu era ieșit la pensie în 2010, respectiv că data pensionării sale ar fi data deciziei Casei de pensii și că evenimentul ar fi avut loc în anul 2011, dată la care ar fi încetat aplicabilitatea Legii nr. 118/2010, însă momentul pensionării nu este cel alegat de reclamant, ci este cel indicat expres în decizia de stabilire a pensiei, respectiv_ . Atât
în raport de această dată, cât și în raport de data încetării raportului de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă,_, art. 9 din Legea nr. 118/2010 era în vigoare astfel încât susținerile reclamantului cu privire la suspendarea sau abrogarea operată de acest act normativ nu sunt relevante, deoarece nu există un moment în anul 2011 de care să depindă începutul unui raport juridic privitor la reclamant și pârât, pertinent prezentei cauze. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că la momentul încetării raportului de serviciu și al pensionării ajutoarele în discuție nu se mai acordau datorită suspendării, dreptul la ajutoarele respective s-ar fi pus numai dacă această suspendare ar fi ajuns să înceteze și să fie reactivate dispozițiile legale suspendate, însă această împrejurare nu s-a produs, dimpotrivă, dispozițiile din anexa Legii nr. 330/2009 au fost abrogate, cu întreg actul normativ respectiv, începând cu_ de către Legea nr. 284/2010, drepturile prevăzute de noua lege nefiind aplicabile reclamantului din rațiuni de neretroactivitate a legii civile. Pe perioada în care reclamantul a trecut de la poziția de comisar șef de poliție la cea de pensionar, legiuitorul nu a dorit acordarea ajutoarelor respective, fără a avea importanță perioada anterioară sau cea ulterioară, regimul juridic al drepturilor fiind cel de la data actelor de încetare raport de serviciu/pensionare, nu cel anterior, nici cel ulterior.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă; sub incidența acestei prevederi intră inclusiv ajutoarele prevăzute de pct. 2 alin. 1 și 2 din Anexa IV/2 a Legii nr. 330/2009.
Chestiunea de drept supusă dezlegării în speță este aceea dacă reclamantul se găsește în situație de ieșire la pensie, retragere ori trecere în rezervă, caz în care art. 9 din Legea nr. 118/2010 ar fi pe deplin aplicabil. Tribunalul a considerat, fără alte precizări, că reclamantul nu s-a găsit în cazul ieșirii la pensie, al retragerii ori al trecerii în rezervă, ci în cel al încetării raporturilor de serviciu, caz neenumerat de prevederile art. 9 din Legea nr. 118/2010.
Ar rezulta, indirect, că prima instanță a interpretat art. 9 din Legea nr. 118.2010 ca fiind de strictă interpretare și aplicare, numai la situațiile expres prevăzute de acesta, însă nu a examinat împrejurarea dacă există sau nu o echivalare a celor trei sintagme cu cea de trecere în rezervă, demers care era obligatoriu în cazul regulii de interpretare la care s-a oprit.
Curtea consideră, dimpotrivă, că art. 9 din Legea nr. 118/2010 este un text cu vocație generală pentru toate ipotezele când în urma încetării raporturilor de serviciu se obține drept la pensie. Este și situația reclamantului, care în urma încetării raportului de serviciu ca urmare a pierderii capacității de muncă a obținut pensie de stat, adică, cu alte cuvinte, din situația de polițist, a ajuns în situația de pensionar, fără etape intermediare. Astfel, reclamantul a "ieșit la pensie";, în înțelesul art. 9 din Legea nr. 118/2010, care reprezintă o noțiune autonomă, generală, fără necesitatea corelării sale cu alte sintagme care țin de raportul de serviciu al polițiștilor. În sensul acestei interpretări, trebuie menționat că în sub denumirea de încetarea raportului de serviciu este reglementat în cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, întregul capitol dedicat situațiilor în care polițistului îi încetează orice raport juridic de serviciu, indiferent că este cu sau fără drept la pensie, că este efectul unei sancțiuni
disciplinare sau al acordului unilateral de voință al acestuia. Legea nr. 360/2002 nu reglementează instituția ieșirii la pensie, nefiind folosită această sintagmă. Prin urmare, art. 9 din Legea nr. 118/2010 are în vedere toate ipotezele de încetare a raporturilor de serviciu, care dau dreptul la pensie, sintagma ieșire la pensie desemnându-le pe toate; acest sens al sintagmei este cu atât mai evident cu cât ajutoarele în discuție se acordau numai când exista dreptul la pensie, la încetarea raportului, nu și în celelalte situații.
Această interpretare nu este incompatibilă cu realizarea trecerii de la situația de comisar la cea de beneficiar al unei pensii de stat în doi timpi, prin două acte distincte, această scindare a operațiunilor fiind naturală și firească în condițiile în care sunt implicate două instituții, iar reclamantul a încetat raportul de serviciu cu drept la pensie. Implementarea practică, administrativă, a acestui drept se poate face numai după momentul și actul încetării; existența scindării prezintă, în nici un caz, semnificația pe care reclamantul i-o atribuie, ci ea este doar manifestarea funcționalității administrației și structurilor din puterea administrativă implicate.
Cu privire la împrejurarea că reclamantul invocă jurisprudență în susținerea acțiunii sale, Curtea reține că, pe de o parte, este vorba despre o singură hotărâre, nu despre o practică constantă demonstrată, iar dreptul la un proces echitabil și principiul securității juridice nu pot funcționa contrar argumentului logic al reducerii la absurd, fiind cu totul excesiv a se pretinde instanțelor să urmeze prima hotărâre sau primele câteva hotărâri sau unele hotărâri existente pe un anumit tip de cauză; nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu pretinde așa ceva (exemplificativ, S. Neghea și alții împotriva României, 2012). Aceste considerente sunt valabile, a fortiori chiar, și în privința practicii administrative, considerate favorabile, la care se referă reclamantul.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursurile și să modifice în întregime sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea față de pârâta Ș. DE A. DE P. "S. M. "; C.
-N. ca nefondată, iar față de pârâtul I. G. AL P. R., și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâții Ș. | DE A. | DE P. "S. | |
M. | "; C. -N., I. G. AL P. | R. | , MINISTERUL |
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR împotriva sentinței civile nr. 12481 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea față de pârâta Ș. DE
A. G. | DE P. AL P. | "S. R. | M. "; C. -N. ca nefondată, iar față de pârâtul I. , și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR ca |
fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă. Decizia este irevocabilă. | |||
Pronunțată în ședința publică din _ | . | ||
A. | PREȘEDINTE A. M. S. L. R. M. S. | JUDECĂTORI |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: B.G.Z.
