Decizia civilă nr. 994/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 994/2013
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
A. M. C. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant M. I.
N., împotriva sentinței civile nr. 2047 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimații- pârâți I. de P. al J. B. -N., I. G. al P. R., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari- anulare act control L.360/2002
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul- reclamant M. I. N. asistat de avocat Jîrghiuță Nandor, lipsă fiind
intimații- pârâți I. de P. al J. B. -N., I. G. al P.
R. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată la cererea recurentului-reclamant în vederea prezentării apărătorului ales, avocat Jîrghiuță Nandor care din motive obiective a fost în imposibilitate să se prezinte în instanță.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-reclamant M. I. N., av. Jîrghiuță Nandor solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii formulate de reclamant în sensul anulării parțiale a actului de control S/16579/_ al Biroului de Investigații Criminale din cadrul IPJ, anularea Dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului și suspendarea executării actelor administrative atacate. Cu cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de transport conform chitanței depuse la dosar.
Susține în totalitate motivele de recurs și în esență arată că în opinia sa cele două acte contestate sunt acte administrative în sensul Legii nr.554/2004 care pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, în condițiile în care aceste acte dau drepturi persoanei care urmează să facă controlul și obligații persoanei controlate.
Invocă ca practică judiciară decizia civilă nr. 3879 din 4 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de casație și Justiție prin care s-a reținut că instanța de fond a dat o calificare greșită actului de control atacat în ceea ce privește natura juridică a
actului de actului de control atacat, întrucât acesta este un act administrativ a cărui legalitate poate fi examinată independent.
Apreciază că actele contestate de recurent trebuie recunoscute ca acte administrative pentru a putea fi supuse controlului pentru a se vedea dacă ce a generat este legal și dacă corespunde normelor legale.
În concluzie, solicită admiterea recursului ca întemeiat. Cu cheltuieli de judecată, constând în cheltuieli de transport.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2047/_, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr._, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I. G. al P. R. și în consecință, s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M. I. N. ,
împotriva acestui pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive.
S-a admis excepția inadmisibilității invocate de pârâtul I. de P. al
J. B. -N. și în consecință:
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată și ulterior restrânsă de reclamantul M. I. N., în contradictoriu cu pârâtul
I. de P. al J. B. -N. .
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamantul M. I. N. a chemat în judecată I. Județean de P. B. -N., solicitând anularea parțială a actului de control nr. S/16579/_, în ceea ce privește controlul efectuat la Biroul de Investigații Criminale din cadrul IPJ B. -N., anularea dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă disciplinară a reclamantului, suspendarea aplicării dispozițiilor actului de control nr. S/16579/_ atacat și a Dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni și suspendarea cercetării prealabile disciplinare promovate împotriva reclamantului până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei acțiuni, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat, în esență, că reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul P. municipiului B. în calitate de Șef al Biroului de Investigații Criminale și ocupă această funcție din data de_ .
La formațiunea condusă de reclamant a avut loc un control de fond, care s- a desfășurat în perioada_ -_, control finalizat prin Raportul nr. S/16.579/_ întocmit de comisia de control de fond. Acest control s-a desfășurat în baza Ordinului MIRA nr. 318/2007 privind organizarea și executarea inspecțiilor și controalelor în MIRA (în prezent abrogat), precum și în baza Procedurii privind organizarea controalelor de fond și tematice la nivelul I. ui Județean de P. B. -N., emis de I.P.J. B. -N. .
Reclamantul a solicitat constatarea nulității acestui act în ceea ce privește controlul efectuat la biroul pe care îl conduce, motivat de faptul că acest control s-a efectuat cu încălcarea mai multor dispoziții cuprinse în Ordinul MIRA nr. 318/2007 și a procedurii sus-menționate, privind în special respectarea transparenței și a dreptului de apărare a persoanelor controlate. Astfel, comisia de control a încălcat dispozițiile art. 10 din ordin conform căruia ";în termenul prevăzut la alin. 1, președintele comisiei de inspecție (control de fond) ia măsuri de înștiințare a șefului structurii care urmează a fi inspectată (controlată) cu privire la data începerii inspecției (controlului), perioada supusă inspecției (controlului) și obligația întocmirii raportului de informare prevăzut în anexa nr. 1";.
O astfel de înștiințare nu a fost emisă și nici transmisă reclamantului în calitatea sa de șef birou. Această obligație este prevăzută pentru a da eficiență dispozițiilor articolului următor (art. 11 din Ordin) astfel încât șeful structurii evaluate să poată pregăti și prezenta raportul de informare. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin (7) din același Ordin, pe timpul inspecției (controlului), membri comisiei de inspecție (control) întocmesc note de constatare cu concluziile rezultate la sfârșitul evaluării fiecărui domeniu de activitate, formațiune/subunitate sau autoritate a administrației publice locale ori central și se aduc la cunoștință, sub semnătură, conducerii instituției inspectate și personalului evaluat. Pe întreaga perioadă a controlului nu s-a întocmit nicio notă de constatare, sau dacă vreo astfel de notă a fost întocmită de către comisia de evaluare, aceasta nu mi s-a comunicat sau adus la cunoștință sub semnătură în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (7) din Ordinul MIRA nr. 318/2007. Toate aceste încălcări ale dispozițiilor prevăzute în ordinul menționat sunt de natură a îngrădi posibilitatea subsemnatului de a-mi exprima punctul de vedere față de deficiențele pe care comisia de control pretinde că le-a constatat, fiind practic o îngrădire a dreptului la apărare. Scopul acestor norme a fost și este posibilitatea existenței unei conlucrări între comisia de control și structura controlată cu privire la toate actele de control, astfel încât să fie respectată transparența, legalitatea și corectitudinea în ceea ce privește actul de control și pentru evitarea transformării acestuia într-un act discreționar. Prin încălcarea acestor norme, mi s-a îngrădit dreptul și posibilitatea de a contesta orice activitate în legătură cu controlul la președintele comisiei de control în legătură cu concluziile cuprinse în notele de constatare întocmite pe parcursul controlului, în conformitate cu art. 11 alin. (9) din Ordinul MIRA nr. 318/2007 care prevede "Pe timpul inspecției personalul evaluat poate contesta la președintele comisiei de inspecție, în scris și motivat, concluziile cuprinse în notele de constatare";. Astfel, aspectele reținute în cuprinsul documentului intitulat ";Extras din materialul întocmit cu ocazia controlului efectuat la Poliția municipiului B. în perioada_ -_ privitor la activitatea desfășurată în cadrul BIC";, care nu poartă dată certă, nu este semnat, ștampilat, nu are număr de înregistrare și nici antetul instituției emitente, ar fi putut fi lămurite sau clarificate pe parcursul controlului, prin respectarea procedurii stabilite de lege, astfel încât la finalizarea acestuia, parte din aceste aspecte constatate sau chiar toate acestea ar fi fost clarificate, nemaifiind necesară includerea lor în Raportul de control și emiterea dispoziției de cercetare prealabilă disciplinară pentru lămurirea lor.
La data de_ a solicitat I.P.J. B. -N. a i se pune la dispoziție un exemplar complet, datat, semnat și ștampilat, purtând antetul instituției emitente și număr de înregistrare precum și rezoluția șefului unității din documentul intitulat "Materialul întocmit cu ocazia controlului efectuat la Poliția municipiului
B. în perioada_ -_ privitor la activitatea desfășurată în cadrul BIC"; cerere care mi-a fost respinsă neîntemeiat prin comunicarea nr. 16045/_ a I.P.J. B. -N. . Totodată am aflat faptul că, bazat pe concluziile Raportului întocmit cu ocazia controlului, a fost emisă o Dispoziție de cercetare disciplinară a subsemnatului, care nu mi-a fost comunicată, deși am solicitat acest lucru în scris.
De asemenea, pentru motivele invocate anterior a depus la data de_ două plângeri adresate I.G.P.R. și respectiv I.P.J. B. -N. prin care a solicitat a se lua act de nerespectarea dispozițiilor Ordinului MIRA nr. 318/2007, anularea raportului de control și a dispoziției de cercetare prealabilă ca nelegale.
Reclamantul susține că și-a desfășurat activitatea de polițist cu corectitudine și cu bună credință, încercând să soluționeze în mod corect, rapid
și eficient toate dosarele care sunt de competența biroului pe care îl conduce. Dacă persoanele care au efectuat controlul de fond ar fi respectat întru totul dispozițiile legale, reclamantul nu ar fi fost în situația prezentă, de a formula plângeri și acțiuni în justiție și mai mult de a se fi emis Dispoziția de cercetare prealabilă disciplinară.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, disp. Legii 554/2004, disp. art. 10, 11 și 16 din Ordinul nr. 318/2007.
Pârâtul I. G. al P. R. a formulat întâmpinare (f. 43) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a I. ui G. al P.
R., având în vedere că reclamantul nu solicită anularea vreunui act emis de
I.G.P.R. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea P. R., structura organizatorică a acesteia este următoarea: "a) I. G. al P. R. ; b) unități teritoriale aflate în subordinea I. ui G. al P. R., Direcția generală de poliție a municipiului B. și
inspectoratele județene de poliție; c) instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; d) alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii. ".
Art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, prevede că "în județe se organizează și funcționează, ca unități cu personalitate juridică, inspectorate de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți", în consecință inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică distinctă.
Pârâtul I. de P. al J. B. -N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată în privința capetelor de cerere nr. 1,2,3 și lipsită de obiect în privința ultimului capăt de cerere, arătându-se, în esență, următoarele:
În fapt, în perioada_ -_, în baza planului unic de control întocmit conform art. 15 alin. (I) din OMAI nr. 318/2007, în vigoare în acea perioadă, o echipă din cadrul I.P.J. B. -N. a efectuat un control de fond la Poliția Municipiului B., concluziile acestui control fiind consemnate în raportul de control nr. S/16579 din_ . Comisia de control a fost compusă exclusiv din ofițeri de poliție ai I.P.J. B. -N., fără participarea unor reprezentanți ai pârâtului I.G.P.R. Raportul de control este compus din mai multe părți, vizând constatări ale ofițerilor care au efectuat controlul la birourile și compartimentele din componența P. Municipiului B. . Conform acestui raport, au fost constatate unele deficiențe la Biroul Investigații Criminale, condus de reclamant, Biroul Ordine P. ă pentru mediul urban, condus de comisarul șef
P. Aurel și Biroul Ordine P. ă pentru mediul rural, condus de comisarul șef de poliție Ivan Mihăilă. Pentru a se stabili dacă aceste deficiențe constituie sau nu abateri disciplinare, s-a dispus efectuarea cercetării prealabile cu privire la toți cei trei ofițeri cu funcții de conducere. Dispoziția de nominalizare a ofițerului care să efectueze cercetarea prealabilă a fost emisă în data de_ .
La încheierea cercetării prealabile a fost întocmit raportul de cercetare prealabilă nr. 429 din_ întocmit de comisarul șef de poliție A. ca I. Vaier, care 1-a înlocuit pe comisarul șef de poliție Sebestyen Paul A., desemnat inițial să efectueze cercetarea prealabilă și recuzat de reclamant. Cercetarea prealabilă a vizat un număr de 50 de presupuse nereguli, structurate pe șapte capitole ("A - compartimentul furturi din auto", "B-compartimentul furturi din locuințe", "C - compartimentul furturi din societăți comerciale", "D - compartimentul violență",
"E - compartimentul diverse", " F - modul de înregistrare și soluționare a evenimentelor sesizate prin SNUAU 112" și "G - soluționarea petițiilor".
În urma efectuării cercetării prealabile, ofițerul care a efectuat cercetarea a stabilit că reclamantul a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 57 lit.
"b" din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. (1) lit. "b" din OMAI nr. 400/2004,
constând în nerespectarea prevederilor OMAI 1410/2006 (în perioada în care acesta a fost în vigoare), încălcarea normelor metodologice privind înregistrarea și evidența cauzelor penale cu autori neidentificați prevăzute în anexa Ordinului procurorului general al P.Î.C.C.J. nr. 1094/C/_ și al M.A.I. nr. 178/_ și încălcarea prevederilor art. 59 alin. (3) din OMAI 1410/2006.
Pentru celelalte fapte desprinse din raportul de control, ofițerul care a efectuat cercetarea prealabilă a stabilit că, după caz, sunt absorbite de faptele reținute, constituind o singură abatere, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii disciplinare, faptele nu constituie abateri disciplinare, răspunderea nu aparține ofițerului cercetat ori concluziile echipei de control nu se confirmă.
Pentru abaterea disciplinară reținută în raportul de cercetare prealabilă, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu "mustrare scrisă", conform Dispoziției șefului inspectoratului nr. 58/_ . Sancțiunea a fost contestată la
I. G. al P. R., căruia i-a fost înaintat întregul dosar de cercetare disciplinară - contestația reclamantului nefiind soluționată la data redactării prezentei întâmpinări.
Controlul de fond s-a efectuat la Poliția Municipiului B., conform planului unic de control, nefiind vorba de un control limitat la Biroul de Investigații Criminale. Cu privire la perioada efectuării controlului de fond a fost înștiințată, conform normelor, conducerea poliției municipiului B. . Reclamantul nu conduce o structură independentă care să fie evaluată separat, pentru a fi necesar să fie personal înștiințat despre controlul de fond care urmează a fi efectuat în subunitatea din care face parte - respectiv Poliția Municipiului B. . De altfel, prevederile planului unic de control erau arhicunoscute, fiind prelucrate în ședințele de conducere imediat după aprobarea acestui plan, chiar dacă procedura prevedea doar înștiințarea șefului structurii, nu și a șefilor birourilor subordonate.
Polițiștii nu pot fi sancționați în baza unui raport de control ci numai în urma efectuării cercetării prealabile. Procedura cercetării prealabile a polițiștilor, instituită prin O.M.A.I. nr. 400/2004, este o procedură care se subscrie cerințelor aflării adevărului și celerității. în conformitate cu art. 19 alin. (1) din OMAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, "Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul elementelor constitutive ale măsurilor cu caracter procedural desfășurate în scopul stabilirii existenței/inexistenței abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoștință în mod direct, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs". Așa cum rezultă din textul citat, scopul cercetării prealabile este stabilirea existenței sau
inexistenței abaterii disciplinare, dispoziția de declanșare a procedurii nefiind supusă căilor de atac. Eventualele obiecțiuni pot fi valorificate în cursul procedurii cercetării prealabile, aceasta fiind chiar rațiunea efectuării cercetării, sau la exercitarea căilor de atac împotriva eventualelor sancțiuni aplicate în urma cercetării.
În aceeași situație este și raportul de control, ale cărei concluzii pot fi combătute în aceleași condiții, acest raport nefiind de natură a produce consecințe juridice. Dovada faptului că raportul de control nu a produs și nu era apt a produce consecințe juridice o constituie chiar raportul de cercetare prealabilă, care a infirmat o parte a concluziilor raportului controlului de fond, concluzii care prin ele însele nu au produs nici un efect dacă nu au fost probate în urma cercetării prealabile.
Cu privire la natura juridică a raportului de control nr. S/16579/_ și a dispoziției de declanșare a procedurii prealabile s-a pronunțat Tribunalul B.
-N. în sentința civilă nr. 1206/2011 pronunțată în dosarul nr._ .
Capătul de cerere privind suspendarea cercetării prealabile este rămas fără obiect, cercetarea prealabilă fiind finalizată.
În drept, se invocă prevederile art. 19 alin. (1), art. 24 alin. (1) și art. 61 din OMAI nr. 400/2004, art. 2 alin. (1) lit. "c" și art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Ulterior, reclamantul M. I. N. a depus la dosar un înscris intitulat
"Precizări și note"; prin care a arătat că înțelege să-și precizeze acțiunea astfel: se renunță la capetele de cerere nr. 3 și 4 din acțiune, privind suspendarea aplicării actului de control atacat, precum și cel plivind suspendarea cercetării prealabile a cercetării prealabile, acestea fiind rămase fără obiect. Menține celelalte două capete de cerere, cu mențiunea că în ceea ce privește capătul de cerere nr. 2, solicită anularea actului în baza căruia s-a dispus cercetarea disciplinară a acestuia.
In ceea ce privește notele de ședință, reclamantul arată că apărările menționate de pârâți în întâmpinările formulate sunt nereale și nefondate, motiv pentru care solicită înlăturarea lor. In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR, solicită respingerea acesteia, deoarece această instituție deține calitate procesuală pasivă, în condițiile în care este instituția ierarhic superioară care era chemată să soluționeze plângerea formulată de reclamant împotriva actului atacat.
In ceea ce privește fondul cauzei, se arată faptul că își menține în totalitate acțiunea, arătând că în desfășurarea procedurii de control au fost efectuate grave abateri, abateri care au avut ca și consecință cercetarea sa disciplinară. In concret, au fost încălcate dispozițiile art. 11 pct. 7 și 9 din Ordinul MIRA nr. 318/2007 în vigoare la data efectuării controlului. Controlul de fond a fost efectuat pe trei linii în cadrul instituției: ordine publică, petiții și BIC. De efectuarea operațiunii de control s-au ocupat 3 echipe de control, separate în cadrul comisiei de control, care au întocmit trei note de control separate. Fiind în mod direct vizat de aceste note de control concluziile acestora trebuiau să-i fie aduse la cunoștință în temeiul disp. art. 11 pct. 7 din Ordinul MIRA nr. 318/2007 pentru a avea posibilitatea de a le contesta în temeiul disp. art. 11 pct. 9 din același ordin.
Se consideră că această încălcare a dispozițiilor legale privind procedura de control atrage nulitatea actului de control în ceea ce privește activitatea biroului condus de reclamant și a activității acestuia, deoarece a fost încălcat principiul transparenței și cel al garantării dreptului la apărare. În plus, împotriva reclamantului s-au formulat acuzații privind un număr foarte mare de presupuse abateri, care, dacă s-ar fi respectat dispozițiile legale invocate, nu s-ar mai fi formulat, dovadă fiind faptul că cu ocazia cercetării disciplinare la care a fost suspus, au fost înlăturate ca neîntemeiate, precum cele privind fișele de intervenție 112, petițiile, mapele suspecților, implementarea în aplicație a obiectelor, agendele de lucru etc.
Prin urmare este evidentă încălcarea dispozițiilor legale cu privire la efectuarea actului de control, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
Reclamantul își menține capătul de cerere nr. 2 privind anularea actului în baza căruia s-a dispus cercetarea disciplinară a acestuia, ca fiind unul subsecvent actului de control atacat și actul generator al cercetării disciplinare, neavând posibilitatea atacării și solicitării anulării acestuia nici pe cale separată nici pe calea contestării cercetării disciplinare.
De asemenea reclamantul a mai depus la dosar un în scris intitulat "Note"; prin care a arătat următoarele:
Deși intimata IPJ B-N susține că în prezenta cauză actul atacat nu constituie un act administrativ asupra legalității căruia se poate pronunța instanța de contencios administrativ, acest aspect este nereal, caracterele de act administrativ rezultând din coroborarea dip. art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ și art. 12 pct. 2 din Ordinul MIRA nr. 318/2007 în vigoare la data respectivă.
În conformitate cu dip. art. 2 pct. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este definit ca actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. în continuare, arăt faptul că art. 12 pct. 2 din Ordinul MIRA nr. 318/2007 rezultă că raportul de inspecție (actul atacat de subsemnat) cuprinde realizările, disfuncțiile, deficiențele și planul cu măsuri de ordin organizatoric, administrativ și disciplinar pentru remedierea acestora.
Având în vedere faptul că prin acest act se stabilesc măsuri de ordin administrativ și disciplinar, cu efecte supra celor la care se referă, este evident că acest document îmbracă formele unui act administrativ care poate fi cenzurat de instanță. per a contrario, dacă acest act nu ar fi unul a cărui legalitate să poată fi verificată de instanța de judecată, ar însemna ca măsurile de ordin administrativ și disciplinar stabilite prin acesta să nu poată fi controlate în nici o modalitate, ele generând efecte care ar putea fi nelegale sau netemeinice în mod perpetuu, fără putința înlăturării acestora. Acest lucru contravine regulilor de drept generale privind contenciosul administrativ, care stabilesc posibilitatea controlului de organele ierarhic superioare și de instanța de contencios a actelor administrative, chiar în ideea evitării generării de către aceste actele a unor astfel de efecte. Prin urmare actul pe care reclamantul înțelege să-1 atace pe calea contenciosului administrativ este act administrativ, acest caracter fiind stabilit prin dispozițiile legale indicate (art. 12 pct. 2 din Ordinul MIRA nr. 318/2007 ) care stabilesc efectele pe care acest act le produce, efecte care nu pot fi controlate și combătute decât pe calea acțiunii în contencios administrativ.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției autorității de lucru judecat instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de_ în sensul respingerii acesteia pentru motivele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
Obiectul litigiului dedus judecății este reprezentat, urmare a restrângerii acțiunii în cuprinsul notelor depuse la fila 99 dosar, de cererea reclamantului privind anularea raportului de control nr. S/16579/_ în ceea ce privește controlul efectuat la Biroul de Investigații Criminale din cadrul IPJ B. -N. și a dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului.
Examinând prioritar, în conformitate cu prevederile art. 137 C.pr.civ., excepțiile invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul I.
G. al P. R., tribunalul a constatat că aceasta este dată în cauză în condițiile în care actele pretins vătămătoare atacate de reclamant în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu emană de la această autoritate, sens în care urmează ca, prin efectul admiterii excepției, să se respingă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul IGP ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În analiza excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul IPJ B. -
N., tribunalul a reținut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că, prin Dispoziția nr. 58/_ (f. 49 dosar), Șefului I. ui de P. Județean B. -N. a dispus sancționarea disciplinară cu mustrare scrisă a
reclamantului M. I. N., subcomisar de poliție, șef al Biroului de Investigații Criminale din cadrul P. municipiului B., pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege.
Această dispoziție s-a întemeiat, așa cum rezultă din conținutul motivării, pe concluziile formulate în actul de control întocmit ca urmare a desfășurării, în perioada 07.06.-_, a unui control de fond la Poliția Municipiului B. (nota controlului de fond desfășurat la Biroul de investigații criminale fiind depusă la filele 94 și urm. dosar), concluzii în baza cărora s-a dispus, prin Dispoziția nr. 144/2011, desemnarea comisarului șef de poliție Sebesteyen Paul A. în vederea efectuării cercetării prealabile a reclamantului. Urmare a recuzării persoanei desemnate să efectueze cercetarea, s-a emis ulterior Dispoziția nr. 17 din_ prin care a fost desemnat să efectueze cercetarea prealabilă comisarul șef de poliție A. ca I. -V. .
Raportul de cercetare prealabilă a fost înregistrat sub nr. 429 din_ (f.
56 și urm.. dosar), astfel încât, în temeiul acestuia s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului, după cum s-a reținut în cele precedente.
Potrivit art. 59 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului
"Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
(2) Procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor";.
În acest sens, relevante sunt prevederile art. 19 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor (depus la filele 14 și urm. din dosarul atașat nr. _
), potrivit cu care "Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul elementelor constitutive ale măsurilor cu caracter procedural desfășurate în scopul stabilirii existenței/inexistenței abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoștință în mod direct, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs";.
În speță, cercetarea prealabilă s-a declanșat ca urmare a constatărilor efectuate în cadrul controlului de fond desfășurat în condițiile art. 3 din Ordinul MAI nr. 318/2007 (în vigoare la momentul derulării acestuia) și care a urmărit inclusiv identificarea abaterilor în desfășurarea activității compartimentului din care face parte reclamantul.
Reglementând procedura cercetării prealabile, normele Ordinului nr. 400/2004 stabilesc că în baza raportului de cercetare prealabilă se aplică, dacă este cazul, una dintre sancțiunile disciplinare (art. 36), în secțiunea a 2-a (art. 64 și urm.) prevăzându-se procedura internă de contestare a sancțiunilor disciplinare (procedură urmată de altfel de reclamant, aceasta fiind în curs de derulare la momentul introducerii prezentei acțiuni. Totodată, în conformitate cu art. 67 din același ordin, polițistul nemulțumit de sancțiunea disciplinară aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.
În același sens, al exercitării acțiunii în contencios administrativ a acțiunii împotriva sancțiunii disciplinare aplicate polițistului ca urmare a efectuării cercetării prealabile sunt și prevederile art. 61 din Legea nr. 360/2002.
Or, din economia normelor legale citate rezultă neîndoios faptul că actul prin care se aplică sancțiunea este cea care corespunde accepțiunii conferite de Legea nr. 554/2004 actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c), respectiv cel care, reprezentând un act unilateral emis în regim de putere publică în vederea
executării legii, "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, deci este producător de efecte juridice.
Este real că la baza dispoziției de aplicare a sancțiunii se află raportul de control și dispoziția în temeiul căreia s-a dispus efectuarea cercetării prealabile, contestate de reclamant, însă acestea, alături de raportul de cercetare prealabilă, au valența unor operațiuni administrative în sensul la care face trimitere art. 18 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ, care au stat la baza emiterii actului administrativ reprezentat de dispoziția de sancționare disciplinară a reclamantului.
Or, dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 statuează că instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea unui litigiu vizând legalitatea unui act administrativ este abilitată să se pronunțe, subsecvent, și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului.
Prin urmare, apare ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ prin care se contestă doar legalitatea actului premergător (în speță raportul de control și dispoziția în baza căreia s-a dispus cercetarea prealabilă), separat de legalitatea actului administrativ în considerarea căruia a fost emis (dispoziția de sancționare disciplinară), sens în care, tribunalul, admițând excepția invocată de pârâtul IPJ B. -N., a respins, în temeiul art. 18 alin. 2 din legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. I. N., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a Sentinței atacate, și în consecință admiterea acțiunii reclamantului privind anularea parțială a actului de control 5/16579/_ în ceea ce privește controlul efectuat la Biroul de Investigații Criminale (BIC) din cadrul IPJ, precum și anularea Dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate. Cu cheltuieli de judecată.
Motivând recursul s-a arătat că în fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată recurentul a solicitat instanței anularea parțială a actului de control 5/16579/_ în ceea ce privește controlul efectuat la Biroul de Investigații Criminale (BIC) din cadrul IPJ, precum și anularea Dispoziției prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului, precum și suspendarea executării actelor administrative atacate.
Prin hotărârea atacată, instanța a respins cererea formulată de reclamant, admițând excepția inadmisibilității ridicată de intimata IPJ BN. În motivarea admiterii acestei excepții instanța a reținut faptul că prin Dispoziția nr. 58/_
, emisă de Șeful I. ui Județean de P. B. N., reclamantul a fost sancționat cu mustrare scrisă, această dispoziție întemeindu-se pe concluziile formulate în actul de control de fond a desfășurat la Poliția B. în perioada _
-_, concluzii în baza cărora s-ar fi dispus, în baza Dispoziției nr. 144/2011, desemnarea comisarului șef de poliție Sebestyen Paul A. în vederea efectuării cercetării prealabile a reclamantului. Instanța, în urma analizării dispozițiilor legale cuprinse în art. 59 din Legea nr., 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 19 din Ordinul MAI nr. 400/2004 precum și art. 3 din Ordinul MAI nr. 318/2007 care reglementa la data respectivă modalitatea efectuării controlului de fond, corobora te cu art. 36 secțiunea a 2-a (art. 64 și urm.) din ordinul MAI nr. 400/2004 și art. 61 din Legea nr. 360/2002, a concluzionat că actul prin care se aplică sancțiunea este cel care corespunde accepți unii conferite de Legea 554/2004 actului administrativ (art. 2 alin. 1 lit. c) respectiv cel care, reprezentând un act unilateral emis în regim de putere publică în vederea executării legii, "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice" deci este producător de efecte juridice. Instanța admite că la baza acestui act stau actul de
control și dispoziția prin care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinare atacate de subsemnat, dar în accepțiunea instanței aceste acte nu ar constitui acte administrative în sensul Legii 554/2004, ci ar avea valența unor operațiuni administrative în sensul la care face trimitere art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare instanța a considerat că nefiind vorba despre acte administrative deoarece actele atacate de reclamant ar constitui acte premergătoare actului administrativ, acestea nu pot fi cenzurate de instanță pe calea acțiunii în contencios administrativ, respingând acțiunea ca inadmisibilă.
Reclamantul consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează actele atacate de reclamant, precum și cu neluarea în seamă a aspectului că aceste acte prin ele înseși produc efecte juridice în sensul cerut de art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
În raționamentul construit de instanță pentru argumentarea hotărârii pronunțate, aceasta a făcut o confuzie între dispoziția de sancționare și dispoziția de cercetare prealabilă, menționând în hotărârea atacată faptul că actul sancționator Dispoziția nr. 58/_, emisă de Șeful inspectoratului Județean de P. B. -N., prin care am fost sancționat cu mostrare scrisă, are la bază concluziile formulate în actul de control atacat de reclamant. Această reținere este greșită, deoarece Dispoziția nr. 58/_ prin care reclamantul a fost sancționat, are la bază raportul de cercetare prealabilă efectuată asupra reclamantului. Reclamantul a menționat și a susținut în acțiunea formulată faptul că actul atacat (raportul de control S/16579/_ ) este cel care a generat cercetarea disciplinară nu cel care a stat la baza actului sancționator.
Deci în ordine cronologică, a fost emis raportul de control S/16579/_, în baza căruia s-a emis Dispoziția nr. 144/2011 prin care s-a dispus cercetarea prealabilă a reclamantului. Abia după cercetarea prealabilă a reclamantului s-a emis Dispoziția nr. 58/_ de sancționare a reclamantului. Așadar reclamantul nu a contestat sau atacat în instanță cercetarea prealabilă efectuată asupra reclamantului și actele efectuate în cadrul cercetării prealabile cum în mod greșit apreciază instanța, ci a contestat actele administrative care au generat această cercetare prealabilă: Raportul S/16579/_ și Dispoziția de începere a acestei proceduri (care s-a dovedit a fi chiar dispoziția de numire a persoanei însărcinate cu efectuarea cercetării), nr. 144/2011, solicitând anularea acestor două acte administrative și a efectelor pe care le-au produs, efecte care nu constau în altceva decât în cercetarea prealabilă propriu-zisă. În mod greșit instanța a considerat că cele două acte a căror suspendare a solicitat-o reclamantul ar constitui acte administrative, operațiuni administrative, care nu ar produce efecte juridice, deoarece aceste acte sunt veritabile acte administrative în sensul prevederilor Legii nr. 554/2004, fiind supuse controlului judecătoresc.
Astfel, pentru inițierea unei cercetări prealabile disciplinare este necesară existența unei abateri disciplinare, care este constatată printr-un act. Acestui act nu-i pot fi refuzate valențele, caracteristicile de act administrativ, deoarece este un act care cuprinde toate elementele stabilite de lege pentru a i se acorda această valoare juridică: este unilateral, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, care dă naștere modifică sau stinge raporturi juridice.
Astfel, prin promovarea acestei proceduri împotriva subsemnatului, persoanei împuternicite cu aducerea la îndeplinire a acestuia i se dau anumite prerogative, iar subsemnatului mi se impun anumite obligații care în caz contrar nu ar fi existat, de exemplu, prezentarea anumitor dosare care fac obiectul cercetării, efectuarea de rapoarte, note de explicative de către subsemnat către persoana împuternicită, la cererea acesteia, în legătură cu aspectele cercetate.
În condiții normale, fără existența celor două acte pe care reclamantul le consideră acte administrative în sensul Legii 554/2004, persoana desemnată să efectueze cercetarea disciplinară nu ar fi avut dreptul să-i solicite dosare, iar reclamantul nu ar fi avut obligația predării acestora și nici de a întocmi rapoarte, note explicative etc. Este și motivul pentru care procedura de control care a stat la baza emiterii actului intitulat Raport de control nr. 5/16579/_ prevede posibilitatea reclamantului de a fi informat, de a i se cere și da explicații și de a face contestații împotriva actelor efectuate. Valențele unor operațiuni administrative în sensul reținut de instanță în analizarea caracterelor juridice ale acestor acte, prin trimitere la art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 ar fi avut într-adevăr cercetarea prealabilă în sine sau actele cuprinse în această procedură. Dar reclamantul nu a atacat aceste acte, ci actele care au generat această cercetare prealabilă: Raportul 5/16579/_ și Dispoziția nr. 144/2011 de începere a cercetării prealabile.
Reclamantul a arătat în acțiunea formulată faptul că procedura controlului de fond care a generat Raportul de control, care a stat la baza emiterii dispoziției de cercetare prealabilă a reclamantului este una viciată, deoarece dispozițiile legale care stau la baza efectuării controlului de fond au fost încălcate în ceea ce privește controlul efectuat la Biroul de investigații criminale condus de reclamant, procedura de efectuare a acestuia fiind una viciată, aspect care atrage vicierea concluziilor Raportului și viciere a actelor sub secvențe (Dispoziția de cercetare disciplinară a subsemnatului). Sub acest aspect, Raportul de control, reprezintă un veritabil act administrativ în sensul Legii 554/2004, iar vicierea procedurii care a condus la emiterea lui de către intimată conduce automat la vicierea concluziilor acestuia și a tuturor actelor subsecvente care au la bază acest act.
Fără posibilitatea de a supune aceste acte controlului instanței de contencios administrativ, aceste nereguli rămân fără sancțiune, deoarece prin controlul care s-ar efectua asupra actului de sancționare (în speță Dispoziția nr. 58/_ ) s-ar putea controla și operațiunile administrative care au stat la baza emiterii actului, care sunt cele cuprinse în cercetarea prealabilă și nu în actele atacate de reclamant, care sunt anterioare cercetării prealabile și care au generat această cercetare.
Prin urmare aceste acte sunt acte administrative In sensul stabilit de Legea contenciosului administrativ, care pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, respingerea acțiunii ca inadmisibilă pe considerentul reținut de instanță fiind nelegală.
În acest sens, reclamantul înțelege să invoce și practica judiciară I., Secția contencios administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 3879/2008, prin care, stabilind competența în soluționarea unei plângeri împotriva unui act de control și a procesului-verbal de sancționare contravențională emis în baza acestuia, instanța supremă a statuat că procesul verbal de control (similar cu actul atacat de sub semnat - raportul de control) constituie un act administrativ în sensul stabilit de Legea nr. 554/2004, a cărui legalitate poate fi examinată independent.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtei intimate IGPR, considera reclamantul că în mod greșit instanța a admis-o, având în vedere faptul că în conformitate cu dispozițiile Legii 554/2004, procedura prealabilă judecății în prezentul litigiu s-a realizat cu această intimată, care avea obligația de a emite o dispoziție față de plângerea prealabilă formulată de reclamant, dispoziție a cărei rămânere în ființă sau nu depinde de prezentul proces. Așadar, în conformitate cu disp. art. 7 din Legea Contenciosului administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, iar conform art. 8 din aceeași lege, persoana nemulțumită de acest răspuns se poate adresa instanței de contencios administrativ. Reclamantul a efectuat procedura prealabilă prin plângere adresată intimatei IGPR, situație în care aceasta deține calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea prezentului recurs așa cum a fost formulat.
În drept: dispozițiile art. 299 și urm. Cod pr. civ., disp. art. 3041Cod pr. civ., disp. art. 312 Cod pr. civ.
În data de_, pârâtul I. de P. B. N. a depus întâmpinarea la dosarul cauzei (f. 12), prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat din următoarele motive:
Prin Sentința Civilă recurată, Tribunalul B. -N. a admis excepțiile lipsei calității procesuale a I. ui G. al P. R. și inadmisibilității acțiunii, reținând că actul a cărui anulare s-a cerut nu a fost emis de I.G.P.R. și nu îndeplinește cerințele unui act administrativ.
Prin acțiunea in contencios administrativ adresată Secției de Contencios Administrativa Tribunalului B. -N., recurentul a solicitat anularea parțială a raportului de control nr. S/16579/_ și a Dispoziției prin care s-a dispus efectuarea unei cercetări prealabile pentru verificarea aspectelor menționate în actul de control, precum și suspendarea aplicării acestor acte.
Recurentul este șef al Biroului de Investigații Criminale din Poliția Municipiului B., subunitare aflată în structura I. ui Județean de P.
B. -N. . În perioada 07-_ la Poliția Municipiului B. s-a efectuat un control de fond, în conformitate cu ordinul de linie și cu procedura de efectuare a controalelor tematice și de fond. Au fost vizate toate formațiunile din componența subunității, nu doar formațiunea condusă de recurent. Astfel de controale se realizează periodic, în baza unor planificări, la toate subunitățile, urmărindu-se a se verifica desfășurarea activității în conformitate cu legea și cu actele normative de nivel inferior care reglementează diferitele componente ale activității poliției. În urma controlului au fost identificate mai multe nereguli, astfel că s-a dispus efectuarea cercetării prealabile pentru a se stabili dacă există abateri disciplinare. Recurentul nu este singurul polițist față de care s-a declanșat această procedură, cercetarea prealabilă fiind declanșată și față de ceilalți șefi ai birourilor din Poliția Municipiului B. - comisarii șefi de poliție P. Aurel și Ivan Mihăilă, în urma finalizării cercetărilor disciplinare, toți cei trei ofițeri cu funcții de conducere au fost sancționați cu "mustrare scrisă" pentru abaterea prevăzută de art. 57 lit. "b" din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. (1) din OMAI nr. 400/2004. În ceea ce îl privește pe recurent, în urma efectuării cercetării prealabile s-a stabilit că numai unele din neajunsurile consemnate în actul de control s-au confirmat și erau de natură a atrage răspunderea disciplinară, pentru celelalte aspecte stabilindu-se că faptele nu constituie abateri disciplinare, nu erau în responsabilitatea recurentului, erau absorbite de faptele reținute ori s- a împlinit termenul de prescripție a răspunderii disciplinare. Concluziile rezultate în urma cercetării prealabile sunt expuse pe larg în raportul de cercetare
prealabilă nr. 429/_ (f. 56 și următoarele ale dosarului de fond).
Reținând că, potrivit art. 19 alin. (1) din OMAI nr. 400/2004, scopul cercetării prealabile este de a stabili existența sau inexistența abaterii disciplinare cu privire la aspectele care au fost sesizare sau despre care s-a luat la cunoștință, precum și faptul că atât Legea nr. 360/2002 cât și OMAI nr. 400/2004 prevăd aplicarea sancțiunii disciplinare numai după efectuarea unei cercetări prealabile,
așa cum s-a întâmplat și în cazul de față, instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că actul de control nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, prin urmare nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 544/2004.
Actul de control este doar un act de sesizare a unor eventuale nereguli și doar în urma raportului de cercetare prealabilă se stabilește existența sau inexistența abateri disciplinare.
Pârâtul intimat apreciază că in mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a I.G.P.R., care nu a participat la efectuarea controlului și la redactarea actului de control contestat. De asemenea, în mod corect s-a admis și excepția inadmisibilității acțiunii conform art. 18 alin.
(2) din Legea nr. 554/2004.
Contrar susținerilor recurentului, actul de control nu are valența unui act administrativ ci are doar valoarea unui act de sesizare, de înștiințare; un asemenea act de sesizare a posibilității existenței unei abateri poate să fie un simplu raport fără a fi necesar să rezulte în urma unui control de fond și cu toate acestea procedura urmată este aceeași - dispunerea unei cercetări prealabile care să stabilească adevărul.
Nu există similitudine cu jurisprudența invocată de recurent Actele de control ale ITM Alba, care fac obiectul speței invocate, stau la baza aplicării sancțiunilor contravenționale de către aceiași agenți constatatori, chiar în conținutul actelor de control ale Inspectoratelor Teritoriale de muncă regăsindu- se mențiunea că acestea pot fi atacate conform Legii nr. 544/2004. Cu privire la acel act de control, ÎCCJ a reținut că are caracterul unui act administrativ și de sancționare pentru că în baza sa s-au aplicat sancțiuni fără ca cele constatate în procesul verbal de control să fi fost verificare într-o altă procedură ulterioară controlului dar anterioară aplicării sancțiunii,
Nu aceeași situație este în speța de față, care nu vizează un act de control și sancționare pentru că în baza sa nu s-au luat măsuri ci doar s-au dispus cercetări.
In procedura disciplinară constatări le rezultate în urma unui control nu stau la baza aplicării unor sancțiuni ci doar determină declanșarea procedurii de cercetare care să stabilească starea de fapt în mod corect și cu respectarea unor reguli stricte.
Din motivele arătate mai sus, solicită instanței să constate că nu există niciun motiv de casare sau modificare a Sentinței Civile atacate, cu respingerea recursului ca neîntemeiat.
În data de_, pârâtul I. de P. Județean B. -N. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, motivat pe următoarele considerente:
Petentul recurent a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se suspende masurile dispuse in urma controlului de fond efectuat de Poliția Municipiului B. materializate în actul de control nr. S/16579/_, în care au fost menționare o serie de nereguli pentru verificarea cărora s-a dispus declanșarea procedurii prealabile pentru mai mulți polițiști.
Instanța de fond a reținut că recurentul își desfășoară activitatea ca șef ai Biroului de Investigații Criminale din Poliția Municipiului B., subunitate care in perioada_ -_ a fost supusă unui control de fond efectuat de o echipă de control din I.P.J. B. N. . Concluziile echipei de control au fost consemnate în raportul de control nr. S/16579/_ .
În fapt actul de control, clasificat "secret de serviciu". este compus din mai multe părți, conținând constatările echipei de control la biroul în care își desfășoară activitatea recurentului dar și la celelalte birouri și compartimente ale
P. Municipiului B., extrasele privind activitatea efectuată și cea coordonată de petent fiind depuse atât la prezentul dosar cât și la dosarul nr._ având ca obiect solicitarea recurentului de anulare a actului în care s-au materializa: concluziile controlului.
Pentru a se stabili dacă faptele apreciate de echipa de control constituie abateri disciplinare prin Dispoziția nr. 144/_, emisă de șeful I.P.J. B. N. s-a dispus declanșarea procedurii prealabile și s-a nominalizat ofițerul care să o efectueze.
Așa cum in mod corect a reținut instanța de fond, actul de control nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu produce nicio consecință juridică. Lipsa consecinței juridice rezultă din faptul că în baza acestui act nu se poate lua nicio măsură fiind necesară și obligatorie efectuarea unei cercetări prealabile care, conform art. 19 alin. (1) din OMAI nr. 40012004, "reprezintă ansamblul elementelor constitutive ale măsurilor cu caracter procedural desfășurate în scopul stabilirii existenței/inexistenței abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoștință în mod direct, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs".
În privința consecințelor juridice, actul în care s-au materializat concluziile echipei care a efectuat controlul de fond are aceeași putere ca orice altă sesizare sau orice alt mod în care se poate lua la cunoștință despre posibilitatea existenței unor nereguli, toate acestea necesitând efectuarea unei cercetări menită să stabilească adevărul cu privire la existența sau inexistența faptei, a cauzelor și
împrejurările producerii sale.
In același sens sunt și prevederile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, care dispune: Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplica numai după cercetarea prealabila și după consultarea consiliilor de disciplina, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplina.
Așadar, aplicarea unei eventuale sancțiuni disciplinare nu se poate face decât după cercetarea prealabilă, rezultând că actul de control nu produce efecte juridice iar procedura prealabilă este destinată aflării adevărului - suspendarea ei fiind de natură a împiedica aflarea adevărului.
De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că prevederile art.
14 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, cercetarea prealabilă putând fi aplicată în termen de cel mult un an de la data comiterii faptei, conform art. 59 alin. (9) din Legea nr. 360/2002, termenul de un an fiind unul de prescripție specială iar eventualele sancțiunii aplicate în urma cercetării fiind supuse atât controlului ierarhic cât și controlului judecătoresc, conform prevederilor art. 61 din Legea nr. 360/2002. Rezultă că, în situația în care actul în care s-au materializat concluziile echipei de control ar fi fost unul apt a produce consecințe juridice, subscriindu-se noțiunii de act administrativ, nu s-ar justifica suspendarea sa pentru că cercetarea prealabilă - dispusă prin alt act decât cel care se cere a fi suspendat - nu produce o pagubă iminentă celui atacat, care are la dispoziție căi de atac, iminentă fiind doar prescrierea dreptului de a sancționa eventualele fapte de natură disciplinară.
Afirmațiile recurentului privind paguba iminentă prin posibilitatea concedierii și prin evaluarea anuală care s-ar fi bazat pe concluziile controlului de fond sunt neprobate și nefondate.
În prezent nu există niciun act normativ prin care disponibilizările să aibă la bază performanțele individuale, proiectul unui astfel de act normativ fiind respins de parlament și nu există nicio procedură care să urmărească diminuarea numărului polițiștilor din I.P.J. B. -N. .
Restructurarea care s-a efectuat în cursul anului 2011 s-a bazat pe identificarea posturilor cere pot fi desființate și organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor rămase, nefiind vizate posturi de conducere cum este cel ocupat de recurent - acesta nefiind supus niciunui risc de concediere care să fie generat de o cercetare care urmărește aflarea adevărului. De asemenea, calificativul acordat recurentului la evaluarea anuală pentru anul 2011, care în urma parcurgerii procedurilor interne de contestare a fost de "BUN", nu a avut în vedere la niciunul din indicatorii de evaluare concluzii ale echipei de control de fond, evaluarea fiind efectuată de comanda P. Municipiului B. în baza unor indicatori ai activității desfășurate și nu în baza acelui act de control.
Din motivele arătate mai sus, constatând că nu există niciunul din cazurile prevăzute de art. 304 C.proc.civ., se solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 58/_, șefului I. ui de P. Județean B. -
N. a dispus sancționarea disciplinară cu mustrare scrisă a reclamantului M.
I. N., subcomisar de poliție, șef al Biroului de Investigații Criminale din cadrul P. municipiului B., pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege, dispoziție care a avut la bază, așa cum rezultă din conținutul acesteia, concluziile formulate în actul de control întocmit ca urmare a desfășurării, în perioada 07.06.-_, a unui control de fond la Poliția Municipiului B., concluzii în baza cărora s-a dispus, prin Dispoziția nr. 144/2011, desemnarea unui comisar șef de poliție în vederea efectuării cercetării prealabile a reclamantului, înlocuit ulterior ca urmare a recuzării cu un alt comisar șef de poliție.
A fost întocmit raportul de cercetare prealabilă a fost înregistrat nr. 429/_, iar în temeiul acestuia s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului, după cum s-a reținut în cele precedente.
Potrivit art. 59 alin. 2 din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor, iar în conformitate cu art. 19 alin. 1 din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administrației și Internelor, "Cercetarea prealabilă reprezintă ansamblul elementelor constitutive ale măsurilor cu caracter procedural desfășurate în scopul stabilirii existenței/inexistenței abaterii disciplinare, cu privire la aspectele care au fost sesizate sau despre care s-a luat la cunoștință în mod direct, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs";.
Ordinul nr. 400/2004 prevede o procedură internă de contestare a sancțiunilor disciplinare, urmată de altfel de reclamant și fiind în derulare la momentul introducerii acțiunii. Potrivit art. 61 din Legea nr. 360/2002, împotriva sancțiunii disciplinare aplicate polițistului ca urmare a efectuării cercetării prealabile este deschisă calea acțiunii în justiție.
Ca atare, în mod corect tribunalul a reținut că actul administrativ susceptibil de a face obiectul acțiunii în contencios administrativ este cel de aplicare a sancțiunii, acesta întrunind condițiile prevăzute în acest sens de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar actele întocmite anterior, respectiv raportul de control și dispoziția de efectuare a cercetării prealabile, contestate în prezentul proces, reprezintă doar operațiuni administrative în accepțiunea art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și care pot fi discutate doar alături de actul administrativ.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul M. I. N. împotriva sentinței civile nr.2047 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. L. R. A. A. M. A. C.
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: A.P.M.
