Decizia civilă nr. 8862/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8862/2013
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. I. JUDECĂTOR :A. M. C. JUDECĂTOR: M. S. GREFIER: V. D.
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâți M. A. I. PRIN D. G. J. și I. DE P. J. C. împotriva sentinței civile nr. 6159 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimatul T. G. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimat, avocat Aurelian Tudor Gansca.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de_, s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatului, prin care s-a solicitat respingerea recursurilor.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai au de formulat alte solicitări. Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin.
4 C.pr.civ., raportat la art. 30 din Legea nr. 284/2010 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentele recursuri și constată că întâmpinarea a fost depusă în termenul legal și reținând că nu mai sunt de formulat alte solicitări declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului intimatului asupra recursului.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele invocate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată, constând în diferență de onorariu de avocat. Solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale a M.A.I. această instituție având calitatea de ordonator principal de credite.
Deliberând reține că,
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.6159 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului
M. A. I., invocată de acesta.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T. G. D., în contradictoriu cu pârâții M. A. I. și au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantului a sumei brute de 10.338 lei, reprezentând ajutor acordat conform art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, cu dobânda legală aferentă calculată de la data trecerii în rezervă și până la achitarea efectivă a sumei.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 2 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010, cu dobânda legală aferentă.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul T. G. D. a desfășurat raporturi de serviciu în cadrul I. ui de P. J. C., care au încetat la data de_, ca urmare a încadrării sale în gradul II de invaliditate; aceste aspecte și vechimea în serviciu de 7 ani 7 luni și 22 zile nu sunt contestate în speță.
Necontestat a fost și faptul că reclamantului i s-a acordat la trecerea în rezervă ajutorul în cuantum de 9.906 lei brut, în temeiul art. 20 alin. 1 și 2 din Anexa VII la Legea cadru nr.284/2010.
Prin cererea înregistrată sub nr. 92151/_, reclamantul a solicitat pârâtului de rând 1 să dispună acordarea integrală a ajutoarelor cuvenite în temeiul Legii nr.284/2010, solicitare respinsă (filele 5, 6), iar acum contestă acest refuz în instanță.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, "(1) La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate, astfel:
Vechime efectiva: - pana la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza; - intre 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza; - intre 10-15 ani - un ajutor egal cu
8 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;- intre 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza; - intre 20- 25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza; - intre 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza";.
Aplicând aceste dispoziții legale în speță, urmează că reclamantul era îndreptățit la acordarea unui ajutor egal cu 6 salarii ale funcției de bază, iar pârâții nu au prezentat niciun argument pertinent pentru neacordarea integrală a sumei. Prin întâmpinările formulate, pârâții au citat trunchiat textul de lege incident care, după cum se observă, stabilește cuantumul ajutorului în funcție de vechimea efectivă a solicitantului.
De aceea, s-a impus obligarea pârâților la plata în favoarea reclamantului a sumei brute de 10.338 lei, reprezentând ajutor conform art. 20 alin. 1.
De asemenea, neacordarea integrală a ajutorului constituie o faptă ilicită care a cauzat reclamantului un prejudiciu constând în lipsa de folosință a acestei sume totale, raportul de cauzalitate fiind evident.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 raportat la art.1535 Cod civil, pârâții au fost obligați la plata în favoarea reclamantului a dobânzii legale (calculate conform O.G. nr. 13/2011) aferentă sumelor acordate, începând cu data trecerii în rezervă (ca dată a scadenței) și până la data plății efective.
Reclamantul a mai solicitat acordarea ajutorului prevăzut de art. 20 alin. 2 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010.
Potrivit acestui alineat, "Personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, trecuți în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situația în care pot desfășura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menținute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcției de bază, respectiv cu două salarii ale funcției de bază";.
În conformitate cu dispozițiile pct. 15.11 din Normele Metodologice privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, polițiștilor și personalului civil din M.A.I., aprobate prin Ordinul Ministrului Administrației și I. lor nr. S/214/_, "În noțiunea de "pensie de serviciu"; prevăzută la art. 20 alin. 2 din capitolul II al anexei nr. VII la legea-cadru se cuprind categoriile de pensii reglementate la art. 51 lit. a-c din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii";, adică pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată și pensia anticipată parțială.
Din această explicitare a noțiunii de pensie de serviciu adusă prin normele de punere în aplicare a rezultat că pensia de invaliditate (prevăzută de art. 51 lit. d din Legea nr.263/2010) nu acordă beneficiarului dreptul la ajutorul reglementat de art. 20 alin. 2 din Anexei VII, Capitolul 2.
Pe cale de consecință, această solicitare a fost respinsă ca nefondată.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâții căzuți în pretenții au fost obligați în solidar la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1.039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciare și onorariu avocațial parțial. În temeiul art. 276, onorariul avocațial achitat în cuantum de 2.000 lei (fila 30) a fost redus la jumătate datorită admiterii unui petit din cele două promovate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. de P. al Județului C. și M. A. I.
.
de P. al Județului C. prin recursul formulat
solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii petentului.
În motivele de recurs se arată că sentința recurată este netemeinică și dată cu greșita aplicare a legii, învederând faptul că instanța de fond în mod greșit a admis în parte acțiunea reclamantului, având în vedere prevederile art. 20 alin.
(1) din Anexa VII aprobată prin Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În temeiul acestui text de lege, reclamantul are dreptul la o sumă de bani echivalentă cu 6 salarii funcției de bază.
Menționează că față de cele mai sus menționate, d-lui T. G. D. i-au fost stabilite și achitate ajutoare la trecerea in rezervă in sumă totală de 9906 lei brut, după ce s-au virat obligațiile către bugetul statului rezultând suma netă de 6990 lei, ajutoare ce au fost achitate integral in data de_ prin casieria unității pe bază de semnătura pe statul de plată.
Având în vedere diferența de bani solicitată de către reclamant și acordată de instanță ca urmare a calculului realizat de el și sumele virate în ceea ce privește nivelul bazei de calcul pentru luna decembrie 2011, (lună în care reclamantul a trecut în rezervă) acesta este reglementat de O MAJ S/214 din 05.10.20J1, Anexa 10 la prezentul ordin care prezintă Normele metodologice
privind modul de stabilire al soldelor lunare și altor drepturi ale personalului din Ministerul Administrației și Internelor în anul 2011.
Punctul 25 din Anexa 10 la O MAI S/214/2011 prevede faptul că "în anul 2011, baza de calcul a drepturilor reglementate la art. 20 alin 1 și 2 din Capitolul II al anexei nr. VII la Legea cadru 284/2010, este reprezentată de salariul de bază net avut/corespunzător funcției similare de la data de_, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din Legea nr. 329/2009..
Pârâtul M. A. I. prin recursul formulat solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, fie ca neîntemeiată.
În motivele de recurs, pârâtul arată că hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, motiv pentru care reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui A. I. în cauza de față, pentru următoarele motive:
Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului (M.A.I.) și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Chiar intimatul-reclamant a arătat în cuprinsul acțiunii că și-a desfășurat activitatea în cadrul I. ui de P. al Județului C., raporturile acestuia de serviciu derulându-se cu această unitate de poliție.
Menționează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, drepturile bănești reprezentând ajutoare prevăzute la art. 20 din lege, se acordă în condițiile exercitării controlului financiar preventiv propriu, care se efectuează prin viză, de persoanele din cadrul structurilor de specialitate, desemnate potrivit reglementărilor în vigoare.
Prin urmare, în speța de față, cel care poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății este I. de P. al Județului C., unitate cu personalitate
juridică, în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea intimatul-reclamant până la încetarea raporturilor de serviciu.
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M.A.I., cu modificările și completările ulterioare,
"ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite".
Art. 12 alin. 5 din același act normativ prevede că ministrul afacerilor interne stabilește, prin ordin, conducătorii unităților și subunităților care au calitatea de ordonatori de credite.
Astfel, potrivit Tabelului cuprinzând unitățile din subordinea I. ui General al P. i Române ai căror șefi au calitatea de ordonatori terțiari de credite, din Anexa nr. 6 la Ordinul m.a.i. nr. S/173/2012 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., șeful I. ui de P. al Județului
are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Anexa nr. 14 la același ordin stabilește drepturile și îndatoririle ordonatorilor secundari și terțiari de credite din M.A.I. Conform pct. 2 lit. a, ordonatorii terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef sau înlocuitorul acestuia.
Conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul afacerilor interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Așadar, stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare polițist în parte, din cadrul I.P.J. C. sunt în competența exclusivă a șefului inspectoratului, care este ordonator terțiar de credite.
Drept urmare, solicită a se constata că raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant s-au desfășurat în cadrul I.P.J C., unitate de politie cu personalitate juridică, al cărei conducător este direct răspunzător de plata drepturilor bănești cuvenite acestuia.
Pe cale de consecință, solicită casarea hotărârii recurată și respingerea acțiunii față de M. A. I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la soluționarea fondului cererii precizează că intimatului- reclamant îi sunt aplicabile prevederile art. 20 alin. 1 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, instanța a reținut greșit faptul că în cazul intimatului-reclamant, la calculul ajutoarelor la trecerea în rezervă, trebuie avut în vedere salariul de bază din luna schimbării poziției de activitate.
Totodată, conform prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legile bugetare anuale, de prevederile art. 14 alin. (3) din legea menționată, astfel încât nicio cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Ori, în cursul anului 2012, pe fondul crizei economice și financiare, nu au fost făcute deschideri bugetare destinate plății ajutoarelor pentru cadrele care s- au pensionat, plata acestora urmând a se face în momentul în care vor exista deschideri bugetare cu această destinație.
În această situație, soluția adoptata de Tribunalul Cluj, de a admite în parte acțiunea intimatului-reclamant, în sensul obligării pârâților de a plăti acestuia dobânda legală aferentă sumei de 10.338 lei RON calculată începând de la data trecerii în rezervă și până la data achitării efective a sumei este vădit eronată, având în vedere următoarele considerente:
Actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Potrivit dispozițiilor art. 1 coroborate cu cele ale art. 8 din actul normativ mai sus-menționat, părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligații bănești, dobânda calculându-se numai asupra cuantumului sumei împrumutate.
Or, în cauza dedusă judecății, instituția nu numai că nu a stabilit printr-o convenție dobânda legală, dar nici nu poate fi pusă în întârziere, deoarece, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat instituției noastre se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.
Rezultă deci, că nu există temei legal care să permită achitarea de către instituție a dobânzii legale la suma de bani reprezentând ajutorul acordat la trecerea în rezervă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul T. G. D. solicită respingerea recursurilor promovate de către parate ca nelegale si netemeinice, menținerea în întregime a sentinței instanței de fond, cu obligarea pârâtele recurente la plata cheltuielilor de judecata
.
Analizând recursurile declarate de pârâți prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041CPC, Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
Este de principiu că potrivit normelor juridice instituite prin Codul de procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În speță se poate constata că pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății iar față de acesta se poate realiza interesul reclamantului.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.30/2007, M. I. lor și Reformei Administrative este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică proprie care pentru realizarea obiectivelor din domeniile sale de competență, asigură conform art.3 lit.c pct.11 din același act normativ, elaborarea proiectului de buget al ministerului, organizează și controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite.
Se poate observa, așadar, că recurentul alături de celălalt pârât, I. de P. al jud. C., ca instituții bugetare, sunt ținute la plata drepturilor bănești către reclamant și, ca atare, poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
A admite contrariul ar însemna să expunem reclamantul unui arbitrariu în ce privește caracterul executoriu al hotărârilor instanței și să se rețină culpa instituțiilor statului care nu au făcut tot posibilul pentru a pune în valoare aceste hotărâri cu grave consecințe pe terenul art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale așa după cum reiese fără echivoc din Hotărârea din 6 septembrie 2005 a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Săcăleanu contra României.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia excepția invocată ca fiind nefondată și în temeiul dispozițiilor legale enunțate anterior o va respinge.
2.
Demersul judiciar al reclamantului vizează obligarea pârâților la plata sumei de 10.338 lei (brut) cu titlu de ajutor acordat conform art.20 alin.1 al Anexei VII din Legea nr.284/2010.
Recurenții nu neagă că reclamantul este îndreptățit să primească aceste sume în litigiu fiind doar cuantumul sumei datorate.
Susțin recurenții că reclamantul nu este îndreptățit să primească suma de
10.338 lei brut întrucât prin OMAI S/214 din_, prevederile art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010 au fost modificate.
Curtea reamintește că potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.284/2010, reclamantul era îndreptățit să beneficieze de un ajutor reprezentând 6 solde calculate în raport de solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
După cum rezultă din înscrisurile existente la dosar (f.5), la data încetării raporturilor sale de serviciu, salariul funcției de bază la data trecerii în rezervă a fost de 3383 lei brut.
Cum reclamantul era îndreptățit să beneficieze de un ajutor egal cu 6 salarii brute iar pârâții au plătit suma de 9906 lei, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 10.338 lei brut, sumă care reprezintă diferența dintre suma datorată și cea achitată reclamantului.
La adoptarea acestei soluții, Curtea nu va da eficiență apărărilor formulate de către recurenți întrucât, pe de-o parte, faptul că în bugetele celor două instituții nu sunt sume de bani alocate pentru plata nu poate constitui temei legal pentru a nu aplica dispoziții legale imperative iar pe de altă parte, dispozițiile invocate ca temei al neacordării sumelor datorate sunt norme cu caracter inferior ce nu pot modifica dispoziții imperative ale legii.
Și este așa întrucât potrivit art.77 și 78 din Legea nr.24/2000, ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului și trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate ca fiind nefondate iar în temeiul art.312 alin.1 CPC le va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarat de pârâții I. DE P. J. C. și M.
A. I. PRIN D. G. J. - B. împotriva sentinței civile nr. 6159 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține.
Respinge cererea privind plata cheltuielilor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
A. M. I. A. | M. | C. | M. | S. | V. D. |
red.M.S./A.C.
2 ex. - _
jud.fond.C. C.
