Sentința civilă nr. 5203/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici statutari
| Comentarii |
|
R. TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5203
Ședința publică din 30 septembrie 2013 Instanța constituită din:
P.: M. P. - Judecător
G. ier: T. H.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei de contencios administrativ și fiscal intentată de reclamanta J. I. R. prin reprezentant legal S. D. al
B. din R., prin președinte S. L. cu domiciliul ales în mun. G., str.
nr. 36, bl. P1, sc. A, et. 5, ap. 24, județul G. în contradictoriu cu pârâtul I. T. AL P. DE F. S. M., cu sediul în S. M.
, str. D. V. nr. 38, județul M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 17 septembrie 2013 și din data de 24 septembrie, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta J. I. R., reprezentată de S. democratic al B. din R., prin președinte S. L.
, a solicitat anularea actului administrativ unilateral cu caracter individual întitulat Dispoziția I.J.P.F. Satu Mare nr. 1464200/_, prin care pârâtul a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea și anularea examenului de departajare.
În motivarea acțiunii se arată că la data de_ pârâtul a emis Dispoziția nr. 1464200/_ prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea. Se susține că potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 7 din Legea nr. 360/2002, text de lege menționat în preambulul dispoziției atacate, competențele emiterii actelor administrative privind nașterea, modificarea, suspendarea și încetarea raporturilor de serviciu al polițistului se stabilesc prin
ordin al ministrului administrației și internelor, în condițiile legii, în situația de față, nefiind emis un ordin care să confere competența legală pârâtului de a dispune încetarea raporturilor de serviciu.
În ceea ce privește OUG nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal MAI pentru anul 2011, aceasta demonstrează că radierea funcției deținute de reclamantă nu este reală, efectivă și obiectivă, concedierea acesteia fiind dispusă abuziv, din următoarele motive:
acest act normativ a fost adoptat pentru ca ordonatorul principal de credite - M.A.I. - să nu intre în culpă contractuală prin nerespectarea obligațiilor asumate în angajamente încheiate cu studenții și elevii din instrucțiile de formare profesională inițială, în sensul neîncadrării promoțiilor de absolvenți, așa cum rezultă din preambulul OUG 54/2011;
încadrarea absolvenților promoției anului 2011 din cadrul M.A.I. și M.Ap.N. pentru nevoile M.A.I., s-a realizat începând cu data de_, fără a depăși numărul maxim aprobat pentru M.A.I., așa cum rezultă din prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 54/2011;
Academia de Poliție A.I.Cuza, IGPR, IGPF, IGJR, IGSU au dispus măsuri necesare astfel încât organizarea și desfășurarea activității de absolvire a instituțiilor de formare profesională din cadrul M.A.I., acordarea gradelor profesionale și repartizarea absolvenților pe unități să se desfășoare în perioada 12-30 decembrie 2011, așa cum reiese din art. 3 alin. 2 din OUG nr. 54/2011;
IGPF, IGJR, IGSU, IGA al MAI, DGIPI și DGL au dispus măsuri necesare pentru ca activitățile specifice de acordare a gradelor profesionale/militare și repartizarea absolvenților la unități să se realizeze în perioada 28-30 decembrie 2011, așa cum reiese din art. 3 alin. 3 al OUG nr. 54/2011;
Numirea în funcție a absolvenților repartizați în unitățile din structura MAI s-a realizat cu data de_ prezentarea acestora la unitățile respective s-a făcut în data de_, art. 3 alin. 5 din OUG nr. 54/2011.
De asemenea, potrivit art. 66 alin. 2 din legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, raportul de serviciu al acestuia ia naștere odată cu acordarea primului grad profesional, respectiv în cazul de față de agent de poliție.
Reclamanta invocă și dispozițiile art. 69 alin. 1 din legea nr. 360/2002 potrivit cărora încetarea raporturilor de serviciu ale polițistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15 au competență de acordare a gradelor profesionale, această competență revenind potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 lit. c din Legea nr. 360/2002 inspectorului general al
Române și șefilor celorlalte structuri ale Ministerului Administrației și Internelor, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, pentru agenții de poliție.
Se concluzionează că în situația de față, șeful I.J.P.F. Satu Mare nu are competență materială și nici teritorială de a dispune încetarea raporturilor de serviciu pentru agenții de poliție, aceasta fiind atribut exclusiv al I. ui general al P. de F. Române, sarcina șefului I.J.P.F. Satu Mare fiind aceea de a propune către I. General al P. de F. Române încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea pentru agenții de poliție.
Se arată că dispozițiile de încetarea raporturilor de serviciu sunt emise în temeiul ordinelor M.A.I. nr. 600/2005, I/652 din_ și a Dispozițiilor IGFP nr. 0. din_ și 2. din_, așa cum reiese din preambulul acestora, acestea nefiind publicate în Monitorul Oficial al României - Partea I, conform art. 10 și 73 din legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
Se concluzionează că în cazul de față,m aceste ordine și dispoziții nu au fost emise în baza prevederilor legale în vigoare și nu au respectat normele de tehnică legislativă, respectiv dispozițiile art. 10 din legea nr. 24/2000 și art. 73 din Legea nr. 189/2004 de modificare a Legii nr. 24/2000.
Se arată că la data de_ - după încetarea raporturilor de serviciu, Ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. I/S/602 prin care a dispus retragerea tuturor funcțiilor vacante aflate în finanțare în vederea constituirii rezervei ministrului pentru absolvenții promoțiilor anului 2011, ceea ce înseamnă că funcțiile vacante existau.
Reclamanta arată că motivul încetării raportului de serviciu cu unitatea ar fi ca urmarea reorganizării activității MAI și a unității și reducerii unor posturi de natura celui ocupat de reclamantă și a lipsei posibilităților de încadrare într-o funcție similară în aceeași unitate sau alte unități.
În acest sens, se arată că:
la data de_ Ministerul Administrației și Internelor - ordonatorul principal de credite, a emis Ordinul MAI nr. I/S/602 prin care a retras funcțiile vacante aflate în finanțare în statele de organizare ale structurilor MAI în vederea constituirii rezervei ministrului pentru absolvenții promoțiilor anului 2011;
la data de_ Ministerul Administrației și Internelor a emis anunțul nr. 1551753 privind scoaterea la concurs a unui număr de 78 posturi de agenți de poliție în cadrul I. ui teritorial al P. de F. Iași;
la data de_ Ministerul Administrației și Internelor a emis anunțul nr. 2722533 privind scoaterea la concurs a unui post de agent de poliție la garda de Coastă Constanța;
la data de_ Ministerul Administrației și Internelor a emis anunțul nr. 1558776 prin care a dispus scoaterea la concurs a unui post de agent de poliție la garda de Coastă Constanța, deci ulterior încetării raporturilor reclamantei de serviciu. Se susține că aceste aspecte dovedesc că postul reclamantei nu a fost suprimat din organigrama unității deoarece potrivit art. 100, alin. 5 din Legea nr. 188/1999 R, în cazul reorganizării activității prin
reducerea posturilor, autoritatea respectivă nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Se concluzionează că în situația de față, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu unitatea fără respectarea prevederilor legale și aceasta în condițiile în care actul administrativ de încetare a raporturilor de serviciu cu unitatea nu cuprind motivele care determină această măsură, nu sunt circumstanțiate situațiile concedierilor, fiind folosite exprimări generale (tip standard) vagi și abstracte, nefiind de natură a oferi posibilitatea unei orientări asupra măsurii de concediere dispuse și a unei analize asupra respectării procedurii.
Cu privire la durata preavizului - nu se face nicio mențiune referitoare la durata acestuia, perioada de acordare în interiorul căruia să se fi redus programul de lucru până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale, iar angajatorul nu a aplicat criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.
Se arată că potrivit art. 1 din legea nr. 360/2002 polițistul este funcționar public civil, cu statut special, a cărui legislație prin art. 78 se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, situație în care, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice, timp în care durata programului de lucru se reduce până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite (art. 99 alin. 3 și 4 din Legea nr. 188/1999 R).
Se susține că în conținutul actului administrativ nu sunt menționate motivele întemeiate pentru care au încetat raporturile de serviciu și nu au fost respectate nici dispozițiile art. 120 din O,M.A.I. nr. 300/2004 deoarece nu s-a dovedit existența imposibilității de a fi numit într-o funcție similară care disponibilă la nivelul unității, fiind funcții libere așa cum s-a arătat mai sus, iar potrivit dispozițiilor art. 130 alin. 3 din ordinul MAI nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane în unitățile MAI, în perspectiva reorganizării unității, înainte cu cel puțin 30 de zile înaintea intrării în vigoare a noilor ștate de organizare, trebuia făcută consultarea cu Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prevedere care nu a fost respectată.
Reclamanta susține că Ordinele MAI nr. 600/2005; I/652 din_ și Dispozițiile IGPF nr. 0. din_ și 2. din_ - prin care s-a aprobat structura organizatorică a M.A.I., a structurilor subordonate și ștatul de funcții, nu au fost publicate în Monitorul oficial al României, partea I deși există această obligație, conform dispozițiilor art. 11 din Legea 24/2000, modificată și completată, coroborată cu art. 7 alin. 4 din OUG nr. 30 din 2007.
Potrivit art. 7 alin. 4 din OUG 30/2007, ministrul MAI are obligația de a emite ordine, instrucțiuni sau dispoziții tocmai în condițiile legii, în cazul de față, acte normative privind organizarea activității proprii.
Or, în cazul de față, Ordinele MAI nr. 600/2005; I/652 din_ și Dispozițiile IGPF nr. 0. din_ și 2. din_ - reglementează
structura organizatorică și statele de funcții ale unității, având prin urmare un caracter normativ.
Împrejurarea că aceste Ordine și dispoziții privesc doar structura organizatorică a MAI și pe angajații acestuia, nu îl transformă în act administrativ individual, situație în care se susține că dispoziția de încetare a raporturilor de serviciu este lovită cu sancțiunea de nulitate, fiind emisă în baza unor acte normative afectate de vicii de legalitate.
Se arată că, încetarea raporturilor de serviciu nu este reală, obiectivă și serioasă, angajatorul fiind o instituție publică din domeniul ordinii publice și securității naționale, măsura concedierii reclamantei nu este de natură să raționalizeze cheltuielile și să reducă producția deoarece această instituție nu produce bunuri și nu prestează servicii de natură să aducă profit.
Art. 65, alin. 1 din Codul muncii, prevede un caz de concediere care este exterior persoanei salariatului, generat de dificultățile economice și de diminuarea activității angajatorului.
Acest text este în concordanță cu art. 24 din Carta socială europeană revizuită, care prevede posibilitatea concedierii salariaților pentru un motiv întemeiat legat de aptitudinea sau conduita acestuia, ori de cerințele de funcționare a întreprinderii, a instituției, a serviciului.
Pe de altă parte se arată că postul ocupat de reclamanta era unic iar pârâtul nu a făcut dovada criteriilor de selecție a personalului. În aceste condiții, datorită faptului că existau posturi similare ocupate, pârâtul trebuia să stabilească criterii de concediere și de departajare, pentru a se putea verifica dacă concedierea este obiectivă și serioasă pentru a nu se pune la îndoială obiectivitatea angajatorului față de măsura dispusă.
În lipsa unor criterii obiective și serioase de selectare a salariaților concediați, respectiv menținuți, nu se poate deduce că motivul care a stat la baza acestei concedieri este real, adică obiectiv.
Se susține că motivația pârâtului cu privire la reducerea numărului de posturi finanțate de M.A.I., începând cu trimestrul al II-lea al anului 2011, este total neîntemeiată motivat și de faptul că reprezentanții legali ai pârâtului au susținut în mai multe rânduri că nu vor fi concediați salariații din funcții operative ci doar din cadrul funcțiilor administrative.
Cu privire la examenul de departajare se arată că la data de_ Ministerul Administrației și Internelor a publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I Ordinul nr. 129/2001 pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului de departajare.
Această procedură reglementează modul de organizare și desfășurare a examenului pentru departajarea în vederea numirii în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate în cadrul aceluiași compartiment anterior reorganizării/reducerii posturilor.
Pentru aplicarea în mod unitar la nivelul MAI a prevederilor acestui ordin, trebuia să se stabilească fie prin ordin (pentru unitățile centrale) fie prin
dispoziție (pentru unitățile teritoriale) modul de desfășurare a examenului, însă la nivelul I. ui General al P. de F. s-a emis Dispoziția nr. 265751/_ prin care polițiștii aflați în diferite concedii (medicale, de odihnă, postnatal, prenatal), cei puși la dispoziția unității pentru fapte penale, precum și cei care au câini în dotare sau sunt în misiune, nu fac obiectul acestui examen de departajare, fapt pentru care s-a creat o situație discriminatorie între angajați, în sensul art. 5, alin. 4 din Codul muncii, având în vedere că polițistul este funcționar public cu statut special, Legea nr. 360/2002 se completează cu Legea nr. 188/1999 care de asemenea se completează cu Codul muncii.
Obiectul de reglementare a OMAI nr. 129/2011 este numirea în funcție a personalului care a ocupat posturi de natura celor desființate, iar postul ocupat de reclamantă intră în categoria posturilor noi, situație în care pârâtul trebuia să procedeze la numirea reclamantei în noile funcții, conform art. 100 alin. 1, lit. d) din legea nr. 188/1999 și art. 15 din Legea nr. 360/2002.
Conform pct. 2.4 din OMAI nr. 129/2011 candidaților li s-a solicitata cordul scris cu privire la înregistrarea audio sau video a probei interviului, lipsa acordului conducând la imposibilitatea participării la examen, or în prezent este aplicabil Ordinul MAI nr. 665/2008 care nu prevede o astfel de posibilitate a înregistrării examenului, iar candidații nu au avut nicio posibilitate de a se opune acestor aspecte, fapt pentru care dispozițiile OMAI nr. 129/2011 sunt contrare celor din OMAI nr. 665/2008 care reglementează în mos expres dispozițiile cu privire la ocuparea posturilor vacante, Cap. III art. 5-9 din OMAI nr. 665/2008.
De asemenea, membrii comisiilor de examen și membrii comisiilor de soluționare a contestațiilor au fost numiți prin dispoziție/ordin al conducătorului unității cu competență de gestiune d a resurselor umane, însă conform art. 22 alin. 7 din Legea nr. 133/2011 pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, competențele emiterii unor astfel de acte administrative se stabilesc prin Ordin al MAI.
De la data modificării Legii nr. 360/2002 prin publicarea în Monitorul oficial al României a Legii nr. 133/2011 -_, nu a fost emis un astfel de ordin cu respectarea condițiilor legale impuse de art. 11 alin. (1) din legea nr. 24/2000 (republicată) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, neexistând nici un ordin de atribuire a competențelor în emiterea actelor administrative cu caracter personal prin care să se poată pune în aplicare această măsură unilaterală (la inițiativa și în interesul instituției).
Astfel, la acest moment nu se poate cunoaște dacă atât ofițerii cât și agenții de poliție vor participa la examenul de partajare prin decizia șefului inspectoratului sau doar cei din urmă.
Se susține că, punctul 3.3 al OMAI nr. 129/2011 prevede că secretarul comisiei de examen poate fi și secretarul comisiei de soluționare a contestațiilor or, atâta timp cât calitatea de membru în comisia de examen este incompatibilă
cu calitatea de membru în comisia de soluționare a contestațiilor (pct.4.2.) se consideră că și secretarul este în aceeași situație deoarece aceștia sunt numiți din cadrul compartimentului de resurse umane al unității, care de regulă sunt absolvenți de studii juridice și prin natura cunoștințelor deținute de aceștia pot influența decizia membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor, fiind cel care a avut acces la datele cu care a intrat în contact în cadrul comisiei de examen; din aceste motive membrilor comisiei de soluționare a contestațiilor le poate fi afectată imparțialitatea și obiectivitatea evaluării contestației.
Conform art. 8, alin. 1 din OMAI nr. 665/2008 comisia pentru ocuparea postului vacant este constituită din șeful nemijlocit al structurii în care se află postul vacant, șeful ierarhic al acestuia precum și din psihologul unității în care este încadrat postul respectiv.
Or, în cazul OMAI nr. 129/2011 membrii comisiilor sunt persoanele desemnate de șeful unității care are competențe în materia resurselor umane situație, în care se pune în discuție, care este modalitatea de reglementare a unei situații în care fie întrebarea de la examen are răspunsul greșit, fie este din afara tematicii și bibliografiei examenului.
Se arată că având în vedere componența comisiei de examinare s-a solicitat în scris Academiei de Poliție AI Cuza București și Institutului de Studii pentru Ordine Publică să comunice dacă au fost cadre de poliție care au urmat și respectiv absolvit modulul de pregătire psihopedagogică în vederea examinării polițiștilor pentru examenul de departajare.
Prin adresele nr. 373916/_ și 44/_ s-a comunicat faptul că aceste instituții nu au organizat astfel de concursuri.
Reclamanta arată că dispozițiile OMAI nr. 129/2011 încalcă dispozițiile Cap. III, art. 5-9 din OMAI nr. 665/2008, privind ocuparea posturilor vacante, precum și ale art. 130, alin. 1-3 din OMI nr. 300/2004.
În acest moment nu este emis vreun ordin care să reglementeze competențele emiterii actelor administrative de constituire a comisiilor de examen sau a comisiei de soluționare a contestațiilor, în sensul art. 22, alin. 8 din Legea 133/2011.
OMAI nr. 129/2011 nu conține reglementări cu privire la întrebările al căror răspuns este greșit sau cu privire la întrebări adresate în afara tematicii și bibliografiei de examen.
Prin emiterea Dispoziției IGPF nr. 265751/_ prin care polițiștii aflați în diferite concedii (medicale, de odihnă, postnatal, prenatal) cei puși la dispoziția unității pentru fapte penale, precum și cei care au câini în dotare sau sunt în misiune, nu fac obiectul acestui examen de departajare, fapt pentru care s-a creat o situație discriminatorie între angajați, în sensul art. 5, alin. 4 din Codul muncii.
Pe de altă parte se arată că prin dispoziția de modificare unilaterală la inițiativa instituției a raportului de serviciu, prin punerea reclamantei la
dispoziție, s-a înlocuit grupa de muncă prin înlocuirea condițiilor de muncă speciale sau deosebite cu cele normale.
Această măsură este nelegală, deoarece înlocuirea grupelor de muncă ale polițistului nu se aplică decât în situațiile în care punere la dispoziția unității intervine din vina persoanei puse la dispoziție, adică atunci când împotriva acesteia s-a pus în mișcare acțiunea penală, acesta este de altfel și spiritul normelor ce reglementează instituția juridică a punerii la dispoziția a polițistului, neexistând nici un text de lege care să spună că în cazul în care punerea la dispoziție intervine la inițiativa instituției angajatoare și în interesul acesteia se suspendă grupă I și II de muncă.
Prin aceasta s-a creat o discriminare între polițiștii din cadrul aceleiași instituții a căror funcții nu au fost radiate, dar sunt afectați în mod indirect de restructurare și cei care nu fac obiectul restructurării, deoarece, deși ambele categorii își desfășoară activitatea în același condiții speciale sau deosebite, unora li se recunoaște în aceeași perioadă de timp grupa de muncă în timp ce altora nu.
Cum această diferențiere de tratament juridic nu este susținută de o argumentare substanțială și rezonabilă, se ajunge la un tratament discriminatoriu al celor puși în mod unilateral și în interesul instituției la dispoziție, ceea ce contravine art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se arată că deficiențele semnalate, contravin și prevederilor Ordinului MAI nr. S/II/2919 din_, în cuprinsul căruia la art. 3 se statuează:
"condițiile de muncă în care personalul nominalizat în anexa prezentului ordin își desfășoară activitatea sunt cele specifice în dreptul fiecăruia, ținând cont de locurile de muncă, activitățile, unitățile sau funcțiile îndeplinite la 31 decembrie 2010";, însă la 31 decembrie 2010 persoanele afectate indirect de restructurare (a căror funcții nu au fost radiate), dar a căror punere la dispoziție se dorește prin proiectele de dispoziție a inspectorului șef, beneficiau de grupele de muncă specifice condițiilor speciale și deosebite.
Deși în conținutul dispoziției se face referire la Ordinul M.A.I. nr. S/36308 din_ aceasta este una mult prea generală, fără a se preciza care este articolul ori textul în concret din ordin aplicabil efectiv situației juridice enunțate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 175 Cod procedură civilă, art. 130 alin. 1-3 din Ordinul MAI nr. 300/2004 și art. 18 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la filele 16-24 din dosar, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în anulare pentru tardivitatea formulării plângerii prealabile întrucât, potrivit dispozițiilor art. 7 alin (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia";.
Conform prevederilor art. 7 alin (7) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, "Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Se concluzionează că în situația de față, plângerea prealabilă a fost formulată după aproximativ 10 luni de la data comunicării dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, fiind depășit astfel termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin (1) din legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, dar și termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat și excepția tardivității cererii de chemare în judecată întrucât reclamanta a formulat acțiunea cu încălcarea termenului de decădere de 1 an de la data comunicării actului administrativ contestat.
În motivarea excepției se arată că potrivit prevederilor art. 11 alin. (2) din legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târzia de un an de la data comunicării actului (în speță data de_ ), data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
În prezenta cauză, termenul de decădere de un an s-a împlinit la data de_ deoarece comunicarea actului administrativ individual cu J. I. R. s-a făcut sub semnătură, la data de_ .Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea examenului de departajare întrucât acesta nu are ca obiect anularea unui act administrativ, reclamanta solicitând generic anularea examenului de departajare, fără să conteste vreunul din actele încheiate în etapele desfășurării concursului.
Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice,
Se concluzionează că în situația de față, capătul de cerere privind anularea examenului de departajare se impune a fi respins ca inadmisibil, neavând ca obiect un act administrativ, astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, instanța reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 1464200/_ (fila 26), comunicată reclamantei sub semnătură la data de_, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu a reclamantei J. I. R., începând cu data de_ .
Împotriva acestei dispoziții, reclamanta a formulat plângere prealabilă la data de_ (fila 27).
Plângerea prin care s-a solicitat revocarea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu a fost înregistrată la I. T. al P. de F.
M. sub nr. 2.426.236/_, răspunsul fiind înregistrat sub nr. 2.426.613/_ (fila 29).
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într- un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia";.
Conform prevederilor art. 7 alin (7) din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, "Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1) dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
Procedura administrativă prealabilă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele și condițiile prescrise de lege atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Tardivitatea depunerii plângerii prealabile echivalează cu inexistența acesteia, excepția invocată în acest sens de pârât fiind întemeiată în condițiile în care procedura administrativă prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii, potrivit art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă.
În situația de față, plângerea prealabilă a fost înregistrată după aproximativ 10 luni de la data comunicării dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, fiind depășit astfel termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin (1) din legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, dar și termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (7) din legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, privind anularea examenului de departajare, instanța constată că aceasta nu are ca obiect anularea unui act administrativ, reclamanta solicitând generic anularea examenului de departajare, fără să conteste vreunul din actele încheiate în etapele desfășurării concursului, a căror eventuală nelegalitate ar conduce la nelegalitatea concursului în sine, motiv pentru care și acest capăt de
cerere se va respinge ca inadmisibil, neavând ca obiect anularea unui act administrativ astfel cum acesta este definit de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru motivele expuse, constatând temeinicia excepției invocate în cauză, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă și a textelor de lege menționate, excepția va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 168,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuieli de deplasare la trei termene de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII :
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite
excepția inadmisibilității acțiunii, excepție invocată de pârâtul I.
al P. de F. S. M., și în consecință:
Respinge acțiunea
promovată de reclamanta J. I. R., reprezentată de S. democratic al B. din R., prin președinte S. L., cu domiciliul ales în Municipiul G., str. O. nr. 36, bl. P1, sc. A, et. 5, ap. 24, județul G., în contradictoriu cu pârâtul I. T. al P. de F. S.
M., cu sediul procesual ales în municipiul Satu Mare, str. Bujorului nr. 26, județul Satu Mare.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 168,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică de azi,_ .
P. GREFIER
M. P. T. H.
Red. M.P./_
Tred. T.H./_ - 4 ex.
