Decizia civilă nr. 8288/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 8288/2013
Ședința publică din data de 9 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții-pârâți M. C.
N., C. Local al M. C. -N. și P. M. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 3223 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți V. M., G. G., D.
M., A. Ana, I. S., F. M., C. Local C. -N., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimații- reclamanți V. M., G. G., D. M., A. Ana, I. S., F. M. ,
avocat C. an C. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Rrecurentul C. Local C. -N. a comunicat răspunsul la adresa efectuată de către instanță.
Curtea comunică reprezentantul intimaților-reclamanți, av. C. an C. un exemplar din răspunsul comunicat de recurent.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul intimaților-reclamanți, av. C. an C. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondate a recursurilor, cu consecința menținerii întru totul a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
Apreciază că motivele de recurs sunt nefondate raportat la materialul probator administrat în cauză, relevant fiind și răspunsul comunicat de recurentul C. Local C. -N. din care rezultă că recurenta nu poate face dovada că terenul din litigiu este domeniu public sau privat al Statului Român.
De asemenea, apreciază că și motivul de recurs privind cheltuielile de judecată este nefondat raportat la complexitatea activității depuse de avocat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3223/_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele V. M., G.
G., D. M., A. ANA, I. S., F. M., în contradictoriu cu pârâții C. Local C. -N., M. C. N. și P. M. C. -N. .
A fost obligat pârâtul C. Local al M. C. -N. să emită o hotărâre prin care parcelele de 1200 mp. din tarlaua 142, parcela 2176/1 (nr.
top. 21767, top 21766) face obiectul TP 22461/_ aparținând reclamantelor
V. M., G. G., D. M., A. Ana, I. S. ; respectiv terenul în suprafață de 499 mp. din imobilul cu nr. topo 21763 aparținând reclamantei F.
M. să fie trecut în categoria "parcele construibile"; față de categoria "arabil";.
A fost obligat pârâtul P. M. C. -N. să emită autorizație de desființare pentru garajele ridicate pe calea de acces la parcelele reclamantelor.
Au fost obligați pârâții la 1240 lei cheltuieli de judecată. Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de_, reclamantele V. M., G. G., D. M., A. ANA, I. S., F. M.
în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL C. -N., M. C. N. și P.
C. -N. au solicitat obligarea pârâtului C. Local al M. C. -
să emită o hotărâre prin care parcelele de 1200 mp. din tarlaua 142, parcela 2176/1 (nr. top. 21767, top 21766) face obiectul TP 22461/_ aparținând reclamantelor, respectiv terenul în suprafață de 499 mp din imobilul cu nr. top 21763 aparținând reclamantei F. M. să fie trecut la categoria
"parcele construibile"; față de categoria "arabil"; în care sunt menționate în prezent, obligarea pârâtului P. M. C. -N. să emită autorizație de desființare a garajelor ridicate pe calea de acces la parcelele reclamantelor, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt beneficiarele a două titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafețele de 1200 mp respectiv 499 mp. Aceste amplasamente se află în imediata vecinătate, având practic aceeași situație juridică.
Cele două amplasamente au fost oferite în schimbul vechilor terenuri la care erau îndreptățite reclamantele A. Ana, I. S., D. M., V. M., G.
G. în baza unei sentințe civile definitive si irevocabile, iar reclamanta F.
M. ulterior promovării unei acțiuni similare pe rolul Judecătoriei C. -N. .
La data la care au acceptat acest schimb de terenuri municipiul C. -N. nu a eliberat titluri de proprietate pe vechile amplasamente întrucât pe acestea se urmărea edificarea unui parking care să deservească întreaga zonă.
Menționează reclamantele că acest accept a fost unul condiționat de trecerea celor două parcele în categoria de folosință "parcele construibile";, pe de o parte, iar pe de altă parte, în realizarea accesului la acestea prin desființarea unor garaje în structura demontabilă care blocau trecerea.
Procesele-verbale în care erau consemnate obligațiile Primăriei M. C.
-N. si acceptul reclamantelor datează din data de_ .
Deși reclamantele au formulat nenumărate cereri pentru îndeplinirea obligațiilor asumate, primăria nu a răspuns acestor cereri.
Pârâții C. local al municipiului C. -N., M. C. -N. si P.
M. C. -N. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii reclamantelor, motivat de faptul că au făcut demersurile necesare privind îndeplinirea obligațiilor asumate, prin actualizarea noului PUG al municipiului
C. N., prin care o dată cu adoptarea lui, va fi modificată încadrarea funcțională a zonei, care să permită realizarea construcțiilor pe parcelele atribuite reclamanților.
A mai reținut tribunalul că prin procesele verbale încheiate la_ între Primăria municipiului C. N. prin viceprimar Laszlo A., secretar Aurora Țărmure ș.a. și reclamante (f.19-21), revendicatoare în dosarul 84614/304/_ înregistrat în baza legii 247/2005, și respectiv CF 4925 C. s-a ajuns la o înțelegere prin care reclamantele au fost de acord cu amplasamentul atribuit în compensare de către Comisia Municipală de fond funciar în suprafață de 499 mp/1200 mp din imobilul teren identificat sub nr. topo 21763/21767 și 21766
care este echivalent valoric cu vechiul amplasament posibil de restituit în natură în suprafață de 499 mp din număr topo 21770/ 21863 înscris în CF 17771/4925.
Primăria M. C. N. s-a obligat să facă demersurile necesare ca amplasamentul restituit să devină zonă construibilă, iar accesul la parcelă să fie realizat prin desființarea garajelor.
Terenul atribuit în compensare, arată părțile, nu face obiectul vreunei revendicări în temeiul legilor fondului funciar, iar în cazul în care acesta va fi revendicat ca urmare a unor legi speciale sau în temeiul dreptului comun, Primăria municipiului C. N. s-a obligat să depună toate diligențele pentru conservarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor.
S-a ajuns la această înțelegere în schimbul renunțării la judecată de către reclamante la acțiunea care face obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei C. N. .
Dreptul de proprietate al reclamantelor asupra acestui teren nu este contestat de intimată, așa încât nu vom insista asupra acestui aspect.
În raport de obligațiile asumate prin procesul verbal sus menționat, instanța, în temeiul art. 1, 8 din Legea 554/2004 va considera fondată acțiunea reclamantei în condițiile în care intimata în mod clar și-a asumat obligația de a trece cele două parcele în categoria de folosință parcele construibile";, iar pe de altă parte, în realizarea accesului la acestea, și-a asumat obligația de desființare a unor garaje în structura demontabilă, care blochează trecerea.
Modalitatea concretă de realizare a acestor obligații este problema instituției pârâte, prin intermediul serviciilor din subordine, motiv pentru care a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., au fost obligați pârâții la 1240 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții P. municipiului C.
-N., M. C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. .
Prin recursul declarat, pârâtul P. municipiului C. -N. a solicitat admiterea prezentului recurs si modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului recurentul a criticat hotărârea instanței de fond, având in vedere faptul ca, in ceea ce privește primul petit al acțiunii, așa cum acesta a fost formulat, instituția nu s-a obligat la modificarea categoriei de folosința a terenului din arabil in parcela construibila. Schimbarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil se face numai la cererea proprietarului terenului printr-o cerere adresata Direcției Agricole care, in urma acestei cereri emite o decizie de scoatere a terenului din circuitul agricol. Aceste demersuri nu le poate face decât proprietarul terenului si nicidecum C. Local al municipiului C. -N. . Astfel C. Local nu poate emite o hotărâre de consiliul prin care sa modifice categoria de folosința a terenului, deoarece nu intra in atribuțiile sale acest demers, fiind prevăzuta o alta procedura legala.
Trebuie făcuta distincție intre zona construibila si schimbarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil.
In măsura in care primul petit al acțiunii este acela de a respecta obligația asumata prin procesul verbal încheiat in data de_, instituția pârâtă prin acel proces verbal s-a obligat la a reglementa urbanistic zona, in sensul de a schimba încadrarea funcționala a parcelelor atribuite prin TP către reclamanți, din UTR=V7 (zona verde) într-o UTR care sa permită construirea de locuințe unifamiliare.
In ceea ce privește obligația la care s-a angajat recurentul, se învederează instanței faptul ca s-au făcut demersurile necesare privind îndeplinirea acesteia,
prin actualizarea noului PUG al M. C. -N., prin care odată cu adoptarea lui, va fi modificata încadrarea funcționala a zonei, care sa permită realizarea construcțiilor pe parcelele atribuite reclamanților.
In ceea ce privește cel de-al doilea petit al acțiunii civile, se învederează că având in vedere ca zona pe care sunt amplasate garajele, constituie domeniul public al municipiului C. -N., iar in conformitate cu prevederile art. 33, alin 1, din Legea nr. 50/1991, modificata, "...construcțiile, lucrările si amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor si comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativa de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se afla construcția, fara emiterea unei autorizații de desființare, fara sesizarea instanțelor judecătorești si pe cheltuiala contravenientului."
In aceste condiții solicitarea reclamanților privind obligarea P. ui M.
C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru desființarea garajelor este neîntemeiata, întrucât prevederile legale in vigoare nu prevăd eliberarea autorizației de construire pentru desființarea garajelor.
In ceea ce privește obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, recurentul înțelege să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Prin recursul declarat, pârâții M. C. -N. și C. Local al municipiului C. -N. au solicitat admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului s-a criticat hotărârea instanței de fond, având in vedere faptul ca, in ceea ce privește primul petit al acțiunii, așa cum acesta a fost formulat, instituția pârâtă nu s-a obligat la modificarea categoriei de folosința a terenului din arabil in parcela construibila. Schimbarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil se face numai Ia cererea proprietarului terenului printr-0 cerere adresata Direcției Agricole care, in urma acestei cereri emite o decizie de scoatere a terenului din circuitul agricol. Aceste demersuri nu le poate face decât proprietarul terenului si nicidecum C. Local al municipiului C. -N. . Astfel C. Local nu poate emite o hotărâre de consiliul prin care sa modifice categoria de folosința a terenului, deoarece nu intra in atribuțiile sale acest demers, fiind prevăzuta o alta procedura legala.
Trebuie făcuta distincție intre zona construibila si schimbarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil.
In măsura in care primul petit al acțiunii este acela de a ne respecta obligația asumată prin procesul verbal încheiat in data de_, instituția
pârâtă prin acel proces verbal s-a obligat la a reglementa urbanistic zona, in sensul de a schimba încadrarea funcționala a parcelelor atribuite prin TP către reclamanți, din UTR=V7( zona verde) intr-o UTR care sa permită construirea de locuințe unifamiliare.
In ceea ce privește obligația la care s-a angajat pârâta, se învederează instanței faptul ca aceasta a făcut demersurile necesare privind îndeplinirea acesteia, prin actualizarea noului PUG al M. C. -N., prin care odată cu adoptarea Iui, va fi modificata încadrarea funcționala a zonei, care sa permită realizarea construcțiilor pe parcelele atribuite reclamanților.
In ceea ce privește cel de-al doilea petit al acțiunii civile, având in vedere ca zona pe care sunt amplasate garajele, constituie domeniul public al municipiului
C. -N., iar in conformitate cu prevederile art. 33, alin 1, din Legea nr. 50/1991, modificata, "...construcțiile, lucrările si amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor si comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativa de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se afla construcția, fara emiterea unei autorizații de desființare, fara sesizarea instanțelor judecătorești si pe cheltuiala contravenientului."
In aceste condiții solicitarea reclamanților privind obligarea P. ui M.
C. -N. la eliberarea autorizației de construire pentru desființarea garajelor este neîntemeiata, întrucât prevederile legale in vigoare nu prevăd eliberarea autorizației de construire pentru desființarea garajelor.
In ceea ce privește obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata, sunt invocate dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
In sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Prin întâmpinarea formulată, intimatele reclamante V. M., G. G.
, D. Marja, A. Ana, I. S., F. M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata constând in onorariu avocațial, motivat pe următoarele considerente:
Prin sentința civila nr. 3223/2013, pronunțata de Tribunalul Cluj, Secția mixta de contencios administrativ si fiscal, conflicte de munca si asigurări sociale, in dosarul cu numărul cu numărul de mai sus, C. Local al M.
-N. a fost obligat sa emită o hotărâre prin care parcelele de 1200 mp din tarlaua 142, parcela 2176/1 (nr. top. 21767 si 21766) ce fac obiectul TP nr. 22461/_ aparținând reclamantelor V. M., G. G., D. M., A. Ana, I. S. si respectiv terenul in suprafața de 499 mp din imobilul cu nr. top.
21763 aparținând reclamantei F. M., sa fie trecute in categoria, "parcele construibile" fata de categoria "arabil".
Prin aceeași hotărâre recurentul a fost obligat sa emită o autorizație de desființare pentru garajele ridicate pe calea de acces la parcelele reclamantelor si a fost obligat sa achite intimatelor reclamante cheltuieli de judecata.
Prin recursul formulat, P. M. C. -N. arata, ca prim motiv de recurs, ca nu s-a obligat la modificarea categoriei de folosința a terenului din arabil in parcela construibila. Schimbarea categoriei de folosința a terenului, susține recurentul, se poate face numai printr-o cerere întocmita de proprietarul terenului adresata Direcției Agricole, iar in baza acestei cereri se emite o decizie de scoatere a terenului din circuitul agricol.
Prin același recurs recurentul susține ca in procesul verbal încheiat la data de_ instituția s-a obligat a reglementa urbanistic zona in sensul de a schimba încadrarea funcționala a terenurilor atribuite intimatelor prin TP, din zona verde, intr-o zona care sa permită construirea de locuințe uni-familiale.
Se arata de asemenea ca s-au făcut de către recurent demersuri necesare pentru îndeplinirea acestor obligații prin actualizarea noului PUG, care odată cu adoptarea lui va fi modificata încadrarea funcționala a zonei care sa permită realizarea construcțiilor pe parcele atribuite intimatelor.
Cu privire la obligarea recurentului la emiterea unei autorizații de desființare pentru garajele ridicate pe calea de acces la parcelele intimatelor, recurentul arata, in cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, ca potrivit art. 33 alin. i din Legea 50/1991, modificata, o asemenea autorizație de desființare a garajelor nu este necesara, astfel ca in mod eronat P. M. C. -N. a fost obligat la emiterea unei autorizații de desființare.
Al treilea motiv de recurs se refera la cheltuielile de judecata la care parații au fost obligați susținând ca acestea urmează a fi recuperate numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real făcute si in limita unui cuantum rezonabil, așa cum rezulta din jurisprudența CEDO.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs:
La data de_ intre Primăria M. C. -N. si subsemnatele reclamante s-a încheiat un proces verbal prin care s-a consemnat ca părțile semnatare ale acestuia au ajuns la o înțelegere in sensul ca intimatele au fost de acord cu amplasamentul atribuit in compensare de către Comisia Municipala de fond funciar in suprafața de 499/1200 mp din imobilul teren cu număr top. 21763/21767 si 21766 echivalent valoric cu vechiul amplasament posibil de restituit in natura in suprafața de 499 mp din nr. top. 21770/21863 înscris in CF 17771/4925.
Prin același proces verbal Primăria M. C. -N., s-a obligat sa întreprindă toate demersurile necesare ca amplasamentul restituit sa devină zona construibila iar accesul la parcela sa fie realizat prin desființarea garajelor.
La aceasta înțelegere s-a ajuns in schimbul renunțării la judecata a intimatelor privind acțiunea ce făcea obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. .
In raport de obligațiile asumate in acest proces verbal, in mod corect instanța fondului o obligat paratul C. Local al M. C. -N., sa emită o hotărârea prin care parcelele de mai sus sa fie trecute din categoria "arabil" in categoria "parcele construibile". Intimatele se referă in special la acea parte din procesul verbal in care se arata ca "Primăria Cluj-Napoca se obliga sa facă demersurile necesare ca amplasamentul restituit sa devină zona construibila, iar accesul la parcela sa fie realizat prin desființarea garajelor". In motivele de recurs se arata ca pentru realizarea acestui deziderat este necesara o cerere din partea
proprietarului terenului adresata Direcției Agricole. Oare sa nu fi știut recurentul in urma cu doi ani respectiv la data de_ faptul ca era necesara o asemenea cerere? Sau ce înțelegea Primăria M. C. -N. prin noțiunea de "demersuri necesare"? Poate in concepția recurentului aceasta expresie este echivalenta cu pasivitatea. Aceasta deoarece intimatele au formulat nenumărate cereri Primăriei pentru îndeplinirea obligațiilor asumate dar aceasta nu le-a răspuns.
De asemenea recurentul susține ca s-au făcut demersuri pentru actualizarea noului PUG, iar după adoptarea acestuia își va putea îndeplini obligațiile asumate. Aceasta ar însemna ca intimatele să aștepte ani in sir pana când noul PUG va fi actualizat. Rezulta deci ca obligația asumata de către recurent a fost făcuta doar pentru a se ajunge la renunțarea la judecata in dosarul_, aflat pe rolul Judecătoriei C. -N., fiind pur formala.
Cu privire la ce de-al doilea motiv de recurs:
Aceeași susținere pur formala se refera si la afirmația recurentului din procesul-verbal in sensul ca va depune demersurile necesare pentru a se permite accesul la parcela in litigiu prin desființarea garajelor, având in vedere ca, in motivarea recursului, acesta arata ca, potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 50/1991 modificata, o asemenea autorizație de desființare nu este necesara. Oare la ce acțiuni s-a referit atunci recurentul când a întocmit si a semnat procesul-verbal, in partea privitoare la demersurile necesare pentru eliberarea caii de acces prin desființarea garajelor? Evident ca si acest motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la cel de-al treilea motiv de recurs, legal de plata cheltuielilor de judecata, arătam ca si acesta este nefondat, in condițiile in care suma de 1240 lei achitata cu titlu de onorariu avocațial este justa raportat la numărul de ore prestate de către mandatarul intimatelor cu privire la acest dosar, numărul de termene la care s-a prezentat si scriptele depuse la dosar.
Tocmai decizia Curții Constituționale nr. 492/0_, publicata in M.Of. 583/_ invocata de către recurent arata ca onorariul avocațial trebuie raportat la amplitudinea si complexitatea activității depuse, in cazul de fata onorariul in suma de 1240 lei fiind stabilit la limita inferioara a onorariilor percepute de regula pentru asemenea dosare cu grad mare de aptitudine si complexitate, fiind in mod evident respectata proporționalitatea invocata in aceasta decizie a CCR.
Analizând recursurile declarate, Curtea reține următoarele:
Prin procesele verbale încheiate la_ între Primăria municipiului C. -
N. și reclamante, care aveau calitatea de revendicatoare în dosarul_ înregistrat în baza Legii nr. 247/2005, s-a ajuns la o înțelegere prin care reclamantele au fost de acord cu amplasamentul atribuit în compensare de către Comisia Municipală de fond funciar în suprafață de 499 mp/1200 mp din imobilul teren identificat sub nr. topo 21763/21767 și 21766 echivalent valoric cu vechiul amplasament posibil de restituit în natură în suprafață de 499 mp din număr topo 21770/ 21863 înscris în CF 17771/4925.
Totodată, Primăria M. C. -N. s-a obligat să facă demersurile necesare ca amplasamentul restituit să devină zonă construibilă, iar accesul la parcelă să fie realizat prin desființarea garajelor.
Înțelegerea a fost realizată în schimbul renunțării la judecată de către reclamante în acțiunea care făcea obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. .
Tribunalul a reținut ca unic temei pentru admiterea acțiunii existența obligațiilor asumate prin procesul verbal sus menționat și a considerat fondată acțiunea reclamantei, reținând și că modalitatea concretă de realizare a acestor obligații este problema instituției pârâte, prin intermediul serviciilor din subordine, motiv pentru care a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Chestiunea modalității concrete de realizare a obligațiilor asumate contractual trebuie însă să țină cont de specificul activității de urbanism și de regimul juridic al acestuia. Modificarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil se face numai Ia cererea proprietarului terenului printr-o cerere adresata Direcției Agricole care, in urma acestei cereri emite o decizie de scoatere a terenului din circuitul agricol, C. local neputând efectua acte care nu îi sunt în competența administrativă și nu poate emite o hotărâre de consiliu prin care sa modifice categoria de folosința a terenului, deoarece nu intra in atribuțiile sale acest demers, fiind prevăzuta o alta procedura legala.
Pe de altă parte, regimul juridic din punct de vedere construibil al unei parcele și schimbarea categoriei de folosința a terenului din arabil in teren construibil sunt chestiuni distincte. Prin procesul verbal încheiat in data de _
, administrația s-a obligat la a reglementa urbanistic zona, in sensul de a schimba încadrarea funcționala a parcelelor atribuite prin TP către reclamanți, din UTR=V7 (zona verde) intr-o UTR care sa permită construirea de locuințe unifamiliare, însă acest fapt se poate realiza numai prin actualizarea PUG-ului M.
C. -N., care însă nu a fost adoptat încă.
Cu privire la restul obligațiilor din procesul verbal din_, tribunalul a reținut corect necesitatea respectării obligațiilor asumate în schimbul renunțării la judecată a reclamantelor din dosarul nr._ .
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursurile formulate de pârâții M. C. -N. și P. M. C.
-N., să admită recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va înlătura obligațiile C. Local al municipiului C. -N. să emită o hotărâre prin care parcelele de 1200 mp, din tarlaua 142, parcela 2176/1 (nr. topo 2176/1, topo 21766) face obiectul TP nr. 22461/_ aparținând reclamanților V. M., G. G., D. M. ,
A. ANA, I. S., respectiv terenul în suprafață de 499 mp din imobilul cu nr. topo 21763 aparținând reclamantei F. M., prin care acestea să fie trecute în categoria parcele construibile față de categoria arabil, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul art. 274 Cod procedura civilă, va obliga pârâtul P. M.
C. -N. și M. C. -N. să plătească reclamanților suma de 620 lei cheltuieli de judecată la fond și va obliga recurenții M. C. -N. și P. M.
C. -N. să plătească intimaților reclamanți suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reduse conform criteriilor prevăzute la alin. 3 al art. 274 C. pr. civ., respectiv munca îndeplinită de avocat, generată de o complexitate redusă a cauzei în recurs și de soluționarea rapidă a acestuia, și valoarea obiectului litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N. împotriva sentinței civile nr.3223 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C. pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligațiile C. Local al municipiului C. -N. să emită o hotărâre prin care parcelele de 1200 mp, din tarlaua 142, parcela 2176/1 (nr. topo 2176/1, topo 21766) face obiectul TP nr. 22461/_ aparținând reclamanților V. M., G. G., D. M. ,
A. ANA, I. S., respectiv terenul în suprafață de 499 mp din imobilul cu nr. topo 21763 aparținând reclamantei F. M., să fie trecut în categoria parcele construibile față de categoria arabil.
Obligă pârâtul P. M. C. -N. și M. C. -N. să plătească reclamanților suma de 620 lei cheltuieli de judecată la fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursurile formulate de pârâții M. C. -N. și P. M.
C. -N. .
Obligă recurenții M. C. -N. și P. M. C. -N. să plătească intimaților reclamanți suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțial în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. R. V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 3 ex./_
Jud.fond: A.M.B.
