Decizia civilă nr. 4107/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4107/2013
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP
Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta SS prin mandatar MUNTEAN MIHAI L. împotriva sentinței civile nr. 355 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul_ în contradictoriu cu intimata C. C. PENTRU S. D., având ca obiect obligare emitere act administrativ .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Renner T. Marika în reprezentarea intereselor recurentei, cu împuternicire avocațială aflată la fila 13 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
La data de_ se înregistrează din partea intimatei-întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.Un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.3 pct.3 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate pentru toate argumentele expuse pe larg în scris.
La solicitarea instanței revine și arată că solicită, admiterea recursului, casarea sentinței, cu rejudecarea pe fond a acțiunii precizate. În susținere se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile OUG nr.4/2012 întrucât acțiunea a fost înregistrată cu două zile înainte de publicarea în Monitorul Oficial a actului normativ. Deci prevederile OUG nr.4/2013 nu se aplică speței de față. Se mai arată că pentru respectarea principiului neretroactivității legii, dispozițiile OUG nr.4/2013 se aplică doar pentru viitor, ele nu retroactivează. Se mai arată că există deja o Decizie a ÎCCJ pronunțată în dosarul nr._ prin care a fost respinsă excepția de prematuritate.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A ,
Prin sentința civilă nr. 355 din_ pronunțată de Curtea de Apel
C. în dosarul_ a fost admisă excepția prematurității.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SS prin mandatar Muntean Mihai L., cu domiciliul procesual ales în C. -N., B- dul N. Titulescu, nr.32, ap.47, jud.C. în contradictoriu cu pârâta C.
PENTRU S. D. cu sediul în B., C. F., nr.202, sector 1, ca prematur formulată.
În considerente se reține că prin acțiunea în contencios administrativ formulată la_ de reclamanta SS prin mandatar MUNTEAN MIHAI L. în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. s-a solicitat ca după îndeplinirea procedurii de citare și administrarea probatoriului să se admită prezenta și, drept consecință, prin hotârarea ce se va pronunța sa se dispună obligarea pârâtei la:
la trimiterea dosarelor nr. 48315/CC și 48316/CC la un evaluator acreditat de către C.C.S.D. în vederea întocmirii unui raport de evaluare potrivit art 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
la soluționarea dosarelor nr. 48315/CC și 48316/CC pentru care s- au emis Dispozițiile nr. 8627/_ și 6901/_ de către Primăria Municipiului Sibiu prin emiterea Titlului de Despăgubire în cuantumul stabilit de catre evaluatorul acredidat C.C.S.D, conform procedurii speciale instituite prin Legea nr. 247/2005. titlul VII. în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, si ale a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, Primăria Municipiului Sibiu a emis Dispozițiile nr. nr. 8627/_ și 6901/_ propunând acordarea de despăgubiri pentru imobilele nerestituibile în natură.
Urmare a acestui fapt, pârâta avea obligația să soluționeze dosarele de despăgubire înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea
sub nr. 48315/CC și 48316/CC încă din anu12010.
Reclamanta a comunicat pârâtei mai multe solicitări de soluționare a dosarelor pentru că dosarele sunt absolut complete din punct de vedere al documentației. La data de_ a fost inregistrată la secretariatul pârâtei sub nr.22958 o cerere prin care def. S. M. Tudorel solicta soluționarea dosarului în regim de prioritate având în vedere vârsta înaintată și starea precară a sănătății lui. La această cerere nu a primit răspuns. Observând pasivitatea pârâtei, reclamanta SS a depus și ea o cerere de urgentare a dosarului pe motive medicale la care a primit un răspuns doar în luna decembrie 2011 prin care i-a fost adus la cunoștință faptul că dosarul va fi analizat în vederea înaintării lui către un evaluator în vederea efectuării evaluării însă fără a preciza un termen în acest sens. Concluzia evidentă este aceea că dosarul este în "fază de analizare" ceea ce înseamnă că dosarul nu se soluționează.
Onorată instanță, nesoluționarea dosarului după atâta timp reprezintă o tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) si cu cele ale art. 1 alin.l din Protocolul aditional nr. 1 al CEDO, sens în care acestea din urmă trebuie aplicate cu prioritate.
Obiectul prezentului litigiu consta in obligarea paratei C.C.S.D de a emite decizia cuprinzând titlul de despăgubire reglementat de titlul VII al Legii 247/2005 si a de îndeplini operațiunile administrative prealabile si necesare emiterii titlului de despăgubire si care nu au fost îndeplinite pana
in prezent din procedura administrativa reglementata de cap.V din titlul VII al Legii 247/2005 respectiv procedura de evaluare .
In speța, în 2010 reclamanta s-a adresat paratei cu o cerere în sensul de a i se soluționa dosarele de despăgubire nr. 48315/CC și 48316/CC de despăgubire prin îndeplinirea operațiunilor administrative sus indicate si emiterea titlului de despăgubire
In răspunsul adresat de către parata nu se neaga îndreptățirea reclamantei la emiterea titlului de despăgubire si se exprima voința de a soluționa cererea fără insa a se putea preciza termenul in care aceasta cerere urmează a fi soluționata.
Ca atare în speță nu se poate vorbi de un refuz al paratei de a soluționa cererea de emitere a titlului de despagubire ci de o nesolutionare a acestei cereri in termenul legal.
Pana la introducerea actiunii parata nu a solutionat aceasta cerere respectiv nu a indeplinit operatiunile administrative sus mentionate si nici nu a emis titlul de despagubire.
In aceasta materie instanța a apreciat cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despagubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizeaza într-un termen rezonabil. În privinta acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozitiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru solutionarea cererii. Din aceasta solutie de principiu rezulta ca in indeplinirea obligatiilor prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata beneficiaza de un termen pentru indeplinirea acestor obligatii.
Rezulta asadar ca in speta se poate vorbi de nesolutionarea unei cereri doar daca indeplinirea operatiunilor administrative si emiterea titlului de despagubire nu se realizeza intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciaza de la caz la caz la momentul solutionarii actiunii. Totodata fiind vorba de o situatie continua in timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se solutioneaza respectiv se apreciaza in raport cu legislatia in vigoare la data solutionarii de catre instanta a actiunii
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speta pe langa prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform caruia la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speta chiar daca s-ar putea retine ca la data pronuntarii solutiei de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei la emiterea acestui titlu si la indeplinirea operatiunilor administrative nu a devenit exigibila intrucit termenul de indeplinire a obligatiilor prevazute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa legiuitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmareste implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si altii impotriva Romaniei.
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevazute de Legea 247/2005 cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste 99% iar plata in numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens .In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri
.Pentru plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4/2012.
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata in cauza pilot M. Athanasiu impotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu atat in privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa ,sigura si posibil a fi platita .Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmeaza a fi adoptat un act normativ in acest sens .Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile ,persoane aflate in aceeasi situatie ,asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata . Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta a apreciat ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii cu stabilirea indeplinirii obligatiei peste 6 luni intrucit asa cum s-a aratat mai sus intentia legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata in OUG 4/2012.Totodata prin instituirea acestui termen de 6 luni obligatiile prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 in toate ipotezele si implict dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare. Or atat sub imperiul vechiului cod civil, cât si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un
termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv executarea obligatiei corelative acestui drept inainte de implinirea termenului .Singura posibilitate legala pentru a obtine admiterea unei actiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o actiune preventiva asa cum ea este reglementata de art. 110 C.pr.civ dar in speta ipotezele de exceptie ale acestui text de lege nu sunt indeplinite raportat la ratiunile adoptarii OUG 4/2012 mai sus expuse si la imprejurarea ca in speta admiterea actiunii nu este necesara pentru a preintimpina o paguba iminenta pe care reclamantul ar incerca-o daca ar asptepta implinirea termenului intrucit el indiferent de momentul efectiv al platii va obtine despagubirea stabilita de lege, suspendarea urmarind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despagubiri legale.
Având in vedere aceste considerente in temeiul titlului VII al Legii 247/2005 ,OUG 4/2012 ,art. 8,18 din Legea 554/2004 Curtea a reținut incidenta in speta a OUG 4/2012 și a respins actiunea ca prematura.
Împotriva sentinței a formulat recurs SS
prin mandatar Muntean Mihai solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței în sensul admiterii acțiunii principale.
În motivarea recursului se arată că, referitor la fondul cauzei, acesta nu a fost pus în discuție, instanța de fond a respins acțiunea deoarece cererea recurentei este prematură.
Instanța a justificat prematuritatea cererii cu argumente care țin de nota de fundamentare și de expunerea de motive a OUG nr. 4/2012 și de faptul că Fondul Preoprietatea s-a epuizat în proporție de 99% motiv pentru care plata în numerar a fost sistată timp de doi ani potrivit prevederilor OUG 62/2010. Referitor la prevederile acestei ordonațe de urgență, instanța amintește de preactica judiciară care a statuat cu caracter de principiu că emiterea titlurilor de plată apare ca prematură până la expirarea termenului de doi ani, astfel "pentru identitate de rațiune acestă soluție poate fi aplicată și în spețe de genul celei de față pentru emiteterea titlului de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012".
Argumentarea instanței ar fi corectă în cazul în care ne-am afla în situația în care prevederile OUG 4/2012 i-ar fi aplicabile, însă în speța de față apreciază nu se poate spune că sunt incidente prevederile OUG 4/2012. Susține acest lucru raportat la data înregistrării acținii pe rolul Curții de Apel C. si la prevederile codului civil. Prin urmare, având în vedere faptul că actiunea a fost înregistrată la Curtea de Apel C. la data de_ iar OUG 4/2012 a fost publicat în Monitorul Oficial în data de_, prevederile ei nu îi sunt aplicabile. Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art.6 alin 1 Cod civ. "Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă" și art 10 Cod civil care interzice analogia și prevede că" Legile care derogă de la o dispoziție generală care restrâng exercițiul unor drepturi civile .... se aplică numai în cazurile expres și
limitativ prevăzute de lege", astfel că în condițiile în care OUG 4/2012 nu conține dispoziții exprese referitoare la retroactivarea ei prevederile ei nu îi sunt aplicabile recurentei.
Raportat la argumentarea de mai sus vizând aplicabilitatea OUG 4/2012, consideră că invocarea excepției prematurității este greșită și forțată pentru acțiunile promovate înainte de 15 martie 2012. Potrivit literaturii juridice, a doctrinei si a principiilor de drept prematuritatea unei actiuni se raportează la momentul introducerii ei. Luând ca exemplu speța de față momentul introducerii actiunii a fost_ moment în care OUG 4/2012 nu era în vigoare, abia în data de_ a fost publicat în Monitorul Oficial.
Potrivit art 78 din Constituție care se referă la intrarea în vigoare a legii se reglementează că "legea se publică în Monitorul Oficial al României și intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei".
În consecință, susținând în continuare părerea conform căreia incidența OUG 4/2012 face ca acțiunile (înregistrate chiar și înaintea intrării în vigoare a ordoanței de urgență) să fie prematur introduse sau ar duce la suspendarea litigiilor, s-ar încălca și principiul liberului acces la justitie în condițiile în care un act normativ care reglementează punerea în executare a hotărârilor ar împiedica însăși promovarea litigiului.
Cu titlu de jurisprudență menționează decizia Înaltei Curți de C. și Justiție prin care pronunțat o hotărâre de respingere a recursului formulat de către C. C. pentru S. D. respingând totodată și excepția prematurității acțiunii în dosarul nr._ .
Luând în considerare aceste prevederi ale Codului civil instanța de fond ar fi trebuit să soluționeze acțiunea civilă pe baza legislației care era în vigoare la momentul formulării și înregistrării cererii la Curtea de Apel C. și nu să se pronunțe pe temeiul unei legislații care a intrat în vigoare pe parcursul judecării cererii sale.
Prin urmare, este evident faptul că instanța a aplicat în mod gresit prevederile OUG 4/2012 și a pronunțat soluția de respingere a acțiunii întemeiate pe aplicarea acestei ordonanțe de urgență în mod eronat.
Intimatul prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului cu motivarea că atât timp cât procedura administrativă de emitere a titlurilor de plată este suspendată, demersul inițiat de reclamantă este prematur.
Examinând recursul, instanța reține următoarele
:
Recursul a fost înregistrat inițial pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție și a fost trimis apoi pe cale administrativă înspre competentă soluționare Curții de Apel C. în conformitate cu dispozițiile Legii 2/2013 având ca obiect de reglementate și degrevarea Î.C.C.J. Prin sentința recurată judecătorul fondului a surprins în mod întemeiat impedimentele de ordin legislativ care împiedică admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată cu consecința emiterii deciziilor privind titlurile de despăgubire.
Astfel, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.117/2012: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. (2) În perioada prevăzută la alin.1, personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite";.
În privința acestor dispoziții, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură care reglementează și demersul
reclamanților inițiat pe dispozițiile Legii 10/2001, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 din C.proc.civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare. Mai mult, în cazul concret analizat, cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul instanței la data de_, după intrarea în vigoare a
O.U.G. 4/2012 în luna mai a anului 2012.
În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr.723/2012, nr.760/2012 și nr.802/2012) între altele, următoarele argumente pe care instanța de recurs și le însușește:
Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.
De altfel, faptul că până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul
A.N.R.P. întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența OUG nr.4/2012. Soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea
titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată;
Măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective;
Faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticată, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare prin raportare la resursele bugetare.
O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.
Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.
În consecință, pentru toate aceste argumente, la momentul soluționării acestui recurs nu există nici un temei legal în baza căruia mai poate fi emis un titlu de despăgubire care să corespundă solicitărilor reclamantului. Mai mult, nu este previzibil dacă noul cadru legislativ care va fi adoptat în domeniul proprietății începând cu luna mai 2013 și care va reglementa și situația juridică a reclamantului recurent va mai cuprinde o procedură care să implice emiterea unui astfel de titlu de despăgubire.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de SS prin mandatar MUNTEAN MIHAI L. împotriva sentinței civile nr.355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de SS prin mandatar MUNTEAN MIHAI L. împotriva sentinței civile nr.355 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||||
C. | I. DP | A. | I. | A. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: M. H.
