Sentința civilă nr. 95/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 95/2013
Ședința publică de la 01 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. | -A. | N. |
Grefier A. | B. |
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții T. T. și T. F. S. în contradictoriu cu pârât S. ROMÂN PRIN A. N. PENTRU R. P., având ca obiect obligare emitere act administrativ titlu de despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25 ianuarie 2013 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 10 alin 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C.pr.civ.
Curtea pune în discuție excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată prin întâmpinare și reține cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.
C U R T E A :
Prin acțiunea în contencios administrativ, înregistrată la data de _
, reclamanții T. T. și T. F. S., în contradictoriu cu pârâta A. N. PENTRU R. P., au solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată în baza deciziei nr. 10.025/_ emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, după data de_, dată la care a expirat termenul de suspendare instituit de art. unic al O.U.G. nr. 4/2012 și să efectueze plata sumei de 87.110,457 lei, după data de_, cu cheltuieli de
judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au înregistrat dosarul de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001 la A. N. pentru R. P.
, dosarul ce conține Dispozitia Primariei Municipiului Dragasani, jud. Va1cea nr. 892/151/_, fiind înregistrat la nr. 42565/CC/_, iar de la emiterea dispoziției arătate, au depus nenumărate diligențe către A. N. pentru R. P., respectiv - CCSD, ulterior, fiindu-le emisă în data de_ Decizia nr. 10.025, reprezentând titlu de despăgubire, iar i din anul 2011 si până în prezent au așteptat emiterea titlului de plata în baza căruia A.
N. pentru R. P. sa efectueze plata sumei prevăzute în Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care consideră că li s-a adus atingere unor drepturi și interese legitime.
În argumentarea poziției lor, reclamații au apreciat că dificultățile de ordin tehnic-administrativ sau de punere în aplicare a legilor de restituire a
proprietățilorabuziv preluate de S. Român, nu pot fi reproșate reclamanților ci S. ui, asupra acestuia persistând o culpă obiectiv constatată de Curtea Europeană de la Strassbourg, iar la momentul actual, singura posibilitate a reclamanților de a-și exercita concret și efectiv dreptul de proprietate rămâne doar aceea de a obține o hotărâre judecătorească prin care pârâta să acorde prioritate drepturilor recunoscute de Convenție, eliminându-se de la aplicare orice dispoziție din dreptul intern care produce efecte contrare CEDO.
Chiar dacă autoritatea administrativa în cauza - Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, a fost abilitata prin H.G. nr. 1095/2005, emisa pentru aplicarea Titlul VII al Legii nr. 247/2005, sa stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în exercitarea acestei prerogative autoritatea administrativa nu poate beneficia de o marja de apreciere discretionară care să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetatenilor garantate de lege.
Soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea cererilor de elementul aleatoriu, fără acoperire legală, nu constituie o justificare pertinenta care sa conducă la neemiterea deciziei ce reprezintă titlul la despăgubiri.
Apoi, în considerarea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Conventia pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, autoritatea administrativa abilitata sa statueze si sa concretizeze dreptul subiectiv are obligația legala de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor si de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii, cu respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, în funcție de care se vor soluționa dosarele pentru despăgubiri, nu prezintă o garanție suficienta a modului cum se va proceda în concret analizarea uneia sau a alteia din cererile de opțiune cu privire la plata despăgubirilor care-i sunt transmise comisei.
În privința duratei procedurii, reclamanții au arătat că s-a consacrat și principiul conform căruia acest concept cuprinde și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii trebuie considerată în cauză că a fost inițiată încă în cursul anului 2001, prin emiterea notificării în temeiul Legii nr. 10/2001. Luând în considerare intervalul de timp scurs de atunci, precum și faptul că, în baza legislației interne, după 11 ani ar fi necesar să se aștepte o perioadă de timp imposibil de determinat pentru ca situația să fie remediată, aceasta nu poate constitui decât o ingerință care nu este nici legitimă și nici justificată în vreun fel de autoritatea implicată. De asemenea, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să respecte criteriul de proporționalitate, or după 4 ani si 5 luni de la recunoașterea dreptului printr-un act juridic irevocabil (dispoziția de primar) reclamanții trebuie sa suporte o sarcină excesivă si exorbitantă care nu poate fi justificată de autorități ca fiind echilibrată în raport cu vreun interes general.
În condițiile în care S. Român a adoptat o legislație care prevede restituirea proprietăților abuziv preluate, aceasta legislație generează un nou drept de proprietate în favoarea persoanelor care îndeplinesc condiția de restituire, drept protejat de art. 1 al Protocolului l(Kopecky contra Slovaciei). Dacă punerea în practică a principiului restituirii proprietății prezintă dificultăți de ordin legislativ sau administrativ aceasta nu poate avea decât
semnificația unei omisiuni a S. ui de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate protejat prin normele europene menționate (Păduraru contra României).
Reclamanții au un "interes patrimonial" suficient de bine stabilit în dreptul intern, cert, irevocabil și exigibil, cu privire la care considera că intra în sfera de aplicare a noțiunii de bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Prin urmare, nerestituirea imobilului pana în prezent, în lipsa acordării oricărei despăgubiri, constituie o ingerința în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor, iar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a sancționat încalcarea dreptului de proprietate în spete similare, stabilind ca neexecutarea unei decizii prin care este recunoscut un drept de proprietate, constituie o ingerința în sensul primei fraze, a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1.
Pentru aceste motive, reclamanții solicită admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat prev. Legii nr. 247/2005, art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 1 Protocolul 1 la CEDO și Legea 554/2004.
Pârâta, A. N. PENTRU R. P., a depus întâmpinare
în cauză prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată (f.19).
Referitor la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, pârâta a arătat că Legea nr.247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite. Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ menționat stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune și termenul de 15 de zile de la data disponibilităților financiare (în limita fondurilor alocate) după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, pârâta a invocat dispozițiile art. 141alin.4 din O.U.G. 81/2007, modificat prin Legea 142/2010, arătând totodată că, prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 62/2010 "pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonante de urgentă se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate În mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum si unele măsuri adiacente publicată în Monitorul Oficial, partea a I, nr. 653/_, cu modif.și complet. ulterioare, până la data de 15 mai 2013".
Prin instituirea acestui termen, obligațiile prev. de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în toate ipotezele și implicit dreptul afirmat de reclamanți, ca și condiție de exercitare a acțiunii civile, sunt afectate de un termen suspensiv în curs de realizare.
Or, atât sub imperiul vechiului cod civil cât și potrivit noului Cod civil, creditoru-titular al unui drept afirmat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului, respectiv executarea obligației corelative acestui drept, înainte de împlinirea termenului.
În acest context, pârâta a arătat că nu poate fi vorba despre un refuz din partea Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în ceea ce
privește emiterea titlului de plată, motiv pentru care consideră cererea de chemare în judecată ca fiind prematur formulată, deoarece creanța acestora nu este certă, lichidă și exigibilă.
Pe fond, față de solicitarea reclamanților, pârâta precizează că în cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlului VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completări le ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007 și a
H.G. 128/2008, în baza Deciziei Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 10.025/_ 1, reclamanții au formulat, în vederea valorificării titlului de despăgubire, cererea de opțiune înregistrată în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sub nr. 25.625/_, prin care au solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 87.110,45 lei.
Examinând acțiunea formulată prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, instanța constată următoarele
:
Prin decizia nr. 10.025/_ 1 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamanților T. T. și T. F. S. în cuantum de 87.110,45 lei, sumă reprezentând valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 42565/ANA C. /_ .
Reclamanții au solicitat în repetate rânduri realizarea plății efective a sumei stabilită (f.6-9), însă nici până în prezent suma stabilită nu a fost virată în contul reclamanților.
Așa cum s-a arătat anterior, în cauză a fost invocat excepția prematurității, în considerarea art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010, cu modificările prev. în O.U.G. nr. 4/2012.
Cu privire la excepția prematurității, Curtea reține următoarele:
In aceasta materie se apreciază cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil. În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit.g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii. Din aceasta soluție de principiu rezulta ca în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații.
Rezulta așadar ca în speța se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative si plata sumei indicată în titlul de despăgubire nu se realizează intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz, la momentul soluționării acțiunii. Totodată fiind vorba de o situație continua în timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv se apreciază în raport cu legislația în vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii .
Raportat la aceste considerente rezulta ca în speța pe lângă prevederile cuprinse în cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate în aceasta materie respectiv prevederile cuprinse în OUG 4/2012 conform căruia la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca în speța, chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției de față a trecut un termen rezonabil în care parata avea posibilitatea reala de a efectua plata, obligația paratei nu a devenit exigibila întrucât termenul de îndeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu încă 6 luni prin voința legiuitorului exprimata în actul normativ sus menționat, act normativ care urmărește implementarea hotărârii din cauza pilot M. Athanasiu si alții împotriva României .
Astfel așa cum rezultă din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despăgubire urmărește implementarea hotărârii sus menționate si a fost determinata si de imposibilitatea corelării momentului epuizării Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin această suspendare nu s-a urmărit așadar doar amânarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor, emiterea titlurilor de despăgubiri, plata sumelor stabilite ci prin aceasta suspendare s-a urmărit blocarea acestor operațiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislației în acest domeniu si pe de alta parte pentru găsirea resurselor financiare necesare plații acestor despăgubiri.
In ce privește găsirea resurselor financiare așa cum rezulta si din nota de fundamentare cât și din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevăzute de Legea 247/2005 cu modificările ulterioare pentru plata acestor despăgubiri nu mai exista în prezent. Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proporție de peste 99% iar plata în numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare în acest sens.
Pentru plata despăgubirilor în numerar, ca urmare a suspendării plații acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010, practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de rațiune aceasta soluție poate fi aplicata si în spete de genul celei de fata pentru plata sumei stabilită prin titlul de despăgubire ca urmare a adoptării OUG 4/2012.
Pe de alta parte prin hotărârea pronunțata în cauza pilot M. Athanasiu împotriva României s-a recomandat o reformare a legislației în domeniu atât în privința despăgubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația interna prevede o despăgubire certa
, sigura si posibil a fi plătita. Așa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive în acest interval de timp de 6 luni urmează a fi adoptat un act normativ în acest sens. Și din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despăgubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numărului de persoane cărora trebuie sa le fie plătite despăgubirile, persoane aflate în aceeași situație, asupra posibilelor resurse existente în acest sens și a cuantumului acestor despăgubiri posibil a fi achitate în mod real așa cum recomanda hotărârea CEDO sus menționata. Stoparea acestor proceduri ar urmări așadar sa asigure tuturor persoanelor îndreptățite si deci aflate în aceeași situație, plata unei despăgubiri .
Având în vedere aceste considerente în temeiul titlului VII al Legii nr. 247/2005, OUG nr. 4/2012 și art. 8,18 din Legea nr. 554/2004, Curtea retine că prin incidenta în speță a OUG nr. 4/2012 dreptul afirmat de către reclamanți si a cărei realizare se urmărește în speța este afectat de un termen suspensiv, astfel ca va respinge acțiunea față de pârâtă ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite excepția prematurității.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanții T. T. și T. F. S.
,, ambii domiciliați în Cluj-Napoca, str. Ion Mester nr. 3, ap. 54, jud. Cluj, cu domiciliul ales în B., C. Rahovei, nr. 266-268, clădirea 60, et. 2, camera 08, Electromagnetica Business Park, Sector 5, în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin A. N. PENTRU R. P., cu sediul în B. ,
C. F., nr. 202, sector 1.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 01 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. -A. N. A. B.
Red.N.A.G/ 02.2013.
Dact.H.C./4 ex.
