Decizia civilă nr. 4641/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4641/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE DP
Judecător A. -I. A.
Judecător G. -A. N. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A. N. A F.
P. împotriva sentinței civile nr. 833 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimatul T.
D. J. având ca obiect obligare emitere act administrativ acordare aviz ANAF de modificare a calității postului în funcție publică.
La data de_ se înregistrează din partea recurentei- concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2013,
încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 833 din data de_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj a fost admisă în parte acțiunea formulată, precizată și completată de reclamantul T. D. J. în contradictoriu cu pârâta A. N. A F. P. și în consecință :
S-a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de a soluționa în mod real petitele 3,4, și 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_ și în consecință :
A fost obligată pârâta să soluționeze aceste solicitări ale reclamantului.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 20.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru repararea prejudiciului moral cauzat.
A fost respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică.
A fost respins capătul de cerere privind nelegalitatea raportului de control nr.1335/I/_ întocmit de A. N. A F. P. precum și cel privind plata daunelor cominatorii.
În considerente se reține că prin sentința civilă nr.1040 din 22 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei invocată de pârâta A. N. a F. P. și s-a declinat competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamantul T. D. J. în contradictoriu cu pârâta A. N. A F. P., având ca obiect obligație de a face în favoarea CURȚII DE APEL CLUJ.
Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că prin acțiunea înregistrată inițial sub nr._, reclamantul T. D. J., a chemat în judecată Instituția Prefectului - Județul B. -Năsăud, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se anuleze ca nelegal Ordinul Prefectului de B. -Năsăud nr. 192/_, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. 43/2011, al subsemnatului, în cadrul prefecturii, începând cu data de_ ; în principal să se constate nulitatea absolută a demisiei fără preaviz a reclamantului, înregistrată la prefectură sub nr. IC 15855/_ ; în secundar să se anuleze demisia fără preaviz înregistrata la prefectura sub nr. IC 15855/_ ; sa dispună instanța repunerea reclamantului în situația anterioară înregistrării demisiei sale fără preaviz din data de_ ; să se constate refuzul nejustificat al prefecturii privind transformarea postului contractual al reclamantului în funcție publică; să se constate încălcarea dreptului la muncă al reclamantului în calitate de funcționar public.
Pentru termenul de judecată din data de_ reclamantul a formulat o cerere de modificare a acțiunii civile introductive si de chemare în judecată a pârâtei A. N. a F. P., solicitând completarea obiectului inițial al acțiunii (cuprinzând 6 petite) cu următoarele 7 petite suplimentare, prin care solicită instanței
să fie obligată A. N. a F. P. la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natura contractuală a reclamantului în funcție publică, solicitat de către prefectură prin adresa nr. l/C/16311/_ sau prin adresa nr. 15000/_ ; sa fie obligată A. N. a F. P. să-i răspundă la petitele 3 și 4 pe care i le-a solicitat în scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_ ; sa fie obligată prefectura la numirea lui în funcția publică de execuție de consilier I, grad I, în cadrul instituției prefectului în baza art. 107, 111 din Legea nr. 188/1999, republicată sau în baza Ordinului Prefectului nr. 370/2000; să fie obligată prefectura la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu era obligat să demisioneze forțat (contrar voinței sale) si de care a fost lipsit în perioada_ (data desfacerii contractului de muncă nr. 43/_ ) - până la data numirii efective în funcția publică de consilier
I, grad I
în cadrul prefecturii, actualizată cu rata inflației la data efectuării plății; să fie obligată prefectura la plata către bugetul consolidat al statului, a contribuțiilor datorate de către angajat și angajator, a majorărilor de
întârziere si a penalităților de întârziere, calculate pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică arătată, actualizate cu rata inflației la data efectuării plății; sa fie obligată prefectura la întocmirea si depunerea declarațiilor lunare de buget, conform prevederilor legale, către toate instituțiile abilitate ale statului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică; să fie obligată prefectura la întocmirea
fișelor fiscale pe numele subsemnatului pentru perioada_ - până la data numirii efective în funcția publică.
Prin încheierea din data de_ instanța a dispus disjungerea petitelor 1 și 2 din precizarea de acțiune și formarea prezentului dosar nr._ având ca obiect obligație de a face și în calitate de părți pe reclamantul T. D. J. și pe pârâta A. N. a F. P. .
Privind aceste două capete de cerere reclamantul a arătat că înțelege să cheme în judecată și pe pârâta A. N. a F. P., având în vedere că această instituție si-a ignorat în formă continuată propriile atribuții cu care este investită, în conformitate cu prev art 22 alin 1 si 3 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Având în vedere că, teoretic, ANFP "monitorizează și controlează modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice" reclamantul arată că a solicitat sprijinul legal al pârâtei ANFP adresându-i 3 scrisori prin care am informat-o în privința abuzurilor grave săvârșite de către prefectura împotriva lui.
Potrivit art. 22 alin 3 lit. a, b din Legea nr. 188/1999, republicată, pârâta ANFP avea obligația să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă, în privința refuzului prefecturii de a aplica prevederile legale în
domeniul funcției publice și al funcționarilor publici. În acest sens solicită a se reține că, deși ANFP a constatat că prefectura si-a încălcat flagrant (timp de 3 ani) obligațiile pe care le avea în legătură cu numirea subsemnatului în funcția publică (fila 16 din dosar), totuși pârâta ANFP a refuzat să-si exercite atribuțiile cu care este investită potrivit prev. legale susmenționate, în condițiile în care a fost sesizată în mod expres în acest sens de către reclamant prin scrisoarea înregistrată la ANFP sub nr. 879353/_ .
Pentru a simula respectarea legalității ANFP a efectuat (la solicitarea expresă a reclamantului) un control formal si părtinitor la sediul prefecturii în urma căruia a întocmit Raportul de control nr. 1335/1/_, raport care conține numeroase dezinformări si omisiuni intenționate.
Constatările consemnate în raportul susmenționat sunt în flagrantă contradicție cu constatările consemnate în scrisoarea nr. 879353/_, comunicată subsemnatului de către ANFP (pe care o depune în probațiune). În opinia reclamantului acest raport este evaziv și lacunar, ANFP a omis în mod intenționat, în ciuda tuturor evidențelor, să răspundă la petitele 3 și 4 din scrisoarea susmenționată, prin care i-a solicitat în mod expres să-și prezinte punctul de vedere în privința refuzului abuziv al prefecturii de a da curs solicitărilor repetate ale ANFP și ale lui, de a recunoaște calitatea sa de funcționar public.
Sarcina ANFP de a monitoriza îndeplinirea obligațiilor legale ale prefecturii, incidente funcției publice, s-a dovedit a fi o sarcină pur iluzorie în condițiile în care "rezolvarea" în bătaie de joc a sesizărilor sale printr-un control tardiv (după 2 ani!), formal și lipsit de imparțialitate, a încurajat prefectura să persevereze în disprețuirea si încălcarea flagrantă a drepturilor pe care i le conferă Legea nr. 188/1999, republicată.
Reclamantul a considerat că procedând în acest mod ANFP a devenit practic complicele prefecturii, în condițiile în care a refuzat să ia măsurile legale împotriva funcționarilor publici din cadrul instituției prefectului care au determinat condamnarea României la CEDO si care au produs Statului Român însemnate prejudicii materiale si morale.
Examinând acțiunea în contencios administrativ cu care a fost investită instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a sesizat această instanță, urmare a declinării de competență, inițial prin acțiunea introductivă cu trei capete de cerere, respectiv obligarea pârâtei ANFP la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică, solicitat de către Prefectura Bistrița Năsăud prin adresa nr. 1/C/16311/_ sau prin adresa nr. 15000/_, obligarea aceleași pârâte să răspundă solicitărilor formulate la petitele 3 și 4 din scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_ .
Ulterior în fața acestei instanțe reclamantul a formulat o completare la acțiune, la data de 9 octombrie 2012 prin care a solicitat obligarea ANFP la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de reparații pentru prejudiciul moral suferit din culpa exclusivă a pârâtei iar pe calea concluziilor scrise a solicitat constatarea neegalității raportului de control nr.1335/I/_ întocmit de ANFP precum și plata unor daune cominatorii de 50.000 lei/zi de întârziere începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la executarea efectivă a tuturor obligațiilor, în conformitate cu prevederile art. 18 alin.5 din Legea nr. 554/2004.
Dreptul reclamantul de a fi ocupat o funcție publică începând cu data de_ a fost indiscutabil recunoscut în justiție. Această împrejurare se desprinde din însăși considerentele reținute în cauza "T. contra României"; unde au fost constate încălcări ale dreptului reclamantului de a ocupa o funcție publică în cadrul instituției prefectului începând cu data de
_ când acesta era suspus primei concedieri de către Instituția Prefectului B. .
Pentru o înțelegere exacta a situației juridice a reclamantului se impun următoarele precizări: raporturile de serviciu ale reclamantului cu Instituția Prefectului județului B. Năsăud s-au derulat în trei perioade distincte fiind întrerupte prin concedieri constatate ca fiind abuzive de către instanță. O primă perioadă este cea cuprinsă între_ -_ finalizată prin concedierea reclamantului dispusă prin Ordinul prefectului nr. 290/2000 dar anulată de către Judecătoria Bistrița prin sentința civilă nr.837/2001 pronunțată în dosarul nr. 5661/2001 desființată de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia nr. 1485 din_, în recursul în anulare, declarat de procurorul General al Parchetului de pe Lângă această instanță. Încadrarea reclamantului pe postul de consilier grad I A a intervenit ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii din_ în Cauza "T. contra României"; ( în dosarul nr.29762/02). Cea de a doua perioadă este cuprinsă între_ -_ finalizată prin cea de a doua concediere dispusă prin Ordinului prefectului nr. 220/2010 măsură însă anulată de către Tribunalul Bistrița Năsăud urmare a pronunțării sentinței civile nr.1195/_, în dosarul nr. 8044/2010. Cea de a treia perioadă este cuprinsă între_ -_ finalizată prin demisa fără preaviz a reclamantului.
Prin urmare dreptul reclamantului de a fi ocupat o funcție publică începând cu data de_ a fost recunoscută în justiție.
Conform jurisprudenței CEDO, o hotărâre în care se recunoaște o încălcarea unui drept impune statului pârât obligația juridică, în baza convenției de a pune capăt acestei încălcări și de a asigura repararea consecințelor încălcării dreptului subiectiv. Una dintre consecințele încălcărilor constatate de CEDO în cauza " T. contra României"; o reprezintă vătămarea gravă a dreptului acestuia de a ocupa o funcție publică în cadrul Instituției Prefectului, începând cu data de_ . Deși reclamantul a obținut în justiție recunoașterea dreptului de funcționar public Instituția Prefectului a refuzat în mod abuziv să respecte acest drept fundamenta, motiv pentru care între părți s-au derulat mai multe acțiunii, unele dintre ele finalizate prin hotărâri judecătorești.
Instanța a fost sesizată cu capătul de cerere privind obligarea pârâtei ANFP la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natură contractuală a reclamantului în funcție publică. Cum această obligație legală a fost îndeplinită de câtre pârâta ANFP încă din data de 24 iulie 2000 prin acordarea avizului nr.562/_ acest capăt de cerere a rămas fără obiect, urmând a fi respins în consecință.
Cu toate acestea acțiunea în contencios administrativ are și alte capete de cerere, în primul rând privind constatarea existenței unui refuz nejustificat al pârâtei. Pentru identificarea existenței sau insistenței refuzului nejustificat, Curtea are în vedere în primul rând îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor legale ce îi revin potrivit Legii nr. 188/1999 republicată, privind Statutul F. P. . Printre atribuțiile acesteia se regăsesc și acelea de a monitoriza si controla modul de aplicare a legislației privind funcția publică și funcționarii publici în cadrul autorităților și instituțiilor publice (art.22 alin.1 lit. c), fiindu-i recunoscută legitimarea procesuală activă în acțiunile cu care investește instanța de contencios administrativ competentă cu privire la refuzul autorităților și instituțiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici( art.22 alin.3 lit. b).
De asemenea, pârâta ANFP în calitate de autoritate centrală are obligația de a verifica în mod real și efectiv modul de aplicare al legislației privind funcția publică și funcționarii publici, în vederea reparării de către Instituția Prefectului - județul B. Năsăud a consecințelor încălcării art.6.1 al CEDO, datorită refuzului privind reintegrarea reclamantului, constată de CEDO în cauza " T. împotriva României";
Reclamantul a purtat o vastă corespondență cu pârâta ANFP pentru respectarea dreptului său legitim și punerea lui efectivă în aplicare, printre care și scrisoarea nr. 879353/_ și alte adresate anterior, respectiv scrisoarea nr. 1901164/_ și respectiv scrisoarea nr. 469825/_ prin care i s-a solicitat, printre altele sprijinul legal real și efectiv în vederea numirii reclamantului în funcția publică de consilier grad I A din cadrul Direcției Afaceri Europene a Instituției Prefectului.
În condițiile în care în decurs de doi ani pârâta ANFP s-a mărginit să adreseze Instituției Prefectului doar două solicitări formale în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art.111 din Legea 188/1999 republicată, reclamantul nemulțumit de atitudinea pasivă a pârâtei i-a adresat și cea de a treia scrisoare cu nr. 879353/_ ce face de astfel și obiectul prezentului litigiu. Din corespondența purtată de părți rezultă fără dubiu că pârâta nu a oferit reclamantului un răspuns cu privire la solicitările cuprinse în petitele 3,4 și 5 din această cerere, respectiv formularea unui punct de vedere asupra atitudinii abuzive a Instituției Prefectului referitor la refuzul de a-i recunoaște calitatea de funcționar public și de ai răspunde la petiție. Refuzul de a da curs solicitărilor repetate ale ANFP de a recunoaște calitatea de funcționar public a acestuia și în privința remedierii consecințelor grave ale abuzurilor prefecturii și respectiv efectuarea unei anchete, reale serioase iar nu formale în vederea identificării persoanelor vinovate de încălcarea dreptului fundamental al reclamantului.
Reclamantul nu a primit un răspuns la toate aceste cereri, Curtea constatând existența unui refuz nejustificat care se impune a fi înlăturat prin aceea că pârâta va fi obligată să soluționeze în mod real, concret și efectiv aceste solicitări ale reclamantului.
Constând refuzul nejustificat, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite și condițiile necesare reparării prejudiciului moral cauzat reclamantului.
Astfel conduita ilicită, culpabilă a pârâtei manifestată prin aceea că într-o perioadă relativ lungă de timp, începând cu anul 2009 și până în prezent nu a luat măsurile adecvate pentru protejarea dreptului fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre CEDO i-a creat acestuia, în mod cert un prejudiciu moral grav care a constat și constă în sentimentul de gravă insecuritate pe care l-a resimțit acesta și îl resimte și în prezent, din cauza atitudinii de desconsiderare din partea unei autorități publice care i-a încălcat dreptul fundamental de a accede la funcția publică.
Sarcina pârâtei ANFP de a urmării îndeplinirea obligațiile legale incidente funcției publice de către angajator, s-a dovedit a fi o sarcină pur iluzorie, în condițiile în care și în prezent reclamantul este lipsit de dreptul recunoscut. Totodată prin refuzul de a se răspunde solicitărilor, i-a fost cauzat reclamantului prejudiciul moral și datorită frustrărilor provocate acestuia de sentimentul de suspiciune și neîncredere în pârâtă care a acționat vădit împotriva interesului său legitim când avea posibilitatea obligării Instituției Prefectului la respectarea drepturilor incidente carierei de funcționar public.
Mai mult decât atât, spectrul declanșării unor noi proceduri extrem de anevoioase și îndelungate în vederea obligării angajatorului la plata
despăgubirilor pentru încălcarea drepturilor aferente funcției publice (în dosarul nr. 5181._ ) reprezintă un element suplimentar al disconfortului psihic pe care reclamantul îl resimte în situația în care acest demers putea fi evitat dacă pârât și-ar fi respectat prerogativele. Toate aceste elemente au determinat la adoptarea concluziei că, în speță reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral existând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a pârâtei (refuzul nejustificat de soluționare a cererii) și prejudiciul așa încât, instanța apreciază ca fiind întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei, la plata cu titlu de despăgubiri a sumei de 20.000 lei pentru repararea prejudiciului moral cauzat.
Întrucât capetele de cerere privind neegalitatea raportului de control nr. 1335/I/_ întocmit de ANFP și plata dunelor cominatorii au fost formulate pentru prima dată cu ocazia concluziilor scrise, fără a fi pusă în dezbaterea contradictorie a părților, acestea au fost respinse.
Împotriva sentinței a declarat recurs A. N. a F. P.
.
În motivarea recursului recurenta arată că instanța a acordat mai
mult decât s-a cerut, în sensul în care prin cererea lui T. D. J., astfel cum a fost modificată, acesta a solicitat obligarea Agenției Naționale a
F. P. să răspundă la petitele 3 și 4 ale adresei înregistrată sub nr. 879353/_ .
În dispozitivul hotărârii însă, instanța de fond a obligat recurenta să răspundă nu numai la petitele 3 și 4, dar și la petitul 5 al adresei în cauză, deși acesta nu se regăsește în cuprinsul cererii intimatului - reclamant. I
Arată că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii.
În esență, apreciază că punctul de referință în motivarea sentinței civile nr. 833/_ este reprezentat de hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza "T. împotriva României", hotărâre care este străină de obiectul juridic dedus judecății. Acțiunea lui T. D. J. ce constituie obiectul prezentului litigiu, se referă la o adresă înaintată recurentei cu privire la demersurile acestuia, concretizate inclusiv în acțiuni civile în contradictoriu cu Instituția Prefectului B. - Năsăud, în vederea dobândirii calității de funcționar public.
Hotărârea C.E.D.O. a constatat încălcarea de către Statul Român a dreptului lui T. D. J. la un proces echitabil în fața unei instanțe, astfel cum este garantat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În acest sens, Hotărârea CEDO a obligat Statul Român să execute hotărârea judecătorească din data de_ prin care Judecătoria Bistrița dispusese ca Prefectura B. să îl reintegreze pe reclamant în postul de pe care fusese disponibilizat în anul 2000, respectiv acela de consilier gradul IA. Referitor la postul de pe care T. D. J. a fost concediat în anul 2000, arată că îl ocupa începând cu anul 1997 și era un post de natură
contractuală.
În susținerea acestui fapt arată că în anul 1997, la nivelul instituțiilor publice nu erau stabilite structuri de funcții publice, neexistând la acea dată o legislație adoptată în acest sens, respectiv Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și nici alte acte normative conexe.
Astfel, reintegrarea dispusă prin hotărâre de Judecătoria Bistrița a lui
T. D. J. a presupus repunerea acestuia în situația anterioară concedierii sale în anul 2000 și încadrarea acestuia pe postul de natură contractuală de consilier gradul IA.
În aceste condiții, Hotărârea CEDO nu atestă vătămarea gravă a dreptului lui T. D. J. de a ocupa o funcție publică în cadrul
Prefecturii B. -Năsăud, întrucât reîncadrarea acestuia nu a fost circumscrisă legislației în domeniul funcției publice și al funcționarilor publici.
Ulterior acestui moment al reîncadrării și deci, independent de punerea în executare a Hotărârii CEDO, intimatul-reclamant a solicitat recunoașterea calității sale de funcționar public în cadrul Instituției Prefectului B. -Năsăud.
Față de cele ce preced, nu se poate stabili o conexiune între refuzul calificat de instanța de fond ca fiind nejustificat ca recurenta să-i răspundă intimatului -reclamant la petitele 3, 4 și 5 in adresa nr. 879353/_ și o pretinsă încălcare a prevederilor art. 6.1. din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, atâta timp cât această hotărâre a instituției europene a fost pusă în executare de Instituția Prefectului B. -Năsăud prin reintegarea sa pe postul de natură contractuală de consilier gradul IA.
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, reținând în cauză existența unui refuz nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din adresa intimatului-reclamant înregistrată la ANFP sub nr. 879353/_ și totodată îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral.
În înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, refuz nejustificat de a soluționa o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
În speță nu există nicio situație dintre cele enumerate de textul de lege mai sus invocat după cum urmează:
Astfel, contrar celor susținute de instanța de fond, recurenta a soluționat cererea intimatului - reclamant în sensul în care și-a îndeplinit în mod concret, real și efectiv obligațiile recunoscute de lege, aceasta aducând la cunoștința Instituției Prefectului B. -Năsăud necesitatea punerii în aplicare a prevederilor art. 111 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor P., republicată, cu modificările și completările ulterioare.
O dovadă în acest sens sunt adresele ANFP nr. 1901164/2009 și nr.469825/2010 înaintate Instituției Prefectului B. -Năsăud. De asemenea, ANFP a avut un rol activ în raport de situația lui T. D. J.
, materializat prin dispunerea unei activități de control la sediul acestei instituții publice potrivit art. 22 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completări le ulterioare coroborat cu art. 8 din HG nr. 1000/2006 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale a F. P., cu modificările și completări le ulterioare.
Nici în cuprinsul actului normativ de organizare și funcționare al ANFP, respectiv HG nr. 1000/2006, cu modificările și completările ulterioare și nici în cuprinsul Legii nr. 188/1999, nu i se recunoaște acesteia competenta legală de a deschide anchete cu privire la persoanele considerate vinovate de o încălcare a dreptului intimatului-reclamant de a fi numit într-o funcție publică, o dovadă în acest sens fiind și împrejurarea că instanta de Fond nu a motivat convingerea sa pe baza unui text de lege.
A. N. a F. P. a răspuns solicitărilor intimatului- reclamant din adresa care constituie obiectul litigiului în măsura în care acestea au putut fi raportate la un cadru legal și la natura activității ei.
În aceste condiții, apreciază că petitele nr. 3 și 4 din adresa nr. 879353/_ prin care recurenta este obligată să se pronunțe asupra atitudinii Instituției Prefectului B. -Năsăud considerată ca abuzivă de intimatul-reclamant sau asupra împrejurării că această instituție publică nu a răspuns unei adrese, nu se înscriu în categoria solicitărilor rezonabile, obiective și în acord cu natura activități desășurate de ANFP.
Aspectele mai sus prezentate denotă imposibilitatea obiectivă a ANFP de a da curs solicitărilor de natură subiectivă ridicate de intimatul - reclamant și pe cale de consecință nu se poate reține în sarcina acesteia existența unui refuz nejustificat de a răspunde tuturor petitelor din adresa nr.879353/_ .
Mai mult decât atât, recurenta arată că nu dispune de nicio abilitare legală de a analiza sau de a ancționa atitudinile instituțiilor și autorităților publice considerate abuzive de către petenți, în speță de către T. D.
J. .
Asupra săvirșirii unor presupuse abuzuri de către conducătorii instituțiilor publice, in speță, a Instituției Prefectului B. -Năsăud, în situația refuzului acestora de a aplica anumite măsuri sau a aplicării defectuoase a acestora, sunt competente să se pronunțe organele de cercetare penală sau instanțele judecătorești, după caz.
Totodată, în contextul în care nemulțumirile intimatului-reclamant cu privire la refuzul Instituției Prefectului B. -Năsăud de a-l numi într-o funcție publică au fost soluționate prin intermediul instanței judecătorești, acesta are la dispoziție mecanisme legale de punere în executare a hotărârilor judecătorești.
Astfel, eventualele abuzuri ale acestei instituții au fost înlăturate pe cale legală și nicidecum nu puteau fi înlăturate în baza unui punct de vedere solicitat de către d-nul T. D. J. recurentei.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a identificat refuzul considerat nejustificat de soluționare a petitelor 3 și 4 din cererea intimatului-reclamant cu faptul că recurenta nu ar fi protejat dreptul fundamental al reclamantului recunoscut printr-o hotărâre Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prezentul litigiu nu are ca obiect un drept al intimatului-reclamant recunoscut printr-o hotărâre CEDO.
În cauză instanța de fond face referiri la un prejudiciu viitor și incert, printr-un presupus conform psihic pe care intimatul-reclamant l-ar resimți în cazul unei noi proceduri generate de soluția pronunțată în dosarul nr. 5181._ de obligarea Instituției Prefectului B. Năsăud la plata despăgubirilor, proceduri pe care tot instanța de fond le consideră fără temei legal ca fiind anevoioase și îndelungate.
Prin întâmpinarea formulată, T. D. J. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimatul arată că prezenta cauza se impune a fi judecata in acord cu doctrina si practica CEDO.
Este real faptul ca CEDO a dispus reintegrarea intimatului in postul contractual din care a fost concediat abuziv la data de_, dar la fel de real este si faptul ca, la data de_, postul contractual respectiv a fost echivalat (transformat) de drept in funcție publica, chiar la solicitarea expresa a recurentei-parate (prin Ordinul prefectului nr 370/2000, care se regăsește la fila 65 din prezentul dosar disjuns, nr._ ).
Or, recurenta-parata isi ignora nejustificat obligația sa imperativa privind repararea de catre statul pârât, prin autoritățile sale competente a consecințelor încălcării art 6.1 al Convenției, obligație izvorâta din paragraful 97 al hotărârii CEDO pronunțate in cauza "T. impotriva României" si anume :
Curtea reamintește că a constatat deja încălcări ale art. 6 alin. 1 din Convenție din cauza neexecutării unei hotărâri judecătorești definitive care dispunea reintegrarea reclamantului și plata de despăgubiri, precum și din cauza anulării acestei hotărâri pe calea unui recurs în anulare. De asemenea, ea reamintește că o hotărâre ce constată o încălcare atrase pentru statul pârât obligația juridică, față de Convenție, de a pune capăt
încălcării si de a-i înlătura consecințele."
Așadar, in soluționarea prezentei cauze, chiar daca CEDO a dispus in mod explicit reintegrarea subsemnatului intr-un post contractual, totuși nu pot fi ignorate obligațiile suplimentare ale statului, recte ale ANFP, care au caracter imperativ, privind repararea consecințelor încălcărilor constatate de CEDO.
Cu alte cuvinte, vătămarea grava a dreptului său de a ocupa o funcție publica in cadrul instituției prefectului, incepand cu data de_, reprezintă o consecința inca nereparata a concedierii sale abuzive din postul contractual, coroborata cu refuzul reintegrării subsemnatului in postul arătat.
Dreptul acestuia de a fi funcționar public, incepand cu data de _
, recunoscut de instanțele interne, in temeiul hotărârii CEDO pronunțate in cauza "T. "împotriva României".
Mai învederează că ca dreptul de a fi funcționar public i-a fost recunoscut, in mod explicit, in justiție, de către instanțele interne, in temeiul Hotărârii CEDO, prin sentința civila irevocabila nr 1014/2011 a Tribunalului B. -Nasaud, modificata prin decizia civila irevocabila nr. 3244/2012 a Curții de Apel Cluj, ambele pronunțate in dosarul nr. 5181._
.
Așadar, obligația legala a Prefecturii B. -Nasaud, de numire a intimatului in funcția publica de execuție, subzista inca din data de_ si nu s-a născut numai ulterior reintegrării subsemnatului in postul contractual, asa cum greșit susține recurenta-parata, contrazicandu-si propriile demersuri pe care le-a intreorins in anul 2000 si incalcand totodată principiul restitutio in integrum.
Pe cale de consecința, si obligația legala a ANFP, de a monitoriza si controla modul de aplicare a legislației privind funcția publica si funcționarii publici, in cazul particular al intimatului, subzista cel puțin din data de _
, având in vedere dispozițiile art. 22, alin (1), Ut c) din Legea 188/1999.
De altfel, acesta este chiar motivul pentru care instanța de fond a respins, ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea paratei la acordarea avizului privind modificarea calității postului de natura contractuala a subsemnatului, in funcție publica, având in vedere ca un asemenea aviz exista inca din anul 2000, recte Avizul nr. 15/_ .Având in vedere toate cele ce preced, arată că, pentru a fi exonerata de răspundere si pentru a induce in eroare instanța de recurs, ANFP omite nejustificat imprejurarea esențiala ca, inca din anul 2009, prin scrisoarea nr. 1901164/_ intimatul i-a invederat paratei dreptul de a ocupa o funcție publica de execuție, in cadrul Prefecturii B. -Nasaud, începând cu data de_, reamintindu-i astfel ANFP toate detaliile pe care le-a "uitat", cu privire la propria sa activitate din anul 2000, dupa cum urmează:
"Subsemnatul am deținut funcția de Director al Direcției Resurse Umane din
cadrul Prefecturii B. -Nasaud, funcție din care am fost concediat abuziv in data de 28 iunie 2000. CEDO a dispus reintegrarea mea, in cadrul prefecturii (redenumita - instituția prefectului), pe un post contractual de consilier gradul I,A.
Referitor la petitul 5, nesolutionat de ANFP arată că recurenta-parata nu a soluționat nici petitul 5, prin care intimatul i-a solicitat sa dispună efectuarea unei anchete reale, serioase si nu formale, la instituția prefectului si, totodată, sa fie identificați funcționarii publici vinovați de încălcarea dreptului meu fundamental de a fi funcționar public, pentru următoarele motive :
Raportul de control nr. 1335/1/_ reprezintă un document nelegal, întocmit pro cauza de către ANFP cu scopul de a exonera prefectura de răspunderea pentru refuzul numirii subsemnatului in funcția publica.
In subsidiar, arată că raportul arătat nu are nicîo relevanta in cauza, in condițiile in care prin pretinsul "control", parata a inteles sa investigheze exclusiv fapte petrecute in anul 2010.
Parata i-a răspuns la cea de-a treia scrisoare cu o intarziere de 106 zile, abia in data de_, înțelegând sa-i comunice asa-zisul Raport de control nr. 1335/1/_ care, reprezintă un document întocmit in mod formal si cu rea credința, cu scopul de a simula ca parata si-ar fi îndeplinit obligațiile legale pe care le avea in baza dispozițiilor art 22 alin (1) lit. c) din Legea 188/1999 (r2).
In asa-zisul raport se regăsesc numeroase constatări pro cauza, neadevarate, din care rezulta fara niciun dubiu lipsa de imparțialitate a paratei care, prin pretinsul control efectuat la instituția prefectului a musamalizat abuzurile săvârșite in forma continuata de către prefectura impotriva subsemnatului si totodată i-a "validat" demersurile privind încălcarea sî pe viitor a drepturilor mele.
Parata isi contrazice flagrant propriile constatări pe care i le-a comunicat in scrisoarea nr. 879353/_ .
Desi in data de_, parata a constatat încălcarea flagranta de către prefectura a dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 188/1999 (r2), totuși in data de_ parata invoca la pct. 4.2 din raport, in mod hilar si complet lipsit de logica, Adresa nr. IC/16311 din_ prin care prefectura a solicitat modificarea postului său contractual in funcție publica, in condițiile in care postul arătat fusese desființat la o data anterioara, prin Ordinul prefectului nr. 188/_
Cu alte cuvinte, prefectura a solicitat avizul ANFP, in data de_, in vederea modificării unui post desființat inca din data de_ .
In plus, daca recurenta - parata era de buna credința, ar fi trebuit sa observe ca prefectura a solicitat avizul arătat, abia in data de_, deci cu o întârziere de 1 an si 8 luni de la data "reintegrării" intimatului,_, dispusa de CEDO.
Or, daca Tribunalul a dispus in data de_ reintegrarea subsemnatului, ulterior celei de-a doua concedieri, in mod evident ANFP trebuia sa dea curs, cu maxima celeritate, solicitării de aviz din data de _
.
Parata a "constatat", in mod părtinitor, ca "Nu sunt abateri si incalcari ale reglementarilor privind funcția publica si funcționarii publici" contrazicandu-si astfel propria constatare potrivit căreia "prefectura a inteles sa nu dea curs solicitărilor ANFP [...]".
La pct 6 "Cerințe (recomandări, masuri, acțiuni corective si indrumari de specialitate" Parata a consemnat, la fel de părtinitor (in data de_, deci la 10 zile dupa ce Tribunalul B. -Năsăud a dispus reintegrarea sa
prin sentința civilă nr. 1195/_, pronunțata in dosarul_ ) ca "Nu sunt recomandări", in condițiile in care se impunea cu maxima celeritate ca parata sa-si dea avizul necesar transformării postului meu contractual in funcție publica, solicitat in data de_ .
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 304 (6) Cod proc.civ., " modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori a acordat ceea ce nu s-a cerut";.
În speță, reclamantul a investit instanța cu soluționarea cererii prin care a solicitat obligarea pârâtei să răspundă solicitărilor formulate la punctele 3 și 4 din scrisoarea înregistrată sub nr. 879353/_ . Prin hotărârea recurată instanța a obligat pârâta recurentă să răspundă la pct. 3,4 și 5 din scrisoare.
Numai că petitul prin care cerea să răspundă și la pct. 5 a fost precizat doar prin concluzii scrise (f. 49), nefiind soluționat în condiții de contradictorialitate cu pârâta recurentă și astfel fiind încălcate prevederile art. 304 pct. 6 Cod proc.civ., în sensul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut prin cererea de chemare în judecată.
Celelalte motive de recurs sunt nefondate, deoarece în mod nejustificat recurenta nu a răspuns solicitărilor intimatului precizate prin acțiune, neluând măsurile adecvate și necesare pentru protejarea unui drept al reclamantului recunoscut prin Hotărârea C.E.D.O., ceea ce a dus la producerea unui prejudiciu.
ANFP încearcă sa acrediteze ideea greșita ca hotărârea CEDO, prin care a fost reintegrat intr-o funcție contractuala, nu ar avea nicio relevanta in prezenta cauza
Ori, este evident ca, numai ulterior pronunțării hotărârii CEDO, a fost posibila recunoașterea dreptului său de a fi funcționar public (prin echivalarea de drept a funcției contractuale pe care a pierdut-o prin concedierea abuziva din anul 2000 si pe care a redobândit-o numai gratie Hotărârii CEDO).
In acest sens sunt cele doua acte, care au fost emise in anul 2000 chiar de către recurenta-parata, si care au un rol esențial in dezlegarea prezentei pricini, respectiv avizul ANFP nr. 15/_ emis de pârâtă în vederea transformării posturilor contractuale (deci inclusiv postul intimatului) in funcții publice și adresa ANFP nr. 50/_ prin care recurenta-parata ii învedera prefecturii obligația numirii funcționarilor încadrați pe perioada nedeterminata in funcțiile publice corespunzătoare, anterior datei de_ .
Cele doua acte de mai sus au stat la baza emiterii Ordinului prefectului nr 370/_, privind stabilirea funcțiilor publice de conducere si execuție, precum si echivalarea acestora cu funcțiile (contractuale) existente pentru Prefectura jud. B. -Nasaud.
Referitor la petiele 3 si 4, nesolutionate de ANFP, ANFP susține nejustificat ca si-ar fi îndeplinit obligația legala fata de intimat, aducând - anual - la cunoștința Instituției Prefectului B. -Nasaud, necesitatea punerii in aplicare a prevederilor art 111 din Legea 188/1999.
Aceasta conduita de pasivitate a recurentei-parate nu poate fi admisa pentru următoarele considerente :
Reprezintă o măsura inadecvata, adică inutila notificarea formala adresata prefecturii, o singura data pe an in sensul de a solicita avizul necesar transformării postului intimatului, in condițiile in care parata insasi a emis avizul respectiv, inca din anul 2000, respectiv Avizul nr. 15/_ .
De asemenea, instanța de fond a reținut corect îndeplinirea in cauza a condițiilor necesare reparării prejudiciului moral pe care l-a suferit intimatul.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 304 (6), art. 312(3) Cpr.civ, instanța va admite recursul declarat de A. N. A F.
P. împotriva sentinței civile nr. 833 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația recurentei de a răspunde la petitul 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_ .
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Admite recursul declarat de A. N. A F. P. împotriva sentinței civile nr. 833 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația recurentei de a răspunde la petitul 5 din scrisoarea reclamantului nr.879353/_ . Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||||
D. | P. A. I. | A. | G. | A. | N. | M. N. | ȚÂR |
Red. D.P. dact. GC 2 ex/_
Jud.primă instanță: C.I.
