Decizia civilă nr. 4500/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4500/2013
Ședința publică de la 19 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G. -A. N. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S.
D. împotriva sentinței civile nr. 179/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., privind și pe intimat R. M. F., intimat R. R., intimat C. M. F., intimat P. M. F., având ca obiect obligare emitere act administrativ despăgubire L. 247/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 16 aprilie 2013 s-au înregistrat note de ședință formulate de recurentă.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 2/2013.
Curtea, din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art. 316, 298, 137 C.pr.civ. coroborate cu art. 306 c.pr.civ., invocă și pune în discuție excepția prematurității cererii introductive de instanță din perspectiva incidenței prevederilor OG nr. 4/2012 și reține cauza în pronunțare prin prisma excepției de ordine publică invocate.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.179 din 12 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel
C.
în dosarul nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții R. M. F., R. R., C. M. F. și PREDOVICIU M.
F., în contradictoriu cu pârâta C. C. PENTRU S. D. DIN CADRUL AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA și obligată pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu suprafața de 514 mp, situat în C. - N., C. Dorobanților, nr.65, jud. C. în favoarea reclamanților.
Totodată a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial redus conform art.274(3) C.pr.civ.
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că prin Dispoziția Primarului municipiului C. - N. nr. 11.631/_, s-a propus, la art.2, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul cu suprafața de 514 mp, situat în C. - N., C. Dorobanților, nr.65, jud. C. în favoarea celor menționați la art.1 din aceeași dispoziție, respectiv în favoarea numiților R. M. F., R. R., C. M. F., Predoviciu M. F. - reclamanții din prezenta cauză.
Dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S.
D. sub nr.45552/CC și nu a fost soluționat până în prezent, deși reclamanții au făcut demersuri în acest sens.
Instanța a reținut că de la data emiterii dispoziției de propunere a acordării de despăgubiri și până în prezent a trecut o perioadă de aproximativ 5 ani, în care procedura administrativă a stagnat, dosarul fiind transmis Comisiei abia în anul 2009.
Pârâta nu a invocat motive temeinice care să justifice netrimiterea dosarului la evaluator până la acest moment, propriile decizii emise în vederea stabilirii unei ordini de soluționare a dosarelor nefiind de natură a înlătura obligația respectării principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative, fiind evidentă intenția acesteia de tergiversare a soluționării dosarului de despăgubiri. De asemenea, curtea apreciază că perioada de timp scursă de la data propunerii acordării de despăgubiri este nerezonabilă raportat la cerințele unui proces echitabil care să asigure realizarea efectivă a drepturilor recunoscute reclamanților.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.18 alin.1 și 6 din Legea 554/2004 raportat la dispozițiile Titlului VII al Legii 247/2005, Curtea a admis cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta C.
C. pentru S. D. și a obligat pârâta la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru terenul cu suprafața de 514 mp, situat în C. -N., C. Dorobanților, nr.65, jud. C. în favoarea reclamanților, desigur după îndeplinirea etapei evaluării imobilului.
La solicitarea reclamanților, în temeiul art.274 alin.1 și 3 C.proc.civ., instanța a dispus obligarea pârâtei la plata către aceștia a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial, redus potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ. prin raportare la complexitatea cauzei.
Prin încheierea nr.1532 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
în temeiul art.153 alin.3 C.pr.civ. a fost preschimbat din oficiu, termenul de judecată la data de_, iar în temeiul disp. art.XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul la Curtea de Apel C. - Secția a -II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, instanță devenită competentă să îl soluționeze.
Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr.179 din_ a Curții de Apel C., pârâta C. C. pentru S. D., solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii promovate de către reclamant, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, invocând prevederile art.304 pct.9 și art.3041C.proc.civ
.
În motivele de recurs se arată că prin cererea introductivă de instanță, cerere inregistrată pe rolul Curții de Apel C., relamanții R. M. F., R. R.
, C. M. F., Predoviciu M. F., au chemat în judecată C. C.
pentru S. Despi:!gubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul teren în suprafață de 514 m.p. situat ân C. N., C. Dorobanților nr. 65.
Prin Sentința civilă nr.l79/_, Curtea de Apel C. a admis cererea reclamanților R. M. F., R. R., C. M. F., Predoviciu M. F. și obligă C. C. pentru S. D. să emită titlul de despăgubire referitor la imobilul în litigiu .
În temeiul art. 299 si urm. art. 304 pct. 9, art. 3041din Codul de procedură civilă, consideră Sentinta civilă nr. 6677/2011 pronuntată în sedinta publică din data de_ de către Curtea de Apel B., ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că, autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din actul normativ amintit, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii" și a Înregistrării" dosarelor; etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale; etapa evaluării, procedura finalizandu-se prin emiterea de către C.
C. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct.26 din O. U. G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005, Capitolul Vl, Secțiunea 1 intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire".
Subliniază faptul că în cauza supusă judecății, etapa transmiterii înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantului, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr.11631/_, de modificare a Dispoziției nr. 3548/2007, a fost transmis de Primăria munidpiului C. N., în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 45552/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privinta legalității respingerii cererii de restituire în natură .
Referitor la etapa evaluării, subliniază faptul că această etapă este condiționată de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.2815/_ a Comisiei Centrale pentru S. D.
.
Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretaritului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: -dosare transmise Secretariatului COmisiei Centrale pentru S. D. înainte de intrarea în vigoare a Ordonanțe; de Urgență nr.81/2007; dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G.nr.81/2007.
În plus, conform art.2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
Fată de aceste aspecte, învederează instantei că solicitarea reclamantului privind obligarea Comisiei Centrale pentru S. D. la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată.
Adoptarea Deciziei nr.2815/_, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie, pentru a nu se incilca principiul egalitătii în drepturi a persoanelor indreptătite care au dosare Înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. Despăgubiriior încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat principiul egalitătii ca unul din principiile genera le ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile compara bile si fie tratate diferit situațiile diferite si fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art.16 alin.l și 2 din Constituție, prin Decizia nr.l/_ Plenul Curții Constituționale a statuat că, "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite.
De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite".
Menționează și faptul că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autontătilor competente și importanta litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora considerentele retinute de instanța de fond privind nerespectarea termenului rezonabil de către C. C. referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantului sunt neintemeiate.
Subliniază faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. C. va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art.4 Titlul VII din Legea nr.247/2005), motiv pentru care apreciem solicitarea reclamantei îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru S. DesDăgubiriior ca fiind neîntemeiată.
Astfel, prin Decizia nr.2815/_, C. C. a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția O.U.G nr.81/2007, și cele transmise după intrarea în vigoarea a actului normativ amintit.
În speță, dosarului privind acordarea de despăgubiri, în favoarea reclamantului. face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale după intrarea în vigoare a O.U.G nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum am arătat mai sus.
Nu în ultimul rând, învederează instanței faptul că, potrivit articolului unic din OUG nr.4/_ privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv";, al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "regimul
stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv";, al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
În contextul în care trimiterea la evaluare și emiterea titlului de despăgubire a fost suspendată pe perioada amintită, C. C. nu poate acționa în afara cadrului legal mai sus menționat, motiv pentru care solicit onoratei instanțe ca, în soluționarea prezentei cauze, să aibă în vedere aceste aspecte.
În acest sens, în situatia în care veti stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru S. D. obligatia de solutionare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozitiilor art. 262 Cod de procedură civilă, raportat la dispozitiile O.U.G. nr_
, solicită, acordarea unui termen de gratie de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
Instanța de fond a obligat în mod netemeinic la emiterea deciziei.
Precizează instanței că, a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să poată fi adusă la îndeplinire de către autoritatea contractantă în mod voluntar, în caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contendosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge în situația acceptată ca subscrisa C. C. pentru S. D. să fie obligată să emită decizia de despăgubire în cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, deși executarea obligației nu mai depinde în totalitate de această entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din prev. art. 16 ale Titlului VII al Legii nr.247/2005, respectiv, 16.12 - 16.14 din Norme metodologice și astfel cum s-a conturat în practica însăși a Înaltei Curți de casație și Justiție "Procedurile administrative stabilite de Legea nr.247/2005 pentru acordarea despăgubiriior aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art.2 lit. h din Legea nr.554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ" (decizia nr.518/_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ ) așadar, nefiind posibilă executarea obligației într-un termen de 30 de zile.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată solicită respingerea ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestui recurs.
În ședința publică din_ Curtea din oficiu a invocat excepția prematurității acțiunii raportat la prevederile OUG nr. 4/2012 prin care procedura emiterii titlurilor de despăgubire a fost suspendată .Deliberând asupra acestei excepții Curtea reține următoarele:
Soluționarea acestui incident depinde următorul "diagnostic"; și anume dacă măsura suspendării dispuse prin OUG nr.4/2012 este compatibilă și asimilabilă noțiunii de remediu rapid și eficient
și dacă prin instituirea ei exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean sunt respectate.Mai prezintă relevață și dacă este ori nu este îndeplinită cerința existenței unui just echilibru.
Dezlegarea excepției de prematuritate este indisolubil legată și de clarificarea unui alt aspect și anume acela dacă există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile OUG nr.4/2012.
Art. 6 din CEDO prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa ..... "
Art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății statuează următoarele: ,,1. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. 2. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor".
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" fiind consacrat astfel principiul forței juridice superioare a reglementării internaționale (în speță Convenția). De asemenea, potrivit art. 148 alin.2 din Constituție "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" .
Așa cum art.1 din Protocolul nr.1 nu garantează un drept de a dobândi bunuri, el nu le impune statelor contractante nicio restricție cu privire la libertatea lor de a stabili domeniul de aplicare a legilor pe care le pot adopta în materie de restituire a bunurilor și de a alege condițiile în care acceptă să restituie drepturile de proprietate persoanelor deposedate (Van der Mussele împotriva Belgiei, 23 noiembrie 1983 & 48, seria A nr.70; Slivenko împotriva Letoniei dec.MC nr.48.321/99 & 121, CEDO 2002-II și Jantner).
În schimb, art.1 din Protocolul nr.1 cere ca ingerința autorității publice în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor să fie legală (fostul rege al Greciei și alții împotriva Greciei (MC) nr.25.701/94, & 79, CEDO 2000-XII și Iatridis împotriva Greciei (MC) nr.31.107/96, & 58, CEDO 1999-II).
Principiul legalității presupune și existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor (Beveler împotriva Italiei (MC) nr.33.202/96, && 109-110, CEDO 2000-I).
În plus, orice ingerință în exercitarea unui drept sau a unei libertăți cunoscute de Convenție trebuie să urmărească un scop legitim. De asemenea, în cauzele care presupun o obligație pozitivă, trebuie să existe o justificare legitimă pentru inacțiunea statului. Principiul "justului echilibru";, inerent însuși art.1 din Protocolul nr.1, presupune existența unui interes general al comunității.
Curtea a stabilit că datorită unei cunoașteri directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ceea ce este de "utilitate publică";.
În mecanismul de protecție instituit de Convenție, acestora le revine, așadar, obligația de a se pronunța primele asupra existenței unei probleme de interes general ce justifică măsuri aplicabile în domeniul exercitării dreptului de proprietate, inclusiv măsuri ce presupun privări și restituiri de bunuri. Prin urmare, ele se bucură aici de o anumită marjă de apreciere, ca în alte domenii asupra cărora se extind garanțiile Convenției.
În plus, noțiunea "utilitate publică"; este amplă prin natura sa. În mod special, decizia de a adopta legi referitoare la privarea de proprietate sau care prevăd o despăgubire din fonduri publice pentru bunuri expropriate presupuse, de obicei, analiza unor chestiuni politice, economice și sociale. Considerând că este normal ca legislatorul să dispună de o largă marjă în politica sa economică și socială, Curtea a declarat că respectă modul în care acesta concepe imperativele
"utilității publice";, cu excepția cazului în care judecata sa se dovedește a fi vădit
lipsită de temei rezonabil (James și alții împotriva Regatului Unit, 21 februarie 1986 & 46, seria A nr.98)
Atât atingerea adusă respectării bunurilor, cât și abținerea de la acțiune trebuie să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. În mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, prin orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile care privează o persoană de proprietatea sa.
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski ).
În hotărârea din 12 octombrie 2010 dată în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României Curte Europeană a Drepturilor omului a reținut următoarele:
"În materie de restituire de proprietăți, o legislație de mare anvergură, mai ales dacă execută un program de reformă economică și socială, nu poate asigura o dreptate completă în fața varietății de situații în care se află numeroase persoane în cauză. Este în primul rând obligația autorităților interne, în special a Parlamentului, de a cântări avantajele și dezavantajele inerente diferitelor soluții dintre care să se poată alege, știut fiind faptul că este vorba de o alegere politică (a se vedea James și alții, menționată mai sus, && 68-69 și mutatis mutandis, Olaru și alții împotriva Moldovei nr.476/07, 22.539/05, 17.911/08 și 13.136/07
& 55, 28 iulie 2009)…
Curtea a recunoscut deja că punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită…
În aceste circumstanțe, autoritățile naționale trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere, nu numai pentru a alege măsurile care să reglementeze raporturile de proprietate din țară, ci și pentru a avea la dispoziție timpul necesar pentru punerea lor în aplicare….
Totuși, această marjă, oricât de mare ar fi ea, nu este nelimitată, iar exercitarea punerii discreționare a statului, chiar și în cadrul celei mai complexe reforme a statului, nu poate determina consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenție (Broniowski menționată mai sus, & 182)…
Conform art.1 din Protocolul nr.1, statul are dreptul de a expropria bunuri
- inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege - și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative. Ceea ce prevede art.1 din Protocolul nr.1 este ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie "în mod rezonabil în raport"; cu valoarea bunului. O lipsă totală de despăgubire nu poate fi considerată ca fiind compatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1 decât în cazuri excepționale (Broniowski, menționată mai sus, &186)….
…Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski și Wolkenberg că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO 2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masie ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptăți disproporționate (a se vedea, de exemplu, Pincova și Pinc împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
Guvernul României s-a apărat în această cauză relevând Curții că
o serie de probleme dintre cele mai grave a condus la încetinirea procesului de restituire și de despăgubire pentru bunurile naționalizate.
El a precizat că se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foști proprietari sau de la moștenitorii acestora, la numărul mare de cereri de despăgubire adăugându-se și cerința unei despăgubiri integrale impusă la legile în vigoare.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro. Guvernul a precizat că că PIB-ul României pentru anul 2009 a fost de 120 de miliarde de euro. Suma despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro.
Curtea, hotărând să suspende pentru o perioadă de 18 luni de la data
rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza M. Atanasiu și alții împotriva României a reținut că :"; Statul pârât trebuie, așadar, să garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate
respectarea dreptului de proprietate al tuturor persoanelor aflate într-o situație similară celei a reclamantelor, ținând cont de principiile enunțate în jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art.1 din Protocolul nr.1 (paragrafele 162-177 de mai sus)
.Aceste obiective ar putea fi atinse, de exemplu, prin modificarea mecanismului de restituire actual, cu privire la care Curtea a constatat anumite lipsuri, și prin implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză (Viașu, menționată mai sus, & 83).
În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, menționate mai sus). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și
hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai
lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un
just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al
colectivității.
Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea 247/2005, generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat Ordonanța de Urgență nr. 4/2012 prin care s-a dispus s
uspendarea, pe o perioadă de 6 luni, a procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor
aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare. Expunerea de motive face referire la necesitatea implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. Atanasiu și alții împotriva României, urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, faptul că în acest moment nu mai există un mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor, necesitatea acordării unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor, împrejurarea că Fondul Proprietatea, creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, faptul că momentul epuizării Fondului Proprietatea nu poate fi corelat cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, faptul că în lipsa unei participații a statului la Fondul Proprietatea, nu mai pot fi parcurse toate etapele procesului de acordare a despăgubirilor reglementate de către titlul VII din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că persoanele îndreptățite se află în imposibilitatea exercitării după această dată a dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea,împrejurarea că nepromovarea ordonanței de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, aceste elemente vizând interesul general public .
Obligația judecătorul național de a aplica cu prioritate prevederile CEDO, atunci când normele interne nu sunt în concordanță cu acestea, nu poate fi contestată. Cu toate că în privința duratei unei proceduri, s-a consacrat principiul conform căruia acest concept cuprinde si fazele administrative ale soluționării unei petiții legate de exercițiul unui drept civil, aprecierea caracterului rezonabil al acestuia trebuie făcută în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele sale și de criteriile consacrate în jurisprudența CEDO privitoare la complexitatea cauzei, comportamentul parților și miza procesului pentru cei interesați.
Prin urmare, ținând cont de greutățile întâmpinate în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, inclusiv sub aspect financiar, având în vedere și numărul mare al cererilor de restituire formulate de foștii proprietari, prin măsurile luate pentru accelerarea acestei proceduri, legiuitorul a stabilit un criteriu obiectiv pentru soluționarea acestor cereri, respectiv acela al ordinii cronologice în care au fost înregistrate opțiunile, asigurându-se astfel egalitatea de tratament a persoanelor aflate în aceeași situație.
Într-adevăr, necesitatea asigurării unui just echilibru între exigențele intereselor generale ale comunității și imperativele de apărare a drepturilor fundamentale ale individului se reflectă în însăși structura art. 1 din Protocolul
nr. 1 și se concretizează în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite,si scopul urmărit.
Mai mult, instanța europeană a arătat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante ale ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună nu numai de măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor astfel de măsuri .
Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu, că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferențe. În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art.
16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr. 1/_ Plenul Curții Constituționale a statuat că "Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite".
Curtea a stabilit că principiile menționate mai sus sunt valabile, de asemenea, în situația unor modificări fundamentale ale sistemului unei țări, precum cele pe care le reprezintă tranziția de la un regim totalitar la o formă democratică de guvernare și reforma structurii politice, juridice și economice a statului, fenomene ce conduc inevitabil la adoptarea unor legi economice și sociale pe scară largă ( cauza Broniowski).
În raport de aceste considerente instanța apreciază că nu există neconcordanțe între dispozițiile art. 6 din CEDO - referitoare la durata rezonabilă a procedurilor - art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al CEDO, referitor la protecția proprietății omului, la care România este parte, și prevederile Ordonanța de Urgență nr. 4/2012 intrată în vigoare la data soluționării prezentei cereri.
Prin măsura adoptată de executiv în baza OUG nr.4/2012 s-a urmărit asigurarea unui just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității.
Conform unei evaluări aproximative, suma necesară pentru a plăti aceste despăgubiri se ridică la 21 de miliarde de euro PIB-ul României pentru anul 2009 fiind de 120 de miliarde de euro.
Suma despăgubirilor plătite efectiv până în prezent fiind de circa 84 de milioane de euro. Ponderea acestor cheltuieli în PIB reprezintă o sarcină excesivă care pune într-un real pericol interesele generale ale colectivității. De aceea instanța a apreciat suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu este incompatibilă cu existența unui remediu rapid și eficient ,exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean fiind respectate.
Curtea europeană a admis ,în mod explicit, în cauzele Broniowski și Wolkenberg ,că reforma radicală a sistemului politic și economic din Polonia, precum și situația finanțelor sale puteau să justifice limitări draconice la despăgubirea repatriaților de dincolo de Bug (Broniowski, menționată mai sus, & 183 și Wolkenberg și alții împotriva Poloniei (dec.), nr.50.003/99, & 63, CEDO 2007-XIV (extrase)…..
În plus, din jurisprudența sa reiese clar că, în situația în care Curtea a putut să considere că legile de restituire puse în aplicare pentru a atenua consecințele încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, de exemplu, de regimurile comuniste, urmăreau un scop legitim, aceasta a considerat totuși necesar să facă în așa fel încât atenuarea încălcărilor din trecut să nu creeze noi nedreptățită disproporționate (a se vedea, de exemplu, Pincova și Pinc împotriva Republicii Cehe, nr.36.548/97, & 58, CEDO 2002-VIII)…";.
Bugetul are un însemnat rol stabilizator al economiei naționale, iar cheltuielile statului cu aceste despăgubiri nu pot destabiliza procesul complex al distribuirii produsului social net în economia națională, pe de o parte și între stat și populație pe de altă parte.
Pentru aceste considerente instanța va aprecia că suspendarea procedurii de emitere a titlurilor de despăgubire nu produce consecințe incompatibile cu normele stabilite prin Convenție și urmărește un scop legitim, și anume acela de a nu crea noi nedreptăți disproporționate.
Cât timp procedura administrativă de emitere a titlurilor de despăgubire este suspendată demersul inițiat de reclamanți este prematur.
Așa fiind ,în baza art. 312 C.proc.civ curtea va admite recursul declarat de pârâta
C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 179/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții R. M. F., R. R.
, C. M. F. și PREDOVICIU M. F. ca prematură.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. C. PENTRU S. D. împotriva sentinței civile nr. 179/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții R. M. F., R. R., C. M. F. și PREDOVICIU M. F.
ca prematură.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
S.
AL H.
M.
B.
G. A. N.
GREFIER
B.
Red.S.Al H./A.C.
2 ex. - _
