Decizia civilă nr. 416/2013. Anulare proces verbal de contravenție

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ Nr. 416/2013

Ședința publică din data de 20 Iunie 2013 Tribunalul format din:

PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP

S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta SC M. G. S. împotriva Deciziei civile nr.680/_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul M. D. R. și T., D. C., V. și M. T.

, având ca obiect contestație în anulare.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin decizia civilă nr.680/_, pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr._

, s-a admis recursul declarat de recurentul M. D. R. și T. împotriva sentinței civile nr.4602/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar nr._ . A fost modificată sentința recurată în sensul că s-a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petenta SC M. G. S. împotriva procesului verbal de contravenție nr.0000502 din_ emis de M. D. R. și T. .

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că efectul devolutiv particular al recursului reglementat de prevederile art. 304 ind. 1 C.pr.civ. în cazul hotărârilor care nu sunt supuse apelului, este limitat de aplicarea principiului "tantum devolutum quantum apellatum"; în sensul că, ținând cont de principiul disponibilității, instanța de control judiciar nu poate proceda la analiza hotărârii atacate decât în limitele stabilite de recurent, cu observarea faptului că în cauza de față nu au fost date motive de nulitate absolută care să poată fi invocate și din oficiu.

Prin urmare, tribunalul a constatat că în cauză a declarat recurs M. D. R. și T.

, criticând modul în care instanța de fond a procedat la reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei.

În limitele astfel stabilite, tribunalul a constatat că statuările instanței de fond cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție sunt corect argumentate și în raport cu prevederile legale incidente, concluzia primei instanțe în ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat de petenta intimată fiind susținută și de considerentele sentinței civile nr. 26/2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în soluționarea excepției de nelegalitate invocată de petenta SC M. G. S. cu privire la prevederile art. II din HG 535/2011 în raport de prevederile OG nr. 2/2001.

Tribunalul a apreciat că soluția instanței de fond, de aplicare a sancțiunii avertismentului este nefondată, deși într-adevăr, în virtutea plenitudinii de competență cu care este investită, instanța este îndrituită nu doar să analizeze legalitatea și temeinicia sancțiunii contravenționale aplicate petentei de către agentul constatator, dar și, în cazul în care împrejurările concrete de fapt și de drept ale speței o impun, să procedeze la reindividualizarea sancțiunii, pentru ca aceasta să

1

corespundă gradului de pericol social concret al faptei, prin aplicarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 21 din OG nr. 2/2001.

Însă, în raport de aceste criterii, menționate în aliniatul 3 al textului de lege invocat, în speță tribunalul a constatat că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate în concret de organul constatator petentei intimate prin procesul-verbal de contravenție în discuție corespunde gradului de pericol social al faptei, aceasta în condițiile în care fapta este considerată de către legiuitor ca prezentând gravitate sporită, sens în care a stabilit minimul amenzii într-un cuantum ridicat.

Este real că, în cadrul distincției care trebuie realizată între noțiunea de grad de pericol social legal și cea de grad de pericol social concret al faptei săvârșite, se remarcă faptul că în cazul contravenției în speță, legiuitorul nu a înțeles să excludă în mod expres, așa cum a procedat sub aspectul tehnicii legislative în cazul altor contravenții, aplicarea sancțiunii avertismentului, prin urmare nu se poate susține, de plano, imposibilitatea aplicării acestei din urmă sancțiuni în acele împrejurări în care criteriile de individualizare aplicate faptei concrete determină concluzia unei gravități reduse a acesteia.

Însă aceste împrejurări, în cazul faptelor al căror grad de pericol social legal este ridicat, trebuie să fie suficient caracterizate de elementul surprinderii unui comportament antisocial singular, excepțional, determinat de conjuncturi factuale care, chiar dacă nu se situează la limita celor care determină înlăturarea caracterului contravențional al faptei, totuși trebuie să reflecte într- o mare măsură caracterul de excepție al conduitei sancționate contravențional, ceea ce în speță nu poate fi reținut câtă vreme petenta, nu numai că acuză organul constatator de neprincipialitate, în cadrul plângerii contravenționale formulate, dar a înțeles a invoca chiar nelegalitatea hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost sancționată, aspecte ce relevă faptul că aceasta, nu doar că nu a recunoscut fapta, dar nu a conștientizat nici pe parcursul soluționării plângerii contravenționale exercitate gradul de pericol social al faptei imputate, sens în care tribunalul apreciază că doar o sancțiune pecuniară este în măsură a conduce la reeducarea și corijarea comportamentului petentei.

Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 34 din OG nr. 2/2001, tribunalul a admis recursul declarat de recurentul M. D. R. și T., cu consecința modificării sentinței civile nr.4602/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, în sensul că s-a respins, ca nefondată, plângerea contravențională formulată de petenta SC M. G. S. împotriva procesului verbal de contravenție nr.0000502 din_ emis de M.

D. R. și T. .

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare SC M. G. S. , arătând că procedura de chemare în judecată din data de 22 noiembrie 2012, primul și singurul termen de judecată, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii (art.317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă), respectiv că instanța a admis recursul, dar soluția dată este rezultatul unei greșeli materiale (art. 318 Cod procedură civilă).

Deși s-a acordat, în ședința publică din_, la cererea contestatoarei, un termen pentru lipsă de apărare și depunerea motivelor care să susțină calea extraordinară de atac promovată, tribunalul reține că la termenul stabilit pentru_, contestatoarea SC M. G. S. nu și-a delegat reprezentat în instanță și nici nu a dezvoltat motivele pe scurt și generic indicate în cererea de la filele 2- 3 dosar.

Tribunalul examinând, în baza prevederilor art.317 și 318 Cod procedură civilă, hotărârea atacată prin prisma criticilor expuse, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici unul din motivele limitativ enumerate și de strictă interpretare care ar determina admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.

Astfel, motivele contestației în anulare atât de drept comun, cât și speciale, căci din expunerea contestatoarei, despre aceasta este vorba - art.317 pct.1 și art.318 C.pr.civ., sunt două: procedura de citare pentru termenul din data de 22 noiembrie 2012, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, respectiv dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, însă din actele dosarului de recurs - fila 7, reiese fără dubiu că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost primită sub semnătură de secretara societății, ceea ce demontează primul motiv, iar pe de altă parte, câtă vreme instanța de recurs a exercitat controlul judiciar doar sub aspectul individualizării sancțiunii amenzii contravenționale, cunoscut fiind că, pe calea contestației în anulare, nu se pot valorifica greșelile de judecată, cele de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor sau a unor dispoziții legale, nefiind argumentată noțiunea de eroare materială evidentă care să fi determinat

2

soluția instanței de recurs, tribunalul, va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. G. S. împotriva deciziei civile nr. 680/_ pronunțată de Tribunalul

B. -Năsăud în dosarul nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. G. S.

împotriva deciziei civile nr. 680/_ pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul nr. _

.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi_ .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

D.

E. L.

L.

T.

B.

A. P. M.

GREFIER,

M. DP

Red/dact DEL/HAV

_ /2 ex

Jud. rec. MAP/DEL/BLT

3

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 416/2013. Anulare proces verbal de contravenție