Decizia civilă nr. 430/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare

Dosar nr. _

cod operator de date cu caracter personal 3184

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE CIVILĂ Nr. 430/R/2013

Ședința publică de la 03 Aprilie 2013

Completul compus din: PREȘEDINTE M. -F. B.

Judecător SS Judecător A. -L. I. Grefier C. S.

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe contestator S.

R. PRIN M. F. P., PRIN D. G. A F. P. C. și pe intimat F.

N., intimat F. C. G., având ca obiect contestație la executare. La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanța constată că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, astfel că reține cauza în pronunțare în baza datelor de la dosar.

T. UL

Prin sentinta civila nr 4757/2012 pronuntata in dosarul civil nr_ al J. i C. -N. a fost respinsa contestatia la executare formulata de S. R. prin D. G. a F. P. a Judetului C. in contradictoriu cu intimatii F. N., F. L. N., F. C. G. .

Pentru a pronunta aceasata hotarare instanta de fond a retinut ca prin Decizia civilă nr. 431/R/2011 pronunțată la data de_ de Tribunalul Cluj - Secția Civilă în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, petentul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului C. a fost obligat la plata în favoarea intimaților F. N., F. L.

N. si F. C. G., a sumei de 15.900 Euro, reprezentând debit, și a sumei de 1365 lei, reprezentând cheltuieli de judecata la fond.

Având în vedere că debitorul nu și-a executat de bună voie obligația stabilită printr-un titlu executoriu reprezentat de o sentință civilă definitivă și irevocabilă, creditorii F. N., F. L.

N. si F. C. G. au formulat la data de_ o cerere de executare silită înregistrată sub nr. 500 la B.E.J. Cîmpian M. R. .

Prin Încheierea civilă nr. 9635 pronunțată în Camera de Consiliu la data de_ de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosar nr._, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă anterior menționată.

Astfel, executorul judecătoresc a pășit la executarea silită emițând în acest sens proces- verbal și poprire, comunicate cu debitorul.

Prin prezenta contestație la executarea debitorul-petent S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. a județului C. invocă în esență faptul că prin demararea executării silite s-a încalcat principiul executării voluntare prevăzut de art. 371 ind. 1

  1. pr. civ., și mai mult dispoz. OG 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

    Or, în prezenta cauză, contrar celor susținute de petent, acesta nu a făcut dovada faptului că ar fi realizat vreun demers în vederea executării voluntare a obligației stabilite printr-un titlu executori.

    Pe de altă parte, petentul a dat o interpretare personală și puerilă dispozițiilor procedurale în vigoare, susținând în mod greșit faptul că, creditorul ar fi trebuie să facă o cerere de executare voluntară a obligație stabilite printr-un titlu executoriu.

    Mai mult, invocând dispoz. OG 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, petentul a dat de asemenea o interpretare personală dispozițiilor legale arătând că doar în situația în care, instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termen de 6 luni atunci, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.

    Însă textul legal invocat prevede următoarele: ’’Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

    În situația în care executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.’’

    Deci, și prin acest text legal ca și prin dispozițiile procedural civile, se stabilește fără echivoc obligația unui debitor de a-și executa de bună voie obligația stabilită printr-un titlu executoriu.

    Mai mult, așa cum am reținut debitorul nu a făcut nici dovada vreunui demers voluntar de executare a titlului executoriu deținut de creditor și nici dovada lipsei de fonduri evocat de textul legal anterior menționat pentru a beneficia de termenul de grație de 6 luni.

    Impotriva acestei hotarari a declarat recurs in termenul legal

    S. R. prin D.

    1. a F. P. a Judetului C. solicitand modificaea sentintei recurate in sensul admiterii contestatiei la executare.

      In motivarea declaratiei de recurs se arata ca prima instanta a pronuntat hotararea urmare a gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor legale incidente.Astfel, prima instanta a retinut gresit ca recurentul nu a efectuat nici un demers in vederea executarii voluntare a obligatiei stabilite prin titlul executoriu in conditiile in care creditorii nu au solicitat S. ui R. prin M. F. P. efectuarea voluntara a platii dat nici executorul judecatoresc nua comunicat somatia, procedand direct la executarea silita prin infiintarea popririi, fara a astepta trecerea termenului de 6 luni prevazut de OG nr 22/2002.

      Mai arata recurentul ca executorul judecatoresc pretind eca s-au ocazionat cheltuieli de executare in suma de 8418,80 lei cu toate ca ,legal ,trebuia sa trimita doar somatioa prevazuta de OG nr 22/2002 pentru care putea pretinde cheltuielilor de executare constand in suma fixa stabilita de Ordinul nr 255/2006 al M. ui Justitiei.

      Pe de alta parte, in luna noiembrie 2011 recurentul a efectuat plata sumelor datorate creditorilor.

      Analizand declaratia de recurs raportat la motivele invocate de recurent si tinand seama de motivele de ordine publica incidente tribunalul retine urmatoarele:

      Recurentul invoca, in realitate, imunitatea de executare silita, sustinand in mod eronat ca nu se poate retine obligatia sa de executare de bunavoie a obligatiilor stabilite prin hotararea judecatoreasca mentionata, creditorul obligatiei fiind tinut sa urmeze, in vederea recuperarii creantelor sale, procedura reglementata de Ordinul Ministrului F. P. nr. 1899/2004.

      1. 1 si 2, Cap I din Ordinul Ministrului F. P. nr. 1899/2004 mentionat: "Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, denumit în continuare organul fiscal

  1. Cererea de restituire trebuie să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, respectiv în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte că aceasta nu este datorată la buget.

  2. Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.";

Raportat la dispozitiile legale mai sus citate tribunalul observa ca in mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi

. (Șandor c. României hot. din data de 24 martie 2005). Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți

. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp

. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).

De asemenea, prin hotararea pronuntata in cauza Metaxas contra Greciei Curtea a stabilit ca "nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta contra statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale";, in plus daca administratia nu executa hotararea din proprie initiativa iar reclamantul recurge la executarea silita,acest aspect poate fi retinut ca un fel de circumstanta agravanta

Ori, potrivit art. 20 din Constituția României, legile interne vor fi interpretate in conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care R. ia este parte iar potrivit alin 2 din acelasi articol "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Raportat la toate considerentele mai sus expuse prima instanta a stabilit corect ca intrucat recurentul-debitor nu a executat de buna-voie obligatia stabilita prin titlul executoriu in mod legal creditorii au demarat procedura executarii silite.

In privinta cheltuielilor d eexecutare stabilite de executorul judecatoresc tribunalul retine ca potrivit anexei Ordinului nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru "poprire"; se poate percepe un onorariu maximal de 400 lei pentru comunicarea actelor de procedură și un onorariu de 60 lei plus 2% din suma ce depășește 1000 lei pentru creanțe de peste 1000 lei.

Tinand seama ca onorariul executorilor judecatoresti este prestabilit prin lege cenzura instantei poate privi exclusiv modul in care executorul a respectat algoritmul de calcul prescris de lege si limitele legale ale onorariului.Vazand valoarea creantei supuse executarii silite (15.900 euro) tribunalul constata ca in cauza au fost respectate atat algoritmul de calcul cat si limitele legale ale onorariului.

Pentru considerentele mai sus expuse si in temeiul art 312 Cod procedura civila tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul S. R. prin M. F. P. impotriva sentintei civile nr 4757/2012 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul civil nr_, pe care o mentine in tot.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurentul S. R. prin M. F. P. impotriva sentintei civile nr 4757/2012 pronuntata de Judecatoria C. -N. in dosarul civil nr _

, pe care o mentine in tot.

Decizia este irevocabila.

Pronunțată în ședința publică de la 03 Aprilie 2013.

Președinte,

M. -F. B.

Judecător,

SS

Judecător,

A. -L. I.

Grefier,

C. S.

Red.tehnored MFB/ 2 ex Jud fond:A. Moș

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia civilă nr. 430/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare