Sentința civilă nr. 243/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
Cod operator de date cu caracter personal 3184 TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILA Nr. 243/2013
Ședința publică de la 22 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. G. Z.
Judecător A. M. Ion Judecător R. -M. V. Grefier I. -M. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta D. G. A F.
P. C. împotriva Sentinței civile nr. 11023/2012 pronunțată de Judecătoria
C. N. în contradictoriu cu intimatele SC P. F. S., A. F. P.
C., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimata SC
F. S., avocat Podar I., lipsă fiind restul părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare, care consideră că nu se impune a fi comunicată.
T. ul după deliberare nu apreciază ca fiind necesară comunicarea întâmpinării cu părțile lipsă și nefiind alte cereri de formulat în probațiune, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 11023/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N. s-a admis in parte contestatia la executare formulate de SC P. F. S. in contradictoriu cu DGFP C. -AIF, modificata si extinsa fata de AFP C. . S-a anulat in parte Decizia nr.117/_ a DGFP C. -AIF, sub aspectul masurii sechestrului asigurator. S-a anulat in intregime procesul-verbal de sechestru asigurator pentru bunurile mobile, nr.51938/_ . Intimatele au fost obligate la plata sumei de 1500 lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu avocat) dispunându-se restituirea sumei de 194 lei reprezentand taxa judiciara de timbru la ramanerea irevocabila a hotararii. Intimatele au fost obligate la plata sumei de 5 lei reprezentand timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr.117/_ emisa la_ de intimate DGFP C. -Activitatea de I. Fiscala s-a dispus instituirea de masuri
asiguratorii fata de contestatoare in vederea garantarii recuperarii sumei de 1606778 lei. In motivare s-a retinut ca masurile asiguratorii sunt justificate intrucat societatea a intocmit facturile 203-205 in decembrie 2008 prin care a vandut catre asociat persoana fizica, Nemeny Katalin (sau sotului) casa si terenul situate in C. -N., str. Stramba, nr.23, precum si apartamentul nr.7, str. Gruia, nr.58, jud.C. -N. si terenul situate in Stolna, jud. C. si pe de alta parte, tinand cont de intinderea sumei stabilite conform inspectiei fiscale, in valoare de 1606778 lei.
Instanta a mai retinut ca ordinea stabilita de legiutor este imperativa si are ca scop asigurarea in acelasi timp de garantii in favoarea creditorului, cat si afectarea prin instituirea masurii, cat mai putin a desfasurarii activitatii debitorului. Prin decizia nr.117/_, intimata DGFP C. a incalcat ordinea instituita de legiuitor. Fara a mai avea in vedere instituirea popririi, cand debitoarea avea in patrimonial sau bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate activitatii societatii, prima instanta constatat ca mentionarea in decizia de instituire a masurilor asiguratorii, a celor 3 autovehicule, bunuri ce servesc activitatii care constituie principala sursa de venit a societatii, in conditiile in care aceasta detinea bunuri din categoriile 5.8.lit.a,b, nu este legala. Contestatoarea a dovedit ca detinea si alte autoturisme precum si doua terenuri situate in com. Savadisla, cu privire la care a facut si dovada dreptului de proprietate.
De asemenea, s-a apreciat că judecătoria nu poate retine sustinerea intimatei DGFP C., potrivit careia activitatea contestatoarei nu este impiedicata intrucat bunurile au fost lasate in custodia sa, de vreme ce prin procesul-verbal de instituire a masurii sechestrului asigurator s-a dispus expres ca bunurile urmeaza a se depozita in loc. C. -N., str.S., nr.26, adica la sediul societatii. Pe de alta parte, nici imprejurarea ca societatea detine si alte autovehicule nu este oportuna, de vreme ce probabil acestea pentru care s-a dispus instituirea sechestrului, corespund cel mai bine intereselor societatii, date fiind caracteristicile lor, fiind folosite in concret de societate. Or, intimata nu poate invoca neindeplinirea propriei obligatii instituite de art.5.7 din Ordinul nr.2605.2010 al ANAF prin aparari de acest gen. In aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca Decizia de instituire a masurilor asiguratorii s-a luat cu nerespectarea art.5.8 din Ordinul ANAF nr.2605/2010, in conditiile in care debitoarea a facut dovada ca detine bunuri din categoriile 5.8.a) si b).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D. G. a F. P. a Județului C., solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii contestației la executare și menținerea în totalitate a tuturor actelor emise de recurentă și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 lei.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în speță și că ordinea instituită de art.5.8 din Ordinul 2605/2010 nu este imperativă, organului de control îi este recomandată doar ordinea în care să procedeze la dispunerea și ducerea la îndeplinire a măsurilor asiguratorii și nicidecum nu-i este dispusă.
De asemenea, a susținut că instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate nu s-a îngrijit ca la dosarul cauzei să existe probe din care rezulte că prin excluderea celor 3 mijloace autor de la sechestru rămâne acoperită limita de 150% din valoarea creanței estimate și că ceea ce s-a urmărit prin dispunea sechestrului asigurator a fost asigurarea organului fiscal că debitorul nu va proceda la înstrăinarea bunurilor din patrimoniu înainte de finalizarea controlului și emiterea unui titlu de creanță.
Intimata SC P. F. S., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat că susținerile recurentei sunt nefondate, deoarece așa cum rezultă din prevederile pct.5.8 din Ordinul nr.2605/2010, ordinea categoriilor de bunuri asupra cărora se pot institui măsuri asiguratorii est o ordine imperativă, care trebuia respectată de recurentă, aceasta neavând puterea discreționară de a institui măsuri asiguratorii după bunul său plac, într-o ordine aleatorie, profund dăunătoare activității intimatei.
Intimata a mai arătat că raportat la faptul că recurenta nu a solicitat în cursul judecării litigiului în primă instanță dovada faptului că bunurile sechestrate sunt folosite în mod nemijlocit în desfășurarea activității, sau a faptului că instituirea sechestrului asupra acestor bunuri ar cauza prejudicii intimatei, s-a apreciat că această apărare nu se poate realiza pe calea recursului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 5.8 din Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală:
"Dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului se efectuează, de regulă , în limita a 150% din valoarea creanței estimate/stabilite și în următoarea ordine:
bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate desfășurării activității care constituie principala sursă de venit;
bunurile mobile si imobile care nu sunt direct folosite in activitatea ce constituie principala sursa de venit a contribuabilului;
bunurile mobile și imobile care se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;
ansamblu de bunuri în condițiile prevederilor art. 158 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificările și completările ulterioare;
mașini-unelte, utilaje, materii prime si materiale si alte bunuri mobile, precum si bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursa de venit;
produse finite;
sume urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de către terțe persoane;
disponibilități aflate în conturile bancare;
bunuri perisabile sau supuse degradării.";
Din analiza acestor prevederi legale, tribunalul reține că opțiunea legiuitorului a fost aceea de a institui o regulă în ceea ce privește limita din valoarea creanței estimate/stabilite și ordinea în care se poate dispune și se poate
aduce la îndeplinire măsurile asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului, regulă care însă poate suferi și excepții, nerespectarea acestei ordini neputând conduce la constatarea nelegalității actelor de executare decât dacă se dovedește o vătămare de către debitor.
În sprijinul acestei concluzii este interpretarea semantică a locuțiunii adverbiale "de regulă";, utilizată de legiuitor, care, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române are înțelesul "de obicei, în mod obișnuit";, ceea ce indică cu claritate că pot exista și situații de excepție în care ordinea prevăzută în art. 5.8 precitat poate fi eludată.
În acest context, instanța nu poate reține ca fiind întemeiate susținerile intimatei SC P. F. S. în sensul că această sintagmă a fost utilizată de către legiuitor doar în ceea ce privește limita de 150% din valoarea creanței, întrucât emitentul actului nu a realizat nicio distincție în acest sens.
Astfel, potrivit art. 5.13 din același act normativ, la dispunerea și/sau ducerea la îndeplinire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor proprietate a debitorului, organul de control/organul de executare, pe lângă ordinea prevăzută la pct. 5.8 lit. a)-i), va avea în vedere și posibilitatea de valorificare a bunurilor sau a valorilor indisponibilizate.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale, care permit organului de executare să omită respectarea strictă a ordinii, în raport de posibilitatea de valorificare a bunurilor sau a valorilor indisponibilizate, este de natura evidenței că formularea "de regulă"; se referă și la ordinea stabilită în cuprinsul art. 5.8.
Prin urmare, tribunalul reține că sunt întemeiate susținerile recurentului asupra împrejurării că instanța de fond a pronunțat, asupra acestui aspect, o hotărâre judecătorească cu aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește caracterul celor trei autovehicule în litigiu de a fi bunuri care sunt nemijlocit predestinate desfășurării activității care constituie principala sursă de venit, caracter care ar atrage excluderea acestora din categoria bunurilor debitorului asupra cărora s-ar putea institui măsurile asigurătorii, tribunalul reține că atât în fața instanței de fond, cât și în recurs, debitoarea SC P. F. S. s-a limitat doar la a afirma caracterul de bunuri excluse al acestor vehicule, fără însă a proba în cauză faptul că acestea sunt utilizate nemijlocit în desfășurarea activității care constituie principala sa sursă de venit.
Mai mult, chiar contestatoarea exemplifică în cuprinsul contestației formulate că deține un număr mare de autoturisme, fără însă a justifica de ce utilizează în activitatea sa preponderent doar aceste trei vehicule asupra cărora s- au instituit măsurile asigurătorii și de ce se află în imposibilitate de a-și desfășura activitatea, cu atât mai mult cu cât tot aceasta afirmă că, pe fondul crizei generale, activitatea sa de transport s-a redus.
Totodată, instanța reține că susținerile intimatei SC P. F. S. în sensul că recurenta nu a solicitat la fond dovada împrejurării că bunurile sunt folosite nemijlocit, astfel că nu ar mai putea invoca acest aspect în recurs, sunt în vădită contradicție cu prevederile art. 1169 din Codul civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale și având în vedere că afirmația utilizării nemijlocite în activitatea sa a fost făcută de către contestatoare, acesteia îi revenea sarcina de a proba cele afirmate, dovadă pe care aceasta nu a făcut-o.
T. ul reține că, este evident că, pentru a-și îndeplini obligațiile procesuale una dintre părți, cum este cazul contestatoarei, nu este necesar ca cealaltă parte litigantă să îi solicite acest lucru, cum se afirmă în întâmpinare, ci partea însăși trebuie să fie diligentă în a-și îndeplini obligațiile legale, în caz contrar suportând consecințele propriei activități procesuale.
Pentru aceste motive, tribunalul, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va admite recursul declarat de D. G. a F. P. a Județului C. împotriva sentinței civile nr. 11023/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei
C. N., pe care o va modifica în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. F. S., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. a Județului C. împotriva sentinței civile nr. 11023/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. N., pe care o modifică în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea SC P. F. S., ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, B. G. Z. | Judecător, A. M. Ion | Judecător, R. -M. V. |
Grefier, I. -M. P. |
Red./Dact. AM 2 ex. 18.04.13
Jud. fond I. C.
