Decizia civilă nr. 5878/2013. Suspendare executare act administrativ
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5878/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC E. F. SA
B. împotriva sentinței civile nr. 612/_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, privind și pe intimat C. LOCAL AL M. Z., având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic D. Coman în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data prezentului termen de judecată s-a transmis prin fax dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente recursului promovat.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ.,
stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și originalul chitanței care atestă plata taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar.
Totodată, aceasta depune dovada înregistrări unei acțiuni în anulare împotriva HCL Z. nr. 231/2012. La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei precizează că temeiul de drept al cererii de suspendare este art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii pe fond. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 612 din 6 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de SC E. F. SA B., în contradictoriu cu C. LOCAL AL M. Z., cerere privind suspendarea executării HCL nr.231/_ . Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut cu privire la cererea de suspendare a executării HCL Z. nr. 231/_, următoarele:
Acțiunea reclamantei în prezenta cauză, se întemeiază pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererea adresată instanței nu s-a solicitat și anularea actului atacat. Potrivit prevederilor art. 14 al. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care
persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nici o formalitate.
Din dispozițiile legale citate rezultă că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, existența cazului bine justificat, prevenirea producerii unei pagube iminente și urgența măsurii suspendării actului administrativ. Tribunalul a apreciat că aceste cerințe prevăzute de lege nu sunt îndeplinite în prezenta cauză, deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nedepunând la dosar copia contestației adresate emitentului actului.
În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, instanța reține că măsura suspendării s-ar putea justifica prin existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale atacate, iar prin executarea acestora s-ar crea o perturbare previzibilă gravă a funcționării societății, raportat la faptul că prin executarea HCL nr.231/_ s-ar crea prejudicii societății reclamante. Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât, în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Potrivit prevederilor art. 44 al.1 din Legea nr. 215/2001, invocate de reclamantă în susținerea cereri sale, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat in termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) si (4) .
Potrivit prevederilor art.44 al.2 din Legea nr. 215/2001, dacă rapoartele prevăzute la alin. (1) nu sunt întocmite în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, acestea se consideră implicit favorabile.
În speță sunt incidente și prevederile art. 54 din Legea nr. 215/2001. Din analiza documentației existente la dosar rezultă că proiectul de hotărâre privind aprobarea dezlipirii unui imobil și vânzarea prin licitație publică cu strigare a imobilului Apartament nr. 27, în suprafață utilă de 54,74 mp,situat în Municipiul Z., Bd. Mihai Viteazul, nr. 21, bl. IJGCL, sc. C, parter, compus din hol și birou, identificat sub nr. cadastral 51642- C1-U9, au fost însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului (f. 17-21), fiind respectate dispozițiile art. 44 al. 1 și art. 54 al. 1 și 4 din Legea nr. 215/2001.
Potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002, invocate de reclamantă, Vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului. Potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 550/2002,(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului.
(2) După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi.
La dosar nu există dovada faptului că s-a solicitat, în acord cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 550/2002, de către reclamantă, în calitate de chiriaș al imobilului, solicitarea scrisă de cumpărare a spațiului existent în Municipiul Z., Bd. Mihai Viteazu, nr. 21, bl. IJGCL, sc. C, parter. S-a constatat că motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de reclamantă nu confirmă existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale atacate. Pe de altă parte,instanța nu a avut nici posibilitatea de a analiza solicitarea adresată pârâtului, în cadrul procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea parțială a HCL nr.231/_ . Prin urmare, a constatat instanța de fond, raportat la motivele invocate în acțiunea formulată, cererea reclamantei privind suspendarea executării HCL nr.231/_ apare ca neîntemeiată.
Cât privește condiție pagubei iminente, instanța a apreciat că reclamanta a adus argumente pertinente în susținerea cererii de suspendare a executării H.C.L. nr. 231/_, însă nefiind întrunite condițiile dovedirii sesizării prealabile a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare și existența cazului bine justificat, instanța de fond a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. E. F. S. B. a declarat recurs
, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii, cu consecința suspendării executării actului administrativ.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041și art. 312 alin. 3 C.pr.civ., reclamanta susține că în mod neîntemeiat instanța de fond a
constatat că nu au fost întrunite condițiile dovedirii sesizării prealabile a autorității publice care a emis actul, deoarece a formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea în parte a H.C.L. nr. 231/_, plângerea având nr. 6875/_ și a fost comunicată pârâtei în data de_, iar despre acest script a făcut vorbire în cuprinsul cererii de executare a H.C.L. nr. 213/2012, act înregistrat în evidențele sale sub nr. 6941/_ .
A mai precizat reclamanta că pe parcursul judecății, instanța de fond nu a pus în discuția părților, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii pe care a formulat-o și nu i-a solicitat, potrivit art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ. administrarea dovezii înregistrării plângerii.
În ce privește cazul bine justificat, așa cum este definit de art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, reclamanta arată că proprietarul imobilului în cauză potrivit extrasului de C.F. este Statul Român, iar în condițiile în care este în administrarea C. ui Local Z., vânzarea lui trebuia să aibă loc în condițiile Legii nr. 550/2012 care prin art. 17 alin. 3 prevede că vânzarea spațiilor comerciale proprietatea privată a sttului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau locale precum și a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, pentru care nu s-a depus în termenul prev. de art. 17 alin. 1 solicitare scrisă de cumpărare, se face numai în condițiile Legii nr. 550/2002, Cap. IV.
Raportat la aceste prevederi, reclamanta susține că H.C.L. nr. 213/2012 contravine flagrant acestor dispoziții, motiv pentru care solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Primul aspect care trebuie analizat este legat de o pretinsă inadmisibilitate reținută în mod neîntemeiat de către prima instanță. Astfel, contrar celor reținute în considerentele sentinței recurate de către judecătorul fondului, într-adevăr reclamanta recurentă a îndeplinit procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, fapt dovedit cu înscrisurile depuse în probațiune la
dosarul instanței de recurs, așa încât are acces deplin la demersul judiciar reglementat de art. 14 din Legea 554/2004 având ca obiect suspendarea actului administrativ.
Pe de altă parte considerentele primei instanțe legate de inadmisibilitate nu se reflectă în dispozitiv deoarece cererea de suspendare a fost soluționată pe fond, fiind respinsă ca neîntemeiată, nu ca inadmisibilă, subsecvent analizării celor două condiții legal reglementate: cazul bine justificat și paguba iminentă.
În consencință, instanța de recurs reține admisibilitatea cererii de chemare în judecată însă va analiza și modul în care prima instanță a cenzurat incidența condițiilor legal reglementate pentru temeinicia unui astfel de demers.
Conform art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004 ,, În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente,.……persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.….,,. Din textul enuntat, asa cum a fost interpretat de doctrina si practica judiciara constanta rezulta doua conditii esentiale cumulative pentru dispunerea suspendarii unui act administrativ,: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Notiunea de caz bine justificat are o definiție legală reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg
,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În cazul concret analizat, așa cum a reținut și prima instanță, aceste împrejurări care să releve o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită nu există. Desigur că instanța are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Așa cum a reținut în mod întemeiat și prima instanță, potrivit prevederilor art. 44 al. 1 din Legea nr. 215/2001, invocate de reclamantă în susținerea cereri sale, proiectele de hotărâri înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat in termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) si (4). Potrivit prevederilor art. 44 al. 2 din Legea nr. 215/2001, dacă rapoartele prevăzute la alin. (1) nu sunt întocmite în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, acestea se consideră implicit favorabile. În speță sunt incidente și prevederile art. 54 din Legea nr. 215/2001. Din analiza documentației existente la dosar rezultă că proiectul de hotărâre privind aprobarea dezlipirii unui imobil și vânzarea prin licitație publică cu strigare a imobilului Apartament nr. 27, în suprafață utilă de 54,74 mp,situat în Municipiul Z., Bd. Mihai Viteazul, nr. 21, bl. IJGCL, sc. C, parter, compus din hol și birou, identificat sub nr. cadastral 51642-C1-U9, au fost însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului (f. 17-21 dosar fond), fiind astfel respectate dispozițiile art. 44 al. 1 și art. 54 al. 1 și 4 din Legea nr. 215/2001.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 16 din Legea nr. 550/2002, invocate de reclamantă, vânzarea spațiilor comerciale, de prestări de servicii și de producție către comercianții, respectiv prestatorii de servicii persoane fizice sau juridice, care le folosesc în baza unui contract de închiriere, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau leasing, încheiat în condițiile legii și valabil la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face la solicitarea acestora, prin metoda negocierii directe. Nu beneficiază de aceste prevederi persoanele fizice sau juridice care au înregistrat restanțe la plata chiriei cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului cu vânzătorul, persoanele care nu au respectat prevederile contractului cu vânzătorul (subînchirieri nepermise, divizare în scopul unor asocieri nepermise), precum și
persoanele fizice sau juridice care au obligații neachitate față de stat la data vânzării spațiului.
Potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 550/2002,(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele prevăzute la art. 16 vor depune o solicitare scrisă de cumpărare la sediul vânzătorului. După expirarea termenului prevăzut la alin. (1) spațiile comerciale pentru care nu s-a depus solicitarea de cumpărare se vor vinde prin licitație publică cu strigare, în condițiile prezentei legi.
La dosar nu există dovada faptului că s-a solicitat, în acord cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 550/2002, de către reclamantă, în calitate de chiriaș al imobilului, solicitarea scrisă de cumpărare a spațiului existent în Municipiul Z., Bd. Mihai Viteazu, nr. 21, bl. IJGCL, sc. C, parter.
În consecință, motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat invocate de reclamantă nu confirmă existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative fiscale atacate. Nici prin motivele de recurs extrem de concise nu se aduc argumente noi și pertinente în sprijinul incidenței ,,cazului bine justificat,,
Paguba iminentă este o notiune care deasemenea beneficiază de o reglementare legală prin dispozitiile art. 2 lit. s din Legea 554/2004 conform cărora, prin paguba iminentă se înțelege ,,prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,,. Faptul că reclamanta trebuie să-și restrângă activitatea în condițiile în care folosea spațiul analizat cu titlul de chirie încă din anul 1996 nu reprezintă o perturbare previzibilă gravă deoarece pe de o parte nicio închiriere nu este perpetuă și expirarea termenului contractual era oarecum previzibilă, iar pe de altă parte nu există o imposibilitate obiectivă de a identifica și închiria un alt spațiu în care reclamanta recurentă să-și desfășoare activitatea.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de reclamanta S. E. F. S. împotriva sentinței civile nr. 612 din 6 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S. E. F. S. B. împotriva sentinței civile nr. 612 din 6 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, A. -I. A. | JUDECĂTOR, C. I. | JUDECĂTOR, DP |
GREFIER, A. B. |
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: Ț. D.B. .