Decizia civilă nr. 4379/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4379/2013
Ședința publică din data de 17 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta D. A. împotriva sentinței civile nr. 428 din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL C. S. și
S., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 428 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta
A., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL C. S. și C. S. prin PRIMAR.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta D. A. a solicitat prin acțiunea formulată obligarea pârâtilor C. S. prin Primar și C. Local al C. S. la acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% lunar începând cu data de_, când a fost încadrată în calitate de referent contabil clasa III, grad profesional principal, treapta I de salarizare în cadrul aparatului de specialitate al primarului C. S. .
Instanța de fond a constatat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Reclamanta a făcut referire și la dispozițiile Ordinului nr.496/_ emis de MAI care prevedea că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice";.
Potrivit pct.31.1 din acest ordin "prin personal civil"; se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Instanța de fond a constatat că în acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin decizia nr. 37/2009 de admitere a recursului în interesul legii, arătând că indemnizația de dispozitiv prevăzută de dispozițiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea 138/1999, așa cum a fost completată și modificată, se acordă următoarelor categorii de personal: personalului civil al serviciilor comunitare de evidență a persoanelor care sunt organizate și funcționează în subordinea consiliilor locale, în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 241 alin 2 din OG 84/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea 372/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că este încadrat la MAI fost MIRF
și este detașat la aceste servicii comunitare, păstrându-și toate drepturile anterior dobândite; personalului civil al serviciilor comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple și al serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor organizate în cadrul prefecturilor județene și al Prefecturii Municipiului București în temeiul dispozițiilor cu caracter special ale art. 151 și 152 din OG 83/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea 362/2002, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea faptului că își păstrează toate drepturile dobândite anterior transferului din structura M. ui Administrației și Internelor la aceste servicii comunitare.
Reclamanta nu se încadrează în categoriile enumerate mai sus, condiții în care nu putea beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea instanța de fond a constatat că după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătiți din fonduri publice (aplicabilă din data de 1 ianuarie 2010), iar ulterior a Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, sunt exclusiv cele prevăzute de aceste acte normative. Sporul de dispozitiv nu este prevăzut printre sporurile specifice pe categorii de personal și domenii de activitate prevăzute în cuprinsul legii de salarizare unică și în anexele la lege, condiții în care nu poate fi acordat reclamantei.
Față de cele de mai sus, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta D. A. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta D. A. solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului, reclamanta arată că are calitatea de funcționar public, fiind angajată în cadrul aparatului propriu al Primăriei C. S., în calitate de referent din data de 01 noiembrie 2009, pe postul rămas vacant prin plecarea d-nei Glodan M. care a beneficiat de sporul de dispozitiv în urma pronunțării sentinței civile nr. 1092/16 mai 2008 de Tribunalul Sălaj prin care s- a admis acțiunea formulată de funcționarii publici din cadrul Primăriei S. .
A mai menționat reclamanta că în anul 2010, în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi a României s-a constatat ca ilegal acest spor, iar în urma contestației formulate de către funcționarii publici din cadrul Primăriei S. ,
2
Curtea de Conturi a României prin încheierea nr. VI 259/_ a admis contestația cu privire la acordarea sporului de dispozitiv.
În acest context, reclamanta consideră că este îndreptățită să beneficieze de acest spor pe de o parte pentru că toți ceilalți funcționari din cadrul primăriei beneficiază de acest spor, iar pe de altă parte că d-na Glodan M. a plecat din unitate.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Cele două acte administrative respectiv Ordinul nr.275/2002 și Ordinul nr. 496/2003 emise de către Ministerul Administrației și Internelor, ce menționează sporul de dispozitiv, au fost date în considerarea dispozițiilor Legii nr.138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Se poate constata, chiar din textul menționat anterior, că Legea nr.138/1999 reglementează salarizarea a două categorii de personal, militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții, respectiv instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Față de această prevedere expresă cuprinsă chiar în titlul legii, singura concluzie ce se poate desprinde este că doar categoriile de personal ce se încadrează în dispozițiile legii pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior de beneficiul Legii nr. 138/1999 se pot bucura doar personalul militar și cel civil angajat în instituțiile publice expres prevăzute, respectiv de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Reclamanții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ teritoriale organizată ca atare în cadrul municipiului Z. și nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În privința Ordinului nr. 426 din 28 iulie 2003 emis de către M. Internelor și Reformei Administrative indicat de către reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu art.10 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Monitorul Oficial al României partea I.
Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior, respectiv nr.275/2002 nu au fost publicate în Monitorul Oficial, astfel încât, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
Prin Ordinul nr.496/2003 s-a extins în mod nejustificat sfera de aplicare a unei legi, act normativ de valoare superioară, adăugând astfel la lege. Atât Legea nr.138/1999 cât și Ordinul nr.275/2002 se adresează unei categorii limitate de salariați, astfel încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ nu poate fi extinsă sfera de adresabilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală.
În conformitate cu caracterul limitat, sub aspectul subiectului căruia i se adresează, al Legii nr.138/1999, trimiterea din art. 9 pct. 2 al Ordinului nr. 496/2003 la personalul civil din administrația publică trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de sporul de dispozitiv dar numai cei din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 138/1999.
3
Nu se poate reține discriminarea în sensul OG nr. 137/2000 deoarece salarizarea diferită este determinată de condițiile de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Corect a reținut instanța de fond și dispozițiile deciziei I., pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, nr. 37/2009, în care sunt nominalizate categoriile de personal ce beneficiază de acest spor.
Față de conținutul deciziei I. Curtea constată că sentința civilă nr. 1092/_, a fost pronunțată anterior Deciziei menționate, astfel încât nu poate întemeia un drept al reclamantei de a obține ea însuși sporul solicitat.
Mai mult, prin decizia nr.821/2008 a Curții Constituționale s-a stabilit că:
"…prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde
înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.";
În consecință, față de cele menționate, se va respinge recursul formulat și se va păstra în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta D. A. împotriva sentinței civile nr. 428 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, F. T. | JUDECĂTOR, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. |
GREFIER, D. C. |
Red.D.M./_
Dact.H.C./2 ex.
Jud.fond: P. Ancuța
4
