Sentința civilă nr. 356/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 356
Ședința publică din 22 Ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. S. - judecător
G. ier: A. Ana C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției la acțiunea, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), promovată de reclamanții P.
M., B. V., B. L., S. M., L. V., A. F. M., M. ANA și Ț. (Ș. ) I., toți cu domiciliul procedural ales la sediul P. comunei R., str. P., nr. 2, județul M., în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA C.
R., cu sediul în R., str. P., nr. 2, județul M. .
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din_, concluziile și susținerile reprezentantei reclamanților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. ui M., Secția I civilă, reclamanții P. M., B. V., B. L., S. M., L. V., A. F. M.
, M. Ana, G. R. V. și Ț. (Ș. ) I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. C. R. următoarele: anularea Dispoziției nr. 593/_, dispoziție pe care o consideră nelegală; să se constate faptul că reclamanții au fost îndreptățiți la încasarea drepturilor speciale de natură nesalarială în temeiul Acordului/Contract colectiv de muncă nr. 5896/_ ; să se dispună restituirea sumelor de bani reținute în baza acestei decizii, cu acordarea cheltuielilor de judecată numai în cazul opunerii la admiterea plângerii.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat următoarele:
În fapt, prin Dispoziția nr. 593 din data de_, s-a dispus imputarea sumelor primite de reclamanți, prin rețineri salariale, până la acoperirea integrală a sumelor reprezentând drepturi speciale, sume primite de aceștia în cursul anului 2010.
În preambulul acestei Decizii de imputare se face referire la Decizia Curții de Conturi a României nr. 48/2011, prin care s-ar fi constatat plata
nelegală a drepturilor speciale acordate salariaților din cadrul P. comunei
R. .
Această Decizie a Curții de Conturi nu le este opozabilă întrucât nu a fost comunicată reclamanților, aceștia nefăcând parte din prezenta decizie.
Reclamanții au precizat că aceste sume au fost acordate de angajator, cu respectarea dispozițiilor legale în materie la data respectivă, în baza Acordului/Contract colectiv de muncă nr. 5896/_, încheiat între P. C.
R. în calitate de angajator și salariații din cadrul Aparatului de specialitate al
P. ui comunei R., reprezentați prin Sindicatul din Administrație Baia Mare-
M. -Grupa sindicală de Muncă și Protecție Socială a Județului M. .
Perioada de valabilitate a acestui Acord/Contract a fost prelungită de drept și pentru anul 2010, ca urmare a nedenunțării unilaterale a acestuia, conform art.2 alin.2 din prezentul act.
La art. 32 alin 1 se prevede faptul că salariaților li se acordă lunar, drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă, în cuantum de 600 lei, care se supun regulilor de impozitare prevăzute de actele normative în vigoare.
La alin.6 este prevăzut faptul că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă se finanțează din titlul ˝ Cheltuieli materiale și servicii˝ și nu afectează fondul de salarii, prin urmare aceste drepturi speciale nu sunt drepturi de natură salarială.
Țin să precizeze faptul că prin acordarea acestor drepturi speciale s-a avut în vedere pe lângă menținerea sănătății și securității în muncă și următoarele aspecte: refacerea capacității de muncă, asigurarea unei ținute decente precum și asigurarea unei imagini corespunzătoare în raport cu publicul și instituțiile cu care colaborează funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instituției.
Reclamanții consideră această dispoziție de imputare ca fiind nelegală și netemeinică, fiind lipsită de orice temei legal, întrucât aceste drepturi au fost stabilite și asumate prin Acordul/Contract descris mai sus și prin urmare nu s-a făcut altceva decât să se respecte prevederile și obligațiile asumate prin acest act, care se bucură de prezumția de legalitate deoarece nu a făcut și nu face obiectul vreunei contestații.
În drept Legea nr.130/1996, Legea nr. 188/1999 și Codul Muncii.
Prin încheierea din_ Tribunalul Maramureș, Secția I civilă a transpus cauza Secției II Civilă cu privire la reclamanții P. M., B. V. ,
B. L., S. M., L. V., A. F. M., M. Ana, G. R. V. și Ț. (Ș. ) I., în considerarea calității lor de funcționari publici.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției II civilă de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr._ *.
Pentru termenul din_ reclamanții au precizat temeiul de drept al acțiunii, invocându-se Legea nr. 188/1999, Legea nr. 319/2006 și H.G. nr. 833/2007.
Pârâtul, legal citat, nu și-a exprimat poziția procesuală.
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2013 T. a admis excepția
lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului G. R. V. întrucât
acesta a decedat, împrejurare ce rezultă din certificatul de deces depus la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului T. reține următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Primărie C.
.
Prin Dispoziția de imputare nr. 593 din_ P. C. R. a dispus
imputarea sumelor primite de salariați prin rețineri din salariul acestora a câte 100 lei lunar până la acoperirea integrală a sumelor primite de fiecare dintre angajații care au primit aceste drepturi.(f. 18 prezentul dosar).
Dispoziția de imputare a fost fundamentată pe Decizia Curții de Conturi a României nr. 48/2011 prin care s-a constatat plata nelegală a drepturilor speciale acordate salariaților din cadrul P. C. R. .
Acțiunea form ulată este întem eiată parțial pentru urm ătoarele considerente:
Conform art. 85 alin.1 din Legea nr. 188/1999 repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și
b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei
, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile.
După cum se observă, Decizia Curții de Conturi a României nr. 48/2011 a fost comunicată la data de_ (f. 19 prezentul dosar).
Rezultă că dispoziția de imputare a fost emisă cu depășirea termenului de 30 de zile, termen de decădere, care a început să curgă de la data de_, data constatării pagubei.
Pe de altă parte, art.84 din Legea nr.188/1999 reglementează răspunderea civilă a funcționarului public instituind trei cazuri de răspundere:
a). pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;
b).pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;
c).pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Antrenarea răspunderii civile pentru fapta proprie presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, vinovăția, cauzarea unui prejudiciu și existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Având în vedere că vorbim despre imputarea unor sume acordate reclamanților ca urmare a încheierii unui acord/contract colectiv de muncă
(f.25-41 prezentul dosar, mai exact art. 32 alin.1 din acest act juridic), este exclusă ideea caracterului ilicit al încasării de către aceștia a drepturilor bănești. De asemenea, nu putem discuta despre vreo formă de vinovăție a reclamanților.
Așadar, elementele răspunderii civile delictuale lipsesc, sub aspectul faptei ilicite și a vinovăției, ceea ce înseamnă că nu e posibilă atragerea răspunderii patrimoniale a reclamanților prin emiterea unei dispoziții, conform prevederilor art.85 din Legea nr.188/1999.
Chiar și analizând fiecare dintre cazurile de răspundere reglementate de art.84 din Legea nr.188/1999 se poate constata că situația reclamanților nu poate fi încadrată în niciunul dintre cele trei cazuri.
Astfel, la lit. a). a art.84 se reglementează situația pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului instituției. După cum am arătat mai înainte, nu există nici un indiciu în speță care ar putea conduce spre teoria vinovăției reclamantei în crearea prejudiciului instituției angajatoare.
La lit. b). a art.84 legiuitorul are în vedere cazul nerestituirii în termen a sumelor ce s-au acordat necuvenit. În primul rând că, atâta vreme cât reclamanții au încasat sumele imputate drept consecință a unui contract colectiv de muncă, nu se poate afirma că sumele s-au acordat necuvenit. În altă ordine de idei, pentru antrenarea răspunderii funcționarului public este necesar ca, în prealabil, să existe fixat un termen înlăuntrul căruia acesta să fie obligat să efectueze plata benevol și de-abia după împlinirea acestui termen, dacă funcționarul refuză îndeplinirea obligației de restituire a sumelor, să putem afirma că ne aflăm în prezența tezei prevăzute de legiuitor la lit. b). a art.84.
La lit. c), a art.84 este prevăzut cazul regresului comitentului împotriva funcționarului public pentru situația în care comitentul plătește daune unor terți, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Raportat la circumstanțele speței, această din urmă ipoteză este ab initio exclusă, necomportând nici un fel de discuție.
Art.85 din Legea nr.188/1999 permite conducătorului autorității sau instituției publice să emită ordin sau dispoziție de imputare în vederea reparării pagubelor, în situațiile prevăzute de art.84 lit. a și b.
În lipsa elementelor care să implice incidența prevederilor art.84 lit. a și b, dispoziția de imputare este nelegală.
Este tocmai cazul în speță.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.85 alin.2 din Legea nr.188/1999, art.18 din Legea nr.554/2004, instanța va admite primul petit al acțiunii conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Prin urmare, sumele de bani reținute în baza dispoziției de imputare au fost reținute ilegal, urmând a fi restituite de către pârât.
În ipoteza în care este deschisă calea unei acțiuni în contencios administrativ pentru realizarea dreptului reclamanților, acțiunea în constatare apare ca inadmisibilă.
Prin urmare reclamanții trebuiau să acționeze în cadrul prescris de către art.8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu să se adreseze direct instanței de contencios administrativ cu o acțiune în constatare.
În raport de toate aceste considerente, T. va admite în parte acțiunea principală conform dispozitivului, luând act de faptul că reclamanții cu ocazia pronunțării pe fond, nu au mai solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții P. M., B. V., B. L., S. M., L. V., A. F. M.
, M. ANA și Ț. (Ș. ) I., toți cu sediul procedural ales la sediul P. C.
R., str. Primăverii nr. 2, jud. M., în contradictoriu cu pârâtul P. C.
, jud. M., cu sediul în loc. R., str. P. nr. 2, jud. M. . Anulează decizia de imputare nr. 593 din_ emisă de pârât.
Dispune restituirea sumelor de bani reținute reclamanților în baza deciziei de imputare anulată.
Respinge petitul privind constatarea îndreptățirii reclamanților la încasarea drepturilor de natură salarială în temeiul acordului/contractului colectiv de muncă nr. 5896/_ .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică, azi, 22 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
SA Ana C.
în concediu de odihnă semnează grefier șef secție
Red. AS/ _
Tred. O.M.O. /_ - 4 ex.
