Decizia civilă nr. 4746/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4746/2013
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta C. DE A. DE S.
M. împotriva sentinței civile nr. 2829 din data de_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul
S. C. DE A. DE S. M., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) prima de concediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 2 lei, conform chitanței aflată la fila 5 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004, art. 3 pct. 3 C.pr.civ. și art.105, 106, 109 din Legea nr. 188/1999, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2892 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M. s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul S. C. DE A. DE S. M. în contradictoriu cu pârâta
C. DE A. DE S. M. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții, cât și celelalte persoane în favoarea cărora acționează reclamantul persoană juridică, sunt funcționari publici în cadrul pârâtei C. de A. de S. M. (f.23 - 24, f. 29 - 30).
Potrivit art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, în vigoare în anul 2010,
funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, l a o pr imă eg al ă
cu s al ar iul de b az ă d in lun a an ter io ar ă plec ăr ii în conced iu , care se impozitează separat;
textul a fost abrogat prin art. 39 lit. d) din Legea nr. 284/2010 începând cu 1 ianuarie 2011.
Apărarea pârâtei nu poate fi primită; câtă vreme textul legal a produs efecte și în anul 2010 lipsa fondurilor bugetare nu poate fi considerată un motiv
1
justificat pentru neplată, cu atât mai mult cu cât perioada de timp care a trecut de la data la care funcționarii publici aveau dreptul la plata primei de vacanță nu mai este rezonabilă.
Cu alte cuvinte, aceștia se bucură de un "bun"; în sensul art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar neplata primei de vacanță duce în mod clar la încălcarea textului convențional (mutatis mutandis cauza Driha împotriva României).
În raport de aceste considerente, T. a admis acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE A. DE
S. M.
solicitând sa se admită recursul, sa se modifice sentinta atacata si rejudecand cauza pe fond, sa se dispună respingerea actiunii formulate de catre reclamanti.
Solicitarea pârâtei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata si nefondata s-a bazat pe faptul ca institutia pârâtă s-a aflat in imposibilitate de a acorda reclamantilor acest drept intrucat nu au existat prevederi bugetare suficiente cu aceasta destinatie, acest drept neacordandu-se tuturor functionarilor publici.
Totodata, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr. 500 / 2002, "Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite,"
Reiterează punctul de vedere al Curtii de conturi exprimat ca urmare a misiunii de audit financiar efectuata la CNAS asupra contului anual de executie al bugetului FNUASS, potrivit caruia angajarea si utilizarea creditelor bugetare trebuie sa se faca numai in limita prevederilor si destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor publice."
F. a de cele de mai sus, apreciază ca sunt aplicabile dispozitiile art.304 pct.8 si pct.9 Cod procedura civila, intrucat instanta de fond, interpretand gresit actele juridice deduse judecatii, a schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora, iar sentinta atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
In drept, s-au invocat dispozitiile art.304 pct.8 si 9 Cod procedura civila, coroborate cu art.35 alin.2 din Legea nr. 188 / 1999 (in vigoare in cursul anului 2010), art.48 alin.2 din Legea nr. 330 / 2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice (act normativ cu aplicabilitate in perioada_ -_ ), art.39 lit.d) din Legea nr. 284 /2010 si art.4 alin.2 din Legea nr. 500/2002.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.35 alin.2 din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, in forma actului normativ în cursul întregului an 2010: "Funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat."
De asemenea, potrivit art.48 alin.2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, act normativ cu aplicabilitate in perioada_ -_, "Prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare."
Dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr. 188 / 1999 au fost însă abrogate potrivit art.39 lit.d din Legea nr. 284 /2010.
2
În condițiile în care instituția pârâtă s-a aflat in imposibilitate de a acorda reclamanților acest drept datorită lipsei unor prevederi bugetare cu aceasta destinație și având în vedere art.4 alin.2 din Legea nr. 500 / 2002 conform cu care "Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite" Curtea achiesează susținerilor recurentei în sensul că angajarea si utilizarea creditelor bugetare trebuie sa se facă numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice.
F. a de cele de mai sus, în baza art. 312 Cod proced. civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 2892 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ui
M. pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de S. LIBER AL C. DE A. DE S. M. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta C. DE A. DE S. M. împotriva sentinței civile nr. 2892 din_ pronunțată în dosarul nr._ al
T. ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, M. H. | Judecător, D. M. | Judecător, F. T. |
G. , D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: A. S.
3
