Decizia civilă nr. 454/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 454/R/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător I. N. B. Judecător S. T. Grefier O. -R. L.
S-a luat spre examinare recursul declarat de recurentul M. C. -N. - D.
P. L. împotriva sentinței civile nr. 14230/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul M. N. M., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat, avocat L.
I. Chirilă, lipsă fiind recurentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat, împrejurare față de care instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, iar pe cale de consecința menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală, iar în subsidiar solicită casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond, pentru completarea probațiunii. Pe scurt, reprezentanta intimatului arată că recurentul, prin recursul promovat nu a adus critici hotărârii instanței de fond, mai mult precizează faptul că din extrasele CF existente la dosarul instanței de fond rezultă că în părțile indivize comune nu intră și fațadele clădirilor de la stradă, iar apartamentul care este coproprietatea intimatului este situat în alt imobil, care nu are nicio legătură cu imobilul situat la stradă. Solicită și cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de _
, petentul M. N. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul M. C. - N., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției nr.284/_ prin care i s-a aplicat o amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.7 pct.15 din H.C.L. nr.191/2009.
In motivarea plângerii sale petiționarul arată că procesul-verbal de contravenție nu este legal, întrucât s-au efectuat demersuri în vederea refacerii fațadei imobilului și el nu este proprietarul părții care dă spre stradă ci care dă spre curte.
În drept a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
Intimatul M. | C. - N. nu a formulat întâmpinare. | |||
După efectuarea | cercetării judecătorești instanța | a | admis | plângerea |
contravențională prin Sentința civilă nr.14230/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară a stării de fapt reținute în sarcina sa însă a apreciat că acesta nu poate fi răspunzător în mod exclusiv pentru fapta contravențională, deoarece obligația de întreținere a imobilului revine tuturor proprietarilor apartamentelor ce compun clădirea.
Împotriva hotărârii primei instanțe intimatul a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia întrucât sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, pronunțarea făcându-se prin reținerea în mod eronat a stării de fapt (f.2-4 din dosar nr._ al T. ului C. ).
In motivarea recursului acesta arată că petentul avea obligația de a nu se sustrage obligațiilor ce îi revin ca proprietar de imobil, iar primăria a inițiat programul de revitalizare a clădirilor situate in centrul civic.
Recursul este motivat în drept prin dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 14230/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. s-a admi9s plângerea contravențională.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat că petentul nu a făcut dovada contrară a stării de fapt reținute în sarcina sa însă a apreciat că acesta nu poate fi răspunzător în mod exclusiv pentru fapta contravențională, deoarece obligația de întreținere a imobilului revine tuturor proprietarilor apartamentelor ce compun clădirea.
Este cunoscut că instanța investită cu soluționarea cererilor de recurs nu rejudecă pricina în fond ci controlează hotărârea recurată în raport de motivele invocate de către recurent ori cu cele ridicate din oficiu de către instanță.
In recurs instanța este ținută să verifice hotărârea atacată pe baza probelor administrate la fond fără a putea în principiu să administreze probe noi, deoarece recursul nu are caracter devolutiv. Cu toate acestea, disp. art. 305 Cod Procedură Civilă permit administrarea înscrisurilor direct în recurs, instanța are căderea de a se ocupa de situația atât de starea de fapt cât și de probleme de drept.
Din motivele de recurs rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ. pentru a putea fi modificată hotărârea primei instanțe.
M. ivul prev.de art. 304 pct.9 Cod Procedură Civilă, invocat de către recurent, vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial care poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor ei. De asemenea, textului de lege corespunzător situației de fapt, i s-a dat o interpretare greșită ori s-au încălcat principiile generale ale dreptului civil, context
în care trebuie verificat caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce se pretinde că ar fi fost încălcată.
Cu privire la viciile de formă ale actului sancționator, respectiv încălcarea prevederilor art.16 alin.1 și art.17 din O.G.nr.2/2001, trebuie arătat că agentul constatator a făcut toate mențiunile cuvenite,astfel că ,în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută prevăzute de art.17 din O.G. nr.2/2001. Mențiunile prevăzute de art.16 alin1 din acest act normativ, altele decât cele la care face referire art.17, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în caz contrar sancțiunea este doar nulitatea relativă a acestuia, cu condiția dovedirii unei vătămări prin dresarea acestui act cu nerespectarea prevederilor legale.
În sensul celor arătate mai sus, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXII din_ prin care s-a admis recursul în interesul legii, promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a arătat că nulitatea absolută, ce poate fi constatată și din oficiu,intervine doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.17 din O.G.nr.2/2001.
T. ul după analizarea materialului probator existent la dosarul cauzei a constatat că hotărârea instanței de fond este temeinică si legală, întrucât petentul nu poate fi răspunzător în mod exclusiv pentru fapta contravențională, deoarece obligația de întreținere a imobilului revine tuturor proprietarilor apartamentelor ce compun clădirea.
Administrarea,întreținerea și reparațiile proprietății comune revin asociației de proprietari,iar cheltuielile legate de acestea reprezintă cheltuieli comune. Unul dintre coproprietari poate efectua reparațiile la părțile comune din clădire,numai cu acordul asociației de proprietari.
Agentul constatator a interpretat greșit prevederile art.28 alin.1,lit.c coroborate cu prevederile art.35 din Legea nr.114/1996, atunci când a dresat actul sancționator deoarece petentul proprietar al apartamentului nr.5 din imobil, prin planșele foto depuse la instanța de fond, a făcut dovada întreținerii în bune condiții a acestuia. Mai mult nu a luat în considerare faptul că fațada ce corespunde apartamentului nr.1,situat spre stradă,a fost renovată în cursul anului 2011 acțiune la care a participat și petentul.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 183/2003 a Curții Constituționale, procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care are o natură relativă putând fi răsturnată prin proba contrară. Așa cum prevăd disp.art. 1169 cod civil " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească";.
Conform Jurisprudenței C.E.D.O. (cauza Ozturk vs.Germania, Salabiaku vs.Franța și Pham Hoang vs Franta) reglementările ce sancționează contravențiile au o natură penală, astfel că la judecarea unor astfel de cauze trebuie respectate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție.
In acest sens, Curtea Constituțională a României prin Deciziile nr. 183/_ si 259/2003 a statuat că legislația contravențională intră sub incidenta art. 6 din
C.E.D.O. Așa fiind, prezumțiile de fapt si drept sunt compatibile cu prevederile europene anterior menționate în situatia în care se utilizează în limite rezonabile, nu
operează automat si cel în favoarea căruia operează acestea, are la îndemână mijloace de probă pentru a putea dovedi că sunt neîntemeiate.
Așadar, prezumția relativă de temeinicie si legalitate de care se bucură procesul-verbal potrivit legislației contravenționale din România este compatibilă cu prev.art. 6 din C.E.D.O. si ca atare, poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, asigurându-se astfel dreptul la apărarea petentului.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța constată că acesta cuprinde toate mențiunile prevederile de art. 17 din O.G. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea, instanța constată că petentul nu a invocat motive de nulitate relativă a procesului-verbal.
Potrivit art. 19 alin.l din O.G. 2/2001 martorul asistent nu este necesar să se fi aflat la locul săvârșirii contravenției ci acesta trebuie să fie de față în momentul încheierii actului sancționator si să ateste motivele pentru care cel sancționat contravențional nu l-a semnat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța retine că procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost singura probă administrată în cauză, însă cu toate acestea trebuie cenzurată de către instanță prevederea legală in baza căreia s-a aplicat sancțiunea, iar în cazul în care aceasta nu a fost cea corectă, urmează a se anula actul sancționator.
Față de cele ce preced, tribunalul consideră că nu ne aflăm în situațiile prevăzute de art.304 pct. 9 Cod Procedură Civilă, motiv pentru care va respinge recursul declarat de către recurent împotriva Sentinței civile nr. 14230/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În baza art.274 C.pr.civ., va obliga recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul M. C. -N. în contradictoriu cu intimatul M. N. M., împotriva Sentinței civile nr. 14230/_
, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, E. B. | Judecător, I. N. B. | Judecător, S. T. |
Grefier, |
O. -R. L.
Red.EB/tehn.MG 2 ex. 16.04.13
Jud. fond C. C.
