Decizia civilă nr. 4634/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4634/2013
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător C. I.
Judecător DP
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta H. I. împotriva sentinței civile nr. 5708 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimații C. D. R. PRIN P., P.
C. D., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Vlad Eugen Verdeș în reprezentarea intereselor recurentei cu împuternicire avocațială aflată la fila 18 din dosar .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul recurentei arată că solicită rectificarea mențiunilor existente pe ultima filă a recursului declarat, în sensul că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că soluția T. ui este una ilogică întrucât obligă un funcționar public să suporte consecințele negative produse de conduita altor persoane. Se mai arată că argumentele reținute de tribunal la punctele III, IV,V și VI din motivarea sentinței recurate exced cadrului procesual tranșat prin cererea de chemare în judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5708 din_ pronunțată în dosarul nr. _ | * al | ||
T. | ui Maramureș s-a respins acțiunea formulată de reclamanta H. | I. | , în |
contradictoriu cu pârâții C. D. și P. comunei D. .
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin dispozițiile nr. 214 din 21 iulie 2011, respectiv 245 din 15 noiembrie 2011, emise de P. C. D.
, jud. Maramureș, s-a dispus încadrarea reclamantei în funcția de referent clasa 30, coeficient de ierarhizare 1,64, având o vechime în muncă de peste 25 de ani.
De asemenea, s-a stabilit ca reclamanta va avea cuantumul brut al salariatului determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15% și includerea în salariul de bază a stimulentului de 1035 lei, respectiv un salariu de baza de 2375 lei, spor pentru calculator 90 lei, total drepturi bănești
2.322 lei ─ inițial s-a stabilit suma de 2465 lei─ (f.20-21 prezentul dosar.)
Ca urmare a adreselor nr. 8734 din 19 august 2011 respectiv 14.000 din 15 decembrie 2011 emise de Instituția Prefectului Județului Maramureș, pârâtul
C. D. a procedat la revocarea dispozițiilor nr. 214/245 prin dispozițiile nr. 238 din 13 septembrie 2011, respectiv 250 din 20 decembrie 2011 (f. 15-19, f. 22-23 prezentul dosar).
Reclamanta este funcționar public, referent cu studii medii, în cadrul Primăriei D. .
Potrivit art. 227 alin. 4 din Codul de procedură fiscală ─ abrogat prin O.G. nr.29/2011 începând cu 1 ianuarie 2012 ─, M. Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ - teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al M. ui Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din:
sumele reprezentând valoarea creanțelor fiscale stinse prin executarea silită, potrivit prevederilor prezentului cod;
b)sumele încasare în cadrul procedurii insolvenței;
sumele reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite suplimentar ca urmare a inspecției fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând obligați fiscale accesorii stabilite de organele fiscale, stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând valoarea amenzilor stinse prin încasare sau compensare;
sumele reprezentând valoarea bunurilor confiscate și valorificate.
Potrivit alin. 6 a aceluiași articol, aprobarea stimulentelor în cazul
unităților administrativ - teritoriale se face de către ordonatorul de credite,
la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate.
Conform art. 14 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice:
"(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. 1, se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Valoarea medie prevăzută la alin. 1 se calculează pentru funcțiile identice, echivalente sau asimilate din punctul de vedere al salarizării, distinct pe fiecare ordonator principal de credite respectiv pe ordonator secundar de credite și cumulat pentru ordonatorii terțiari de credite din subordinea fiecărui ordonator principal sau, după caz, secundar de credite.
Drepturile bănești, care potrivit alin. 1 și 2 se includ în salariul de bază, nu se majorează cu procentul prevăzut la art. 1.
Fondurile consti tuite în temeiul art . 227 din Ordonanț a Guvernului
nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completăr ile ulterioare,
și al art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 29/2004, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea drepturilor bănești, care potrivit alin. 1 au fost incluse în salariul
de bază, se fac ven it la bugetul de sta t, bugetele locale, bugetul asigurărilor
sociale de stat sau, după caz, la bugetele fondurilor speciale";.
Art. 38 alin. 1 - 3 din Legea nr. 286/2010 privind bugetul de stat pe anul 2011 a prevăzut următoarele:
"Sumele aferente drepturilor bănești acordate personalului din cadrul instituțiilor publice finanțate integral din bugetul de stat și din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare,
și Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, și care, potrivit legii, se introduc în salariul de bază și sunt pr evăzute în anex ă la
bugetele ordonator ilor principali de cr edite și, respectiv, la bugetul Fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate.
Ordonatorii principali de credite virează lunar la bugetul de stat și la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, sumele aferente drepturilor prevăzute la alin. 1 din fondurile constituite potrivit legii și prevăzute în anexele la buget.
Cu sumele virate potrivit alin. 2 se majorează veniturile bugetului de stat și, respectiv, ale bugetului fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, după caz, precum și cheltuielile de personal ale ordonatorilor principali de credite, prin diminuarea în mod necorespunzător a veniturilor și cheltuielilor aprobate potrivit alin. 1";.
În raport cu dispozițiile evocate mai sus și cu principiile prevăzute în Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, T. a apreciat că acțiunea formulată a fost neîntemeiată:
În primul rând, T. a observat că dispozițiile de revocare nr. 238/_
, respectiv 250/_ nu a fost atacate de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa încât acestea se bucură de prezumția de legalitate.
Reclamanta nu poate invoca prevederile H.C.L. nr. 7/2007 și dispoziția nr. 771/_ pentru dreptul la stimulente în anii 2010 - 11 întrucât se încalcă principiul anualității prevăzut de art. 11 din Legea nr. 273/2006 potrivit cu care veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar, iar toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv.
Pentru anii 2010-2011 nu s-a făcut dovada de către reclamantă a înscrierii în bugetul comunei a respectivelor cheltuieli de personal din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, conform principiului specializării bugetare prevăzut de art. 12 din Legea nr. 273/2006;
De asemenea, nu există pentru anii 2010-2011 dovada aprobării stimulentelor de către primar, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate;
Conform art. 14 alin. 4 din Legea nr. 273/2006, nicio cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
Statele de plată aferente anului 2010 fac dovada că s-au achitat anumite sume de bani către angajați, neputând să suplinească cerințele legale pentru constituirea fondurilor pentru stimulente (f. 34 prezentul dosar, f. 5 dosar Secția civilă a T. ui Maramureș).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta H. I., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată ca urmare a rejudecării
În motivarea recursului, recurenta a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente care se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În ceea ce privește pct. 1 din motivarea tribunalului (fila 5 din sentința atacată) prin care instanța observă că dispozițiile de revocare nr. 238/_ respectiv 250/_ nu au fost atacate de către reclamantă pe calea contenciosului administrativ fiscal, așa încât acestea se bucură de prezumția de legalitate, învederează că această aserțiune a instanței este irelevantă pentru prezenta cauză întrucât:
Cele două dispoziții indicate de instanța de fond au ca obiect revocarea Dispoziției nr. 214/_ prin care se dispunea pentru recurentă reîncadrarea în funcția de referent-contabil clasa 30, coeficient de ierarhizare 1.64 cu o vechime în muncă de peste 25 de ani, precum și includerea în salariul de bază a stimulentului în valoare de 1.035 lei, toate acestea în temeiul art. 33 din Legea nr. 284/2010 și a art. 4 alin. 3 din Legea nr. 285/2010.
Așadar, inițial i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de prevederile art. 14 din Legea nr. 284/2010 și de a-i fi incluse, în consecință, stimulentele încasate în luna octombrie 2010 în salariul de bază începând cu 0l.0 l.2011, urmând ca apoi, primarul com. D. să revină asupra dispoziției și să o revoce.
Instanța a reținut că nu a atacat respectivele dispoziții de revocare, lucru adevărat care însă nu poate afecta în nici un fel soluția ce trebuia pronunțată în prezenta cauză. În primul rând, a ataca cu plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 înseamnă a solicita autorității publice emitente revocarea actului administrativ considerat nelegal. Aceasta echivalează în cauza de față cu solicitarea revocării unei dispoziții de revocare, lucru care nu conduce, conform principiilor elementare de drept, la repunerea în vigoare a actului administrativ revocat inițial. Drept urmare, chiar dacă autoritatea administrativă emitentă (primarul com. D. ) le-ar fi încuviințat plângerea prealabilă sau dacă ar fi avut câștig de cauză în instanță atacând cele două dispoziții de revocare, tot nu ar fi obținut repunerea în vigoare a Dispoziției nr. 214/_, lucru care a făcut ca orice acțiune în acest sens să fie lipsită de interes.
Consideră legală calea pe care a ales-o să o urmeze, și anume imediat după emiterea primei dispoziției de revocare, a formulat o cerere înregistrată la Primăria D. sub nr. 936/_ prin care solicită aplicarea în ceea o privește a art. 14 din Legea nr. 285/2010. Ca urmare a faptului că nu a primit un răspuns în termenul legal a acționat în instanță în temeiul art. 8 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Luând în considerare aspectele arătate mai sus, se poate observa că cele reținute de instanță la pct. 1 sunt lipsite de relevanță în contextul prezentului litigiu.
În ceea ce privește pct. II din motivarea tribunalului (fila nr. 6 din sentința atacată), aceasta nu este în acord cu realitatea faptică, la nivelul com. D. fiind aprobat în anul 2010-2011 fondul de salarii și înglobarea în acesta a stimulentelor aferente, prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 13/_, respectiv anexa nr. 7, la această hotărâre.
Facem precizarea că a invocat dispozițiile HCL com. D. nr. 7/2007 și a
dispoziției nr. 771/_ ca acte administrative cu valoare de principiu, în baza cărora au fost acordate respectivele stimulente pentru întâia oară la nivelul unității administrativ-teritoriale.
Mai mult, faptul că a fost constituit fondul de stimulente la nivelul anului 2010 reiese cât se poate de clar și din extrasele de cont pe care le-a anexat la prezenta cerere, precum și din ordinele de plată aferente. În respectivele extrase de cont se arată limpede că anumite sume au fost virate în contul Consiliului Local al com. D. sub titlul de "cota de 15% din sume încasate prin urmărire silită".
Raportat la aspectele reținute de către tribunal la punctele III, IV, V și VI din motivarea sentinței atacate, învederează instanței de recurs faptul că acestea privesc modalitatea de acordare a stimulentelor, lucru care excede cadrului procesual trasat prin cererea de chemare în judecată și care privește recunoașterea dreptului prevăzut de art. 14 alin. 4 din Legea nr. 285/2010 (includerea în salariul de bază a mediei stimulentelor încasate în luna octombrie 2010) și obligarea primarului corn. D., jud. Maramureș la emiterea unei dispoziții prin care să se facă aplicarea art. 14 din Legea nr. 285.
Reiterează faptul că art. 14 din Legea nr. 285/2010 nu face decât să dispună că începând cu data de 1 ianuarie 2011, pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurii fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 116/2004, cu modificările și completările ulterioare, salariile de bază, prevăzute la art. 1 alin. (1), se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu a acestor drepturi bănești aferente lunii octombrie 2010, pentru fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale, respectiv pentru fiecare funcție contractuală, în funcție de nivelul studiilor, pe grade sau trepte profesionale.
Așadar, legiuitorul face referire la drepturile bănești acordate din fondurile constituite potrivit legii care vor fi incluse în salariul de bază la nivelul mediu a acestor drepturi înregistrat pentru luna octombrie 2010.
Pentru a clarifica această problemă instanța nu avea de făcut decât să solicite de la Primăria com. D. informații cu privire la stimulentele încasate de recurentă pentru luna octombrie 2010, dacă se considera că tabelul depus la dosar nu era suficient de edificator. Într-adevăr, instanța de fond a procedat la a solicita aceste informații, iar Primăria com. D. a răspuns prin adresa nr. 1559/_ în care se arată extrem de clar că în anul 2010 au fost acordate stimulente din fondul legal constituit d-nei H. I. în cuantum de 5.810 lei, iar în luna octombrie 2010 în cuantum de 900 de lei.
Având în vedere semnificația probei reprezentată de adresa de mai sus, tribunalul era obligat să facă aplicarea art. 14 din Legea nr. 285/2010, fără a mai cerceta legalitatea constituirii fondului de stimulente pentru anii 2010 și anterior, lucru care excede în mod evident limitelor trasate de părți în ce privește litigiul dedus judecății. De altfel, constituirea fondului pentru stimulente a fost reglementată încă de la început în termeni imperativi de către legiuitor (";M. Economiei și Finanțelor și unitățile administrativ-teritoriale constituie lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din aparatul propriu al M. ui Economiei și Finanțelor și al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și din unitățile subordonate, respectiv compartimentelor de specialitate cu atribuții în administrarea creanțelor fiscale locale, după caz, prin reținerea unei cote de 15% din ( ...) " ).
Primăria cam. D. fiind obligată să constituie respectivul fond, acest lucru nefiind o facultate acordată de legiuitor.
Dacă se dorea într-adevăr analizarea legalității modalității de constituire a fondului de stimulente, P. com. D. avea la îndemână o cerere separată ori o cerere reconvențională prin care să solicite a se constata acest fapt.
Până la urmă, judecând în echitate, soluția tribunalului este una ilogică întrucât obligă un funcționar public să suporte consecințele negative produse de conduita (constituirea în mod presupus nelegal a fondului de stimulente) altor persoane, în speță primarul comunei și secretarul acesteia, secretar care trebuie să aibă studii juridice și să supervizeze respectarea legalității la întocmirea actelor administrative.
Soluția tribunalului este nelegală și atunci când este analizată prin spiritul reglementării conținute la art. 14 din Legea nr. 285/2010. Ceea ce s-a dorit prin adoptarea textului legal a fost eliminarea stimulentelor și a altor sume acordate din fonduri constituite prin dispoziții legale speciale și includerea acestor sume în salariul de bază (la nivelul lunii octombrie 2010) astfel încât să se realizeze un sistem de salarizare unitar la nivelul aparatului bugetar, care să nu mai permită personalului încadrat să beneficieze de sporuri, prime, bonus uri ori stimulente acordate de multe ori discreționar de conducătorii instituțiilor în cauză. Ceea ce a dorit legiuitorul să realizeze a fost practic, pe de-o parte, o transformare a modalității de acordare a stimulentelor, incluzându-le direct în salariul de bază și acordându-le lunar, în mod regulat, indiferent de fondurile aduse la bugetul de către respectivii funcționari, iar pe de altă parte o uniformizare a cuantumului acestor stimulente.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată ca urmare a rejudecării.
În drept: Legea nr. 285/2010, Legea nr. 188/1999, Legea nr. 554/2004, art. 298 și urm. C. proc. civ.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate și având în vedere prevederile art.304, 3041 Curtea reține următoarele:
P. comunei D. prin Dispozițiile nr. 214/_ și respectiv nr.245/_ a dispus încadrarea reclamantei recurente în funcția de referent clasa 30, coeficient ierarhizare 1,64 având o vechime în muncă de peste 25 de ani.
Astfel s-a stabilit că aceasta va avea cuantumul brut al salariului determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15 % și includerea în salariul de baza a stimulentului de 1035 lei, respectiv un salariu de baza de 2375 lei, spor pentru calculator 90 lei, total drepturi bănești 2322 lei - inițial s-a stabilit suma de 2465 lei.
Ulterior în urma adreselor emise de Instituția prefectului județului Maramureș pârâtul intimat P. comunei D. a procedat la revocarea Dispozițiilor nr.214 și respectiv 245 prin Dispoziția nr. 238 din_, respectiv 250/_ .
Așa cum a arătat prima instanța Dispozițiile de revocare nr. 238/2011 și respectiv 250/2011 nu au fost atacate de reclamantă pe calea contenciosului administrativ fiscal bucurându-se astfel de prezumția de legalitate.
În cadrul recursului reclamanta recurentă apreciază că această susținere este eronată întrucât prin formularea plângerii prealabile, situația în cauză nu s- ar fi schimbat. Aceasta, deoarece în opina recurentei atacarea cu plângere prealabilă înseamnă a solicita autorității publice emitente revocarea actului administrativ considerat nelegal ceea ce echivalează în cauza de față cu solicitarea revocării unei dispoziții de revocare, lucru care nu conduce, conform principiilor elementare de drept, la repunerea în vigoarea a actului revocat inițial.
Susținerea reclamantei nu poate fi primită întrucât chiar dacă actul administrativ în speță conține o dispoziție de revocare, acesta nu înlătură obligația recurentei de a formula plângerea prealabilă anterior inițierii demersului în anularea actului administrativ fiscal. Așa fiind, concluzia primei instanțe este una corectă, în sensul că în speță câtă vreme cele două acte administrativ nu au fost atacate pe calea contenciosului administrativ fiscal ele se bucură de prezumția de legalitate.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamantă este acela că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, susținerile primei instanțe nefiind în acord cu realitatea faptică. În concret la nivelul comunei D. s-a aprobat în anul 2010-2011 fondul de salariu și înglobarea în acesta a stimulatelor aferente, prin Hotărârea de Consiliu Local nr.13/_, respectiv anexa nr. 7.
Recurenta s-a prevalat în primă instanță de dispozițiile H.C.L. nr. 7/2007 a com. D. și respectiv a Dispoziției nr. 771/_, ca acte administrative cu valoare de principiu.
Este real faptul că reclamanta recurentă s-a prevalat de cele două dispoziții însă prevederile acestora nu pot fi reținute în speță în acordarea dreptului la stimulente în anul 2010-2011, deoarece s-ar încălca prin ceasta principiul anualității prev. de art. 11 din Legea nr.273/2006. Potrivit acestui principiu veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar, iar toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contului unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv. Prin urmare dispozițiile la care face referire reclamanta au fost emise în 200, iar Hotărârea de Consiliul Local nr. 13/2011 nu a constituit la momentul sesizării instanței o probă și nu a fost analizată de către instanță fiind considerată prin urmare un act nou care însă nu lămurește pe deplin situația, în conținutul ei făcându-se doar referire la rectificarea bugetului local al com. D. pe anul 2011 prin suplimentarea cu 48.000 lei pe seama sumelor defalcate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale cap 11.02.06. Cu alte cuvinte nu rezultă cu certitudine faptul că sumele cu care a fost suplimentat bugetul local al com. D. au destinația acordării stimulatelor la care face referire recurenta.
Nu în ultimul rând s-a criticat sub aspectul nelegalității aspectele reținute de prima instanța în motivarea hotărârii la punctele III, IV, V, și VI susținându-se că acestea privesc modalitatea de acordare a stimulatelor, lucru care excede cadrului procesual trasat prin cererea de chemare în judecată și care privește recunoașterea dreptului prev. de art. 14 alin.4 din Legea nr.285/2010 (includerea în saraiul de bază a mediei stimulentelor încasate în luna octombrie 2010) și obligarea P. ui com. D. la emiterea unei dispoziții prin care să se facă aplicarea textului sus invocat.
Criticile sunt neîntemeiate câtă vreme obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie recunoașterea dreptului pretins de reclamant recurentă și instituit de art. 14 din Legea nr. 285/2010, la obligarea emiterii actului administrativ cu finalitatea de plată a diferenței dintre salariul efectiv încasata și cel care i s-ar fi cuvenit recurentei prin aplicarea normei legale sus amintite.
Pornind de la cadrul procesual stabilit de reclamantă, Curtea retine că în mod temeinic prima instanță a susținut ca și argumente în neacordarea stimulentelor la care face referire acesta, faptul că nu s-a făcut dovada înscrierii în buget a respectivelor cheltuieli de personal din fondurile constatate în temeiul
O.G. nr.92/2003, conform principiului specializării bugetare prev. de art. 12 din Legea nr. 273/2006, nu există pentru anii 2010-2011 dovada aprobării stimulentelor de către primar, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate și nu în ultimul rând potrivit art. 14 alin 4 din Legea nr-
273/2006, nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
Așa fiind nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia cele avute în vedere de prima instanță ar excede cadrului procesual trasat prin cererea de chemare în judecată.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C. proc.civ., recursul declarat de reclamanta H. I. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta H. I. împotriva sentinței civile nr. 5708 din_ pronunțată în dosarul nr._ * al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. -I. A. C. I. DP
G. | , | |
M. | N. | ȚÂR |
Red.I.C./dact.V.R.
2ex/_
Jud.fond:A. S.
