Sentința civilă nr. 2264/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 2264/2013
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE A. P. M. GREFIER ANA-C. A.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta F. M. N. în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N. , având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 15 noiembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea hotărârii a fost amânată inițial la data de_, pentru depunerea de concluzii scrise, iar ulterior, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată la data de_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, reclamanta F. M. N., în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N., a formulat contestație împotriva deciziei nr. 108/_ solicitând, în principal, anularea ca netemeinică și nelegală, în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiunea mustrării scrise.
În motivare, s-a arătat reclamanta are raporturi de serviciu, în calitate de funcționar public, cu C. Județeană de P. B. -N., începând cu data de_, fiind încadrată actualmente în cadrul Compartimentului Stabiliri Prestații din cadrul instituției. De la data începerii raporturilor sale de serviciu cu intimata și până în 30._ nu a fost sancționată disciplinar nici măcar o dată, nu au fost reclamații referitoare la activitatea depusă de către aceasta și și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu profesionalism și loialitate, fapt dovedit și prin calificativul "foarte bun" obținut prin rapoartele de evaluare a performanțelor profesionale individuale din perioada_ -_ .
Mai mult decât atât, prin decizia nr. 8 din_, reclamanta a fost chiar promovată, începând cu_, în gradul profesional superior, gradația .3, clasa de salarizare 57. în urma unui examen de promovare, prin care a dovedit că are capacitatea profesională și calitățile necesare promovării.
Contrar aspectelor menționate mai sus, în data de 11 octombrie, anul curent, a primit citația cu nr. 5, prin care a fost convocată să se prezinte pentru audiere la ședința comisiei de disciplină din data de_ . ora 10.
Prin același înscris i s-a mai comunicat că Directorul executiv al instituției a depus o sesizare care are ca obiect unele abateri disciplinare pe care le-ar fi săvârșit, sesizare anexată citației, alături de alte documente.
Pentru a se lămuri asupra celor susținute în sesizare și actele anexate, în mod procedural, s-a adresat comisiei de disciplină pentru a-i comunica decizia de constituire a acesteia și fișa postului său, iar ulterior a formulat și depus o întâmpinare care a cuprins răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale sesizării, precum și mijloacele de probă prin care a înțeles să se apere și s-a prezentat la termenul fixat pentru audiere.
In mod absolut nelegal și netemeinic, fără a se ține cont de apărările formulate prin întâmpinarea depusă și fără a lua în considerare cele susținute în cadrul audierii, comisia a propus, prin raportul nr. 37/14._ aplicarea sancțiunii de diminuare a drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, iar conducătorul unității intimate a dispus aplicarea acestei sancțiuni disciplinare prin decizia nr. 108 din 20.11.2012.
In primul rând, decizia de sancționare este nulă absolut pentru că nu îndeplinește întocmai cerințele art. 50 alin 3 din OG. 1344/2007.
Astfel, respectivul act administrativ de sancționare nu cuprinde, în concret, descrierea faptei/faptelor care constituie abatere disciplinară, așa cum impune lit. a din articolul menționat mai sus. Raportai la acest motiv de nulitate absolută, intimata s-a limitat doar să invoce în preambulul deciziei raportul comisiei și să reproducă generic trei fapte (punctele 1, 2 și 3) care, în opinia comisiei, constituie abateri disciplinare.
Așadar, intimata nu a făcut o descriere a faptelor, prin care să arate data și locul comiterii acestora, la care anume dosare de pensie se referă fapta de nesoluționare în termen a "unor dosare" și ce acte oficiale am înlăturat sau rătăcit (pct.l), care sunt lucrările ce i-au fost repartizate și ale căror executare reclamanta ar fi întârziat-o sistematic, și care sunt cele două cazuri în care ar fi înlăturat documente din dosare (pct.2), sau în ce mod a deteriorat imaginea instituției, respectiv în ce constă comportamentul neadecvat pe care l-ar fi avut față de pensionari (pct.3).
Simpla enumerare, cu referiri generale, a faptelor nedovedite care i se impută, nu poate echivala cu descrierea faptelor în decizia de sancționare, descriere impusă de legiuitor sub sancțiunea nulității absolute. De asemenea nici simpla invocare a raportului comisiei de disciplină în preambulul deciziei atacate nu poate acoperi această cerință legală imperativă.
Un al doilea motiv de nulitate absolută a deciziei de sancționare este necuprinderea în decizie a temeiului legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară, așa cum prevede art. 50 alin. 2 lit. b din H.G. 1344/2007.
Astfel, intimata a enumerat în preambulul deciziei o serie de acte normative avute în vedere la emiterea acesteia, iar în dispozitivul acesteia, la art. 1. invocă mai multe articole de lege. în concret sunt invocate prevederile art. 77 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, prin care sunt enumerate toate faptele care constituie abateri disciplinare, de la lit. a până la litera k. Ori, în speță, directorul instituției a sesizat săvârșirea unui număr de patru fapte, comisia a propus sancționarea reclamantei pentru presupusa săvârșire a trei fapte, iar decizia de sancționare se referă numai la trei fapte (pct. 1, 2 și 3 din preambul) și, în niciun caz, nu la toate faptele prevăzute de art. 77 alin. 2 din L. 188/1999, incorect invocat ca temei legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară împotriva reclamantei.
În continuare, intimata își întemeiază decizia de sancționare atacată pe dispozițiile art. 5 și urm. din Legea nr. 7/2004. Legea nr. 7/2004, privind codul de conduită al funcționarului public, republicată, arc un număr de 26 de articole, adică încă 22 de articole care urmează articolului 5. Articolele 5-19 din lege constituie Capitolul 2, intitulat Norme generale de conduită profesională a funcționarilor publici, și cuprind norme cu caracter general referitoare la loialitatea funcționarului public față de Constituție și lege, libertatea opiniilor, activitatea politică, etc., norme pe care subsemnata le-am respectat întocmai. Art. 20-22 din lege se referă la coordonarea, monitorizarea și controlul aplicării normelor de conduită profesională, Iară legătură cu abaterile disciplinare, iar art. 23-26 cuprind dispoziții finale de aplicare a legii, de asemenea fără legătură cu aspectele de ordin disciplinar sesizate.
Ori, invocarea ca temei legal, în baza căruia i s-a aplicat sancțiunea disciplinară, a prevederilor art. 5 și următoarele din Legea nr. 7/2004 nu poate echivala decât cu menționarea cu caracter general a unui număr de 22 de articole din Legea 7/2004 și, în niciun caz nu îndeplinește cerința, impusă de legiuitor la art. 50 alin. 3 lit. b din 11.G. 1344/2007, ca decizia de sancționare să cuprindă în mod obligatoriu temeiul legal în ba/a căruia se aplică sancțiunea disciplinară, ceea ce determină nulitatea absolută a deciziei de sancționare disciplinară nr. 108/2012.
Totodată, un al treilea motiv de nulitate absolută a deciziei atacate este faptul că, în cuprinsul acesteia s-a arătat, la art. 2, doar că aceasta poate fi contestată la instanța de contencios administrativ în termen de 30 de zile, tară a se indica în concret instanța competentă, respectiv Tribunalul B. -N., nerespectându-se astfel dispozițiile art. 50 alin. 3 lit. c din ll.G. 1433/2007, care impun ca decizia să cuprindă în mod obligatoriu instanța competentă la care poale 11 contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
In susținerea motivelor de nulitate absolută invocate, menționează și anexează Decizia Curții de Apel Alba I. nr. 889 din_, ca fiind relevantă în cauză.
Conform art. 1 din decizia de sancționare, la emiterea acesteia intimata a ținut cont de prevederile pct. 5 din fișa postului reclamantei, fară a specifica dacă acestea au fost încălcate sau nerespectate de către reclamantă.
Este așadar, o simplă menționare a punctului 5 din fișa postului reclamantei înregistrată sub nr. 88/_, care cuprinde, la capitolul privind condițiile specifice pentru ocuparea postului, abilitățile calitățile și aptitudinile necesare ocupării postului.
Așadar, simpla menționare în decizia de sancționare a acestor condiții specifice necesare ocupării postului, a căror îndeplinire a fost analizată de către comisia de concurs încă de la numirea sa în funcția publică (conform H.G. 1084/2001 și H.G. 611/2008), nu constituie nici aceasta o descriere a faptelor care constituie abatere disciplinară și nici temei legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară împotriva subsemnatei, așa cum prevăd dispozițiile art. 50 alin. 3 din 1l.G. 1344/2007, ceea ce susține suplimentar nulitatea deciziei atacate.
Constatările comisiei din finalul raportului (pag. 5) și care au dus la propunerea de aplicare a sancțiunii disciplinare, potrivit cărora nu ar îndeplini calitățile și aptitudinile prevăzute la punctul 5 din fișa postului sunt total neîntemeiate. Comisia nu a fost sesizată cu aceste aspecte, depășindu-și astfel atribuțiile și competențele legale, iar abilitățile, calitățile și aptitudinile reclamantei, ca și condiții specifice pentru ocuparea postului, au fost verificate de către comisia de examinare cu ocazia încadrării sale în funcția publică, respectiv la reîncadrare, angajarea făcându-se tocmai pentru că posedă toate cele șase abilități, calități și aptitudini detaliate la pct. 5 din fișa postului.
O altă constatare a comisiei, care, de asemenea, a determinat-o să propună aplicarea sancțiunii disciplinare, este aceea că atribuțiile din fișa postului de la rubrica "atribuții principale exercitate au fost exercitate cu superficialitate și dezinteres";. Și această constatare a comisiei este total neîntemeiată și neadevărată.
Astfel, din moment ce nu specifică anume care dintre cele 14 atribuții principale și le-ar fi îndeplinit necorespunzător, este improbabil ca această comisie, nelegal constituită, să fi analizat toate atribuțiile sale principale și să fi constatat, după criterii necunoscute, că toate au fost exercitate cu superficialitate și dezinteres. Și prin această constatare, comisia confirmă faptul că și-a depășit atribuțiile și competențele, invocând numai generalități (toate calitățile și aptitudinile de pct. 5 din fișa postului nu le-ar îndeplini, toate atribuțiile principale le-ar fi exercitat cu superficialitate și dezinteres), fără a fi sesizată despre aceste aspecte.
Sesizarea comisiei de disciplină a fost făcută de către directorul executiv al instituției, care nu justifică calitatea de persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public, calitate prevăzută de art.27 din H.G. nr. 1344/2007 pentru a putea sesiza Comisia de disciplină.
De altfel, din cuprinsul adresei înregistrate sub nr. 1594/_, prin care a fost sesizată comisia de disciplină, nu rezultă în niciun caz calitatea prevăzută de legiuitor de persoană vătămată, d-l director sesizând, "pentru cercetare și propunere de sancționare" a reclamantei (rămânând necompletată, probabil dintr-o scăpare, doar sancțiunea ce trebuie propusă de către comisie), unele aspecte care țin mai degrabă de organizarea și funcționarea eficientă a instituției, decât de fapte personale, săvârșite cu vinovăție și în legătură cu atribuțiile de serviciu, prin care ar fi cauzat vreo vătămare persoanei care a făcut sesizarea.
De altfel, în luna august a anului 2010, în perioada în care nu mai deținea funcția de conducere, d-1 director o amenința pe reclamantă în presă că ar fi dat-o afară dacă mai era director, tot el a sesizat comisia "pentru... propunere de sancționare", și tot el, în mod absolut nefiresc, a dispus aplicarea efectivă a sancțiunii disciplinare.
Așa cum a sesizat prin întâmpinarea depusă la comisie și înregistrată sub nr. 1707/_ . comisia nu a fost constituită în conformitate cu dispozițiile II.G. nr. 1344/2007, modificată și completată, fiind astfel nelegală.
Astfel, după cum se poate observa din conținutul deciziei nr.91 din_ de stabilire a componenței comisiei de disciplină din cadrul C.J.P. BN, d-na Bâlc M. Olimpia a fost desemnată președinte supleant al comisiei, iar cei trei titulari sunt Ciotmonda Viorica, Roman Otilia și Blidar Emilia. Ori, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 4 alin. 4 din II.G. 1344/2007, președintele comisiei de disciplină se alege prin votul secret al membrilor titulari, dintre aceștia, respectiv dintre Ciotmonda, Roman sau Blidar în speță. Așadar, nu poate avea calitatea de președinte al comisiei niciun supleant, deci nici d-na Bâlc M. Olimpia.
Tocmai pentru a-i evidenția rolul unic în cadrul comisiei și al întregii proceduri de cercetare disciplinară, prin art. 24 din același act normativ, i s-au stabilit președintelui cele patru atribuții principale: stabilește locul, data și ora ședințelor comisiei de disciplină; conduce ședințele comisiei de disciplină; coordonează activitatea comisiei de disciplină și a secretarului acesteia; reprezintă comisia de disciplină în fața oricăror persoane fizice sau juridice.
In condițiile în care toate documentele care au fost comunicate reclamantei au fost semnate în numele comisiei de către un președinte nelegal ales, respectiv citația nr. 5/1_, adresa de răspuns nr. 34/05._, raportul comisiei nr. 37 din_, iar toate lucrările comisiei au fost conduse și coordonate de acest președinte, întreaga procedură de cercetare disciplinară a fost îndeplinită nelegal de către comisia de disciplină care a avut-o ca președintă pe d-na Bâlc.
Totodată, nu a avut cunoștință să fi avut loc alegeri, în sensul art. 4 alin. 1 din II.G. nr. 1344/2007, pentru alegerea prin vot secret a membrului din comisie desemnat de majoritatea funcționarilor publici din instituție, sens în care solicit instanței să pună în vedere intimatei să facă proba îndeplinirii acestei cerințe legale
Prin întâmpinarea depusă la comisia de disciplină în data de_ și anexată cererii de chemare în judecată, a formulat apărări, punctual, referitoare la fiecare aspect invocat în sesizare.
Toate apărările detaliate în cuprinsul întâmpinării, prin care a arătat că cele sesizate de directorul instituției sunt nefondate și că nu este vinovată de săvârșirea niciuneia dintre faptele sesizate, înțelege să le susțină și în fața instanței de judecată.
Nu a încălcat cu vinovăție nicio îndatorire corespunzătoare funcției publice pe care o deține, nici normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege, iar acuzațiile care i se aduc prin sesizare, și care au făcut obiectul cercetării disciplinare în cadrul comisiei, sunt nereale și nedovedite.
Așa cum a susținut prin întâmpinarea depusă, unele din aspectele sesizate erau soluționate înaintea depunerii sesizării, iar nesoluționarea sau soluționarea cu întârziere a altora nu poate să fie direct și exclusiv imputabile reclamantei A invocat în acest sens motive obiective legate de volumul foarte mare de lucrări repartizate, numărul redus de personal, procedurile interne de lucru privind repartizarea dosarelor, verificarea acestora, nenumerotarea filelor din dosarele de pensie repartizate, etc.
În cuprinsul Raportului comisiei de disciplină nr. 37/_ se face referire la procesul- verbal nr. 1588/0_ ca unic temei în susținerea faptei imputate subsemnatei, de întârziere sistematică în executarea lucrărilor care îmi sunt repartizate precum și a dosarelor aflate în gestiunea sa.
În cadrul procedurii de cercetare disciplinară, acest raport nu are nicio valoare, neputând fi considerat, în sensul art. 31 din II.G. 1344/2007, ca o delegare de competențe din partea comisiei de disciplină pentru efectuarea de cercetări administrative pentru administrarea probelor propuse de părți, și/sau, a celor solicitate de comisia de disciplină. Astfel, comisia care a efectuat "controlul" finalizat prin p.v. nr. 1588/0_ nu a fost desemnată de comisia de disciplină să facă verificările respective în cadrul cercetărilor administrative, ci a fost numită de către directorul intimatei (aceeași persoană care a formulat și sesizarea comisiei) prin decizia nr. 90/_, deci la o dată anterioară înregistrării sesizării.
De altfel, prin respectivul p.v. au fost constatate deficiențe la toate persoanele verificate, în final fiind aplicată doar subsemnatei sancțiune disciplinară.
În concluzie, nu este susținută de probe acuzația că ar întârzia sistematic în executarea lucrărilor care îi sunt repartizate precum și a dosarelor aliate în gestiunea sa, deoarece singura probă administrată de către comisie în acest sens, procesul verbal nr. 1588/0_, este nul în cadrul procedurii disciplinare, pentru argumentele mai sus arătate.
Totodată, la individualizarea sancțiunii disciplinare propuse, comisia a luat în considerare comportamentul etic incorect în sfera relațiilor colegiale, conform audierilor persoanelor menționate și a declarațiilor scrise. Prin aceasta, comisia s-a pronunțat, în mod absolut nelegal și netemeinic, asupra unor aspecte nedovedite și cu care nu a fost sesizată prin sesizarea nr. 1594/_, depășindu-și competențele.
In situația în care, urmare a administrării probatoriului, se va aprecia în ciuda motivelor de nelagalitate și netemeinicie a deciziei de sancționare disciplinară, că apărările ar putea fi reținute doar parțial, în subsidiar, se solicită modificarea deciziei nr. 108/_, în sensul înlocuirii
sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiunea "mustrare scrisă";, prev. de art. 77 alin. 3 lit. a din Legea nr. 188/1999, având în vedere și faptul că, chiar în raport de "faptele" reținute de către intimată, aceasta nu a individualizai corect sancțiunea disciplinară aplicabilă.
Astfel chiar dacă aspectele reținute de către intimată ar fi fost fondate, ceea ce nu este cazul, decizia ar fi fost, oricum, nelegală și netemeinică, întrucât intimata nu a respectat dispozițiile art. 77 alin 4 din Legea 188/1999, respectiv nu a ținut seama de cauzele și gravitatea abaterilor disciplinare pe care le invocă generic în decizie, de împrejurările în care susține că acestea ar fi fost săvârșite, de lipsa vinovăției și a consecințelor abaterilor imputate, de comportarea generală în timpul serviciului a subsemnatei, și nici de faptul că nu i-a mai fost aplicată vreo altă sancțiune disciplinară.
Așa cum a arătat în cele expuse mai sus, sunt cauze obiective, neimputabile reclamantei, care ar fi putut fi luate în considerare în cadrul procedurii de cercetare disciplinară, abaterile reținute nu prezintă gravitate, prejudiciul de imagine invocat fiind nereal.
Intimata nu a avut în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate nici faptul că nu a săvârșit niciodată vreo abatere disciplinară și nici faptul că pensionarii, colegii sau șefii săi ierarhic superiori, nu au formulat anterior reclamații referitoare la activitatea mea profesională sau extraprofesională în cei aproape zece ani de activitate în cadrul instituției.
Nu doar faptul că nu a mai fost sancționată disciplinar, dar nici măcar faptul că, din contră, a fost promovată în luna martie a anului curent, nu a fost luat în considerare la individualizarea sancțiunii, sancțiunea disciplinară aplicată fiind nejustificată, pentru prima sancțiune primită în cariera sa de funcționar public.
Mai arată și faptul că, actualmente, reclamanta este unicul întreținător al familiei, deoarece soțul său nu este angajat, iar sancțiunea aplicată îi va reduce considerabil veniturile salariale care, oricum, sunt destul de mici.
În drept, s-au invocat disp. Legii nr. 188/1999 republicată, H.G. nr. 1344/2007, Codul de proc. civ.
Pârâta C. Județeană de P. B. -N. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare, s-a arătat că reclamanta F. M. N. îndeplinește funcția publică de execuție de consilier juridic, grad profesional superior, in cadrul Casei Județene de P. B. N.
. Prin decizia nr. 108/_ a directorului CJP B-N, contestatoarei i s-a aplicat sancțiunea disciplinara de diminuare a drepturilor salariale cu 10% pe o perioada de 3 luni, urmare raportului nr. 37/_ al Comisiei de disciplina din cadrul Casei Județene de P. B. N. . Din cuprinsul actului de sancționare rezulta fără echivoc că s-a decis aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute la art. 77 alin. 3 pct. b din Legea nr. 188/199.
Procedând la analiza din perspectiva legalității actului administrativ contestat, se învederează că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă impuse de legiuitor prin norme juridice imperative.
Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 din Hotărârea nr. 1344/2007, actul administrativ de sancționare a funcționarului public este emis de persoana competenta, potrivit legii de aplicare a sancțiunilor disciplinare, pe baza propunerii cuprinse in raportul comisiei de disciplina. In speța se constata ca actul administrativ de sancționare al reclamantei a fost emis de persoana competenta a aplica sancțiunea disciplinara potrivit legii - respectiv directorul executiv al instituției - pe baza propunerii comisiei de disciplina din data de 14 noiembrie 2012.
Conform art. 50 alin. 3 din același act normativ, actul administrativ de sancționare al funcționarului public trebuie sa cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, descrierea faptei care constituie abatere disciplinara, temeiul legal in baza căruia se aplica sancțiunea, termenul in care sancțiunea disciplinara poate fi contestata, instanța competenta la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinara poate fi contestat. In dezvoltarea motivelor care stau la baza promovării acțiunii, reclamanta susține ca aceste elemente nu sunt conținute in decizie, ori precizate intr-un mod cu caracter general - aspect reținut in mod eronat. Astfel, intre numeroasele repere care trebuie avute in vedere la descrierea faptei, jurisprudența recenta subliniază imperativul fixării datei săvârșirii faptei. Data este importanta, arata instanțele, pe de o parte întrucât ne permite sa verificam respectarea prevederile legale privitoare la prescripția răspunderii disciplinare a salariatului, iar pe de alta parte întrucât reprezintă o coordonata esențiala a însăși noțiunii de fapta, cu consecințe pe tărâmul credibilității construcției disciplinare concrete. Nu este îndeplinita cerința privind descrierea
faptei, daca in cuprinsul deciziei de sancționare disciplinara nu se precizează data comiterii faptei. (Curtea de Apel București, secția a VII-a civila si pentru cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, decizia nr. 2027VR din 5 mai 2010). Procedând la analiza actului administrativ contestat, lecturam ca "pe parcursul anului 2012, lunile ianuarie - septembrie, d-na F. M. a săvârșit următoarele fapte:....". Acestea, au fost prezentate (descrise) prin cele trei puncte, după cum se disting a fi comisive (o acțiune prin care se încalcă o obligație de serviciu) sau, după caz, omisive (neîndeplinirea culpabila a unei obligații de serviciu).
Cu privire la temeiul de drept in baza căruia s-a fost aplicat sancțiunea, arată că acesta s-a conformat art.77 alin.3 pct. b) din Legea nr. 188/1999: "...in conformitate cu prevederile art. 77 alin.3 pct. b) din Legea nr. 188/1999 se aplica sancțiunea disciplinara...".
Referitor al cea de-a treia critică, indicarea instanței de contencios administrativ - competente, învederează că aceasta nu atrage nulitatea absolută a deciziei. Potrivit art. 50 alin. 3 pct. e) din Hotărârea nr. 1344/2007 este sancționată cu nulitatea absolută neindicarea instanței competente la care se contestă sancțiunea. în condițiile în care legiuitorul a înțeles să sancționeze cu nulitatea absolută numai neindicarea instanței competente, indicarea incompleta a acestei instanțe și doar sub aspect teritorial (Tribunalul Bistrița Năsăud, după cum retine reclamanta) nu poate fi asimilată cu totala neindicare, situațiile de excepție neputând fi extinse prin analogie și la alte situații decât cele limitativ prevăzute de lege. Pentru considerentele menționate, concluzionează că decizia atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor imperative.
Potrivit art. 2 din HG nr. 1344/2007, comisiile de disciplina au competenta de a analiza faptele funcționarilor publici sesizate ca abateri disciplinare, iar în ceea ce privește abaterile disciplinare, acestea sunt definite la alin. (1) al art. 77 din Lege nr. 188/1999, respectiv "încălcarea cu vinovăție, de către funcționarii publici, a îndatoririi lor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin si a normelor de conduită profesională si civică". Alin. (2) al aceluiași articol enumără, cu caracter exemplificativ, faptele funcționarilor publici care constituie abateri disciplinare:
Potrivit art. 23 alin. (1) din aceeași lege, încălcarea dispozițiilor cuprinse în Codul de conduită atrage răspunderea disciplinară a funcționarilor publici, in condițiile legii. Potrivit alin. (2) al art. 23, comisiile de disciplină au competenta de a cerceta încălcarea prevederilor Codului de conduita si de a propune aplicarea sancțiunilor disciplinare, în condițiile legii.
In speța, Comisia de disciplină constituita la nivelul CJP B-N prin decizia nr. 49/_ si modificata prin Decizia nr. 91/_ a V directorului executiv al Casei Județene de P. B. N.
, in mod corect, a fost sesizată cu săvârșirea, de către d-na F. M., a unor abateri disciplinare, constând în întârzierea sistematică în efectuarea unor lucrări, neglijența repetată în rezolvarea acestora, precum si in cazul unor manifestări care aduc atingere prestigiului instituției publice în care își desfășoară activitatea - fapte prevăzute si sancționate ca abateri disciplinare de legislația în materia funcției si funcționarilor publici, respectiv art. 77 din Legea nr. 188/1999, republicată, coroborat cu art. 12 alin. 4 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici.
Potrivit raportului întocmit la data de_ de Comisia de disciplină, s-au sesizat următoarele fapte:
In luna septembrie 2012 s-au prezentat la d-nul director executiv Fechete I., persoane având calitatea de pensionari, aceștia fiind nemulțumiți deoarece au depus cereri in luna ianuarie 2012 si aprilie 2012 in vederea soluționării dosarelor de pensie (adăugare stagiu si trecere la limita de vârsta) iar acestea nu au fost soluționate in termen legal, acesta fiind depășit cu câteva luni, aspecte care sunt detaliate in sesizarea nr. 1594/_, înregistrata la Comisia de disciplina sub nr. 01/_, depusa de către d-nul Fechete I., director executiv al Casei Județene de P. BN.
Doamna F. M. întârzie sistematic in executarea lucrărilor care ii sunt repartizate precum si a dosarelor aflate in gestionarea sa, fapte ce rezulta din procesul-verbal nr. 1588/0_ încheiat cu ocazia verificării efectuate in baza Deciziei nr. 90/_, întocmit de comisia formata din Deme A., M. Rozalia si Guta Garofita.
Deteriorarea imaginii instituției printr-un comportament neadecvat fata de asigurații sistemului public de pensii.
In urma analizării sesizării formulate, precum si după audierea d-lui Ciui Terente, director executiv adjunct, d-na Deme A., sef serviciu, ambii in calitate de șefi ierarhici superiori ai d-nei
F. M., reiese faptul ca, activitățile si manifestările enumerate de domnul director executiv Fechete I. in sesizarea susmenționată au fost săvârșite de către d-na F. M. . Mai mult, cu
ocazia audierii d-nei Biris M. in calitate de verificator a corectitudinii întocmirii dosarelor, de către personalul din cadrul Serviciului Stabiliri Prestații, aceasta a confirmat faptul ca, d-na F. M. da dovada de superficialitate si dezinteres față de îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Se menționează ca, afirmațiile din acest raport sunt susținute atât prin declarațiile scrise cât si verbale, a colegelor de serviciu din cadrul Direcției Stabiliri si Plați Prestații, respectiv, Deme A.
, Biris M., Vrabie C., P. itan M. si Rad M., cu ocazia audierii acestora.
Astfel, Comisia de disciplină competentă a fost corect sesizată în vederea cercetării unor fapte săvârșite de un funcționar public, în timpul serviciului, în relațiile de serviciu.
Reclamanta F. M. contesta procedura cercetării administrative. Ori, principalul atribut funcțional al comisiei de disciplina este de efectuare a procedurii de cercetare administrativă a faptei sesizate ca abatere disciplinară. Astfel, in derularea procedurii s-a urmărit sa se asigure prin activitatea desfășurată respectarea legislației în vigoare, precum și aplicarea principiilor prevăzute la art. 19 alin. (1) din Hotărârea nr. 1344/2007. Competentele comisiei de disciplina se realizează prin exercitarea de către membrii comisiilor a atribuțiilor care le revin, cu respectarea principiilor independentei, stabilității în cadrul comisiei, integrității, obiectivității si imparțialității în analizarea faptelor și luarea deciziilor. Probele administrate, fie ele înscrisuri, fie martorii audiați au fost analizate pe parcursul procedurii. Cu privire la probele testimoniale, învederează ca martorii, prin informațiile nepărtinitoare consemnate, au evidențiat intr-un mod elocvent faptele incriminatoare. Pornind de la prezumția de nevinovăție, dar in spiritul identificării obiectului sesizării si soluționării acesteia, comisia de disciplina a urmat întreaga procedura a cercetării administrative. Astfel, după audierea persoanei care a formulat sesizarea, dar si a funcționarului public a cărui fapta a fost sesizata ca abatere disciplinara, s-a procedat si la audierea altor persoane care au putut da informații cu privire la soluționarea cazului. In concret, colegii care își desfășoară activitatea in același serviciu împreună cu reclamanta F. M., dar si șefii ierarhici superiori au întregit materialul probator. Depozițiile acestora, consemnate in conformitate cu art. 42 coroborat cu art. 39 din Hotărârea nr. 1344/2007, evident acoperă orice "vicii de procedura" invocate de către contestatara ca ar fi intervenit pe parcursul procedurii cercetării administrative - art. 36 alin. 6 din Hotărârea nr. 1344/2007.
De asemenea, s-a dovedit că s-a asigurat accesul neîngrădit al reclamantei la documentele utilizate în/sau rezultate din activitatea comisiei de disciplină privind fapta sesizată ca abatere disciplinară. Nu poate constitui motiv de exonerare de răspundere disciplinara pentru contestatara F.
M. existenta unui presupus conflict personal cu conducătorul instituției (susținut doar de aceasta, insa nedovedit). Conform art. 77 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, la individualizarea sancțiunii disciplinare, se tine seama de cauzele si gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările in care aceasta a fost săvârșita, gradul de vinovăție si consecințele abaterii, comportarea generala in timpul serviciului, precum si existenta antecedentelor acesteia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate. Este indubitabil ca abaterea disciplinara a fost săvârșita, prin probe s-a dovedit indubitabil ca aceasta exista. La momentul finalizării procedurii administrative, comisia de disciplina a întocmit un raport cu privire la sesizarea in cauza, care conține si propunerea privind sancțiunea disciplinara aplicabila d-nei F. M. .
S-a dovedit, așadar, ca abaterea disciplinară presupune o faptă personală, a unui subiect specializat - funcționarul public - si care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție; pentru ipoteza în care contestatoarea invoca faptul că "abaterile reținute nu prezintă gravitate", prejudiciul de imagine adus instituției publice cu care se afla in raporturi de munca petiționara F.
dăinuiește asupra celor lezați in drepturi, beneficiari ai sistemului public de pensii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 115 din Codul de procedura civila, Legea nr. 188/1999, Legea 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, Hotărârea nr. 1344/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze se grefează pe raportul de serviciu al unui funcționar public - reclamanta F. M. N. fiind încadrată în funcția publică de execuție de consilier juridic, grad profesional superior, Serviciul Stabiliri Prestații al Casei Județene de P. B. -N. - sens în care, având în vedere că în discuție se află analiza asupra legalității și temeiniciei sancționării disciplinare a acesteia, incidente devin prevederile Legii nr. 188/1999 rep. privind statutul funcționarilor publici, act normativ care, în art. 80, prevede că "funcționarul public nemulțumit de
sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziției de sancționare";.
În fapt, tribunalul reține că prin Decizia nr. 108 din_ emisă de directorul executiv al Casei Județene de P. (f. 11, 12 dosar) s-a aplicat reclamantei, începând cu data de_, sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr. 188/1999, constând în diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni, decizie adoptată pe baza Raportului nr. 37/_ al Comisiei de disciplină din cadrul Casei Județene de P. B. -N. (f.13).
În cadrul raportului sus menționat, comisia de disciplină constituită în temeiul prevederilor art. 79 din Legea nr. 188/1999 și ale HG nr. 1344 din 31 octombrie 2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, a constatat săvârșirea de către reclamantă a abaterilor disciplinare prevăzute de Legea nr. 188/1999 în art. 7 alin. 2 lit. a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor; d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu; k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.
Totodată, s-a constatat și încălcarea de către reclamantă a obligațiilor impuse de Legea nr. 7/2004 rep. privind Codul de conduită a funcționarilor publici în art. 5 - "(1) Funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților și ale instituțiilor publice. (2) În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice";; art. 6 - "(1) Funcționarii publici au obligația ca, prin actele și faptele lor, să respecte Constituția, legile țării și să acționeze pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale, în conformitate cu atribuțiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale. (2) Funcționarii publici trebuie să se conformeze dispozițiilor legale privind restrângerea exercițiului unor drepturi, datorată naturii funcțiilor publice deținute";; art. 7 alin. 1 -
"Funcționarii publici au obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia";.
Starea de fapt care a fundamentat concluziile comisiei de disciplină a fost redată în conținutul raportului sus amintit, referindu-se în esență la faptul că în luna septembrie 2012 s-au prezentat la d-nul director executiv Fechete I. persoane care, în calitate de pensionari, și-au exprimat nemulțumirea deoarece au depus cereri în luna ianuarie 2012 și aprilie 2012 în vederea soluționării dosarelor de pensie (adăugare stagiu și trecere la limita de vârstă), însă nu au fost soluționate de către reclamantă în termen legal, fiind depășit cu câteva luni. În același timp, s-a reținut în sarcina reclamantei că întârzie sistematic în executarea lucrărilor care îi sunt repartizate precum și a dosarelor aflate în gestionarea sa, aspecte ce rezultă din procesul-verbal nr. 1588/0_ încheiat cu ocazia verificării efectuate în baza Deciziei nr. 90/_ . În cadrul aceluiași raport s-a mai menționat faptul că reclamanta a deteriorat imaginea instituției printr-un comportament neadecvat față de beneficiarii sistemului public de pensii.
Tribunalul, analizând criticile de nelegalitate și netemeinicie formulate de reclamantă în susținerea cererii de anulare a Deciziei nr. 108/_, apreciază că acestea nu se fondează, pentru argumentele ce se vor prezenta în continuare, în raport de fiecare aspect invocat în cauză.
Astfel, în privința lipsei motivării actului invocată în cauz ă di n perspectiva nedescrierii
faptelor care constituie abateri disciplinare în sensul prevederilor art. 50 alin. 3 din HG nr.
1344/2007,
instanța constată că textul legal la care face trimitere reclamanta, reglementând condițiile de formă pe care trebuie să le întrunească actului de sancționare, prevede următoarele:
"(3) Sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde în mod obligatoriu:
descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară;
motivul pentru care a fost aplicată o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situația prevăzută la alin. (2);
termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
instanța competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.";
Sub aspectul criticat, tribunalul reține că în privința actului administrativ cu caracter individual, obligația motivării decurge din prevederile art. 31 din Constituție care consacră dreptul la informație, instituind în sarcina autorităților publice obligația de a asigura informarea corectă a cetățenilor, aceasta fiind de neconceput în lipsa unei motivări adecvate a deciziilor administrative.
Totodată, motivarea conferă actului administrativ transparență, fiind esențială și sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate. Atât în jurisprudența comunitară cât și în cea națională s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a se evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării actului.
Or, în condițiile în care decizia de sancționare disciplinară emisă de pârâtă nu doar că face trimitere la raportul nr. 37/_ al Comisiei de disciplină, dar în preambulul acesteia s-a redat în mod amănunțit starea de fapt care constituie premisa constatării săvârșirii abaterilor disciplinare, apare ca lipsită de fundament critica reclamantei referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 50 alin. 3 lit. a din HG nr. 1344/2007.
Tot ca o componentă a nemotivării actului administrativ se impune a fi analizată și motivul
de nele galitate invoc at de reclam antă cu privir e la neindicar ea în conc ret a temeiului de drept în
baz a căruia s -a aplic at sa ncțiunea.
În acest sens, nu poate fi validată interpretarea reclamantei potrivit cu care indicarea generică a prevederilor art. 77 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (fără indicarea în concret a subpunctelor reglementate de acest text legal care ar reprezenta ipoteze legale întrunite în cauză - lit. a-k), respectiv a prevederilor "art. 5 și urm"; din Legea nr. 7/2004 (fără circumstanțierea noțiunii de următoarele în condițiile în care actul normativ menționat conține un nr. de 26 de articole) ar constitui o încălcare a prevederilor art. 50 alin. 3 lit. b din HG nr. 1344/2007 mai sus citate.
Astfel, exigența indicării temeiului legal în baza căruia se aplică sancțiunea disciplinară este întrunită în cauză în condițiile în care individualizarea în concret a ipotezelor legale incidente s-a realizat în mod complet în cuprinsul raportului nr. 37/2012 întocmit de comisia de disciplină, raport comunicat reclamantei și care face parte integrantă din actul administrativ de sancționare disciplinară conform prevederilor alin. 4 al aceluiași art. 50 - "La actul administrativ de sancționare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancțiunea nulității absolute";.
Reclamanta mai invocă drept ar gument de nele galitate al actului de sa ncționare ac ela al
încălcării pr evede rilor art . 50 alin. 3 lit. e din HG nr. 1344/2007, decur gân d din lipsa men ționării
în concret, în cuprinsul deciziei, a instanței competente în fața căreia aceasta poate fi atacată.
Este real că în conținutul dispozitivului Deciziei nr. 108/2012 s-a făcut doar o trimitere generică la "instanța de contencios administrativ, potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ";, însă în condițiile în care se face trimitere expresă la actul normativ care conține prevederi clare și detaliate cu privire la coordonatele și criteriile de stabilire a instanței competente, de natură a face posibilă, în mod rezonabil, orientarea conduitei procesuale a persoanei sancționate disciplinar, nu se poate reține că nu ar fi respectată în cauză condiția impusă de textul legal invocat.
În privința motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă în raport cu prevederile care reglementează modul de constituire și de sesizare a comisiei de disciplină, tribunalul reține următoarele:
Pretinsa nele galitate a s e siz ării comisiei
nu se verifică în cauză. Astfel, este real că în cauză sesizarea comisiei de disciplină s-a realizat prin adresa nr. 1594/_ întocmită de directorul executiv al Casei Județene de P. în persoana domnului Fechete I. -f.87, 88 dosar, adresă în al cărei conținut se relevă că, urmare a sesizărilor verbale ale pensionarilor care nu au primit răspuns la solicitări - domnul Barta Ștefan și respectiv doamna Todoran M. -, precum și a verificărilor efectuate în data de 0_, s-a constatat că doamna F. M. întârzie sistematic în executarea lucrărilor ce-i sunt repartizate, dă dovadă de neglijență și superficialitate în executarea lor, faptele acesteia determinând deteriorarea imaginii instituției.
În același timp, potrivit art. 27 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 "Comisia de disciplină poate fi sesizată de orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcționar public";.
Neîndoios, nu se poate reține în raport cu adresa de sesizare sus amintită calitatea de persoană vătămată în ceea ce-l privește pe directorul executiv al instituției, însă în cauză trebuie observat faptul că legitimarea acestuia de a sesiza comisia de disciplină rezidă în prevederile Legii nr. 571/2004, în calitate de avertizor, noțiune definită de art. 3 din lege ca reprezentând "persoana care face o sesizare potrivit lit. a) și care este încadrată în una dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau în celelalte unități prevăzute la art. 2;";
Același text legal definește, la litera a) noțiunea de avertizare în interes public ca însemnând
"sesizarea făcută cu bună-credință cu privire la orice faptă care presupune o încălcare a legii, a deontologiei profesionale sau a principiilor bunei administrări, eficienței, eficacității, economicității și transparențe.";, iar la litera c) comisia de disciplină - orice organ însărcinat cu atribuții de cercetare disciplinară, prevăzut de lege sau de regulamentele de organizare și funcționare a autorităților publice, instituțiilor publice sau a celorlalte unități prevăzute la art. 2";.
În continuare, art. 5 lit. i din același act normativ prevede că avertizarea în interes public privește și "incompetența sau neglijența în serviciu";, sesizarea privind încălcarea legii sau a normelor deontologice și profesionale putându-se adresa, conform art. 6 lit. c, comisiilor de disciplină sau altor organisme similare din cadrul autorității publice, instituției publice sau al unității prevăzute la art. 2, din care face parte persoana care a încălcat legea, conform art. 5.";
Relativ la nelegala consti tuire a comisiei de disciplină invocată de asem ene a de reclamantă,
înscrisurile depuse la dosar la filele 82 - 86 relevă faptul că prin Decizia nr. 49/_ (f. 82), ulterior modificată prin Decizia nr. 91/_ (f. 86), a fost stabilită, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 1 și 2 din HG nr. 1344/2007 componența comisiei de disciplină prin desemnarea doamnei Ciotmonda Viorica - președinte titular, a doamnei Balc M. Olimpia - președinte supleant, a doamnelor Roman Otilia și Blidar Emilia - membri titulari, respectiv domnul M. V. iu și doamna Catana Ancuța - membri supleanți.
Conținutul procesului-verbal încheiat la data de_ cu ocazia întrunirii comisiei (f. 85) infirmă susținerile reclamantei în sensul încălcării prevederilor art. 4 alin. 4 teza I din hotărârea menționată (potrivit cu care "președintele comisiei de disciplină se alege prin votul secret al membrilor titulari, dintre aceștia";), atestând desemnarea în conformitate cu prevederile legale citate a doamnei Balc M. Olimpia în calitate de președinte al comisiei de disciplină, câtă vreme prin suspendarea președintelui titular - Ciotmonda Viorica - și a membrului titular - Blidar Emilia
- doamna Balc M. Olimpia, care figura în componența comisiei în calitate de președinte supleant, a devenit membru titular.
Mai invocă reclamanta depășire a de către comi sia de disciplină a limitelor sesiz ării,
cu trimitere la lipsa oricăror efecte juridice a procesului-verbal de control nr. 1588/0_ (f. 29 și urm dosar).
În primul rând, este eronată susținerea reclamantei în sensul că raportul comisiei de evaluare se întemeiază exclusiv pe constatările procesului-verbal de control menționat, aceasta fiind infirmată de însăși conținutul raportului, care face referire, alături de procesul-verbal de control, la o serie de alte procese-verbale și declarații scrise înregistrate la comisia de disciplină și care au fost depuse și în prezentul dosar.
Într-adevăr, în cauză nu se poate susține, în privința verificărilor efectuate de comisia desemnată de directorul instituției prin Decizia nr. 90/_ (compusă din funcționarii publici Deme A., M. Rozalia și Guta Garofița) că ar fi avut loc o delegare a competenței de efectuare a cercetării administrative în sensul prevederilor art. 31 din HG nr. 1344/2007.
Acest aspect nu prezintă însă relevanță în cauză, neafectând legalitatea actului de sancționare disciplinară și respectiv a raportului pe care acesta s-a fundamentat, câtă vreme procesul-verbal de control nr. 1588/2012, fiind menționat expres în adresa nr. 1594 din_ de sesizare a comisiei de disciplină, se impunea a fi avut în vedere cu ocazia efectuării cercetării administrative, neputându-se reține în privința analizării conținutului acestuia de către comisia de disciplină, încălcarea limitelor sesizării prin prisma prevederilor art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007.
De altfel, potrivit art. 30 alin. 2 lit. a și b din aceeași hotărâre, procedura cercetării administrative presupune audierea și a altor persoane care pot oferi informații cu privire la
soluționarea cazului
, precum și administrarea probelor propuse de părți, precum și, dacă este cazul, a celor solicitate de comisia de disciplină.
Aceeași concluzie, a respectării limitelor investirii se impune și cu privire la trimiterile din cuprinsul raportului comisiei la mențiunile din fișa postului reclamantei, aceasta în condițiile în care aspectele sesizate prin adresa întocmită de directorul executiv al instituției reclamau în mod absolut necesar verificarea neregularităților sesizate în raport cu toate atribuțiile menționate în fișa postului funcționarului public cercetat administrativ.
În ce ea ce priv ește teme iniciei actului de san cționare disciplinară a recla mantei
, tribunalul reține că probele cu înscrisuri administrate în cauză și care au și fost avute în vedere la întocmirea raportului de către comisia de disciplină și ulterior la emiterea Deciziei nr. 108/_ confirmă întrunirea conținutului abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantei, prin raportare la atribuțiile și obligațiile impuse acesteia de fișa postului depusă la dosar (f.34 și urm.).
Astfel, documentația depusă la dosar la filele 237 - 276 și care reprezintă totodată și probatoriul administrat în fața comisiei de disciplină, relevă întârzieri chiar și de 6 luni în soluționarea dosarelor repartizate reclamantei, în special cele având ca obiect cereri de trecere de la pensia de invaliditate la pensia pentru limita de vârstă, ceea ce a determinat în final soluționarea lor de către alți funcționari cu atribuții similare din cadrul Casei Județene de P., precum și exprimarea de către beneficiarii sistemului public de pensii a nemulțumirilor generate de nesoluționarea cererilor nu doar în termen legal, dar măcar într-un termen care să poată fi considerat rezonabil în raport cu volumul de muncă al instituției (nemulțumiri și reclamații exprimate atât la ghișeu, cât și în cadrul audiențelor solicitate conducătorului autorității). Totodată, au fost corect valorizate și declarațiile colegilor care își desfășurau activitatea în cadrul aceluiași serviciu cu reclamanta, în derularea procedurii de efectuare a cercetării disciplinare respectându-se principiile enunțate de art. 19 din HG nr.1344/2007 referitoare la prezumția de nevinovăție, garantarea dreptului la apărare, contradictorialitatea, proporționalitatea, legalitatea sancțiunii, unicitatea sancțiunii.
În același timp, declarațiile colegelor din cadrul aceluiași compartiment relevă și faptul că reclamanta a nesocotit în repetate rânduri programul de activitate, lipsind de la serviciu sau plecând înainte de terminarea acestuia, sub pretextul că nu se simțea bine.
În atare condiții, în care întârzierile sistematice în efectuarea lucrărilor și maniera superficială de a trata obligațiile ce-i reveneau în conformitate cu fișa postului (în conținutul acestora regăsindu-se chiar obligația efectuării din oficiu a trecerii de la pensia de invaliditate la pensia de limită de vârstă, precum și a trecerii de la pensia anticipată și anticipată parțială la pensia de limită de vârstă, coroborat cu responsabilitatea redactării în termenul prevăzut de lege pentru corespondența ce se impune de către toate tipurile de dosare de pensie) sunt reflectate pe deplin de probele administrate în procedura cercetării administrative, afectând în mod grav prestigiul instituției publice pârâte a cărei activitate a fost discreditată prin modul în care reclamanta a înțeles a se raporta la propriile obligații și atribuții, atestă săvârșirea de către aceasta a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa și prevăzute de Legea nr. 188/1999 în art. 7 alin. 2 lit. a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor; d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea; i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu; precum și încălcarea prevederilor art. 5, 6 și 7 alin. 1 prevăzute de Legea nr. 7/2004 rep. privind Codul de conduită a funcționarilor publici, al căror conținut legal a fost citat în cele ce precedă.
În privința cererii formulate de reclamantă în subsidiar, de înlocuire a sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiunea mai puțin drastică a mustrării scrise, tribunalul reține, cu trimitere la considerentele Deciziei nr. 11/2013 pronunțată de Î.C.C.J. în soluționarea recursului în interesul legii promovat în vederea interpretării și aplicării dispozițiilor art. 252 alin. 5 rap. la art.250 din Codul muncii că, deși în conținutul prevederilor art. 80 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu s-a prevăzut posibilitatea instanței de judecată sesizate cu o contestație împotriva deciziei prin care s-a luat o măsură disciplinară împotriva salariatului de a înlocui sancțiunea disciplinară aplicată de către angajator, instanța este îndrituită a proceda la reindividualizarea sancțiunii atunci când sancțiunea aplicată nu respectă principiul proporționalității.
În considerentele aceleiași decizii, instanța supremă concluzionează în sensul că, "învestită fiind cu judecarea contestației împotriva deciziei de sancționare emise de angajator, instanța are a verifica legalitatea și temeinicia măsurii luate, exercitând un control devolutiv de natură jurisdicțională";.
În acest context, s-a reținut că "prerogativa disciplinară a angajatorului nu poate fi una absolută, discreționară, oricare dintre sancțiunile disciplinare putând fi aplicată doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie și, în orice caz, aceasta nu poate înlătura prerogativa instanței legal învestite cu soluționarea unui conflict de muncă privind legalitatea și temeinicia unei măsuri disciplinare de a verifica și modalitatea în care angajatorul a aplicat aceste criterii, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite de către salariat";.
Argumentele ce compun raționamentul instanței în pronunțarea deciziei antecitate sunt pe deplin aplicabile, pentru rațiuni de analogie, și în cazul aplicării sancțiunilor disciplinare în temeiul legii speciale aplicabile funcționarilor publici, în sensul în care decizia de sancționare disciplinară, putând fi contestată de către salariat, actul de jurisdicție al instanței nu se poate rezuma în acest caz doar la verificarea aspectelor formale ale actului unilateral al angajatorului și la respectarea procedurii disciplinare, de esența controlului de legalitate fiind tocmai analiza modului de individualizare a măsurii disciplinare.
În speță, sancțiunea aplicată reclamantei, diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe o perioadă de 3 luni (cea de-a doua sancțiune disciplinară în ierarhia prevăzută de art. 77 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 și care cuprinde, gradual, un număr de cinci sancțiuni), a fost stabilită printr-o judicioasă aplicare a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 77 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, respectându-se principiul proporționalității între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acestea și propunerea de sancționare făcută în acest sens, neputând fi reținut ca un criteriu suficient pentru a determina aplicarea sancțiunii disciplinare celei mai ușoare prevăzute de lege (mustrarea scrisă) acela privind activitatea anterioară a reclamantei (sens în care aceasta face trimitere la obținerea calificativului "foarte bine"; la evaluările efectuate în perioada anilor 2005-2011 inclusiv) și lipsa în antecedentele reclamantei a altor sancțiuni disciplinare, atâta timp cât întârzierile în efectuarea lucrărilor au fost numeroase și sistematice, generând o serie de nemulțumiri, legitime, în rândul beneficiarilor sistemului public de pensii, ale căror drepturi și interese au fost astfel grav încălcate.
Conchizând, tribunalul constată că nici unul dintre motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamantă nu se fondează, astfel încât urmează ca în temeiul art. 80 și 109 din Legea nr.188/1999 rap. la art. 1 și 18 din Legea nr.554/2004, având în vedere și textele legale menționate în prezentele considerente, să respingă, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta F.
N.,
domiciliată în B., P. P. R., nr. 7A, jud. B. -N., în contradictoriu cu pârâta C. T. de P. B. -N.
, cu sediul în B., B-dul. R., nr. 22, jud. B. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. M. Ana-C. A.
