Decizia civilă nr. 4362/2013. Contencios. Litigiu privind funcționarii publici
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 4362/2013
Ședința publică de la 16 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător DP Judecător A. -I. A. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul C. C. -D. împotriva sentinței civile nr. 226 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj în contradictoriu cu intimații A. N. DE A. F., GARDA FINANCIARĂ - C. G. B., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) .
La data de_ ,_ se înregistrează din parte recurentului - concluzii
scrise.
La data de_ se înregistrează din partea intimatei, A. N. de A.
F. - întâmpinare.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 226 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta A.
N. DE A. F. și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. - D. în contradictoriu cu această pârâtă. S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. C. -D., în contradictoriu cu A. N. DE A. F. și GARDA FINANCIARĂ - C. G. B. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ prin Garda Financiară - Secția Județeană B. -Năsăud se comunică reclamantului preavizul nr. 8. prin care face cunoscut faptul că funcția publică teritorială de execuție în care a fost numit este supusă reorganizării potrivit noii structuri organizatorice prevăzute în anexa 1 din H.G. nr. 1324/2009 și prin urmare începând cu data comunicării s-a acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice în condițiile art. 99 alin.1 lit. b și alin. 3 din Legea nr.188/1999. Prin același act s-a făcut cunoscut reclamantului că lista funcțiilor publice de execuție vacante pentru care se poate opta va fi publicată pe site-ul Gărzii Financiare A.N.A.F. și afișate la avizierul comisariatului general și al secțiilor teritoriale iar opțiunea pentru numire în una din funcțiile publice vacante potrivit noii structuri se va formula în scris și va fi comunicată comisariatului. De asemenea s-a făcut cunoscut că în cazul în care pentru funcția pentru care se optează există și alte opțiuni se va desfășura examen - probă scrisă, interviu - pentru numirea în funcții (f. 76).
Urmare a preavizului primit reclamantul optează pentru funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I grad profesional superior la Garda Financiară Secția B. -Năsăud. Cum pentru același post au existat și alte opțiuni în condițiile preavizării s-a procedat la testarea personalului. În urma examinării/testării
profesionale obținând un punctaj final de 110 reclamantul este declarat respins (f.78 dosar).
Ulterior la_ dat fiind și incapacitatea temporară medicală se emite decizia nr.1375 prin care se stabilește că începând cu_ urmare a reorganizării reclamantul se eliberează din funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I grad profesional superior. Conform celor consemnate în decizie, eliberarea din funcție a fost luată avându-se în vedere Hotărârea Guvernului nr.1324/2009, ordinul nr. 2253/ 2011, avizul ANAF, preavizul de 30 de zile calendaristice acordat potrivit prevederilor Legii nr.188/1999, lista funcțiilor publice corespunzătoare puse la dispoziție odată cu preavizul pentru a se opta în vederea numirii în una din funcțiile vacante, opțiunea reclamantului, rezultatul examenului de testare pentru ocuparea funcției publice de execuție.
Actul normativ evocat prin decizie Legea nr.188/1999 prin art. 99 alin. 1 prevede că (1) Persoana care are competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri: a) autoritatea sau instituția publică și-a încetat activitatea ori a fost mutată într- o altă localitate, iar funcționarul public nu este de acord să o urmeze; b) autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de către funcționarul public a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea; d) pentru incompetența profesională, în cazul obținerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanțelor profesionale individuale; e) funcționarul public nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 54 lit. g); f) starea sănătății fizice sau/și psihice a funcționarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute; g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al înaltului funcționar public de acceptare a numirii în condițiile art. 93. În cazul eliberării din funcție prevede alin. 3 al articolului menționat autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Tot astfel prin alin. 5 al articolului arătat se prevede că în cazul alin.1 lit.b (autoritatea/instituția își reduce personalul ca urmare a reorganizării prin reducerea postului…) în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici iar prin alin.6 se prevede că în cazul prevăzut la alin.1 lit.a (autoritatea/instituția și-a încetat activitatea ori a fost mutată…), dacă nu există funcții publice vacante corespunzătoare în cadrul autorității sau instituției publice, autoritatea ori instituția publică are obligația de a solicita Agenției Naționale a Funcționarilor P. i, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante.
Același act normativ prin art. 100 prevede că în caz de reorganizare a instituției În caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în următoarele cazuri: a) se modifică atribuțiile aferente unei funcții publice mai puțin de 50%; b) sunt reduse atribuțiile unui compartiment; c) este schimbată denumirea fără modificarea în proporție de peste 50% a atribuțiilor aferente funcției publice; d) este schimbată structura compartimentului. În cazul în care există mai mulți funcționari publici, se organizează examen de către autoritatea sau instituția publică.
În cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Tot astfel prin HG nr.1324/2009 și HG nr.566/2011 pentru modificare și completare se prevede că numărul maxim de posturi pentru Garda Financiară este de
1092 iar încadrarea personalului în limita numărului de posturi se face în condițiile legii în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a legii. Din normele enunțate reiese că eliberarea din funcție se face în situația reorganizării cu condiția preavizării și oferirii posturilor vacante celor în cauză. Mai reiese din norme că numirea directă pe postul vacant corespunzător în cazul reorganizării se face doar în situația în care acesta a avut loc urmare a reducerii atribuțiilor aferente funcției sau unui compartiment, în celelalte situații de reorganizare cum este reducerea posturilor prin efectul legii ocuparea posturilor rămase cu atribuții similare postului desființat se realizează în lipsa unei stipulații exprese prin raportare la art.99 alin.3 și 100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 prin examen/testare profesională.
Actele dosarului relevă că a avut loc o reorganizare prin efectul Legii (HG nr. 1324 cu modificările aduse prin HG nr.566/2011 - ce prevăd numărul maxim al posturilor la nivelul instituției și reducerea realizată în 45 zile); reorganizarea prin reducerea posturilor de același fel a vizat întreg personalul iar în condițiile reducerii posturilor personalul a fost preavizat. Tot astfel relevă actele că în condițiile informării făcute în contextul preavizării s-a procedat la afișarea numărului posturilor rămase respectiv la punerea la dispoziție sens în care au și fost făcute opțiuni. Mai atestă actele că pentru ocuparea posturilor rămase au fost mai multe opțiuni pentru care s-a procedat la examinare iar rezultatul s-a consemnat în raportul final.
Ulterior atestă actele ca fiind expirat termenul indicat în preaviz și nefiind posibilități pentru încadrare pe postul vacant a fost emisă și decizia de eliberare.
Se poate observa din acte că reorganizarea a avut loc prin reducere de posturi
- nu prin modificare de atribuții ,ca personalul a fost în condițiile reorganizării preavizat de eliberarea din funcție si că posturile rămase au fost puse la dispoziție pentru acestea existând mai multe opțiuni s-a procedat la examinare iar eliberarea din funcție a avut loc în condițiile în care nu exista posibilitatea încadrării. Ori față de cele rezultate din acte nu se poate susține nu a fost realizată o reorganizare și efectiv realizată eliberarea din funcție în raport cu normele mai sus enunțate.
Susține reclamantul că eliberarea s-a făcut necorespunzător din perspectiva cronologică a emiterii preavizului. Normele mai sus enunțate prevăd expres că în caz de reorganizare personalul se eliberează din funcție iar în cazul eliberării se emite preaviz. Așadar prin norme nu se prevede că preavizarea trebuie să aibă loc ulterior examenului. Dimpotrivă se stabilește că în caz de reorganizare personalul trebuie eliberat din funcție dar acesta se face cu preaviz, cu obligația ca în perioada preavizului să se ofere posturile vacante și dacă pentru acestea sunt mai multe opțiuni sa se procedeze la examinare. Prin urmare preavizul se emite anterior oricăror demersuri pentru ocuparea posturilor vacante, și respectiv pentru eliberarea din funcție. Legat de aceasta susține reclamantul că i-a fost încălcat dreptul de a opta pentru o funcție dat fiind că termenul de preaviz nu a curs după manifestarea voinței în sensul eliberării din funcție iar o atare manifestare nu a existat anterior. În condițiile în care reducerea numărului posturilor la nivelul instituției a fost făcută prealabil prin HG nr.1324/2009 nu se poate susține lipsa unei manifestări de voință în sensul invocat de reclamant. În plus trebuie observat că situația a fost comunicată întregului personal din structura organizatorică a pârâtei iar prin comunicarea făcută s-a dat posibilitatea de a se opta pentru oricare din posturile nereduse/vacante. Reclamantul conform actelor a optat participând la examen. Ori în condițiile participării la examinarea pentru ocuparea unui post susținerea reclamantului se vădește nefondată și va fi respinsă.
Se mai susține de reclamant că nu s-a realizat o reorganizare efectivă dat fiind că postul deținut exista iar în caz de reorganizare nu pot fi înființate noi posturi. Susținerea nu poate fi reținută deoarece reorganizarea a avut loc prin efectul legii și nu au fost înființate noi posturi ci s-a redus numărul posturilor/funcțiilor similare.
Se susține însă de reclamant că nu au fost stabilite criterii obiective pentru reducerea personalului. Susținerea de asemenea nu poate fi primită având în vedere
că prin preavizul și respectiv publicațiile făcute pe site-urile instituției s-a făcut cunoscut că va fi organizată o testare profesională. Prin urmare a fost stabilit criteriul relevat pentru reducere și a fost făcut cunoscut Ca atare susținerea se vădește neîntemeiată și va fi respinsă.
S-a respins și susținerea constând în aceea că nu au fost respectate normele privind organizarea, concursul pentru recrutare respectiv demisie. În cauză nu este vorba de o demitere ci de o reorganizare care impunea o redistribuire a personalului pe eventualele posturi vacante ce puteau fi chiar inferioare celui reorganizat, iar o redistribuire corectă nu poate fi făcută decât prin examinarea personalului în condițiile în care existau mai multe opțiuni. Nici de o recrutare nu poate fi vorba. Recrutarea are loc în condițiile în care existau posturi vacante în instituție și se recurgea la încadrarea pentru prima dată a unui funcționar. Ori în instituție întreg personalul a trecut de prima etapă la ocuparea posturilor deținând calitatea de funcționar public la momentul reorganizării. În atare situație pentru ocuparea unor eventuale posturi funcții chiar inferioare vacante în cazul reducerii era necesară organizarea unei examinări care nu este cea pentru recrutare sau promovare sau demisie. Normele invocate de reclamant se referă la recrutare nefiind aplicabile.
Susține reclamantul că nu s-a ținut seama de dispozițiile codului muncii și că astfel decizia este nelegală. Nici această susținere nu poate fi primită deoarece se omite a se avea în vedere că potrivit legii privind statutul funcționarului public dispozițiile acestui act normativ se completează cu cele de drept comun dacă nu sunt prevederi în legea specială. Ori actele normative în privința funcționarului public cuprinde reglementări speciale atât în privința reorganizării cât și a examinării procedurii de ocupare a funcției. Ca atare normele privind conflictele, concedierea colectivă din codul muncii nu sunt aplicabile.
Desigur se susține de recurent că ar fi aplicabile normele din cod vizând conținutul deciziei iar în cauză decizia nu cuprinde termenul de contestare, instanță și nu descrie starea de fapt și temeiul. Susținerea nu poate fi primită întrucât decizia precizează că eliberarea din funcție a avut loc având în vedere HG nr.1383/2009, avizul ANAF, preavizul acordat în baza Legii nr.188/1999, lista funcțiilor puse la dispoziție opțiunea reclamantului, rezultatul testării prin care reclamantul a fost respins .In plus în decizie se precizează că aceasta poate fi contestată în condițiile legii contenciosului nr.554/2004. Ori în situația în care se relevă reorganizarea în baza HG nr.1324, actele și normele ce au stat la baza deciziei cât și legea în baza căreia se poate contesta decizia nu se poate reține o lipsă a elementelor în măsură să atragă anularea actului contestat.
Nici susținerea constând în aceea că nu s-a ținut seama de calificativele obținute nu poate fi primită deoarece nu poate fi ignorat rezultatul examinării.
Se relevă însă de reclamant că nu a avut loc o vacantare a posturilor deoarece nu au fost făcute demersuri. În cauză nu se poate reține o lipsă a demersurilor pentru vacantarea posturilor câtă vreme tot personalul a fost preavizat, a optat pentru un post și de vreme ce au fost cerute avizele obligatorii prevazute de lege. Ori în condițiile date ale preavizări și opțiuni reiese că posturile au fost eliberate și ca atare vacantate.
Tot astfel susține reclamantul că la testarea profesională și respectiv reorganizare nu a respectat principiile publicității transparenței și a acelor principii care stau la baza oricărei funcționar public. Susținerile de asemenea nu pot fi reținute întrucât a fost făcută informarea cu privire la reducerea posturilor, au fost publicate - afișate listele posturilor vacante, făcute cunoscute condițiile de participare. Ori în atare situații nu se poate reține o lipsă a transparenței ,a tratamentului egal evocate de reclamant .
Împotriva acestei sentințe, reclamantul C. C. -D. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul arată că deși a prezentat instanței faptul că decizia nr. 1375/0_ a fost emisă în baza Ordinului nr. 2253/2011 al președintelui A.N.A.F. - act normativ ce nu a intrat în vigoare - și astfel nu a putut produce efecte juridice, iar toate actele și procedurile declanșate de autoritățile pârâte desfășurate în baza acestuia și finalizate cu actul de eliberare a sa din funcție sunt nelegale, instanța a ignorat complet susținerile sale, neoferind nici un contraargument prin hotărârea pronunțată, constituind prin aceasta o încălcare a art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., respectiv la un proces echitabil. Apoi, instanța nu a analizat deloc aspectul referitor la nepublicarea Ordinului nr. 2253/2011 și imposibilitatea emiterii unui act administrativ în baza lui, deși reclamantul a prezentat acest aspect ca și prim motiv de nelegalitate a deciziei nr. 1375/2011 și l-a evidențiat și în cuprinsul concluziilor scrise. În plus, reclamantul menționează că a depus jurisprudența referitoare la Ordinul nr. 2253/2011, însă instanța nu le-a combătut în niciun fel.
Pe de altă parte, contrar opiniei instanței de fond, reclamantul apreciază că preavizul de 30 de zile reglementat de art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 trebuie acordat după efectuarea demersurilor pentru ocuparea posturilor vacante, în speță după organizarea examenului pentru ocuparea funcției de comisar clasa I, grad profesional superior din cadrul Gărzii Financiare - Secția Județeană B. -Năsăud.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art.93 alin.2.5, 6 din Legea nr. 188/1999 reclamantul arată că potrivit acestor norme termenul de preaviz (sau perioada preavizului) începe să curgă după ce se exprimă manifestarea de voință privitoare la demiterea din funcție. Astfel din punct de vedere cronologic autoritatea pârâtă mai întâi trebuia să-și exprime manifestarea de voință în sensul eliberării din funcție iar ulterior să respecte termenul de preaviz. Ori emitentul nu a respectat aceste condiții acordând un termen de preaviz anterior eliberării din funcție. Procedând astfel i s-a adus o vătămare deoarece nu i s-a dat posibilitatea de a opta pentru postul liber existent în cadrul instituției publice din care a fost demis.
În privința dispozițiilor art.99 alin.1, 3 și 5 corob. cu cele la art.100 alin. 1 și 3 din Legea nr.188/1999 invocate de către instanța ca fiind incidente în speță și astfel pârâtul a procedat corect, deoarece ocuparea posturilor rămase libere se realizează prin examen/testare profesională, reclamantul susține că acest raționament este aplicabil pentru funcția publică de comisar de clasa I unde au existat mai mulți candidați decât numărul de posturi de consilier juridic, funcție pentru care nu a optat nicio persoană, astfel că aceasta trebuia acordată reclamantului. În data de_, reclamantul arată că a formulat o cerere către Garda Financiară - C. G. prin care a solicitat numirea sa pe funcția de consilier juridic superior, însă nu a primit nici un răspuns la aceasta.
Pârâta A. N. DE A. F. a depus întâmpinare
în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentat de faptul că nu au fost încălcate dispozițiile art.99 alin.3,5,6 din Legea nr.188/1999 dat fiind faptul că la emiterea preavizului au fost respectate dispozițiile legii ce prevăd că în perioada de preaviz dacă există funcții vacante există obligația de a fi puse la dispoziție, iar dacă mai mulți funcționari au optat pentru aceeași funcție se organizează examen de către autoritatea publică. În acest context, pârâta susține că este vădit eronată susținerea reclamantului potrivit căreia preavizul trebuia să fie comunicat ulterior eliberării din funcție. În acest sens este de altfel și decizia nr. 4623/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție și mai mult în dosar nr._ prin decizia nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității cererii de suspendare. În ceea ce privește susținerea recurentul potrivit căreia excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.F. trebuia respinsă, pârâta susține că în mod corect a fost admisă de către instanță, întrucât nu este emitentul actului contestat.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Soluționarea recursului impune în mod necesar și prealabil calificarea juridică a actului administrativ Ordinul Președintelui Agenției Naționale de A. F. nr. 2253/_ care stă la baza emiterii actului a cărui anulare se cere, prin prisma clasificării act administrativ individual - act administrativ normativ. Criteriul este acela al determinabilității persoanelor cărora li se aplică: un act normativ are o aplicabilitate generală, asupra unui număr nedeterminat de persoane, pe când cel individual produce efecte asupra unui număr restrâns și determinat de subiecți de drept. Prin prisma unui reper calitativ, iar nu strict cantitativ, numărul persoanelor cărora li se aplică actul normativ nu este în esență relevant.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. a din Legea 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică actul normativ este definit ca fiind
,,actul emis sau adoptat de către o autoritate publică, cu aplicabilitate generală. Președintele A.N.A.F., în exercitarea atribuțiilor legale (f. art. 12 alin 3 din HG nr. 109/2009) are competența de a emite ordine în vederea organizării și administrării instituției pe care o conduce și a instituțiilor subordonate.
În cazul concret analizat, Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011 (f. 80 dosar fond) nu poate reprezenta un act cu caracter normativ întrucât nu are aplicabilitate generală și nu se adresează ,,erga omnes,,. Dimpotrivă, ordinul analizat se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, în concret funcționarii publici și personalul contractual de la un anumit moment individualizat care activează în cadrul structurii organizatorice a C. ui G. al Gărzii Financiare și a secțiilor județene și Secției Municipiului B. ale Gărzii Financiare. Acești subiecți determinabili sunt vizați de procesul de reorganizare al instituției prin reducerea posturilor, proces realizat într-un moment precizat prin raportare la care se pot determina și subiecții vizați de reorganizare. Pe de altă parte, actul administrativ analizat nu cuprinde dispoziții cu aplicabilitate generală ,, erga omnes,.
Practica judiciară depusă de către intimat în susținerea punctului de vedere contrar, potrivit căruia suntem în prezența unui act administrativ individual (f. 26 - 44 dosar recurs) este reprezentată de soluții de primă instanță infirmate prin deciziile pronunțate ulterior în recurs sau prin sentințe împotriva cărora s-a declarat o cale de atac nesoluționată până la data pronunțării prezentei decizii. Astfel, sentința nr. 244/F din_ pronunțată de către Curtea de Apel Brașov la data de_ în dosar_ a fost infirmată în recurs prin decizia 4866 din_ a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în dosarul cu același număr. Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat irevocabil în sensul legalității actului administrativ Ordinul Președintelui ANAF nr. 2253/2011, iar analiza efectuată a vizat și calificarea actului ca fiind individual sau normativ, deoarece calificarea actului ca fiind normativ ar fi atras automat ,,inexistența,, acestuia datorită faptului că nu a fost publicat în Monitorul Oficial, cu consecința nulității tuturor actelor administrative ulterioare emise în baza acestuia. Recursul declarat împotriva sentinței nr. 209/_ pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar_ nu este soluționat până la data redactării prezentei decizii.
Persoanele vizate de procedura de reorganizare a instituției, inclusiv recurentul reclamant din prezenta cauză au cunoscut actul administrativ datorită faptului că a fost afișat atât pe pagina de internet a Gărzii Financiare - C. G., la secțiunea anunțuri, cât și la avizierul C. ui G. și al secțiilor județene ale Gărzii Financiare. Recurentul nu a invocat faptul că acest act administrativ nu i-a fost adus la cunoștință și nu a avut acces la conținutul său.
În ceea ce privește termenul de preaviz, instanța de recurs reține că sunt întemeiate aspectele reținute de către prima instanță. Astfel, normele incidente expuse pe larg în sentința recurată prevăd expres că în caz de reorganizare personalul se eliberează din funcție iar în cazul eliberării se emite preaviz. Așadar prin norme nu se prevede că preavizarea trebuie să aibă loc ulterior examenului. Dimpotrivă se stabilește că în caz de reorganizare personalul trebuie eliberat din
funcție dar aceasta se face cu preaviz, cu obligația ca în perioada preavizului să se ofere posturile vacante și dacă pentru acestea sunt mai multe opțiuni să se procedeze la examinare, așa cum în cazul concret analizat s-a și întâmplat. Preavizul se emite anterior oricăror demersuri pentru ocuparea posturilor vacante, și respectiv pentru eliberarea din funcție.
În condițiile în care reducerea numărului posturilor la nivelul instituției a fost făcută prealabil prin H.G. nr.1324/2009 nu se poate susține lipsa unei manifestări de voință în sensul invocat de reclamantul recurent. În plus trebuie observat că situația a fost comunicată întregului personal din structura organizatorică a pârâtei iar prin comunicarea făcută s-a dat posibilitatea de a se opta pentru oricare din posturile nereduse/vacante. Reclamantul recurent conform probelor administrate a optat participând la examen. Or în condițiile participării la examinarea pentru ocuparea unui post acesta a formulat o opțiune, însă în condițiile în care mai multe persoane au optat pentru același post, conform art. 100 alin. 3 din Legea 188/1999 a fost necesară organizarea unui examen de către autoritatea publică.
În lipsa unor prevederi legale exprese care să prevadă modalitatea de organizare și desfășurare a examenului de testare profesională, procedura de examinare se stabilește de către fiecare autoritate sau instituție publică supusă reorganizării, sens în care s-a pronunțat și A. N. a Funcționarului P. .
În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.F. trebuia respinsă, instanța de recurs apreciază că dimpotrivă, soluționarea excepției de către prima instanță a fost efectuată în mod corect deoarece această pârâtă nu este emitent al actului contestat, în concret Decizia 1375/_ .
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge recursul declarat de către recurentul C. C. -D. împotriva sentinței civile nr. 226 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul C. C. -D. împotriva sentinței civile nr. 226 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. I. DP A. A. I.
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: F. T. .
GREFIER,
M. N. ȚAR
