Decizia civilă nr. 6667/2013. Obligare emitere act administrativ
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 6667/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-reclamantă A.
E. împotriva sentinței civile nr. 657 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al a Curții de Apel C., în contradictoriu cu intimații- pârâți A.
N. Pentru R. P., C. C. Pentru S. D. din
C. A. N. Pentru R. P., I. P. J. C., având ca obiect obligare emitere act administrativ L.247/2005.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante A. E., avocat Tocan E. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
Intimata-pârâtă A. N. Pentru R. P. a depus întâmpainare.
Intimata-pârâtă C. C. Pentru S. D. din C. A.
N. Pentru R. P. a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și reformula poziția procesuală.
Recurenta-reclamantă A. E. a solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
Recurenta-reclamantă A. E. a solicitat judecarea cauzei în lipsă
a depus o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în cererea de recurs.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea ia act de îndreptarea erorii materiale strecurate în cererea de recurs în sensul că recurenta se numește A. E. și nu A. Ecaterina.
Curtea pune în discuție cererea de amânare a cauzei formulată de Intimata-pârâtă C. C. Pentru S. D. din C. A. N. Pentru R. P. .
Reprezentantul recurentei-reclamante A. E., avocat Tocan E. nu se opune amânării cauzei pentru ca intimata-pârâtă să-și exprime poziția
procesuală și la rândul său solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a răspunde la excepția prematurității conform noii legi, invocată prin întâmpinare.
Curtea respinge cererile de amânare a cauzei ca neîntemeiate. Reprezentantul recurentei-reclamante A. E., avocat Tocan E.
, întrebată fiind de către instanță, arată că nu știe dacă dosarul a fost înaintat de către Prefectură Consiliului.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante A. E., avocat Tocan E. susține pe larg motivele învederate în cererea de recurs și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 657/_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., s-a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de I. P. J. C. prin PREFECT.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâta I. P. județului C. .
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A. N. pentru R. P. .
S-a admis excepția prematurității cererii și s-a respins ca prematură cererea formulată de reclamanta A. E. în contradictoriu cu pârâta C.
C. pentru S. D. .
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că prin cererea sa, reclamanta A. E. a chemat în judecată pârâtele PREFECTURA JUD.
- A. N. PENTRU R. P. și C. C. PENTRU S.
solicitând obligarea pârâtei de rd.1 sa înainteze catre pârâta de rândul 2, care la rândul său să inainteze catre pirîta de rândul 3- dispozitia primarului mun. C. -N. nr.3893/_ cu intregul dosar privind propunerea de acordare de despăgubiri - pentru imobilul fosta proprietate a antecesoarei sale SZENTKIRALYI EV A-(intre timp decedata), inscris in c.f. nr. 8443 C., obligarea pârâtei de rindul 3 sa emită în favoarea sa decizia reprezentind titlu de despăgubiri pentru fostul imobil situat in mun. C. -N. B-dul 1 D. 1918 nr.40 fost inscris in c.f.nr.8443 C. -N., in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, sub sanctiunea unei penalitati stabilită pentru fiecare zi de intirziere, până la executare, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că pin dispozițiile Primarului mun. C. -N.
- initiala nr.2678/_ mun. C. -N. a fost solutionata notificarea la Legea nr.l0/2001 și s-a stabilit dreptul antecesoarei sale SZENTKIRALYI EVA la stabilirea si plata despăgubirilor pentru fostul imobil situat in mun.
C. -N. str. B-dul 1 D. 1918 nr.40, inscris in C.F.nr.8443 vechi, transcris in c.f.nr.28614-15, apoi in c.f. 1. -1., cu nr. top. initial l0615/1/1-constructie cu 5 apartamente si terenul in suprafata totala de 424 stj.p. dispozitie actualizata ulterior prin dispozitia nr.4008/2008.
C. a constatat ca terenul nu poate fi restituit si s-a emis dispozitia primarului nr.3893/_ prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Dosarul pentru stabilirea si acordarea despăgubirilor a fost inaintat catre Prefectura jud. C. in vederea analizarii si inaintarii catre A. N. PENTRU R. P. - inca din data de_ - si inca nu a fost transmis catre pârâta de rândul 1.Nici nu se cunoaste data la care ar putea fi transmis, nefiind nici in prezent solutionat prin acordarea măsurilor reparatorii desi cererea are nr.15 la inregistrare.
Desi s-au emis dispozitiile cu dreptul antecesoarei sale la despăgubiri, incă din anul 2001, acestea nici pină în prezent nu au fost inaintate catre C.
C. de stabilirea despăgubirilor, si emis titlul de despăgubiri. Potrivit deciziei civile nr.412/_ a Curtii de Apel C. dată în dosarul nr.18794/2005,s-a stabilit calitatea antecesoarei sale SZENTKIRALYI EVA de persoană îndreptățită la despăgubiri, in sensul Legii nr.l0/2001, dar, desi ulterior si unitatea deținătoare a constatat acest drept, nu a actionat pentru a se stabili efectiv un cuantum al despăgubirilor si apoi pentru plata acestora. Desi au modificat de doua ori dispozitia initiala a Primarului, inca dosarul nu este inaintat catre C. C. pentru stabilirea despăgubirilor.
Consideră ca prin dispozitia primarului privind dreptul la despăgubiri s-a creat in favoarea sa in calitate de succesoare a drepturi a beneficiarei Dispozitiei un drept de creantă care insa nu poate fi incasata fără emiterea titlului la despăgubiri, iar titlul nu poate fi emis fara ca dispozitia cu intregul dosar sa ajunga la Comisie.
Conform prev. art.6 din Conventia Europeana a drepturilor Omului, orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanta independentă și impartiala instituită de Lege.
Prin nerestituirea imobilului și neacordarea nici unei despăgubiri, s-a creat o ingerintă în dreptul său de proprietate, prin absenta indelungată și nejustificată de catre pârâte a acordării oricărei despăgubiri.
Art.l din Protocolul nr. l statueaza ca orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale,dreptul de creantă fiind asimilat de curte cu valoare de principiu că acestea constituie "un bun" in sensul art. l din Protocolul l, reprezentind o valoare patrimoniala.
Prin nesolutionarea intr-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea Deciziei reprezentind titlul de despăgubiri autoritatile administrative incalca dreptul la " respectarea bunului";.
Prin întâmpinarea formulată, Prefectul județului C., invocat exceptia lipsei procedurii prealabile:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr- un act administrativ sau prin ne soluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Potrivit art. 7 alin. 1 " Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia." iar conform art. 8 alin. 1 " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-
un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
În cauza dedusă judecății, reclamanta nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
A mai reținut Curtea că procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 presupune parcurgerea mai multor etape - etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. 1 și 2, Capitolul V, Titlul VII, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, - etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va transmis evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.
C. a deciziei reprezentând titlu de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 Capitolul VI, secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire". Astfel, art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin
O.U.G nr. 81/2007 prevede că notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se transmit Secretariatului Comisiei Centrale pentru
S. D., însoțite de decizia sau dispoziția conținând propunerea motivată de acordare de despăgubiri și de documentația aferentă, iar la alin.
(21) se arată că "Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta".
Prin "refuzul nejustificat de rezolvare a cererii" legiuitorul a înțeles "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Ca atare, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat, ci refuzul are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere așa cum rezultă și din definiția cuprinsă la art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004. Soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă automat un refuz nejustificat.
Prin întâmpinarea formulată, A. N. pentru R. P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP.
În motivare arată cu privire la excepția lipsei calității procesuală pasivă a A. N. pentru R. P. următoarele: Potrivit art.2 lit. g din H.G. nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare,
A. N. pentru R. P. are atribuții în coordonarea și
controlul aplicării legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de catre acestea a reglementărilor in domeniu.
În procedura administrativă de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A. N. pentru R. P. asigură Secretariatul Comisiei Centrale Pentru S. D. .
Prin întâmpinare C. C. Pentru S. D. a invocat lipsa excepției prematurității cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării arată că în cuprinsul art. 13 alin.1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că "Pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă ( ... ), se constituie ( ... )
C. C. pentru S. despăgubirilor, denumită în continuare C. C.
, care are, in principal. Următoarele atribuții: a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire; b)ia alte măsuri necesare aplicării prezentei legi. "
Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului 1, modifică și completează Legea nr.l0/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar in cuprinsul Titlului VII reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv. În cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se arată că "prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 ... ".
Prin urmare, acesta este cadrul normativ in virtutea căruia C. C. pentru S. D. își exercită atribuțiile mai sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă vizează analizarea sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite În temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii in echivalent, emise înainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Curtea a reținut că excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă, reclamanta solicitând înaintarea unui dosar deja soluționat de alte instituții.
Astfel, potrivit art. 8 pct. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său poate sesiza instanța de contencios administrativ dacă este nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, după cum și cel care se consideră vătămat într-un drept al său recunoscut de lege prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a A. N. pentru restituirea P. a fost admisă deoarece această instituție nu are competență în emiterea titlului de despăgubire.
În procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, autoritatea doar asigură Secretariatul Comisiei Centrale, neavând calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, decizia de acordare a despăgubirilor se emite de
C. în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin "refuzul nejustificat de rezolvare a cererii" legiuitorul a înțeles "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Ca atare, nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat, ci refuzul are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere așa cum rezultă și din definiția cuprinsă la art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea 554/2004. Soluționarea unei cereri în defavoarea petiționarului sau contrar așteptărilor sale, nu reprezintă automat un refuz nejustificat. În fapt, relativ la procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu privire la Dosarul nr. 15 aferent Dispoziției nr. 3893/_ emisă de Primarului Municipiului C. -N.
, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în municipiul C. -N., B-dul 1 D. 1918 nr. 40, face următoarele precizări: dosarul a fost înaintat Instituției P. J. C. de către Primăria municipiului C. -N. prin adresa înregistrată sub nr. 12632 din_ ;
P. J. C. a efectuat controlul de legalitate, conform art. 16 alin. 21 din Titlul VII al Legii nr. 24712005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, asupra Dispoziției mai sus menționate, prin care se propune acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 24712005, și a emis avizul de legalitate având nr. 12632/1285/IVII din_ ; transmiterea dosarelor de despăgubire către Secretariatul Comisiei Centrale pentru S. D. se face în baza unei proceduri stabilite de către A. N. pentru R.
P., respectiv a unei programări pentru fiecare instituție a prefectului din țară, programare ce are loc o dată la 3 luni, fiind impus și un număr maxim de 25 de dosare ce pot fi înaintate.
Din perspectiva adresei emise de către A.N.R.P., în speță nu există un refuz nejustificat al instituției P., întrucât aceasta nu este rezultatul exercitării cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, ci este rezultatul punerii în aplicare a procedurii anterior menționate.
Prin dispoziția nr. 3893 din_ privind modificarea Dispoziției nr.
4008 din_ s-au stabilit următoarele:
Se modifică art. I al Dispoziției nr. 4008 din 20 iunie 2008 care va avea următorul conținut: "Se respinge cererea d-nei SZENTKIRALY EVA, domiciliată în municipiul Târgu-M., str. Brașovului nr 4, ap. 36, identificată cu C N.P. 2. "0, de restituire în natură a imobilului situat in C. -N., B-dul 1 D. 1918 nr. 40, înscris în C.F. nr 8443,28614,28615 și transcris în CF nr 1. -1., și se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în favoarea revendicatoarei mai sus menționate, pentru cele 5 apartamente din imobil, înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, respectiv. apartamentul nr. 1, cu nr top 10615/1/1/1/1/1, situat la demisol compus din 2 camere, bucătărie, antreu, cămară de alimente, baie, cu suprafața utilă de 49,01 mp cu părțile indivize comune în cotă de 14,74/100 parte, apartamentul nr. 2, cu nr. top 10615/1/1/1/1/11, situat la demisol compus din 2 camere, bucătărie, antreu, cămară de alimente, WC, cu suprafața utilă de 72,78 mp, cu părțile
indivize comune în cotă de 21,97/100 parte; apartamentul nr. 3, cu nr. top
10615/1/1/1/1/111, situat la parter, compus din: 2 camere, bucătărie, cămară de alimente, baie, WC, verandă și boxă pivniță, cu suprafața utilă de 70,63 mp, cu părțile indivize comune În cotă de 21,32/100 parte; apartamentul nr. 4, cu nr. top 10615/1/1/1/1/1V, situat la parter, compus din: 1 cameră, bucătărie, WC și 1 boxă pivniță, cu suprafața utilă de 54,91 mp, cu părțile indivize comune În cotă de 16,58/100 parte; apartamentul nr. 5, cu nr. top 10615/1 /1/1/1N, situat la mansardă, compus din: 3 camere, bucătărie, hol, baie, sas, debara și boxă pivniță, cu suprafața utilă de 83,94 mp, cu părțile indivize comune în cotă de 25,34/100 parte și pentru terenul construit aferent acestora în suprafață de 172 mp, cu nr. top 10615/1/1/1/1, înscrise în C.F. individuală nr. 1. și C.F. colectivă nr. 1.
, pentru terenul în suprafață de 278 mp, cu nr. top 10615/1/1/2, înscris în
C.F. nr. 1., atribuit în proprietatea unor persoane, precum și pentru terenul - curte în suprafață de 1075 mp, înscris în C.F. nr. 1., cu nr. top 0615/1/1/1/2, care nu poate fi restituit în natură, fiind necesar bunei utilizării a construcțiilor";.
In aceasta materie se apreciază cu valoare de principiu ca procedura de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele care nu pot fi restituite în natura, conform Legii nr.10/2001 se realizează într-un termen rezonabil. În privința acestui tip de cerere nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.(1) lit. g) din Legea nr.554/2004 referitoare la termenul legal de 30 de zile pentru soluționarea cererii. Din aceasta soluție de principiu rezulta ca in îndeplinirea obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legii 247/2005 debitorul respectiv parata de rândul 3 beneficiază de un termen pentru îndeplinirea acestor obligații.
Rezulta așadar ca in speța se poate vorbi de nesoluționarea unei cereri doar daca îndeplinirea operațiunilor administrative si emiterea titlului de despăgubire nu se realizeze intr-un termen rezonabil. Caracterul rezonabil al acestui termen se apreciază de la caz la caz la momentul soluționării acțiunii
. Totodată fiind vorba de o situație continua in timp aceasta cerere si caracterul rezonabil al termenului se soluționează respectiv se apreciază in raport cu legislația in vigoare la data soluționării de către instanța a acțiunii
Raportat la aceste considerente rezulta ca in speța pe lângă prevederile cuprinse in cap. V al titlului VII al Legii 247/2005 sunt aplicabile si prevederile adoptate in aceasta materie respectiv prevederile cuprinse in OUG 4/2012 conform căruia la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
In baza acestor prevederi legale rezulta ca in speța chiar daca s-ar putea retine ca la data pronunțării soluției de fata a trecut un termen rezonabil in care parata avea posibilitatea reala de a emite titlul de despagubire obligatia paratei de rândul 1 la emiterea acestui titlu si la indeplinirea operațiunilor administrative nu a devenit exigibila întrucât termenul de indeplinire a obligațiilor prevăzute de titlul VII al Legi 247/2005 s-a prelungit cu inca 6 luni prin vointa legiuitorului exprimata in actul normativ sus mentionat, act normativ care urmărește implementarea hotararii din cauza pilot M. Athanasiu si altii împotriva României.
Astfel asa cum rezulta din expunerea de motive a acestui act normativ suspendarea procedurilor de evaluare si de emitere a titlului de despagubire urmareste implementarea hotararii sus mentionate si a fost determinata si de imposibilitatea corelarii momentului epuizarii Fondului Proprietatea cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor.
Prin aceasta suspendare nu s-a urmarit asadar doar amanarea momentului la care se vor realiza evaluarea imobilelor respectiv emiterea titlurilor de despagubiri ci prin aceasta suspendare s-a urmarit blocarea acestor operatiuni pentru intervalul de timp necesar pe de o parte pentru reformarea legislatiei in acest domeniu si pe de alta parte pentru gasirea resurselor financiare necesare platii acestor despagubiri.
In ce priveste gasirea resurselor financiare asa cum rezulta si din nota de fundamentare cit si din expunerea de motive a OUG 4/2012 resursele financiare prevazute de Legea 247/2005 cu modificarile ulterioare pentru plata acestor despagubiri nu mai exista in prezent . Fondul Proprietatea s-a epuizat intr-o proportie de peste 99% iar plata in numerar a fost sistata timp de 2 ani datorita lipsei fondurilor necesare in acest sens .In aceste conditii emiterea titlurilor de despagubire nu ar avea o acoperire fiind necesara gasirea altor resurse financiare care sa asigure plata acestor despagubiri Pentru plata despagubirilor in numerar ca urmare a suspendarii platii acestora timp de 2 ani prin OUG 62/2010 practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca emiterea titlurilor de plata apare ca prematura pana la expirarea acestui termen astfel ca pentru identitate de ratiune aceasta solutie poate fi aplicata si in spete de genul celei de fata pentru emiterea titlului de despagubire ca urmare a adoptarii OUG 4/2012.
Pe de alta parte prin hotararea pronuntata in cauza pilot M. Athanasiu impotriva Romaniei s-a recomandat o reformare a legislatiei in domeniu atat in privinta despagubirii propriu zise cit si a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situatia in care legislatia interna prevede o despagubire certa ,sigura si posibil a fi platita .Asa cum rezulta din nota de fundamentare a OUG 4/2010 si din expunerea sa de motive in acest interval de timp de 6 luni urmeaza a fi adoptat un act normativ in acest sens .Si din aceasta perspectiva se impune oprirea procedurilor de despagubire pentru a putea avea o imagine de ansamblu a numarului de persoane carora trebuie sa le fie platite despagubirile ,persoane aflate in aceeasi situatie ,asupra posibilelor resurse existente in acest sens si a cuantumului acestor despagubiri posibil a fi achitate in mod real asa cum recomanda hotararea CEDO sus mentionata . Stoparea acestor proceduri ar urmari asadar sa asigure tuturor persoanelor indreptatite si deci aflate in aceeasi situatie plata unei despagubiri .
In aceste conditii instanta apreciaza ca nu ar fi posibila in speta admiterea actiunii intrucit asa cum s-a aratat mai sus intentia legiuitorului a fost de a opri aceste proceduri pana la reformarea legislatiei in domeniu astfel ca o hotarare de admitere ar fi in discordanta cu aceasta intentie exprimata in OUG 4/2012 și confirmată de LEGEA nr. 117 din 4 iulie 2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și
unele măsuri adiacente și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Textul relevă că potrivit ART. I Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4 din 13 martie 2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, cu următoarea modificare: La articolul unic, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins: "Articol unic. - (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare."
Totodata prin instituirea acestui termen obligatiile prevazute de titlul VII al Legii 247/2005 in toate ipotezele si implict dreptul afirmat de catre reclamant ca si conditie de exercitare a actiunii civile sunt afectate de un termen suspensiv in curs de desfasurare . Or atat sub imperiul vechiului cod civil cât si sub imperiul noului cod civil creditorul ce are un drept afectat de un termen suspensiv nu poate cere realizarea dreptului respectiv, executarea obligației corelative acestui drept inainte de implinirea termenului .Singura posibilitate legala pentru a obtine admiterea unei actiuni privind o un drept afectat de un termen suspensiv este aceea de a exercita o actiune preventiva asa cum ea este reglementata de art. 110 C.pr.civ dar in speta ipotezele de excepție ale acestui text de lege nu sunt îndeplinite raportat la ratiunile adoptarii OUG 4/2012, aprobată cu modificări, mai sus expuse si la împrejurarea ca in speta admiterea actiunii nu este necesara pentru a preîntâmpina o paguba iminenta pe care reclamantul ar incerca-o daca ar asptepta implinirea termenului intrucit el indiferent de momentul efectiv al platii va obtine despagubirea stabilita de lege, suspendarea urmarind tocmai acest scop de a asigura plata acestor despagubiri legale .
Avind in vedere aceste considerente in temeiul titlului VII al Legii 247/2005 ,OUG 4/2012 ,art. 8,18 din Legea 554/2004 Curtea a retinut ca prin incidenta in speța a OUG 4/2012 aprobată prin LEGEA nr. 117 din 4 iulie 2012 s-a respins acțiunea, ca prematura.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. E., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate nr.657/2012 si admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că sentința civila atacata ca fiind nelegală și neîntemeiata. Instanța nu a soluționat pe fond cauza, deși a analizat amănunțit motivele pentru care acțiunea nu poate fi admisă, dar totuși respinge acțiunea ca fiind prematur introdusa, instituție care nu este prevăzută de dispozițiile codului de pr. civilă.
Considera astfel că nelegal a fost respinsa acțiunea formulata.
Din probațiunea cauzei, actele existente la dosar si dispozițiile legale invocate in motivarea Sentinței, considera ca acțiunea a fost nelegal respinsa. Astfel, deși se retine ca a fost soluționată printr-un act administrativ cererea recurentei formulata la Legea nr.10/2001 prin dispoziția nr. 3893/_ a Primarului mun. C. -N., si că aceasta nu a fost finalizata prin emiterea titlului de despăgubiri, instanța "scuză" pârâtele pentru neîndeplinirea obligațiilor legale ale acestora.
Motivele invocate, sunt de ordin general al "bugetului" si nu pentru apărarea unui drept legal personal.
Deși recurenta a dovedit ca prin dispoziția Primarului privind dreptul la despăgubiri s-a creat in favoarea reclamantei, in calitate de succesoare a dreptului beneficiarei dispoziției un drept de creanță, similar unui " bun..", acesta nu ne-a fost încă acordat. Iar in termenul art. l din Protocolul nr. l, s- a creat o ingerință în dreptul meu de proprietate prin neacordarea despăgubirilor intr-un timp rezonabil și nejustificat de lung, respectiv din anul 2001-cind pentru prima data s-a emis o dispoziție la notificarea formulata.
Întrucât dispoziția este emisă, dreptul la despăgubiri este stabilit, obligațiile legale ale celor doua instituiții, legal stabilite si bine delimitate, obligația acestora este aceea de a înainta si respectiv a soluționa cererea prin finalitatea emiterii titlului de despăgubiri.
Instanța a respins nejustificat si primul petit al acțiunii, acela al obligării Prefecturii jud. C. la înaintarea dispoziției către C. C., reținând aceeași excepție a prematurității.
Dispoziția emisă de Primar in anul 2011, a fost o modificare a altor doua dispoziții, anterioare, notificarea avea nr. de înregistrare 15/2001, si a mai ajuns o data la C. C. .
Astfel că nu exista nici o justificare in amânarea trimiterii dosarului către C. C., chiar daca este "Planificat"; pe județe accesul la Comisie si numărul de dosare depus. Ceea ce evident contravine unui "termen rezonabil"; de soluționare si îngrădește dreptul la acces liber la judecata. Cu evidență, reiese din motivarea Instanței ca neivind mijloc de constrângere pentru înaintarea dispoziției de despăgubiri către C. C. sau imposibilitatea obligării acesteia la emiterea titlului nu exista nici posibilitatea de a se adresa justiției.
Așadar, daca dispoziția nu ajunge la pârâta C. centrala, acesta nu are cum sa-l înregistreze si pregătească pentru situația care va fi stabilită printr-o viitoarea reglementare după cum prevede si OUG nr.4/2012.
Ca urmare, nelegal a fost respins acest prim petit al acțiunii recurentei, refuzul fiind nejustificat datorită vechimii cererii.
Cu privire la prematuritatea acțiunii având in vedere OUG nr.4/2012, așa cum s-a susținut, recurenta considera ca nu este un impediment pentru stabilirea despăgubirilor, existând deja o legislație care nu a fost abrogata si nici măcar modificata, cu atribuții bine definite pentru C. C., care stabilește doar valoarea despăgubirilor concretizat intr-un titlu de despăgubiri.
Chiar daca OUG nr.4/2012 stabilește o "suspendare" a lucrărilor necesare emiterii titlurilor de despăgubiri, dar prevede continuarea procedurii de înregistrare si "pregătire" pentru viitor, este nelegal si contrar dispozițiilor legale existente ale Legii nr. 247/2005 si OUG 81/2007, că titlurile pot fi emise, si ceea ce este imposibil (sau nu) este conversia
acestora in titluri de valoare sau de plata care se face in prezent de către ANRP.
Nici motivarea adusa invocând modalitatea obligației ca fiind una cu termen suspensiv, nu este întemeiată, întrucât legislația de baza (mai sus invocata) nu prevede un termen pentru executare,si evident contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului art. 6, precum art. 1) din protocolul nr. 1 la Convenției.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A. N. pentru
R. P. a învederat instanței că prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanta A. Ecaterina a chemat în judecată A. N. pentru R. P. și
C. pentru S. D., solicitând:
obligarea Prefecturii J. C. să înainteze către A.N.R.P. dosarul de despăgubiri întocmit în baza Dispoziției nr. 3893/_ a Primarului Municipiului C. -N. ;
obligarea A.N.R.P. să transmită C.C.S.D. dosarul de despăgubiri astfel întocmit;
obligarea C.C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire;
aplicarea de penalități pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligațiilor stabilite de către instanța judecătorească;
cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 657/2012, Curtea de Apel C. a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de Prefectura Jud. C. prin Prefect, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Ecaterina în contradictoriu cu pârâta Prefectura J. C., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P, a admis excepția prematurității cererii, a respins ca prematură cererea formulată de reclamanta A. Ecaterina în contradictoriu cu CCSD.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta recurentă A. Ecaterina, cu motivarea că instanța de fond nu a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea aspectelor reținute de Curtea de Apel C. prin sentința recurată și față de motivele de recurs formulate de reclamanta A. E., supunem atenției următoarele aspecte:
Instanța în mod corect și legal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A. N. pentru R. P. .
În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale A., și anume în privința aplicării Legii nr. 10/2001, A. N. pentru R. P. acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, conform legislației în vigoare la data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, autoritatea asigura organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru S. D., secretariat care asigura lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în analizarea acestora din punctul de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură, atribuții îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, A. N. pentru R. P. nu are competențe în emiterea titlului de despăgubire. în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 instituția pârâtă asigura Secretariatul Comisiei Centrale, atribuții ce constau numai în centralizarea dosarelor transmise, de către comisiile județene de fond funciar ce au validat propunerile comisiilor locale de fond funciar de acordare a despăgubirilor pentru persoanele îndreptățite respectiv, verificarea în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Așadar, decizia de acordare a despăgubirilor se emitea de către C.
C. în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Nu în ultimul rând, se învederează faptul că în ședința plenului judecătorului Secției de contencios administrativ si fiscal a înaltei Curți de
si Justiție din data de_ s-a decis soluția de principiu pentru unificarea practicii judiciare, prin care s-a stabilit că, A.N.R.P nu are calitate procesuală pasivă în litigiile având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Mai mult decât atât, în susținerea celor precizate, în Monitorul Oficial nr.278/_, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. N. pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.
.
Conform noii legislații Secretariatul Comisiei N. se asigură de către A. N. pentru R. P. .
Totodată, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art. 4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică (....) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Intimata pârâtă C. C. pentru S. D., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea ca fiind temeinică și legală a sentinței atacate.
În fapt: Prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel C., reclamanta A. E. a chemat în judecată A.
pentru R. P. și C. C. pentru S. D., solicitând:
obligarea Prefecturii J. C. să înainteze către A.N.R.P. dosarul de despăgubiri întocmit în baza Dispoziției nr. 3893/_ a Primarului Municipiului C. -N. ;
obligarea A.N.R.P. să transmită C.C.S.D. dosarul de despăgubiri astfel întocmit;
obligarea C. C.S.D. la emiterea titlului de despăgubire;
aplicarea de penalități pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligațiilor stabilite de către instanța judecătorească;
cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 657/2012, Curtea de Apel C. a respins excepția lipsei procedurii prealabile invocate de Prefectura Jud. C. prin Prefect, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Ecaterina în
contradictoriu cu pârâta Prefectura J. C., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P, a admis excepția prematurității cererii. A respins ca prematură cererea formulată de reclamanta A. Ecaterina în contradictoriu cu CCSD.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta recurentă A.
E., cu motivarea că instanța de fond nu a pronunțat o soluție cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea aspectelor reținute de Curtea de Apel C. prin sentința recurată și față de motivele de recurs formulate de reclamanta A. E., supunem atenției următoarele aspecte:
Instanța în mod corect și legal a respins ca prematură cererea formulată de reclamanta A. Ecaterina în contradictoriu cu CCSD.
După cum este cunoscut, prin OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, legiuitorul a stabilit suspendarea emiterii deciziilor de către C.C.S.D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A.N.R.P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii
C.E.D.O. din cauza - pilot M. Athanasiu și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste împrejurării și avându-se în vedere și obligativitatea menținerii echilibrului bugetar și, în mod implicit, respectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_
.
Noua lege corespunde necesității adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, menit să permită persoanelor îndreptățite să beneficieze de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, prin noul act normativ, sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S.
D., respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr. 165/2013, la care am făcut referire mai sus, noua comisie validează / invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că, art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Acest termen de 60 de luni a fost stabilit pentru tocmai pentru a acorda, în mod efectiv, despăgubirile aferente imobilelor preluate în mod abuziv, fără a compromite angajamentele financiare internaționale asumate de Guvernul României.
Așadar, Sentința nr. 657/2012 a fost pronunțată de Curtea de Apel C. în concordanță cu intenția legiuitorului, astfel cum a fost exprimată prin
OUG nr.4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, și confirmată de Curtea Constituțională.
În acest context, intimata atrage atenția asupra faptului că pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate în dosarul de fond al prezentei cauze, nu se mai regăsesc în Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr.278/_
Mai mult, în prezenta cauză devin incidente prevederile noului act normativ, având în vedere dispozițiile art.4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr.117/2012, s-a prevăzut suspendarea emiterii deciziilor de către C.
C. pentru S. D., suspendarea emiterii titlurilor de conversie de către A. N. pentru R. P., precum și suspendarea oricăror proceduri cu privire la evaluarea imobilelor.
Ulterior a fost adoptată Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/_, prin care sunt instituite o serie de termene, atât în sarcina solicitanților cât și în sarcina entităților învestite de lege, inclusiv în sarcina noii entități ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru S. D., respectiv C. N. pentru Compensarea Imobilelor.
În conformitate cu art. 17 alin.1 lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
C. N. are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi, conform art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, stabilește.
Prin urmare, sentința atacată este corectă în raport cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012, iar prematuritatea se menține și în raport cu actul normativ nou apărut, Legea nr. 165/2013. Potrivit art. 4 din Legea nr.165/2013, conform cărora dispozițiile prezentei legi se aplică cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. E. împotriva sentinței civile nr. 657 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Curții de Apel C. .
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
S. | L. RUS V. | G. | A. | A. M. |
GREFIER
M. V. -G.
Red.SLR/dact.MS 2 ex./_ Jud.fond: D.P.
