Decizia civilă nr. 482/2013. Contencios administrativ. Contestație la executare
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILA Nr. 482/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
P. A. R. Judecător L. -A. C.
Judecător R. M. Grefier Ani-L. C.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea CURTEA DE APEL CLUJ, PRIN P. V. M., împotriva Sentinței civile nr. 15286/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._, privind și pe intimat P. A., CU D. A. LA J. Z., intimat B. A. O. -T.
, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima si a doua strigare nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, iar instanța constată că constată că recursul este declarat în termenul legal, este motivat, a fost comunicat cu intimata, s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă si reține cauza in pronunțare față de actele de la dosar.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 15286/17 iulie 2012 a Judecătoriei C. -N. a fost respinsă excepția perimării executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 233/2008 al B. A. O. -T., invocată de către contestatoare, ca neîntemeiată;
- a fost respinsă cererea principală, având ca obiect contestație la executare, formulată de către contestatoarea C. de A. C., prin președinte - judecător V.
, în contradictoriu cu intimata P. A., ca neîntemeiată;
a fost respinsă cererea accesorie formulată de către contestatoarea Curtea De Apel Cluj, prin președinte - judecător V. M., în contradictoriu cu intimata P. A., având ca obiect suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 233/2008 al B. A. O. -T. până la soluționarea contestației la executare, ca rămasă fără obiect;
s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 137 C.proc.civ. "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură
și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.";
În fapt, la data de_ intimata a solicitat Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. începerea executării silite în baza titlurilor executorii reprezentante de Sentința civilă nr. 431/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._, Sentința civilă nr. 430/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._ și Sentința civilă nr. 270/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._ în vederea recuperării sumei de 35.806 lei reprezentând drepturi salariale de natura sporurilor.
Având în vedere art. 3731 din C.pr.civ., modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de executare silită, înainte de Decizia Curții Constituționale nr. 458 din 31 martie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256, din 17 aprilie 2009), instanța de fond a reținut că nu era necesară parcurgerea procedurii încuviințării executării silite de către instanță.
În urma cererii de stăruință a intimatei, formulată 14 februarie 2012, în dosarul execuțional nr. 233/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O.
-Ț., s-a înființat poprire asupra conturilor deținute la Trezoreria Județului C. de către contestatoare pentru suma de 46.054,15 lei, după care s-a emis la data de_ o adresă de înștiințare privind înființarea popririi, comunicată contestatoarei la data de_ .
În urma cererii formulate de intimată la data de_, Biroul Executorilor Judecătorești A. O. -Ț. a solicitat terțului poprit, Trezoreria Județului C.
, sistarea popririi înființate în cadrul dosarului execuțional menționat anterior.
Conform art. 389 alin. (1) C.proc.civ., dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de executare, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
Conform art. 454 alin. (1) C.proc.civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.
Din interpretarea dispozițiilor art. 390 alin. (1) C.proc.civ., instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 38 C.proc.civ., privind perimarea, nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație.
În cadrul dosarului execuțional nu s-a continuat executarea silită în altă modalitate, respectiv prin urmărirea silită mobiliară sau imobiliară (în mod evident, numai asupra bunurilor contestatoarei care nu fac parte din domeniul public), iar poprirea este în prezent desființată.
În consecință, din coroborarea textelor legale menționate, instanța de fond a reținut că, în cauză, respectiv în materia executării silite în modalitatea popririi, perimarea executării silite nu operează.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins excepția perimării executării silite ce face obiectul dosarului execuțional nr. 233/2008 al B. A.
O. -T., invocată de către contestatoare, ca neîntemeiată.
Cu privire la primul petit al contestatoarei care privește anularea popririi înființate pe sumele datorate de Trezoreria Județului C. ca nelegală, instanța de fond a reținut că din cuprinsul actelor dosarului execuțional nr. 233/2008 al
Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț., respectiv adresa din data de_, instanța a reținut împrejurarea că s-a revocat poprirea înființată în cadrul dosarului execuțional.
Pentru aceste considerente, având în vedere că se solicită anularea unei modalități de executare care nu se mai află în ființă, instanța de fond a respins petitul ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea contestatoarei privind constatarea ca suspendată a executării silite în prezentul dosar, începând cel mai târziu cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, respectiv 18 iunie 2009, instanța de fond a respins- o ca neîntemeiată, deoarece titlurile executorii care fac obiectul dosarului execuțional nr. 233/2008 al Biroului Executorilor Judecătorești A. O. -Ț.
, respectiv Sentința civilă nr. 431/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._, Sentința civilă nr. 430/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._ și Sentința civilă nr. 270/_ a T. ului Sălaj pronunțată în dosar nr._, privesc drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și stabilesc creanțe în sarcina unei instituții publice, astfel că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 71/2009 aprobată cu modificări prin L 230/2011.
Potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, "; (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.";
În acest sens, instanța de fond a reținut că, art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului consacră asumarea obligației de către Părțile Contractante de a recunoaște oricărei persoane, de sub jurisdicția lor, drepturile și libertățile definite de Convenție. Cât privește România, Convenția Europeana a intrat în vigoare prin Legea nr. 30/1994 la 21 iunie 1994, dată la care instrumentele de ratificare au fost depuse la Secretarul General al Consiliului. Aceasta înseamnă că, după ratificare Convenția a devenit parte integrantă a sistemului român de drept și a dobândit, în cadrul acestuia aplicabilitate directă.
Normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale alcătuiesc împreună un ,,bloc de convenționalitate";, cu consecința că acesta se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică cu care se impun normele convenționale. Ca atare, autoritățile statale române confruntate cu aplicarea dispozițiilor Convenției și ale protocoalelor sale adiționale vor fi obligate să țină seama și să aplice soluțiile jurisprudențiale ale organelor Convenției generale de acestea, indiferent dacă ele au fost pronunțate în cauze privitoare la România sau, de cele mai mult ori, în cauze privitoare la celelalte state părți la Convenție.
Potrivit articolului 6 paragraf 1 din Convenție: ,,orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independenta și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa";.
Prima garanție conferită de articolul 6 paragraful 1 oricărui justițiabil este dreptul său la un tribunal. În concepția instanței europene de contencios al drepturilor omului dreptul la un tribunal este o componentă esențială a sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1, pentru ca orice persoană care este parte într-un proces civil să beneficieze de un proces echitabil (Cauza Golder contra M. a Britanie, hot. din 21 februarie 1975).
Instanța europeană a admis faptul că dreptul de a sesiza un tribunal este doar unul dintre aspectele dreptului de acces la justiție, întrucât, în Cauza Ruianu contra României (hot. din 17 iunie 2003), C. a reamintit că dreptul la justiție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți. Prin urmare, potrivit Curții, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp, conform jurisprudenței sale anterioare în cauzele Burdov contra R. iei, (hot. din 7 mai 2002), Hornsby contra Greciei (hot. din 19 martie 1997).
Argumentele Curții europene au fost reluate și în cauza Șandor contra României (hot. din 24 martie 2005), în care s-a mai arătat că, dacă administrația, ce constituie un element al statului de drept, refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor de judecată își pierd orice rațiune de a fi, nefiind oportun de a cere unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura executării silite pentru a obține satisfacție.
În jurisprudența sa, respectiv, în cauza Sabin P. escu contra României (hot. din 2 martie 2004), cauza Virgil I. contra României (hot. din 28 iunie 2005),
C. europeană a reluat aceste considerente și asemănător cu cele reținute în cauza Șandor contra României, și în aceste două s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a neexecutării unei hotărâri, apreciate ca fiind o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor.
C. admite posibilitatea de a suspenda temporar executarea silită a unor hotărâri civile, însă numai dacă suspendarea este fondată pe motive de ordine publică, iar intervalul de timp în care operează este rezonabil și proporțional cu motivele pe care o determină (Immobiliare Saffi contra Italiei, hot. din 29 iulie 1999).Totodată, s-a arătat că o întârziere în executarea unei hotărâri poate fi justificată de circumstanțe particulare, dar întârzierea nu poate avea drept consecință atingerea substanței dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Este adevărat că dreptul la justiție nu este un drept absolut și că statului îi este recunoscută o oarecare marjă de apreciere, însă nu trebuie uitat că, în egală măsură în jurisprudența sa, instanța europeană a arătat că, invocarea lipsei
resurselor financiare nu poate constitui o cauză justificativă pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil ( Bourdov c. R. iei, Katsyuk
c. Ucrainei; P. ov c. Moldovei; Shmalko c. Ucrainei; AMAT-G LTD și Mebaghishvili c. Georgiei) și că orice fel de ingerință în drepturile persoanei garantate de Convenție trebuie să respecte un just echilibru între interesele statului și cele ale persoanelor vizate.
În speță, instanța de fond a subliniat faptul că intimata are titluri executorii încă din anul 2008, hotărârile judecătorești fiind executorii de la data pronunțării, deci are un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție (Șandor contra României, hot. din 24 martie 2005). Conform înscrisurilor de la dosar, respectiv a calculelor realizate de către contestatoare, drepturile salariale actualizate cu indicele de inflație se ridică la un cuantum total de 42.444 lei, iar până acum acesteia i s-a achitat suma de 536 lei.
Astfel, de la data recunoașterii drepturilor intimatei cu titlu definitiv și irevocabil prin hotărâre judecătorească au existat eșalonări și reeșalonări ale drepturilor intimatei, începând cu anul 2009 și până în anul 2011, conform dispozițiilor Legii nr. 230/2011.
Raportat la starea de fapt concretă din prezenta cauză instanța consideră că, susținerile contestatoarei privind Decizia Curții Constituționale nr. 1533/_ nu pot fi primite, atâta timp, cât la motivarea acestei decizii s-a avut în vedere următoarea eșalonare: în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu, iar în fapt situația din speță diferă, prin aceea că, la data pronunțării hotărârii, adică la jumătatea anului 2012, intimatei i s-a executat hotărârea în proporție de 1,2% din cei 5% stipulați pe anul 2012, deci nici măcar jumătate din procentul stabilit pe anul 2012, ceea ce echivalează cu o reeșalonare la reeșalonarea deja stabilită și astfel nicio garanție pentru creditor că, debitorul nu va proceda la o nouă eșalonare și în consecință la transformarea dreptului obținut pe cale judecătorească într-unul iluzoriu.
Deși instanța nu neagă dificultățile financiare, cum totuși nu există nicio garanție împotriva arbitrariului și imprevizibilității referitoare la suspendări și reeșalonări, a apreciat că ingerința în dreptul intimatei de a obține executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil nu respectă cerința privind proporționalitatea acesteia, dată fiind conduita debitorului care prin modul de punere în aplicare a ultimului plan de eșalonare, și anume de fărâmițare, lipsește de efectivitate titlurile executorii obținute de intimată, ceea ce conduce la încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu consecința aplicării prioritare a acestora, potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituție.
În consecință, instanța de fond a respins contestația formulată ca neîntemeiată.
Chiar dacă susținerile contestatoarei în sensul că s-a pornit executarea în temeiul mai multor titluri executorii, dintre care unul a fost desființat în calea de atac a recursului apar ca fiind întemeiate față de conținutul deciziei civile nr.
1233/R/_ a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr._ (filele 6-10), instanța este ținută a se pronunța, conform art. 129 alin. (6) C.proc.civ., în limitele obiectului cu care a fost învestită, respectiv exclusiv asupra petitelor astfel cum au fost redate mai sus, fără a putea analiza valabilitatea altor acte de urmărire sau de executare efectuate în dosarul execuțional.
Față de dispozițiile art. 403 alin. (1)-(3) C. proc. civ., având în vedere că suspendarea executării se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare, instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs contestatoarea C. de4
C.,
declarația fiind înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca la data de _
.
În motivarea recursului este criticată soluția instanței de fond ca nelegală, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor normative în vigoare și cu ignorarea deciziilor Curții Constituționale, decizii general obligatorii conform art. 145 din Constituție și conform art. 11 alin.(3) din Legea nr. 47/1992 republicată. Astfel, în mod greșit a fost respinsă contestația împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului de executare 233/2008 al Biroului executorilor judecătorești asociați O. -T. cu sediul în Z. .
Se mai arată că instanța de fond a reținut greșit că dispozițiile OUG nr. 71/2009 privitoare la eșalonarea plăților care fac obiectul executării și la suspendarea de drept a executărilor silite sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art. 6 par. 1 privind dreptul la un proces echitabil, respectiv în art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția europeană privind drepturile omului și libertăților fundamentale (CEDO). A reținut instanța de fond că măsurile luate prin dispozițiile menționatei ordonanțe de urgență nu respectă raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.
Executarea silită demarată la cererea creditoarei intimate este nelegală deoarece deși are ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de_, face abstracție de dispozițiile incidente din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent precum si raportat la motivele de ordine publica incidente, tribunalul retine următoarele:
Executarea silită demarată la cererea creditoarei intimate este nelegală deoarece deși are ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de_, face abstracție de dispozițiile incidente din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din actul normativ menționat mai sus: (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedura de executare care începe astfel:
în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept. (s.n.).
Conform art. 43 alin.(l) din Legea bugetului de stat nr. 293/2011, "în anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal", în mod eșalonat în transe trimestriale egale." Ca urmare, bugetul M. ului Justiției a fost suplimentat în acest scop prin H.G. nr. 257/2012 și H.G. nr. 598/2012, plățile fiind efectuate în luna aprilie și în luna iulie 2012.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează prin art. 6 §1 că
"orice persoană, are dreptul la judecarea în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil";.
În mod constant C. Europeană a Drepturilor Omului a exprimat principiul conform căruia executarea unei hotărâri judecătorești este garanția unui proces echitabil și că punerea în executare a unei obligații ce incumbă statului sau agenților săi trebuie să se facă din oficiu. C. reamintește părților că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces"; în sensul art. 6 al. 1 din Convenție. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei păți. … or, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi
. (Șandor c. României hot. din data de 24 martie 2005). C. reamintește că dreptul la justiție garantat de art. 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu poate rămâne fără efect în defavoarea unei părți
. Prin urmare executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp
. (Ruianu c. României hot. din data de 17 iunie 2003).
Potrivit jurisprudenței instanței europene, în materie civilă, termenul rezonabil impus de art.6 §1 acoperă ansamblul derulării procedurilor de fond, inclusiv a celor de executare a hotărârilor judecătorești (Poiss c. Austria, Pinto de Oliveira c. Portugalia) cu consecința că executarea unei hotărâri judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie să fie considerată ca parte integrantă din noțiunea de proces, în sensul art. 6 § 1 . Astfel, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (Immobiliare Saffi c. Italia).
Astfel cum a statuat C. Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hornsby c. Greciei și Sandor c. României, administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției.
Pe cale de consecință, dacă administrația refuză să execute o hotărâre judecătorească sau o întârzie garanțiile art. 6 §1 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. În plus, tribunalul constată, în deplin acord cu jurisprudența instanței europene, că nu este oportun ca o persoana care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Metaxas c. Greciei).
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul apreciază că administrația de stat nu poate, prin componentele sale, să ignore dispozițiile Convenției europene, adoptând reglementări legale care să-i creeze o situație de favoare în raport cu alți debitori și pe baza cărora să stabilească, în mod unilateral și arbitrar, data la care își va îndeplini efectiv obligațiile ce i-au fost stabilite în sarcină prin titluri executorii, reprezentate de o hotărâre judecătorească irevocabila.
Pe de alta parte, tribunalul va retine ca deși autoritățile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătorești îndreptate împotriva sa, CEDO a apreciat ca, in situații de excepție, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură ce intra in marja de apreciere a statului.
Or, cauza dedusa judecății este parte a unui fenomen contencios generalizat, existând un număr foarte mare de hotărâri judecătorești irevocabile având ca obiect plata unor drepturi salariale ale personalului din sistemul judiciar, hotărâri judecătorești pronunțate intr-un timp scurt, a căror punere in executare este de natura a produce efecte semnificative asupra bugetului de stat.
Existenta unei atare situații presupune cu necesitate identificarea unor resurse suplimentare apte sa susțină efectuarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești irevocabile. Or, potrivit jurisprudenței constante a CEDO
"autoritățile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica cele mai adecvate mijloace pentru punerea in executare a hotărârilor judecătorești";(Cauza Burdov contra R. iei), acest termen neputând insa, sa depășească ceea ce este strict necesar pentru a găsi soluțiile cele mai adaptate in situațiile excepționale date.
Prin OUG 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale persoanlului din sectorul bugetar procedura de executare a fost esalonata in trei etape, astfel:";(…)a) in anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu;
in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.";
Potrivit prevederilor art. 1 alin 2 din același act normativ :";In cursul termenului prevăzut la alin 1 orice cerere de executare silita se suspenda de drept";.
Prin Decizia nr. 188/_ referitoare la excepția de neconstitutionalitate a dispozitiilor OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, C. Constitutionala a constatat ca exista o stare de fapt obiectiva, cuantificabila si independenta de vointa Guvernului, care pune in pericol un interes public, respectiv stabilitatea economica a statului roman, astfel ca ordonanța de urgenta a fost adoptata in vederea atenuarii efectelor de criza economica generalizata. Adoptarea măsurii criticate reclamă, in mod indubitabil, urgenta; or, reglementarea urgenta a situatiei rezultate in asumarea raspunderii Guvernului in fata Camerei Deputatilor si a Senatului asupra unui proiect de lege si nici prin adoptarea unui proiect de lege cu procedura de urgenta. In aceste conditii, pentru conservarea stabilitatii economice a statului singurul instrument ramas la indemana Guvernului a fost adoptarea unei ordonante de urgenta.
Asadar, in situatii extreme, precum cea de fata, implicatiile financiare legate de punerea in executare a hotararilor judecatoresti se pot constitui intr-o situatie extraordinara in sensul art. 115 alin 4 din Constitutia R. iei in masura in care asemenea masuri sunt motivate in mod fundamentat, de apararea stabilitatii economice a statului roman.
Retinand, asadar, incidenta in cauza a prevederilor OUG nr. 71/2009 precum si conformitatea acestei ordonante cu Constitutia R. iei si prevederile Conventiei Europene a Drepurilor Omului, tribunalul va constata ca executarea silita inceputa in dosarul executional nr nr. 566 /2011 al BEJ Manchevici M. a fost suspendata de drept in temeiul art 1 alin 2 din OUG nr 71/2009.
In aceste conditii, vazand ca sentința recurata a fost pronuntata cu gresita aplicare a legii, in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 312 Cod procedura civila tribunalul va admite recursul declarat de recurenta C. de A. C. împotriva sentinței civile nr. 15286 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o va modifica în sensul admiterii contestației la executare și va anula poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 233/2008 al BEJ A. O. -T. .
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta C. de A. C., cu sediul în C. -N.
, Piața Ș. cel M., nr. 1-3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 15286 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o modifică în sensul admiterii contestației la executare și anulează poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 233/2008 al BEJ A. O. -T. .
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
P., Judecător, Judecător,
A. R. | L. -A. C. | R. M. |
Grefier, Ani-L. C. |
Red. 2 ex./L.A.C./D.M.
_
J. fond: R. -M. P.
