Decizia civilă nr. 4872/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4872/2013
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B.
Judecător G. -A. N. Judecător S. Al H. Grefier A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de F. V. împotriva sentinței civile nr.978 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj, privind și pe intimat C. S. DE E. A P. CU H.
, având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) încadrare în grad de handicap.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul F.
V. personal, identificat prin CI seria MM nr. 0. eliberat de Poliția Sighetu Marmației la_, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și împrejurarea că la data de 23 aprilie 2013 s-a înregistrat întâmpinare.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor Legii nr.2/2013.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu recurentul, care, în conformitate cu prevederile art. 305 C.pr.civ., depune la dosar un act care atestă starea sa de sănătate.
Având cuvântul pe fond, recurentul solicită admiterea recursului declarat, conform memoriului cuprinzând motivele de nelegalitate.
Cutea reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr.978 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul F. V. împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 8379/_ emisă de C. Superioară de E. a P. Adulte cu H. .
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul F. V. a solicitat anularea deciziei nr.
8379 din_ emisă de C. Superioară de E. a P. cu H. B.
.
În motivare s-a susținut că decizia contestată a fost comunicată la_ și că aceasta este nelegală raportat la faptul că reclamantul este o persoană în vârstă de 73 ani iar bolile cronice de care suferă sunt nevindecabile și se agravează în timp.
Reclamantul a arătat că la data prezentării sale în fața comisiei i-au fost refuzate actele medicale pe care le obține dintr-un alt județ, în care a locuit și a lucrat anterior, documente care atestă starea de sănătate și
justifică încadrarea sa în grad de handicap.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale - C. Superioară de E. a P. cu H. a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Maramureș fondată pe dispozițiile art. 10 al. 1 teza a-II-a din Legea privind contenciosul administrativ, având în vedere că M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale este organ de specialitate al administrației publice centrale conform art. 1 al. 1 din H.G. 11/2009, competentă fiind Curtea de Apel Cluj, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Pârâtul a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii raportat la neîndeplinirea procedurii prealabile iar pe fond a arătat că decizia atacată este emisă în condițiile legii.
La primul termen de judecată stabilit la 3 octombrie 2012, instanța a pus în discuția reclamantului prezent la dezbateri, excepția invocată de pârât, concluziile reclamantului fiind consemnate în practicaua hotărârii.
Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă excepția invocată de pârât, tribunalul a constatat că aceasta a fost fondată.
Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8379 din_, ce formează obiectul acțiunii în anulare dedusă judecății, a fost emisă de M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale - C. Superioară de E. a P. cu H. B. .
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din H.G. nr. 11/2009, M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea guvernului, cu personalitate juridică iar conform art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată și completată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin
legea organică nu se prevede altfel.
Față de normele enunțate anterior, necompetența tribunalului este de ordine publică raportat la art. 159 pct. 2 Cod pr. civilă, situație în care a fost admisă excepția și în baza art. 158 și art. 10 al. 3 din legea menționată și a trimis dosarul instanței competente, conform dispozitivului.
Examinând sesizarea Tribunalului Maramureș, Curtea s-a considerat legal învestită cu soluționarea acțiunii și constată următoarele:
Obiectul acțiunii de față este reprezentat de decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8379 din 28 iunie 2012 emisă de C. Superioară de
E. a P. Adulte cu H. din cadrul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Această decizie a fost emisă în condițiile prevăzute de art. 902 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap respectiv în urma soluționării contestației
formulată de reclamant împotriva certificatului nr. 72260 din_ emis de
C. de E. a P. Adulte cu H. Maramureș.
Prin această decizie pârâta C. Superioară de E. a P. Adulte cu H. a respins contestația reclamantului, reținând că acesta are boala identificată cu codul C61; F22 și că nu se încadrează în grad de handicap, respectiv nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/_ (f. 3 dos. Tribunalul Maramureș atașat).
Conform art. 902alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006 C. superioară are, între altele, atribuția de a soluționa contestațiile, formulate în condițiile prevăzute la art. 87 alin. (5), la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare, prin admitere sau respingere, și transmite comisiei județene sau locale a sectoarelor municipiului B. soluția, pentru punerea ei în aplicare.
Așa fiind, soluțiile ce le poate pronunța urmare a soluționării contestației sunt de admitere sau respingere a contestației.
În acțiunea sa formulată conform art. 902alin. 4 din Legea nr. 448/2006 reclamantul a susținut că decizia este nelegală pentru considerentul că, la data prezentării acestuia în fața comisiei locale, aceasta a refuzat să primească la dosar documentele, acte importante pe considerentul că acestea provin de la unități medicale din alt județ decât cel de reședință.
Sub acest aspect, Curtea a reținut că la dosar s-a dispus atașarea întregului dosar al contestației formulată pe cale administrativă și pe care pârâta la avut în vedere la soluționarea contestației. Față de conținutul acestui dosar, reclamantul nu a indicat concret care sunt actele ori documentele medicale relevante și care au fost respinse de comisie pentru a evalua relevanța lor pe terenul contestației și al respectării criteriile medicopsihosociale în vederea încadrării într-un anumit grad de handicap.
Deși inițial reclamantul a solicitat proba cu expertiza medicolegală aceasta nu a mai fost reiterată și în fața instanței de trimitere nici nu s-a relevat care este teza probatorie și dacă aceasta este admisibilă, cu atât mai mult cu cât asupra incidenței încuviințării și administrării efective a acestei probe s-a pronunțat și pârâta prin întâmpinarea depusă la dosarul Tribunalului Maramureș (f. 24).
Curtea a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 3 din Legea nr. 448/2006 încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap se face de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare comisie de evaluare iar conform alin.10 din același text legal Criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad și tip de handicap sunt aprobate prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului sănătății.
Aceste criterii au fost aprobate prin Ordinul comun al MMFES și MSP nr._ .
Astfel fiind, încadrarea în grad de handicap a adulților reprezintă o activitate administrativă dată în competența autorităților administrative expres prevăzute de lege, respectiv de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și de C. Superioară de E. a P. Adulte cu H.
.
Atribuțiile instanței de contencios administrativ față de actele administrative emise de aceste autorități administrative constă în examenul de legalitate a actelor respective în raport de motivele de nelegalitate invocate
de reclamant, principiul disponibilității guvernând și procesul de contencios administrativ.
Așa fiind, în lipsa unor critici de nelegalitate pertinente invocate de reclamant, în lipsa probei refuzului pretins nejustificat al autorităților administrative de resort de a evalua ori înregistra la dosarul cererii a unor acte medicale, Curtea este în imposibilitate de a pronunța asupra legalității actului ce face obiectul acțiunii de față.
Față de cele ce precedă, Curtea, în temeiul art. art. 902alin. 4 din Legea nr. 448/2006 rap. la art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând, admiterea acțiunii reclamantului așa cum a formulată
.
În motivele de recurs se arată că reclamantul a chemat în judecată C. Superioară de E. a P. cu H. pentru Adulți din cadrul M. ui Muncii, întrucât aceasta nu i-a luat în considerare actele depuse la dosar, conform cărora consideră că are dreptul la gradul II de handicap.
Reclamantul-recurent arată că prima instanță i-a respins acțiunea motivând pe scurt că este în imposibilitate de a se pronunța asupra legalității actului ce face obiectul cererii sale.
Consideră că în cauză, instanța a dus o hotărâre care nu are niciun suport legal, atâta timp cât C. superioară a refuzat să se pronunțe cu privire la actele ce le-a depus la dosar.
M. Muncii, Familiei, Protectiei Sociale și P. Vârstnice, prin întâmpinarea depusă la dosar solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică
.
Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele:
Obiectul acțiunii de față este reprezentat de decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8379 din 28 iunie 2012 emisă de C. Superioară de
E. a P. Adulte cu H. din cadrul M. ui Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Această decizie a fost emisă în condițiile prevăzute de art. 902alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap respectiv în urma soluționării contestației formulată de reclamant împotriva certificatului nr. 72260 din_ emis de
C. de E. a P. Adulte cu H. Maramureș.
Prin această decizie pârâta C. Superioară de E. a P. Adulte cu H. a respins contestația reclamantului, reținând că acesta are boala identificată cu codul C61; F22 și că nu se încadrează în grad de handicap, respectiv nu se încadrează în criteriile medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/_ (f. 3 dos. Tribunalul Maramureș atașat).
Conform art. 902alin. 1 lit. b) din Legea nr. 448/2006 C. superioară are, între altele, atribuția de a soluționa contestațiile, formulate în condițiile prevăzute la art. 87 alin. (5), la certificatele de încadrare în grad și tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare, prin admitere sau respingere, și transmite comisiei județene sau locale a sectoarelor municipiului B. soluția, pentru punerea ei în aplicare.
Așa fiind, soluțiile ce le poate pronunța urmare a soluționării contestației sunt de admitere sau respingere a contestației.
În acțiunea sa formulată conform art. 902alin. 4 din Legea nr. 448/2006 reclamantul a susținut că decizia este nelegală pentru
considerentul că, la data prezentării acestuia în fața comisiei locale, aceasta a refuzat să primească la dosar documentele, acte importante pe considerentul că acestea provin de la unități medicale din alt județ decât cel de reședință.
Prima instanță a reținut că încadrarea în grad de handicap a adulților reprezintă o activitate administrativă dată în competența autorităților administrative expres prevăzute de lege, respectiv de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap și de C. Superioară de E. a P. Adulte cu H. .
Atribuțiile instanței de contencios administrativ față de actele administrative emise de aceste autorități administrative constă în examenul de legalitate a actelor respective în raport de motivele de nelegalitate invocate de reclamant, principiul disponibilității guvernând și procesul de contencios administrativ.
Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, prima instanță nesocotind principiul procesual al rolului activ
,întrucât nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.
Judecătorii trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; tocmai de aceasta - cum se precizează de art.129 alin.5 C.proc.civ. - ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare.
Premisele de fapt și de drept care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv, anulează principiul rolului activ al instanței, principiu care constituie practic o garanție a realizării drepturilor intereselor părților aflate în litigiu. Analiza silogismului judiciar conduce la ideea că rolul activ al judecătorului în procesul civil nu se poate înfățișa în ipostaza ordonării administrării probelor care aveau atitudinea de a lămuri împrejurările de fapt ale pricinii. Apărările evocate nu au analizate de judecătorul fondului. Numai o expertiză medico-legală ar fi avut a aptitudinea de a aduce clarificări cu privire la raporturile dintre părți.
Stabilirea situației de fapt este atributul suveran al instanței de fond, instanța de recurs putând acum să judece pricina în fond, pe baza probelor administrate și, eventual, a unor înscrisuri noi.
După cum s-a arătat în doctrină, "fără a avea putere să decidă, prin administrarea de noi probe sau readministrarea celor existente la dosar, asupra existenței sau inexistenței unui fapt ori asupra veracității unui mijloc de probațiune, instanța de recurs le poate declara îndoielnice și, în cazul când ele constituie elemente de bază în soluționarea procesului, să constate că fondul cauzei nu a fost cercetat și să caseze cu trimiterea cauzei la prima
instanță pentru judecarea fondului"; (P.Perju - Probleme de drept civil și drept procesual civil din practica Secției civile a Înaltei Curți de C. și Justiție, Dreptul nr. 5/2004, pag. 204).
Curtea apreciază că această ipoteză se regăsește și în prezenta cauză, fiind necesară administrarea probei cu expertiza .
Instanța de recurs consideră proba cu expertiza medico-legală ca fiind admisibilă, deși au existat semnale în doctrină și jurisprudență potrivit cărora s-a admis că în domeniul medical, puterea de apreciere a autorităților publice (medicale) n-ar putea fi cenzurată de instanța de judecată.
Curtea nu împărtășește această opinie întrucât ea ar fi de natură să limiteze grav accesul la justiție al particularului care se consideră vătămat printr-o decizie medicală.
Pentru ca nici instanța să nu se substituie administrației, dar nici administrația să nu devină judecătorul infailibil al destinului unui particular ( prin aceea că orice control asupra puterii sale de apreciere este exclus), Curtea consideră că, în rejudecare se impune administrarea probei cu expertiza medico-legală pe baza tuturor documentelor medicale care atestă starea de sănătate a petentului, urmând ca ,pe baza acesteia, a pertinenței argumentelor de ordin medical, Tribunalul să statueze dacă dreptul invocat
de reclamant este sau nu legitim.
Așa fiind în baza art. 312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de F. V. împotriva sentinței civile nr.978 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de F. V. împotriva sentinței civile nr.978 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Cluj pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 aprilie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
M. B. G. A. | N. | S. | AL H. A. | B. |
red.S.Al H./A.C.
2 ex. -_
