Decizia civilă nr. 9436/2013. Refuz acordare drepturi protectie sociala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.9436/2013
Ședința publică din data de 7 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: V. G.
S. L. R. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- pârâtă A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N., împotriva incheierii din_ si a sentinței civile nr. 2585 din data de_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N., în contradictoriu cu intimata- reclamantă B. A.
L., având ca obiect refuz acordare drepturi protecție sociala( persoane cu handicap, protecția copilului) indemnizație pt.creșterea copilului.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă B. A. L., lipsă fiind recurenta pârâtă A. J. Pentru P. și I. S. B. -N. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost amânată la cererea intimatei- reclamante B. A. L. și a apărătorului său ales, avocat Kozak N. -T. care din motive obiective au fost în imposibilitate să se prezinte în instanță.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimata- reclamantă B. A. L. susține pe larg motivele expuse în întâmpinare și solicită ca în urma analizării acestora să se dispună respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii sentinței recurate ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2585 din_ pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._
s-a admis acțiunea completată formulată de reclamanta B.
A. L., împotriva pârâtei A. Națională pentru P. și I. S. B. -
N. și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantei indemnizație pentru creșterea copilului B. G. Aristarh în cuantum de 600 lei/lună pentru perioada_ -_, iar pentru copilul B. Miriam T. Irina în
cuantum de 600 lei/lună pentru perioada_ -_, sume actualizate cu rata inflației.S-a anulat Decizia nr. 1. /_ emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani pentru B.
Aristarh, ca urmare a nașterii produse în data de_, în baza Deciziei nr. 1. /_, decizie necontestată în prezentul dosar.
La data de_ s-a născut copilul B. Miriam T. Irina, reclamanta formulând prima cerere pentru acordarea indemnizație pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani la data de_, cerere formulată în sensul majorării îndemnizației pentru creșterea copilului cu 600 lei, pârâta emițând răspuns sub nr. 2979/_ .
La data de_, reclamanta a depus la Primăria mun. B. - Direcția Municipală de Servicii Sociale, cererea care a fost înregistrată sub nr.113664/_
, potrivit procedurii stabilită prin art.8 și 9 alin.1 din OUG nr.148/2005, modificată și completată și prin art.6 și 7 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobată prin H.G.nr.1025/2006, cu modificări.
Drept urmare, directorul executiv al pârâtei a emis Decizia nr.1292839279849/_ privind aprobarea acordării îndemnizației pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina începând cu data de_ .
Întrucât la data depunerii cererii înregistrată sub nr.113664/_ reclamanta beneficia de indemnizație pentru creșterea copilului B. Gheroghe Aristarh, începând cu data de_, s-a încetat plata primei îndemnizații prin decizia nr.1. /_ .
Prin Decizia nr. 1. /_, contestată în prezentul dosar, s-a dispus recuperarea unor sume plătite necuvenit, aferente perioadei_ -_ . Suma de 445 lei a fost recuperată în sensul că nu s-a plătit în perioada 9 -_ indemnizație dublă reclamantei, cu mențiunea că reclamanta și-a reluat activitatea profesională la data de_ .
Decizia a fost emisă ca urmare a faptului că în timp ce beneficia de îndemnizația pentru creșterea copilului acordată la data de_ în baza cererii
înregistrată la Primăria Bistrița sub nr.30680/_, la data de_, reclamanta a depus, potrivit procedurii prev. de OUG nr.148/2005, o nouă cerere de acordare a îndemnizației pentru creșterea copilului, înregistrată la Primăria mun. B. sub nr.113664/_, care a fost comunicată ulterior pârâtei, potrivit art.9 alin.2 din OUG 148/2005, care dispune: "Până la data de
10 a fiecărei luni, primăriile au obligația de a transmite pe bază de borderou cererile(…)";.
Așa fiind, la data emiterii deciziei de acordare a îndemnizației pentru creșterea copilului în soluționarea cererii din_, pârâta plătise reclamantei indemnizație, astfel că a apreciat că nu putea să plătească reclamantei două îndemnizații pentru creșterea copiilor, deoarece ar fi încălcat prevederilor art.6 alin.3 și 4 din OUG nr.148/2005, care au fost declarate neconstituționale de abia în 2012, prin decizia nr.495/2012 a Curții Constituționale.
Au fost reale susținerile pârâtei în sensul că prevederile art.6 alin.3 și 4 din OUG nr.148/2005, au fost declarate neconstituționale de abia în 2012, prin decizia nr.495/2012 a Curții Constituționale, însă tribunalul a reținut că practica constantă a instanțelor judecătorești, anterioară acestei decizii, a fost în sensul admiterii unor astfel de acțiuni, din interpretarea prevederilor art.1 alin.(1) și a celor ale art.6 din OUG nr.148/2005, apreciindu-se că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează în primul rând la interesul copilului, prin raportare la preambulul ordonanței.
Art.1 alin.(1) din actul normativ menționat raportează acordarea indemnizației lunare la numărul "copiilor născuți, adoptați, încredințați în
vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31decembrie 2010 …".
Pe de altă parte, s-a creat o situație discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât și a mamei, între familiile cu copii născuți dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, unde indemnizația se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior nașterii unui copil se naște al doilea copil încetează acordarea indemnizației pentru primul copil,
Astfel, conform art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005, cuantumul indemnizației prevăzute la art.1 alin.(1) pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, se majorează cu 1,2 ISR (indicatorul social de referință), începând cu al doilea copil provenit dintr- o astfel de naștere.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus reținute, instanța a admis acțiunea completată și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei indemnizație pentru creșterea copilului B. G. Aristarh în cuantum de 600 lei/lună pentru perioada_ ( data sistării indemnizație pentru acest copil) -_ ( data la care copilul a împlinit 2 ani), iar pentru copilul B. Miriam T. Irina în cuantum de 600 lei/lună pentru perioada_ ( data formulării primei cereri de acordare a indemnizației) -_ ( de la data de_, reclamanta beneficiind de indemnizație pentru acest copil), sume actualizate cu rata inflației, anulând Decizia nr. 1. /_ emisă de pârâtă, prin care s-a recuperat suma de 445 lei aferentă perioadei_ -_ .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. B. -N. solicitând admiterea prezentul recurs, modificarea sentinței
recurate în sensul respingerii acțiunii intimatei- reclamante, după caz casarea sentinței recurate, constatând că acțiunea intimatei-reclamante este inadmisibilă, respectiv neîntemeiată, modificarea încheierii de ședință din data de_, în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii împotriva Deciziei nr. 1. /_ pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că prin această sentință instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești (pct. 4 al art. 304 din Codul de procedură civilă), hotărârile au fost date cu aplicarea greșită a legii, iar sentința este lipsită de temei legal (pct. 9 al art. 304 din Codul de procedură civilă) iar instanța nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut.
A.Prin Sentința civilă nr. 2585/2012, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Tribunalul B. -N. nu își motivează sentința pe dispozițiile din actele normative aplicabile, ci pe faptul că "practica constantă a instanțelor judecătorești, anterioară acestei decizii, a fost în sensul admiterii unor astfel de acțiuni _". Această argumentație a instanței judecătorești contravine legii. «În sistemul român de drept, supremația Constituției și a legilor a fost ridicată la rang de principiu constituțional, consacrat de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."», se arată în mod justificat în
lucrarea "Principiul securității juridice, fundament al statului de drept. Repere jurisprudențiale", aparținând domnului Ion Predescu, judecător la Curtea Constituțională, și doamnei M. Safta, magistrat - asistent șef, publicată pe adresa de Internet http://193.226.121.81/publications/buletin/8/predescu.pdf.
Instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară. în acest
sens a conchis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1325/2008, în care se învederează că misiunea constituțională a instanțelor judecătorești este de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin.(l) din Constituție, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Or prin Sentința recurată prima instanță a nesocotit prevederile legale referitoare la competența sa, menționând că există "practică constantă", astfel că a admis acțiunea, substituindu-se legiuitorului care a prevăzut în art. 6 alin. (3) și (4) din OUG nr. 148/2005, astfel cum era în vigoare în perioada de timp _
_, că durata de acordare a Concediului pentru creșterea copilului se prelungește corespunzător în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, acordându-se o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de această ordonanță de urgență. Procedând astfel, instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii sale, încălcând separația puterilor în stat, ceea ce este inadmisibil.
Sentința civilă nr. 2585/2012 este lipsită de temei legal în primul rând întrucât practica judiciară nu constituie izvor de drept, iar instanța își bazează hotărârea pe "practica constantă a instanțelor judecătorești". În al doilea rând, instanța care a pronunțat Sentința a procedat greșit și pentru că nu a arătat la care anume "practică constantă a instanțelor judecătorești" se raportează, cu atât mai mult cu cât în cauză nu a fost invocată practică judiciară în spețe similare cu cea în care s-a aflat reclamanta. Orice afirmație trebuie dovedită.
Indemnizația pentru creșterea copilului în județul B. -N. se acordă doar de recurentă, care nu a mai avut calitatea de parte în nici o cauză similară cu cea în care s-a aflat reclamanta. Drept urmare, Tribunalul B. -N. nu are o practică judiciară în acest sens (copiii reclamantei nu sunt rezultați dintr-o sarcină multiplă, iar reclamanta a invocat neîntemeiat prevederile art. 2 din OUG nr. 148/2005).
Învederează că nu există "practica constantă" la care s-a raportat Tribunalul B. -N. .
Astfel prin Sentința civilă nr. 3576/_, Tribunalul Sălaj a respins ca nefondată acțiunea prin care s-a solicitat acordarea încă a unei indemnizații în situația suprapunerii a două situații de natură a genera dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului.
La baza Sentinței civile nr. 3576/2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj a stat faptul că prin Sentința civilă nr. 221/2011 a Curții de Apel C. a fost respinsă ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 148/2005. Sentințele nr. 3576/2011 și 221/2011 nu au fost atacate.
Prin Decizia civilă nr. 313/_, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de A. J. pentru Prestații Sociale Gorj împotriva Sentinței civile nr. 2191/_ pronunțată de Tribunalul Gorj într-o cauză asemănătoare cu prezenta cauză.
Precum arată Curtea de Apel Craiova, prin acțiunea promovată la Tribunalul Gorj reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației prevăzută de OUG nr. 148/2005 și pentru cel de-al doilea copil născut în cursul unui an, deși îi erau aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 și art. 8 din HG nr. 1025/2006, potrivit căruia concediul și indemnizația pentru creșterea copilului se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri, iar în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de OUG nr. 148/2005.
În mod judicios Curtea de Apel Gorj, sesizând prevederile legale, a apreciat că solicitarea reclamantei de a primi două indemnizații este neîntemeiată.
Prin Sentința civilă nr. 201/_ a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă excepția de nelegalitate a prevederilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 148/2005, iar înalta Curte de C. și Justiție, prin Decizia nr. 4004/_ a menținut ca temeinică și legală Sentința nr. 201/2012.
Pe cale de consecință, nu există "practica constantă a instanțelor judecătorești în astfel de acțiuni" în sensul arătat de Tribunalul B. -N. prin Sentința recurată, iar instanța în mod nelegal și-a bazat soluția pe o "practică" inexistentă.
Încheierea ședinței publice de judecată din data de_, în privința respingerii excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile, fapt la care se face trimitere în Sentința civilă nr. 2585/2012, a fost dată de Tribunalul B. -N. cu aplicarea greșită a legii
Intimata-reclamantă a înregistrat acțiunea sa la prima instanță la data de_ și doar la termenul din_ și-a precizat acțiunea în sensul că actul administrativ individual emis de recurentă pe care înțelege să-1 atace este Decizia nr. 1. /_ (!), de recuperare a unor sume plătite necuvenit cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului, aflată la fila 126 a dosarului instanței. Cum înainte de a se adresa instanței judecătorești reclamanta nu a introdus plângere prealabilă împotriva acestei Decizii, raportat la prevederile art. 7 din Legea contenciosului administrativ, nr. 554/2004, modificată și completată, am invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei (prin Completarea la întâmpinare - termen_ ), însă prin încheierea ședinței din_ prima instanță a respins neîntemeiat această excepție "având în vedere scopul și finalitatea urmărită, precum și atitudinea pârâtei de refuz vădit și explicit de recunoaștere a dreptului și pentru a nu îngreuna accesul la justiție".
Respingerea excepției inadmisibilității acțiunii reclamantei este nelegală întrucât prevederile legale privind procedura prealabilă au caracter imperativ. Art. 109 alin. (2) din codul de procedură civilă aplicabil, "în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile", iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată.
Art. 21 alin. (2) din OUG nr. 148/2005 prevede că decizia emisă de directorul executiv al recurentei pentru recuperarea sumelor de bani încasate necuvenit poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 554/2004.
Modalitatea de contestare a deciziei s-a arătat chiar și în cuprinsul acesteia, la art. 6. Cu toate acestea, reclamanta nu a depus plângere prealabilă împotriva deciziei a cărei revocare a solicitat-o doar în data de_, prin Note de ședință.
Art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, statuează că termenul de 6 luni de la data emiterii deciziei de către autoritatea publică este de prescripție, astfel că dreptul reclamantei de a îndeplini procedura prealabilă obligatorie împotriva Deciziei mai sus indicate s-a prescris.
Drept urmare, cu nesocotirea prevederilor legale, prima instanță a anulat Decizia nr. 1. din_ .
Prin Sentința civilă nr. 2585/2012. Tribunalul B. -N. nu s-a pronunțat asupra a tot ceea ce s-a cerut. Mai exact, nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității acțiunii și nici asupra excepției lipsei de obiect a acesteia. Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este prevăzut de art.
8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2008, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, pentru ca o acțiune judiciară să aibă obiect în primul rând este necesar ca să existe fie un act administrativ în sensul art. 2 lit.
c) din această lege, fie o cerere nesoluționată în termenul prevăzut de lege, fie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri. Dar în cauză, singurul act
administrativ în accepțiunea art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 este Decizia susmenționată din_ și nu există refuz nejustificat, nici vreo cerere nesoluționată în termenul legal.
Ca urmare a faptului că la data de 0_ intimata-reclamantă a solicitat indemnizație pentru creșterea copilului, prin Cererea depusă la Primăria mun. B. sub nr. 113664/0_, potrivit prevederilor art. 8 și 9 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, modificată și completată, și art. 6 și 7 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1025/2006, este evident că reclamanta a acceptat soluția dată prin răspunsurile avute în vedere la data promovării acțiunii, însă a înțeles să continue judecata, deși situația de fapt se schimba-se semnificativ de la introducerea cererii de chemare în judecată până la al doilea, respectiv al treilea termen de judecată. Așa fiind, la termenul din_ a ridicat excepția lipsei de obiect a acțiunii, apreciind că reclamanta nu și-a arătat nemulțumirea față de vreun act administrativ emis de subscrisa și nici nu s-a plâns de vreun refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri în sensul Legii nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta a răspuns tuturor solicitărilor reclamantei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data emiterii răspunsurilor, respectiv la data soluționării cererilor depuse potrivit OUG nr. 148/2005, de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar ulterior, la petițiile reclamantei, potrivit OG nr. 27/2002, astfel că, așa cum a arătat, în speță nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri. Până în prezent, în baza OUG nr. 148/2005 intimata-reclamantă a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului B. Diodor (născut la data de_ ) ca urmare a Cererii și a documentelor înregistrate la Primăria municipiului B. sub nr. 43221/_ și de stimulent în baza Cererii și documentelor înregistrate la Primăria municipiului B. sub nr. 74846/_, apoi a beneficiat de
indemnizație pentru creșterea copilului B. G. Aristarh (născut la data de_ ), iar ulterior de indemnizație pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina (născută la data de_ ).
Învederează faptul că nu sunt în prezența unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere definit de art. 2 alin. (1) lit. i) ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabilă a cererii sa, după caz, a plângerii prealabile".
Instanța de fond a apreciat greșit că actul dedus judecății reprezintă refuzul neîntemeiat de soluționare a unei cereri. În speță nu este vorba de un refuz nejustificat de soluționare a vreunei cereri. La petițiile înregistrate sub nr. 2979/_ și sub nr. 3155/_ a răspuns prin Adresele nr. 2979/_ și nr. 3155/_, prin care - în conformitate cu OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor - a detailat argumentele pentru care recurenta a refuzat justificat acordarea a încă unei indemnizații pentru intimată.
Cel ce a fost supranumit "părintele Constituției" - prof. dr. Antonie Iorgovan
-, în lucrarea sa intitulată "Legea contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004), editată de Universul Juridic București în 2008, la pagina 86, menționa că "Nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat, refuzul are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere.
O simplă adresă din partea autorității emitente, prin care petiționarul este înștiințat că cererea sa nu a fost soluționată favorabil, nu este o "dovadă" a refuzului nejustificat. Or, "dovada" trebuie să rezulte din motivare, dacă aceasta se comunică solicitantului."
În cauză nu este vorba de exces de putere din partea recurentei, întrucât în baza cererii nr. 2979/_ și a "Recursului grațios" nr. 3155/_ este evident că nu aveau nici un temei legal să acorde intimatei-reclamante indemnizația solicitată.
La primul termen de judecată, din 0_, intimata-reclamantă a solicitat "anularea actelor administrative nr. 2979/_ și nr. 3155/_ ", însă sub aceste numere au emis răspunsuri la petițiile reclamantei prin care la data de _
, respectiv la data de_, a solicitat, în temeiul art. 2 din OUG nr. 148/2005 (deși nu se afla în situația prevăzută la acest articol) majorarea indemnizației pentru creșterea copilului întrucât se ocupa de creșterea a doi copii în vârstă de până la 2 ani. Răspunsurile emise în considerarea prevederilor art. 1 - 5, 8 și 10 din OG nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, modificată și completată, nu reprezintă acte administrative în sensul art. 2 alin.
(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. înțelegând aceasta, la data de_, prin Note de ședință, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul câtimii obiectului acesteia, solicitând anularea Deciziei nr. 1. din_, de recuperare a sumelor plătite necuvenit pentru perioada 0_ -_ .
Este evident că Decizia 1. /_ a fost emisă după data intentării acțiunii.
Sentința civilă nr. 2585/2012, a fost dată de Tribunalul B. -N. cu aplicarea greșită a legii și din următoarele considerente:
Instanța judecătorească nu a ținut seama că în perioada_ -_ prevederile art. 6 alin. (4) din OUG nr. 148/2005 erau în vigoare, astfel că recurenta era obligată să îl aplice.
Decizia nr. 495/2012 pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din_, prin care s-a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 6 alin. (4) din OUG nr. 148/2005 nu retroactivează. Art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevede că dispozițiile din ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele
juridice la 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale. Pe durata celor 45 de zile, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În conformitate cu art. 145 alin. (2) din Constituția României revizuită, deciziile Curții Constituționale au efect numai pentru viitor.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, modificată și completată ulterior, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă. În acest sens dispunea și Codul civil anterior în primul său articol.
Drept urmare, anterior datei de_ prevederile art. 6 alin. (3) și (4) din OUG nr. 148/2005, potrivit cărora în cazul suprapunerii a două situații de natură a genera dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului durata de acordare a concediului se prelungește corespunzător și se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de ordonanța de urgență, erau în vigoare, pe deplin aplicabile în perioada_ -_, astfel că pretențiile reclamantei- intimate sunt neîntemeiate. Recurenta-pârâtă nu este emitentul OUG nr. 148/2005 și nici al HG nr. 1025/2006, și nu i se poate reproșa că a aplicat un text de lege care ulterior a fost declarat constituțional. Astfel, chiar dacă Decizia nr. 495/2012 ar putea fi aplicabilă retroactiv, nu ar exista temei legal în a fi obligați la plata sumei actualizată cu indice de inflație.
Tribunalul B. -N. nu a ținut seama nici de prevederile art. 9 alin. (1) - potrivit căruia cererea de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului și documentele din care rezultă îndeplinirea condițiilor legare se depun la primăria
pe a cărei rază teritorială solicitantul își are domiciliul sau reședința, după caz -, nici de art. 10 din OUG nr. 148/2005.
Singura cerere de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina a fost depusă potrivit prevederilor legale la Primăria municipiului B. sub nr. 113664/0_, adică după înregistrarea acțiunii la Tribunalul B. -N. .
La data de_ intimata-reclamantă s-a adresat instituției recurente, solicitând în temeiul art. 2 din OUG nr. 148/2005 majorarea indemnizației pentru creșterea copilului, anunțându-i că se află în situația de a crește 2 copii minori în același timp, ca urmare a nașterii, la data de_, m copilului B. Miriam T. Irina. Precum a arătat, cererea din data de_ nu putea fi calificată altfel decât ca o petiție în sensul OG nr. 27/2002, motiv pentru care au tratat-o ca atare, singura cerere de acordare a indemnizației pentru creșterea acestui copil depusă la Primărie este cea înregistrată de Primăria municipiului B. sub nr. 113664/0_ .
Prima instanță nu aținut seama că solicitarea nr. 2979/_ nu o puteam soluționa legal potrivit prevederilor OUG nr. 148/2005, întrucât nu a fost depusă conform prevederilor acestei ordonanțe de urgență.
Deci pentru copilul B. Miriam T. Irina reclamanta a depus la Primăria municipiului B. cerere pentru acordarea indemnizației prevăzută de OUG nr. 148/2005, așa cum a reținut instanța de fond, abia la data de 0_, iar recurenta a făcut în mod legal aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3) și (4) din ordonanța de urgență coroborate art. 8 din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006, adică a emis următoarele decizii necontestate:Decizia nr. 1.
/_ privind încetarea, începând-cu0_, a indemnizației pentru creșterea copilului B. G. Aristarh;Decizia nr. 1292839279849/_ privind acordarea, începând cu 0_, a indemnizației pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina.
Precum reiese din cele mai sus învederate, prin Sentința civilă nr. 2585/2012, Tribunalul B. -N. nu a ținut seama nici de prevederile art. 6 alin. (3) și (4), nici de cele ale art. 8 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1025/2006, astfel cum erau în vigoare în perioada anilor 2010 - 2011, deși reclamanta s-a aflat în situația descrisă de acest text de lege.
În fapt, au aplicat prevederile legale în vigoare, însă Tribunalul B. -N., prin Sentința civilă nr. 2885/2012, i-a sancționat. Astfel:ca urmare a primirii Cererii și declarației înregistrate la Primăria municipiului B. sub nr. 30680/_ și a documentelor anexate acesteia, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 148/2005, directorul executiv al fostei Agenții Județene pentru Prestații Sociale B. -N. a emis Decizia nr. 1. din_, de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului B. G. Aristarh, începând cu 0_ ;ca urmare a primirii Cererii și declarației înregistrate la Primăria municipiului B. sub nr. 113664/0_ și a documentelor anexate acesteia, în aplicarea prevederilor art. 6 și 9 alin. (3) și art. 10 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 148/2005, precum și a art. 3 și 8 din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006, directorul executiv al fostei Agenții Județene pentru Prestații Sociale B. -N. a emis Decizia nr. 1. /_ privind încetarea, începând cu 0_, a indemnizației pentru creșterea copilului B. G. Aristarh, precum și Decizia nr. 1292839279849/_ privind acordarea, începând cu 0_, a indemnizației pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina.
Totodată, având în vedere că până la data soluționării Cererii nr. 113664/0_, mai precis aferent perioadei 0_ -_, îi plătise intimatei-
reclamante suma de 445 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea copilului B.
G. Aristarh, iar începând cu 0_ a aprobat acordarea indemnizației pentru creșterea copilului B. Miriam T. Irina, a emis Decizia nr. 1. /_, în temeiul prevederilor art. 21 din OUG nr. 148/2005.
La cererea depusă de intimata-reclamantă la sediul recurentei și înregistrată sub nr. 2979 din_, având în vedere prevederile OG nr. 27/2002, a răspuns justificat prin Adresa nr. 2979/_, pe care a comunicat- o în termenul prevăzut de ordonanță intimatei;
La "recursul grațios" depus la sediul recurentei și înregistrat sub nr. 3155/_ a răspuns justificat prin Adresa nr. 3155/_, de asemenea comunicată intimatei-reclamante în termenul legal.
Reiese că nu din rea-voință nu a acordat reclamantei două indemnizații în același timp, ci a aplicat prevederile legale în vigoare în perioada_ -_, mai exact cele cuprinse în art. 6 din OUG nr. 148/2005, art. 3 și 8 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1025/2006.
Intimata B. A. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinica și legală, în baza art.312 alin.1 C. pr. civ., obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata în recurs, în baza art.274 alin. l C. pr.c iv
.
În sustinerea pozitiei procesuale intimata a arătat că în fapt, a promovat la Tribunalul B. -N. în dosar nr._, acțiune prin care a solicitat instanței de judecata sa oblige recurenta sa plătească indemnizație și pentru cel de-al doilea copil născut în intervalul de 2 ani, interval în care se afla în concediu pentru îngrijirea primului copil și în privința căruia beneficia de indemnizație. De asemenea a solicita și anularea Deciziei nr. 1. /_ emisa de pârâta.
Prin sentința civila nr.2585/2012 s-a soluționat cauza pe fond în sensul admiterii cererii de chemare în judecata, cu consecința obligării pârâtei la plata indemnizațiilor solicitate și a anularii Deciziei anterior amintite.
Împotriva sentinței civile nr.2585/2012 pârâta a declarat recurs solicitând modificarea/casarea hotărârii atacate, în sensul respingerii ca inadmisibile/ neîntemeiate a acțiunii.
În opinia intimatei, sentința este legala și temeinica, instanța de fond reținând în mod corect starea de fapt și de drept a spetei.
Prin cererea de recurs, s-a invocat faptul că 1. "prin Sentința civila nr. 2585/2012, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești", întrucât a admis acțiunea intimatei "cu nesocotirea prevederilor legale referitoare la competenta sa, menționând ca exista practica constanta..., substituindu-se legiuitorului..."
În final, se menționează că, "procedând astfel, instanța de fond si-a depășit atribuțiile puterii sale, încălcând separația puterilor în stat, ceea ce este inadmisibil."
Consideră că, instanța de fond, prin sentința recurata, nu a încălcat principiul separației puterilor în stat și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, sens în care arată următoarele:
Separarea puterilor în stat este un principiu fundamental al statului de drept și presupune o distribuire a puterii către instanțe diferite, independente, înzestrate cu atribute și prerogative de conducere. Scopul separării puterilor în stat este acela de a împiedica acumularea, deținerea sau exercitarea absoluta a puterii.
Divizarea puterii poate garanta adoptarea și aplicarea corecta a legilor precum și respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor. În statul nostru aceasta divizare reprezintă existenta a trei puteri și anume puterea legislativa, puterea executiva și puterea judecătoreasca.
Puterea legislativa este exercitata de către Parlament, acea instituție care reprezintă principiul suveranității poporului, este organul reprezentativ, suprem al poporului roman și unica autoritate legiuitoare a țării.
Atribuțiile cele mai importante sunt: adoptarea legilor, obligatorii pentru toți cetățenii, organizarea armatei și apărării naționale, organizarea administrativ teritoriala a țarii, organizarea învățământului, adoptarea bugetului.
Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității legislative sau executive, așa cum a fost consacrată prin Constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care au atributele unor acte aparținând altei autorități constituite de stat.
Nu poate fi interpretată însă o încălcare a principiului separației puterilor în stat și o imixtiune a puterii judecătorești în atribuțiile puterii legislative sau executive, examinarea de către judecător a priorității reglementărilor europene și a compatibilității normelor interne cu acestea, judecătorul național având în lumina art. 20 alin. (2) și art. 148 alin. (2) din Constituția României, nu doar dreptul dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne. I., Secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4445 din 2 decembrie 2008.
Depășirea atribuțiilor "puterii judecătorești" reprezintă o situație gravă, de natură a înfrânge principiul separației puterilor în stat și se concretizează într-o imixtiune a instanței de judecată în sfera activității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, nefiind un motiv de recurs care să se circumscrie art. 304.6 Cod procedură civilă. (înalta Curte de C. și Justiție Secția comercială decizia nr.2876 din 15 octombrie 2008)
2. În privința faptului că: "nu exista practica constanta a instanțelor judecătorești în astfel de acțiuni, în sensul arătat de Tribunalul B. -N. prin Sentința recurata, iar instanța în mod nelegal si-a bazat soluția pe o practica inexistenta", făcându-se trimitere la următoarele hotărâri judecătorești (singurele, de altfel):Sentința civila nr.3576/_ pronunțata de Tribunalul Sălaj, în dos.nr._ ;Decizia civila nr. 313/_ pronunțata de Curtea de Apel Craiova;Sentința civila nr. 201/_ pronunțata de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost respinsa excepția de nelegalitate a prevederilor art.6 alin.4 din OUG nr. 148/2005, în dos.nr._ .
Consideră că, instanța de judecata a pronunțat o hotărâre judecătoreasca legala și temeinica, referindu-se și la practica judiciara în materie, sens în care amintește:1.Decizia civila nr.478/2010 pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția Comerciala, de contencios-administrativ;2.Decizia civila nr.83/R/_ pronunțata de Curtea de Apel B Secția Comerciala, de contencios- administrativ;3.Decizia civila nr.186 din_, pronunțata de Curtea de Apel C.
Secția Comerciala, de contencios-administrativ;4.Decizia civila nr.136 din _
, pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția Comerciala, de contencios- administrativ, în dos.nr.996+/l 12/20095.Decizia civila nr.659/R din_, pronunțata de Curtea de Apel Brasov - Secția Comerciala, de contencios- administrativ;6.Decizia civila nr.558/R din_, pronunțata de Curtea de Apel B- Secția Comerciala, de contencios-administrativ;7.Decizia civila nr.2I7î din _
, pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția Comerciala, de contencios- administrativ;8.Decizia civila nr. l 167 din_, pronunțata de Curtea de Apel
C. - Secția Comerciala, de contencios-administrativ;9.Decizia civila nr.970 din_, pronunțata de Curtea de Apel C. - Secția Comerciala, de contencios- administrativ;
De altfel, cristalizându-se o părere unitara din partea instanțelor de judecata, în privința acordării indemnizației lunare pentru copilul care se naște
în intervalul de 2 ani, ulterior nașterii unui copil, se elimina o situație discriminatorie, în defavoarea copilului și a mamei, situație care, este ulterior eliminata de legiuitor prin modificarea OUG 148/2005 și prin admiterea excepției de neconstituționalitate a art.6 alin.3 și 4 din OUG nr. 148/2005 (Decizia nr.495/2012 a Curții Constituționale).
In privința respingerii excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea plângerii prealabile, consideră ca s-a parcurs aceasta procedura în privința actelor administrative emise de recurenta.
Arătă următoarele:Copilul B. G. Aristarh s-a născut în_ . După aproximativ un an, respectiv în_ s-a născut minora B. Miriam T. Irina.
Astfel că, în intervalul de timp de 2 ani (perioada în care se acorda indemnizația pentru B. G. Aristarh), a născut o fetiță si, în_, a solicitat -recurentei-pârâte- majorarea primei indemnizații cu 600 lei/lunar, pentru motivele arătate în cererea introductiva.
Cererea a fost calificată drept petiție și, cu toate ca, în opinia recurentei nu constituie act administrativ, i se răspunde solicitărilor refuzându-i-se categoric acordarea drepturilor solicitate, motivat de faptul ca, instituția nu poate acorda în aceasta situație mai mult de o indemnizație.
Având un răspuns al acestei cereri, în care se concretizează părerea instituției recurente, existând motivare în fapt și în drept a refuzului a considerat ca este îndreptățită să se adreseze instanței de judecata, în virtutea liberului acces la justiție.
4 .Pe fond consideră sentința recurata legala și temeinica.Astfel, conform art. 1 alin. 1 din această ordonanță de urgență, text modificat prin OUG nr. 226/2008: începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
La data de 1 ianuarie 2009 textul art. 2 din OUG nr. 148/2005 a avut următoarea formă: începând cu data de 1 ianuarie 2007, cuantumul îndemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) este de 600 RON. Ulterior, la data de 15 iunie 2009 este publicată în Monitorul Oficial Legea nr. 239/2009 care prin articolul ei unic a modificat textul art. 2 din OUG nr. 148/2005, prevăzând că: Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru flecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere.
În privința fondului cauzei, instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări între mamele cu un singur copil și cele care dau naștere la gemeni, tripleți etc. rațiunea OUG nr. 148/2005 fiind aceea de a susține familia în vederea creșterii copilului, prin modalitățile enumerate de actul normativ respectiv, între care și indemnizația pentru creșterea copilului. De altfel, sensul avut în vedere de legiuitor pentru prevederile cuprinse în OUG nr. 148/2005, anume acela de a acorda indemnizația corelativ cu numărul de copii născuți, a fost precizat în mod explicit de legiuitor prin Legea nr.239/2009 în sensul de a acorda indemnizația de 600 lei pentru nașterea fiecărui copil, inclusiv în situația gemenilor, tripleți sau multipleți.
Așa cum a statuat, în interpretare, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 1947/2007, în soluționarea excepției de nelegalitate a art. 2 din
Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1825/2005, "Instanța de fond a apreciat corect că acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. E. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă".
Chiar dacă decizia ÎCCJ nu se impune în prezenta cauza cu autoritate de lucru judecat, ea poate fi reținută de instanță în considerarea interpretării pe care o dă implicit naturii juridice a indemnizației, anume ca un drept al copilului, astfel încât principiul nediscriminării între aceștia, după cum provin din sarcini simple sau multiple, să fie aplicabil la speță.
Mai mult, ÎCCJ statuează în mod expres că "va fi respinsă și susținerea recurentului că indemnizația lunară nu reprezintă o măsură de protecție a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanța de urgență și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecție socială".
Plecând de la noțiunea de lege explicată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 26 aprilie 1979 pronunțată în cauza Sunday Times contra Regatului Unit și Irlandei de Nord, respectiv că imperfecțiunile legii, lipsa de claritate ori de coerență poate fi complinită la nivel național printr-o jurisprudență cu caracter unitar, am ajuns la concluzia că și imperfecțiunile OUG nr. 148/2005 în ceea ce privește dreptul la indemnizație în situația nașterii copiilor gemeni au fost înlăturate prin jurisprudență națională pertinentă, de durată și deci, predictibilă.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate Curtea apreciaza ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente
:
La momentul promovarii cererii de chemare in judecata parata recurenta nu emisese nici un act administrativ respectiv decizia prevazuta de art. 9 si 21 din OUG 148/2005 prin care sa se pronunte asupra cererilor formulate de reclamanta privind drepturile ce ii reveneau in baza acestui act normativ avand in vedere ca in perioada in care beneficia de indemnizatie pentru cresterea unui copil ,respectiv indemnizatie pentru cresterea minorului B. Aristah nascut la data de_, a mai nascut un copil respectiv minora B. Miriam T. Irina nascuta la data de_ si pentru cresterea careia reclamanta pretindea acordarea unei indemnizatii separate de cea aflata deja in plata .
Pana la acest moment parata reclamanta a emis refuzuri de solutionare a cererii formulate de catre reclamanta intimata fara respectarea procedurii prevazuta de art. 8 si 9 alin. 1 din OUG 148/2005 si art. 6 si 7 din Normele metodologice de aplicare ale acesteia aprobate prin HG1025/2006 .Intrucit cererea reclamantei nu respecta conditiile mai sus expuse nici parata reclamanta nu a emis decizia prevazuta de OUG 148/2005 pentru a solutiona aceasta cerere comunicand reclamantei simple adrese cu numerele 2979/2010 si 3155/2010 .
Ulterior in cursul solutionarii litigiului respectiv la data de_ reclamanta a depus o cererea de acordare a indemnizatiei de crestere si pentru copilul B. Miriam T. Irina cu respectarea prevederilor legale sus mentionate. In solutionarea acestei cereri s-a emis decizia nr. 1292839279849/_
prin care se acorda indemnizatie pentru cresterea minorei sus mentionate incepand cu data de_ .Ca urmare a emiterii acestei decizii in baza art. 6 alin. 3 si 4 din OUG 148/2005 a emis inca o decizie respectiv decizia nr. 1.
din aceeasi data prin care parata reclamanta a dispus incetarea acordarii indemnizatiei de crestere pentru celalalt copil respectiv B. Aristah.
In urma emiterii acestei a doua decizii s-a emis si a treia decizie avand nr.
1. /_ prin care se dispunea recuperarea sumei de 445 lei achitata cu titlu de indemnizatie pentru cresterea minorului B. Aristah necuvenit in perioada_ -_ .
Practic prin cele trei decizii mai sus mentionate parata reclamanta s-a pronuntat si a reglementat situatia juridica invocata de reclamanta in cererea de chemare in jduecata aceea ca ar trebuie sa beneficieze in acelasi timp de doua indemnizatii de crestere a copilului respectiv atat pentru minorul B. Aristah cat si pentru minora B. Miriam T. Irina.
Modul de reglementare a acestei situatii juridice prin aceste acte administrative a fost urmatorul :s-a apreciat ca o cerere de acordare a indemnizatiei de crestere pentru minora B. Miriam Teordora Irina s-a formulat abia in_ ,aceasta cerere a fost admisa ,dar concomitent cu data acordarii acestei indemnizatii in baza art. 6 alin. 3 si 4 din OUG 148/2005 s-a dispus incetarea acordarii indemnizatiei aflata in plata pentru minorul B. Aristah incepand cu data acordarii celeilalte indemnizatii -_ si recuperarea indemnizatiei platite deja pentru cresterea acestui copil de la data de_ si pana la data de_ .
Desi reclamantei i s-au comunicat toate aceste trei decizii asa cum rezulta in mod neechivoc din precizarea de actiune de la filele 30-31 dosar fond in care arata ca isi precizeaza actiunea ca urmare a comunicarii acestor decizii ea nu a inteles sa atace din cele trei decizii decat decizia subsecventa de recuperare a debitului de 445 lei .Decizia de acordare a indemnizatiei pentru minora B. Miriam T. doar din data de_ si nu de la o data anterioara ,decizia de incetare a platii indemnizatiei pentru cresterea minorului B. Aristah nu au fost atacate de catre reclamanta respectiv nu s-a solicitat anularea lor ,reclamanta mentinind petitele formulate pana la acel moment de anulare a adreselor sus indicate,de obligare a paratei la emiterea unor decizii administative rectificative care sa puna in plata indemnizatia datorata celor doi copii in cuantumurile si pe perioadele indicate in precizarile de actiune respectiv prin acordarea a doua indemnizatii in acelasi timp ,obligarea paratei la plata acestor sume actualizate cu rata inflatiei .
Nefiind atacate in termenul legal cele doua decizii sus indicate au devenit irevocabile,prezumandu-se ca ele sunt legale ,legalitate care nu mai poate fi pusa in discutie in prezentul litigiu si cadru procesual sus indicat .Ele statueaza asadar ca reclamanta nu mai este indreptatita la indemnizatie pentru cresterea minorului B. Aristah incepind cu data de_ si ca pentru minora B. Miriam T. va primi indemnizatie incepand cu data de_ .
In aceste conditii actiunea reclamantei de obligare a paratei la plata indemnizatiei de 600 lei pentru primul copil pana cand va implini 2 ani si pentru cel de al doilea copil pe perioada neacordata respectiv de la nastere si pana la _
,obligarea paratei la emiterea unei decizii rectificative prin care sa puna in plata indemnizatia datorata celor doi copii in cuantumul sus mentionat ,actualizarea lor cu rata inflatiei a ramas fara obiect in sensul indicat de catre parata recurenta in intimpinarea depusa la fond pentru termeul de judecta din data de_ si in motivul D de recurs.
Astfel in conditiile in care s-au emis acte administrative prin care se reglementeaza situatia juridica pretinsa de catre reclamanta ,petitele prin care se solicita reglementarea acestei situatii au ramas fara obiect intrucat la data solutionarii actiunii parata s-a pronuntat prin acte administrative asupra drepturilor pretinse de reclamanta ,la data solutionarii actiunii in prima instanta
neexistand asadar vreo cerere nesolutionata sau vreun refuz expres si nejustificat de solutionare a unei cereri .Ca atare actiunea reclamantei asa cum era formulata si precizata in final conform actului de la f. 88-89 dosar fond a ramas fara obiect intrucit cererile sale au fost solutionate prin emiterea celor trei decizii la data de_ .Pentru a putea obtine rezolvarea intr-o alta modalitate decit cea indicata de aceste trei decizii a situatiei reclamate in cererea de chemare in judecata reclamanta trebuia sa atace aceste 3 decizii solicitand anularea lor si apoi ca urmare a anularii obligarea paratei la emiterea altor acte administrative in sensul solicitat prin actiunea precizata .
In plus neatacarea acestor acte administrative face ca cererea astfel cum a fost formulata respectiv ignorand existenta acestor decizii sa nu poate fi admisa pe fond(respectiv sa fie apreciata a fi nefondata) intrucit nu este posibil sa coexiste acte administrative irevocabile care reglementeaza o situatie juridica intr-un anumit fel si care sunt considerate a fi legale si o hotatare judecatoresca prin care parata sa fie obligata la prestatii prin care aceeasi situatie juridica sa fie reglementata altfel decat in acesta acte administrative legale si irevocabile .Cu alte cuvinte neatacarea deciziilor mai sus indicate face ca situatia juridica a indemnizatiilor pretinse de reclamanta sa fie irevocabil solutionata in modalitate cuprinsa in aceste decizii si sa nu mai poate fi reglementa de catre instanta intr-o alta modalitate .
In ce priveste perioada_ -_ inclusiv indemnizatia pentru cresterea minorei B. Miriam T. Irina nici nu ar putea fi acordata chiar si pentru ipoteza in care s-ar aprecia ca cererea solutionata prin prima decizie vizeaza doar intervalul de dupa_ (situatie exclusa in speta decizia solutionand indemnizatia pentru cresterea minorei B. Miriam in ansamblu )intrucat o cerere de acordare a acestei indemnizatii care sa respecte cerintele art. 8 si 9 din OUG 148/2005 nu a fost formulata decat la data de_ ,iar conform art. 10 lit d din OUG 148/2005 in forma in vigoare din_ plata indemnizatiei se face incepand cu data formularii cererii depuse fara respectarea termenelor prevazute la literele a,b,c cum este si situatia din speta .
In ce priveste decizia subsecventa de recuprare a sumei de 445 lei aceasta a fost atacata de catre reclamanta insa aceasta nu a indeplinit procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea 554/2004 astfel ca solutia legala este aceea de admitere a exceptiei de inadmisibilitate invocata de catre parata recurenta in fata primei instante si respingerea cererii de anulare ca inadmisibila .
OUG 148/2005 prevede in art. 21 ca decizia de recuperare a sumelor achitate necuvenit se face potrivit Legii 554/2004 . Legea 554/2004 impune parcurgerea procedurii prealabile indiferent de scopul si finalitatea actiunii ,de atitudinea paratei aratand fara nici o distinctie ca inainte de a se adresa instantei pentru anularea unui act administrativ persoana interesata trebuie sa urmeze procedura prealabila prevazuta de art. 7 din Legea 554/2004 .
Si daca ar fi urmat acesta procedura anularea acestei decizii nu este posibila juridic in cauza .Astfel aceasta decizie este urmarea deciziei de incetare a indemnizatiei pentru cresterea copilului B. Aristah .Cata vreme aceasta decizie nu a fost atacata si este irevocabil legala si decizia de recuperare a sumei platite dupa data incetarii indemnizatiei are acelasi caracter legal .
Avand in vedere aceste considerente si care fac inutila cercetarea restului motivelor de recurs si analizarea in fond a motivelor invocate de catre reclamanta in cererea sa de chemare in judecata astfel cum a fost precizata si completata Curtea in temeiul art. 9,21 din OUG 148/2005,art. 7 din Legea 554/2004,art. 1,2,8,18 din aceeasi lege ,art. 304 indice 1 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va admite recursul declarat in cauza si va modifica in intregime sentinta atacata in sensul admiterii exceptiei de inadmisibilitate (pentru decizia de recuperare a debitului de
445 lei,exceptie solutionata de prima instanta prin incheierea recurata ) ,exceptia lipsei de obiect (in sensul indicat in intimpinarea din_ si reluta la punctul D din recurs si mai sus expusa ) si va respine actiunea pe aceste exceptii dar si ca nefondata conform celor sus expuse .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S.
B. -N. împotriva sentinței civile nr.2585 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -N. pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepțiile de inadmisibilitate si lipsa de obiect și respinge acțiunea ca urmare a admiterii acestor excepții și ca nefondată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||||
A. | A. M. | V. | G. | S. | L. | R. |
GREFIER,
M. V. -G.
Red. A.A.M./dact. V.R.
2 ex./_
Jud. fond: B. L. T.
