Sentința civilă nr. 319/2013. Contestație act administrativ fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 319/2013
Ședința publică de la 17 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE G. -A. N.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta SC P. C. SA PRIN LICHIDATOR J. GRP I. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F.
P. A J. C., având ca obiect contestație act administrativ fiscal. La apelul nominal, făcut în cauză părțile litigante sunt lipsă. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea promovată este scutită de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
În cauză s-a derulat procedura prevăzută de art.200 și art.201 din NCPC referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată și fixarea unui termen de judecată.
În ceea ce privește cercetarea judecătorească prevăzută de art. 238 NCPC care impune estimarea datei derulării procedurii, instanța raportat la obiectul cauzei deduse judecății precum și că suspendarea actului administrativ nu a fost solicitată în cuprinsul altor cereri, estimează pentru acest termen de judecată soluționarea cauzei.
Totodată, reținând că nu au fost formulate alte cereri, părțile rezumându-se la motivele expuse pe larg. Dezbaterile asupra fondului cauzei făcându-se cu respectarea dispozițiilor art.392 NCPC și următoarele, declară deschise dezbaterile și raportat la lipsa părților litigante și reținând că acestea în conformitate cu dispozițiile art.411 NCPC au solicitat judecarea pricinii în lipsă rămâne în pronunțare în conformitate cu prevederile art.395 NCPC.
C U R T E A :
Prin contestația la executare înregistrată la data de 28 februarie 2013, GRP
I., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. P. S.A. C. a solicitat instanței suspendarea executării titlurilor executorii emise de D.G.F.P. C. în baza deciziei de impunere fiscală nr. 31/_ întocmită de A.F.P. C. -N., în legătură cu activitatea S.C. P. S.A., titluri care nu au rămas definitive ca urmare a contestării în termen a raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere nr. 31/2013.
În motivarea contestației reclamanta a arătat că, în fapt prin încheierea civilă nr. 4361/_ a Tribunalului Specializat C., pronunțată în dosarul nr._ a fost numit în calitate de administrator judiciar SP GRP I., iar ulterior la data de_ a fost dispusă intrarea debitoarei în faliment în procedura simplificată, iar GRP I. a fost numită în calitate de lichidator judiciar provizoriu.
A mai arătat lichidatorul judiciar că la data de_ a fost emisă decizia de impunere nr. 31 prin care s-a constatat că debitoarea datorează bugetului de stat obligații în cuantum de 1.294.012,00 lei, iar împotriva raportului de inspecție fiscală la data de_ a formulat contestație, situație în care rezultă că sumele contestate nu sunt definitive.
În argumentarea contestației la executare, administrator judiciar SP GRP I. susține că D.G.F.P. nu a comunicat nici un titlu executoriu, ci doar decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală, iar solicitarea sa este motivată și de faptul că în scopul îndeplinirii prev. Legii nr. 85/2006, respectiv definitivarea tabelului preliminar de creanțe, necesitatea suspendării este imperativă pentru înscrierea D.G.F.P. C. în tabelul definitiv de creanțe cu suma constatată de organele de inspecție fiscală cu titlu provizoriu, până la soluționarea contestației la raportul de inspecție fiscală.
În ceea ce privește stabilirea unei eventuale cauțiuni, se menționează că
S.C. P. C. S.A. este în faliment, iar în conformitate cu extrasul de cont, în contul acesteia nu există sume disponibile și procedura prevăzută de legea insolvenței nu permite ca plățile să fie făcute fără acordul creditorilor, nu există un tabel definitiv al creditorilor, tabelul preliminar fiind contestat, iar termenul de soluționare a contestațiilor și de definitivare a tabelului este stabilit de Tribunalul Specializat C. pentru data de_ .
Față de această stare de fapt, se solicită admiterea cererii de suspendare a executării până la soluționarea definitivă a contestației.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 7, 10 și art. 14 din Legea nr.
554/2004.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
:
Instanta a fost investita cu suspendarea unui act administrativ fiscal intemeiat pe dispozitiile art 14 din Legea nr 554/2004 dispozitii la care trimite art 215 din OG nr 92/2003.
Pentru a admite cererea privind suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 în prezenta cauză trebuie îndeplinite următoarele două condiții: cazul bine justificat și paguba iminentă.
Notiunea de caz bine justificat are o definitie legala reglementata prin dispozitiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea 554/2004 care prevede ca, prin caz bine justificat se inteleg ,,împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,,.
În concret, pentru analiza acestei condiții este necesar să se identifice argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ din litigiu. În alți termeni, pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Tocmai prin creearea unei îndoieli serioase a prezumției de nelegalitate de care se bucură actul administrativ se justifică suspendarea efectelor actului contestat. Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.
În cazul suspendării actului instanța este chemată să realizeze o analiză de aparență a legalității, fără a influența și afecta fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă că instanța este scutită de la analiza tuturor argumentelor de fond care ar putea arunca un dubiu asupra legalității actului. Obligația instanței de a răspunde punctual tuturor aspectelor invocate subzistă și în cazul suspendării actului atacat, pentru a asigura justițiabilul de faptul că instanța și-a creat o imagine de ansamblu asupra actului, cu atât mai mult cu cât în asemenea situații verificarea legalității este doar una aparentă.
Cât privește motivarea actului fiscal, trebuie avute in vedere exigențele impuse de legea internă și de acte internaționale, respectiv Rezoluția Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, în special la Principiul IV din Rezoluție care impune ca în situația când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele, persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Curtea insa observa ca nu au fost invocate imprejurari care sa arunce o prezumtie de nelegalitate asupra actului administrativ si din aceasta perspectiva sumara sa fie necesara suspendarea efectelor actului contestat.
Problema pagubei iminente așa cum a fost aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea vizibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public"; nu poate fi dispensată de aceea a cazului bine justificat. Această condiție este cerută de către legiuitor pentru a se aprecia asupra influenței pe care un act, posibil nelegal, o poate produce asupra patrimoniului celui în cauză, prin punerea sa în executare mai înainte de verificarea legalității actului. Doar producerea unui prejudiciu poate justifica suspendarea unui act aparent nelegal, iar nu constatat ca nelegal.
Executarea acestor acte, mai înainte ca instanța să judece cererea privind anularea acestor acte, este de natură să cauzeze un prejudiciu material concret, în condițiile în care, la o analiză în aparență, aceste acte administrative sunt nelegale. Problema pagubei iminente trebuie abordată în contextul particular al
fiecărei cauze, pornind de la analiza modului în care executarea actului posibil ilegal afectează părțile în cauză și de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperită în situația constatării nelegalității actului.
Paguba iminentă apare ,așadar, în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență. Or, menținerea efectelor actului administrativ atacat va avea drept consecință imediată încetarea raporturilor de muncă ale reclamantului și pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferentă.
În concluzie, suspendarea executării actului administrativ unilateral se impune a fi dispusă în cauză, atât din perspectiva îndeplinirii cerințelor art 14 alin (1) din Legea nr. 554/2004, cât și datorită faptului că aceasta ar veni în acord cu Recomandarea nr. R (89) 8, adoptată la 13 septembrie de Comitetul de miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii, iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că, executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu
ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului.
Insa curtea nu a identificat in cererea introductiva imprejurarile care se curcumscriu conditiei pagubei iminente asa cum este aceasta definită în art. 2 alin (1) lit ș din legea nr. 554/2004.
Fata de cele ce preced nefiind intrunite conditiile cerute de art 14 din Legea nr 554/2004 curtea va respinge cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 31/_ și respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 33/_ emise de
D. G. A F. P. C. cerere formulată de reclamanta S.C. P. C.
S.A. prin lichidator judiciar GRP I. în contradictoriu cu pârâta D. G. A
F. P. A J. C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
HO T Ă R Ă Ș T E :
Respinge cererea de suspendare a deciziei de impunere nr. 31/_ și respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 33/_ emise de D. G. A
F. P. C. formulată de reclamanta S.C. P. C. S.A. prin lichidator judiciar GRP I. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. A J.
C. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
G. | -A. N. | M. | N. ȚAR |
Red.G.A.N./_ .
Dact.H.C./2 ex.
