Decizia civilă nr. 5867/2013. Contestație act administrativ fiscal
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 5867/2013
Ședința publică din data de 20 mai 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: A. A. M.
V. G. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul- reclamant C. T. împotriva sentinței civilenr.6077 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. G. a F. P. a J. S. - A. de I. F., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul- reclamant C. T.
, lipsă fiind intimata-pârâtă D. G. a F. P. a J. S. - A. de I. F. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata-pârâtă D. G. a F. P. a J. S. - A. de I.
F. a depus întâmpinare.
Părțile litigante au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Curtea a comunicat recurentului-reclamant un exemplar din întâmpinare.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul- reclamant C. T. solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Apreciază că prima instanță i-a încălcat dreptul la apărare, având în vedere că singura probă propusă în apărare referitoare la audierea a doi martori pentru a dovedi adevărata stare de fapt, respectiv că a fost dus în eroare de intimata- pârâtă, a fost respinsă.
Cele două persoane propuse ca martori nu se află în situația prevăzută de art.191 pct. 3 Cod pr. civ., întrucât nu aceștia l-au informat greșit astfel că nu pune problema ca aceștia să răspundă penal sau să fie expuși disprețului public. Pe de altă parte, acești martori sunt persoane extrem de credibile și cunoscute ca având o reputație profesională neștirbită și au constata direct existența listei afișate la sediul instituției care a stat la baza inducerii sale în eroare.
Deși legea prevede obligativitatea informării contribuabilului de către organul fiscal, el nu a avut o atitudine nepăsătoare față de prevederile fiscale, sens în care s-a prezentat la sediul intimatei unde a solicitat lămuriri suplimentare cu privire la aceste aspecte, însă informarea a fost total eronată.
Arată că nu i se poate imputa faptul că nu a solicitat în probațiune efectuarea unei expertize contabile, având în vedere că în cauză este vorba de elemente simple de calcul aritmetic și nici faptul că ar fi trebuit să cunoască aceste prevederi legale raportat la profesia de avocat pe care o are, deoarece toți contribuabilii au dreptul de a fi informați conrect indiferent de profesia lor.
În concluzie, apreciind că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6077 din 10 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului S. s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii,invocată de D. G. a F. P. S. .
S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul C. T., în contradictoriu cu D. G. a F. P. S. acțiune având ca obiect anulare acte administrativ-fiscale (Raport de inspecție fiscală nr. 5448/_
,Decizia de impunere privind plata TVA, nr. 5448/I/_, Dispoziția de măsuri nr. 5448/IV/_ și Decizia nr. 82/_ ).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea sa, înregistrată la data de_ pe rolul Tribunalului S., reclamantul C. T. a chemat în judecată D. G. a F. P., A. de I. F., solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală nr.5448/_, Decizia de impunere privind plata TVA, nr. 5448/I/_ și Dispoziția de măsuri nr. 5448/IV/_, întrucât aceste acte administrativ-fiscale sunt nelegale.
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că a fost informat eronat în privința plafonului de la care se impunea ca veniturile să conțină TVA, dar această informație greșită i-a fost furnizată de către persoanele care muncesc în cadrul D. G. a F. P. - Administrația F. P. a Municipiului
Z. .
Astfel, s-a susținut că, în luna octombrie 2008, reclamantul s-a deplasat la sediul pârâtei, unde a solicitat verbal informații cu privire la plafonul de TVA, el cunoscând că această limită este de 35.000 euro.
O persoană din cadrul instituției pârâte i-a comunicat că, într-adevăr, limita este de 35.000 euro, iar cursul de schimb la care se calculează această valoare este cel din_ .
Reclamantul a arătat că acea persoană deținea și un tabel scris în acest sens, care era afișat lângă biroul său, iar pe respectivul tabel era calculată suma în lei .
Reclamantul și-a notat suma în lei de pe respectivul tabel, iar suma depășea 125.000 lei, ca urmare, reclamantul nu a notificat depășirea plafonului de TVA, deoarece a fost convins că veniturile realizate nu depășesc această limită. Toate aceste aspecte, arată reclamantul în cererea introductivă, le poate proba cu martori și fotografii.
Reclamantul a considerat că prima sarcină a Direcției Generale a F. P. este cea de a informa corect contribuabilul, deziderat cuprins și în Codul de procedură fiscală, fiind total inadmisibil ca o persoană care lucrează în această instituție să informeze eronat un contribuabil, informație care a condus la consecințe dintre cele mai grave pentru reclamant.
În al doilea rând, reclamantul a apreciat că, sumele datorate au fost stabilite eronat, deoarece organul de inspecție fiscală a calculat TVA la veniturile rezultate cu toate că se impunea ca TVA să fie calculat prin extragerea sa din veniturile realizate.
Reclamantul a susținut că realizat anumite venituri, iar acestea venituri ar fi trebuit să conțină TVA, iar dacă aceste venituri nu au conținut TVA, este evident că stabilirea TVA se face prin extragere din veniturile totale, iar nu prin adăugare.
În drept, nu au fost invocate prevederi legale.
În probațiune, au fost depuse la dosar înscrisuri (f.3-41).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, D. G. a F. P. S. a solicitat respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, întrucât, deși a uzat de calea administrativ jurisdicțională, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 5448/I/_ emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.5448/_ și a Dispoziției de măsuri nr. 5448/IV/_, iar prin Decizia nr. 82/_ s-a soluționat contestația, reclamantul s-a adresat direct instanței, fără a mai contesta Decizia nr. 82/_ .
Pe fondul cauzei, s-a arătat că acțiunea exhaustiv formulată, nu este întemeiata in drept si nu este dovedita și, mai mult, necunoașterea legii nu exonerează de răspundere.
Pârâta a arătat că în fapt, organele de inspecție fiscală au constatat, cu ocazia inspecției fiscale generale, care a cuprins perioada anilor_ -_, că, Cabinet avocat T. C. nu a înregistrat TVA colectat si TVA deductibil pentru operațiunile efectuate in perioada cuprinsa intre data de la care avea obligația sa se declare plătitor de TVA și data declarării.
Cabinet avocat T. C. a atins plafonul de scutire prevăzut de lege la data de_ si avea obligația înregistrării în scopuri de TVA, in termen de 10 zile de la finele lunii in care a depășit plafonul si să devină plătitoare de TVA începând cu data de_ dată de la care de altfel organul de inspecție fiscală a calculat taxa pe valoarea adăugată de plată.
În conformitate cu dispozițiile art.152 alin.6 din Legea nr.571/2003 republicata, cu modificările si completările ulterioare,";Persoana impozabila care aplica regimul special de scutire si a cărei cifra de afaceri, prevăzut la alin. (2), este mai mare sau egala cu plafonul de scutire în decursul unui an calendaristic, trebuie sa solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii sau depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se considera a fi prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins sau depășit. Regimul special de scutire se aplica pana la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Daca persoana impozabila respectiva nu solicita sau solicita înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul sa stabileasca obligații privind taxa de plata si accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit sa fie înregistrata în scopuri de taxa, conform art. 153.
Astfel, organul de inspecție fiscală a procedat în conformitate cu pct.62, alin 2, lit.b din Hotărârea nr.44/2004, dat in aplicarea art.152 din Legea nr.571/2003:";În sensul art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, în cazul în care persoana impozabila a atins sau a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat înregistrarea conform art. 153 din Codul fiscal, în termenul prevăzut de lege, organele fiscale competente vor proceda dupa cum urmeaza:
b) în cazul în care nerespectarea prevederilor legale este identificata dupa înregistrarea persoanei impozabile în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal, organele de control vor solicita plata taxei pe care persoana impozabila ar fi trebuit sa o colecteze daca ar fi fost înregistrata normal în scopuri de taxa conform art. 153 din Codul fiscal, pe perioada cuprins între data la care persoana respectiv ar fi fost înregistrat în scopuri de taxa daca ar fi solicitat înregistrarea în termenul prevăzut de lege si data la care a fost înregistrata.";
Conform art. 152 articol ce reglementează regimul special de scutire pentru intreprinderile mici, alin 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare:
"Persoana impozabila stabilita în România, a cărei cifra de afaceri anuala, declarata sau realizata, este inferioara plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilete la cursul de schimb comunicat de Banca Naționala a României la data aderarii si se rotunjește la urmatoarea mie poate solicita scutirea de taxa, numita în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b)";.
Se mai arată că, reclamantul nu a respectat prevederile legale si nu s-a înregistrat ca plătitor de TVA ca urmare a depășirii plafonului stabilit de lege motiv pentru care contestatorul datoreză TVA pentru aceasta perioada.
Cu privire la aprecierea contestatorului ca: " sumele datorate au fost stabilite eronat, organul de inspecție fiscala a calculat TVA la veniturile realizate, cu toate ca se impune ca TVA sa fie calculat prin extragerea sa din veniturile realizate.", pârâta a susținut că, este o apreciere eronata, si s-a arătat ca ipoteza invocata de reclamant se poate aplica in condițiile in care contribuabilul este plătitor de TVA, situatie in care prețul de vanzare conține TVA - colectata, astfel ca taxa pe valoare adaugata nu poate fi determinata cu formula 19 x 100/119 in cazul cotei standard decât atunci cand prețul de vanzare include si taxa.
Deoarece contribuabilul a depășit plafonul de scutire si nu a solicitat inregistrarea ca plătitor de TVA, pana la momentul aplicarii regimului normal de taxare conform art.153 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, contestatorul datoreaza TVA pentru aceasta perioada.
Referitor la majorările de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată, stabilite prin Decizia de impunere nr._, calculate conform prevederilor legale, organul de soluționare a contestațiilor a retinut că stabilirea acestora reprezintă o măsura accesorie în raport cu debitul, si intrucât contestatia referitoare la taxa pe valoarea adăugată a fost respinsa, in mod legal a fost respins si capatul de cerere referitoare la majorările de întârziere aferente acesteia .
În ceea ce privește capatul de cerere privind contestatia formulată împotriva Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 5448/IV/2011, OG. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, reglementează: "ART. 206 Forma si continutul contestatiei: Obiectul contestatiei îl constituie numai sumele si masurile stabilite si înscrise de organul fiscal în titlul de creanța sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepția contestatiei impotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
ART. 209
Organul competent
Contestatiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum si a deciziilor pentru regularizarea situatiei, emise în conformitate cu legislația în materie vamala, se solutioneaza dupa cum urmeaza:
contestatiile care au ca obiect impozite, taxe, contributii, datorie vamala, precum si accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub
1.000.000 lei, se solutioneaza de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal;
Contestatiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se solutioneaza de către organele fiscale emitente";.
Și, conform Ordinului nr. 519 din 27 septembrie 2005 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata:
"5. Instrucțiuni pentru aplicarea art. 178 - Organul competent
Actele administrative fiscale care intra în competenta de soluționare a organelor specializate prevăzute la art 178 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, republicata, sunt cele prevăzute expres si limitativ de lege.
Alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziția de masuri, decizia privind stabilirea răspunderii reglementata de art. 28 din Codul de procedura fiscala, republicat, notele de compensare, instiintari de plata, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.";
Având în vedere prevederile legale citate, precum si faptul că prin dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nu s-au stabilit impozite, taxe si accesorii ale acestora, s-a solicitat respingerea și acestui capăt de cerere ca inadmisibil.
În concluzie, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulata de C. T., in principal ca inadmisibila, iar pe fondul cauzei ca neîntemeiată și, pe cale de consecința, menținerea Deciziei nr. 82 /_ emisa de Biroul soluționare Contestatii din cadrul DGFP S. si actele subsecvente, ca temeinice și legale
În conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedura fiscală,s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa pârâtei.
În probațiune, a fost depusă, inițial, Decizia nr. 82/_ (f.54-60), apoi, la solicitarea instanței, în conformitate cu prevederile art. 13 al. 1 din Legea nr. 554/2004, au fost depuse și alte înscrisuri (f.69-89).
La termenul din data de_, după punerea în discuție a excepției invocate de către pârâtă, reclamantul a formulat o precizare a cererii de chemare în judecată, solicitând și anularea Deciziei nr.82/_ 2 emisă de DGFP S., pentru aceleași motive invocate în cererea de chemare în judecată (f.90-91).
La termenul din data de_, reclamantul a solicitat, în probațiune, audierea martorilor Lorincz Ervin și Racolța Cristian, directori ai Administrației F.
P. a Municipiului Z., pentru a dovedi faptul că i-au fost oferite informații eronate cu privire la suma în lei reprezentând plafonul de TVA, având în vedere cursul de schimb euro-lei și data în raport de care s-a calculat această valoare.
Cererea a fost respinsă pentru următoarele motive: reclamantul este avocat în cadrul Baroului de Avocați S., în perioada_ -_ (perioada supusă controlului efectuat de organele fiscale) desfășurându-și activitatea în cadrul Cabinetului Individual de Avocat C. T. .
Potrivit prevederilor art.152 al. 6 din Legea nr. 571/2003 rep. (articol modificat prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 662 din 1 august 2006), persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi
prima zi a lunii calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori
depășit.
Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art. 153.
Potrivit art. 153 din același act normativ, persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea
în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:…b) dacă în cursulunui an calendaristic
atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a depășit acest plafon.
ART. 152 Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
Potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, acesta, cunoscând faptul că plafonul de scutire de TVA era de 35.000 euro, s-a prezentat în luna octombrie 2008 la sediul Direcției Generale a F. P. - Administrația F. P. Z., unde ar fi fost dezinformat cu privire la data în raport de care se avea în vedere cursul de schimb euro-lei la care se calcula plafonul de TVA, această dată fiind _ .
Potrivit Raportului de inspecție fiscală nr. 5448/_, Cabinet avocat T.
C. a atins plafonul de scutire la data de_, având obligația de a se înregistra, în scopuri de TVA, în termen de 10 zile de la finele lunii în care a depășit plafonul și să devină plătitoare de TVA începând cu data de _, dată de la care, de altfel, organul de inspecție fiscală a calculat TVA. Ori, reclamantul s-a înregistrat ca plătitor de TVA începând cu data de _ . În același Raport de inspecție fiscală se mai menționează :"; Din discuția purtată cu contribuabilul, acesta a motivat faptul că nu a cunoscut aceste reglementări cu privire la înregistrarea ca și plătitor TVA și nu a cunoscut valoarea plafonului de scutire, declarându-se cu întârziere ca plătitor de TVA începând cu data de_ ";.
În conformitate cu art.1, alin. 6 din Constituția României, "respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Totodată, există în drept principiul conform căruia "nimeni nu se poate scuza, invocând necunoașterea legii" ("nemo censetur ignorare legem"), deci, nici reclamantul, persoană având studii juridice, nu poate invoca necunoașterea legii, în prezent existând suficiente surse de informare cu privire la legislația fiscală, cu multiplele sale modificări și completări.
În cazul in care ar fi admisă invocarea necunoașterii legii, s-ar ajunge la o stare de instabilitate juridică și haos, fapt pentru care este general admisă prezumția absolută a cunoașterii legii.
Este real faptul că reclamantul are dreptul de a fi informat de către organele fiscale, însă, acestui drept îi corespunde obligația impusă reclamantului de cunoaștere a prevederilor legale în legătură cu activitatea desfășurată și în calitate de contribuabil.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 191 pc. 3 C.proc. civ., sunt scutiți de a fi martori cei care, prin răspunsurile lor, s-ar expune ei înșiși la o pedeapsă penală sau la disprețul public.
În consecință, cererea în probațiune privind audierea unor funcționari din cadrul Administrației F. P. a Municipiului Z. a fost apreciată ca nefiind utilă, pertinentă și concludentă.
Potrivit prevederilor art.137 C.proc. civilă, instanța s-a pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, deliberând cu prioritate asupra excepției invocate în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată, pe de o parte, întrucât, prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și anularea Deciziei nr. 82/_ a Direcției Generale a F. P. S., fiind astfel îndeplinită condiția de exercițiu al acțiunii. Pe de altă parte, astfel după cum a precizat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 106/_ - soluție de unificare a practicii judiciare, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale este o procedură prealabilă, iar nu o jurisdicție specială administrativă, parcurgerea acestei căi administrative de atac reprezentând o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ. Reclamantul a parcurs această cale administrativă de atac, în consecință, înstanța de fond a concluzionat că, excepția invocată nu poate fi admisă.
Asupra fondului cauzei de față, tribunalul a constatat că:
Reclamantul C. T. a chemat în judecată D. G. a F. P. ,
A. de I. F., solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 5448/_, Decizia de impunere privind plata TVA, nr.5448/I/_ și Dispoziția de măsuri nr. 5448/IV/_, întrucât aceste acte administrativ- fiscale sunt nelegale.
Acțiunea nu a fost motivată în drept, iar în fapt s-a invocat faptul că reclamantul a fost greșit informat de către angajații Administrației F. P. a Municipiului Z. cu privire la suma în lei reprezentând plafonul de TVA, având în vedere cursul de schimb euro-lei și data în raport de care s-a calculat această valoare.
S-a mai precizat de către reclamant, că sumele datorate au fost stabilite eronat, deoarece organul de inspecție fiscală a calculat TVA la veniturile rezultate, cu toate că se impunea ca TVA să fie calculat prin extragerea sa din veniturile realizate. Reclamantul a realizat anumite venituri, iar acestea venituri ar fi trebuit să conțină TVA. Dacă aceste venituri nu au conținut TVA, este evident că stabilirea TVA se face prin extragere din veniturile totale, iar nu prin adăugare.
În Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, s-au reținut următoarele:
În temeiul OG 92/2003 cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 571/2003, ale HG 44/2004, s-a efectuat inspecția fiscala generala pentru perioada_ -_ .
Taxa pe valoarea adăugată
Contribuabilul nu s-a înregistrat plătitor de TVA in momentul înființării, beneficiind de aplicarea Regimului special de scutire, conform art.152 din Legea 571/2003 CF. La data de _ a realizat încasări în sumă de 119.665 lei, iar la finele lunii noiembrie, suma de 121.665 lei.
Conform art. 153 CF alin.2, lit.b, contribuabilul avea obligația să se declare plătitor de taxă pe valoarea adăugată, deoarece in luna noiembrie 2008 a depășit plafonul de scutire 35.000 euro (119.000 lei-calculat astfel: 35.000 euro x3.3817=118.359 lei, iar prin rotunjire la urmatoarea mie rezulta un plafon de 119.000 lei). Conform art. 153 CF, in termen de 10 zile de la finele lunii in care a depășit plafonul contribuabilul trebuia sa solicite inregistrarea ca si plătitor T.V.A.
Cabinet avocat C. T. nu s-a declarat plătitor de TVA conform prevederilor legale incepand cu data de_ . Din discuția purtata cu contribuabilul, acesta a motivat faptul ca nu a cunoscut aceste reglementari cu privire inregistrarea ca si plătitor TVA si nu a cunoscut valoarea plafonului de scutire declarandu-se cu intarziere ca plătitor de TVA incepand cu data de _
. Cu toate ca s-a declarat plătitor de TVA incepand cu data de_ , in decontul de TVA depus pe trim. III 2009 nu este cuprinsa T.V.A. colectata aferenta serviciilor efectuate pe luna august 2009 si nu s-a efectuat regularizarea
T.V.A. aferenta perioadei_ -_ in primul decont T.V.A. conform prevederilor legale, aceste sume urmând a fi stabilite de inspecția fiscala.
Verificarea taxei pe valoarea adaugata s-a efectuat in conformitate cu prevederile Legii 571/2003R privind Codul fiscal pentru fiecare an in parte, verificându-se toate documentele si actele justificative puse la dispoziție de contribuabil.
Urmare inspecției fiscale s-a procedat la calcularea taxei pe valoarea adăugată de plata (colectata) pentru perioada_ -_ .
Taxa pe valoarea adăugată de plata (colectata) pentru perioada verificata respectiv _ -_ este in suma de 26.670 lei conform calculelor.
Pentru neachitarea la data scadentei a TVA de plata in suma de 26.670 lei, contribuabilul datorează majorări de întârziere in suma de 15.484 lei, penalități in suma de 4.000 lei, calculate pana la data de_, conform situației Anexa nr. 2 a raportului de inspecție fiscală.
Urmare celor constatate pentru diferența stabilita de plata s-a emis decizia de impunere nr.5448/l din_ .
Instanța de fond a mai reținut că, prin Decizia nr. 82/17 mai 2012, privind soluționarea contestației formulata de către Cabinet avocat C. T. împotriva Deciziei de impunere nr. 5448/1/_ privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 5448 din_ și împotriva Dispoziției de măsuri nr. 5448/IV/_, D. G. a F. P. S. a hotărât:
respingerea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr.5448/1/_ privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru suma totala de 46154 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, stabilită suplimentar de plată în sumă de 26670 lei si obligații fiscale accesorii în suma de 19484 lei, întrucât argumentele de fapt si de drept aduse de contestatar în susținerea cauzei nu fac dovada unei alte stări de fapt decât cea constatată de către organul de inspecție fiscală;
declinarea competentei de soluționare a contestației referitoare la Dispoziția nr. 5448/IV din_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, organului emitent al acesteia, respectiv Activității de I. F.
.
La termenul din data de_, după respingerea cererii în probațiune privind audierea de martori, reclamantul a menționat că nu are alte probe de propus, efectuarea unei expertize în cauză neimpunându-se deoarece calculul sumelor este corect efectuat.
Așadar, instanța a reținut, pe de o parte, faptul că în acțiunea introductivă, reclamantul a menționat că în luna octombrie 2008, s-a deplasat la sediul pârâtei, unde a solicitat verbal informații cu privire la plafonul de TVA, el
cunoscând că ace astă lim ită este de 35.000 euro.
O persoană din cadrul instituției pârâte i-a comunicat că, într-adevăr, limita este de 35.000 euro, dar l-a dezinformat cu privire la data în raport de care se calcula cursul de schimb pentru această valoare. Reclamantul și-a notat suma în lei de pe respectivul tabel, iar suma depășea 125.000 lei.
Ca urmare, reclamantul nu a notificat depășirea plafonului de TVA, deoarece a fost convins că veniturile realizate nu depășesc această limită. În Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, se menționează :"; Din discuția purtată cu contribuabilul, acesta a motivat faptul că nu a cunoscut aceste reglementări cu privire la înregistrarea ca și plătitor TVA și nu a cunoscut valoarea plafonului de scutire, declarându-se cu întârziere ca plătitor de TVA începând cu data de _ ";.
La data de _ ,
reclamantul a realizat încasări în sumă de 119.665 lei
, iar la finele lunii noiembrie
, suma de 121.665 lei,
dar s-a declarat ca plătitor de TVA începând cu data de _ .
Față de cele de mai sus, instanța de fond a arătat că, chiar acceptând argumentul reclamantului cu privire la faptul că suma pe care și-a notat-o în momentul în care, în luna octombrie 2008, s-a deplasat la sediul pârâtei (sumă care depășea 125.000 lei), se reține că la finele lunii noiembrie 2008,acesta a realizat încasări în sumă 121.665 lei. Ori, este greu de crezut faptul că până la finele lunii decembrie 2008 reclamantul nu a realizat încasări care să depășească suma pe care și-o notase( aproximativ 125.000 lei), ca urmare a pretinsei
"dezinformări"; din partea organelor fiscale. Prin urmare, nimic nu justifică împrejurarea că reclamantul s-a declarat ca plătitor de TVA abia începând cu data de _ .
În ceea ce privește constatările din Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, în baza căruia s-au emis Decizia de impunere privind plata TVA, nr. 5448/I/_ și Decizia nr. 82/17 mai 2012, privind soluționarea contestației formulata de către Cabinet avocat C. T., instanța de fond a reținut că, reclamantul nu a făcut dovada nelegalității actelor administrativ- fiscale atacate, acesta arătând, de altfel, că în cauză nu se impune efectuarea unei expertize, deoarece calculul sumelor este corect efectuat.
Cât privește modalitatea de calcul al TVA, instanța de fond a reținut că, potrivit art.140 alin.1 C.fiscal, taxa pe valoarea adăugată se aplică în cotă standard, asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse. Potrivit prevederilor normelor metodologice date în aplicarea art. 140 din C.fiscal, taxa pe valoarea adăugată nu poate fi determinată cu formula 19 x 100/119 în cazul cotei standard decât atunci când prețul de vânzare include și taxa. Reclamantul nu a făcut dovada cu documente că veniturile realizate în perioada_ -_, respectiv suma de 140.370 lei, include taxa pe valoarea adăugată, prin contestația formulată făcând si afirmația potrivit căreia " aceste venituri ar fi trebuit să conțină TVA".
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul recurent C.
T.
solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltare motivelor de recurs, reclamantul recurent consideră că instanța i-a încălcat nepermis dreptul la apărare și a încălcat principiul fundamental care consacră îndatorirea instanței de a afla adevărul. Acesta a propus audierea în calitate de martor a două persoane care cunosc adevărata stare de fapt. Relevanța mărturiei celor două persoane în economia prezentului litigiu este crucială deoarece aceste două persoane au putut observa și ele lista eronată pe care un funcționar din cadrul D.G.F.P. S. o afișa lângă biroul său.
Cei doi martori a căror audiere a solicitat-o instanței cunosc exact situația și starea reală de fapt. Cel mai important aspect este faptul că cele două persoane nu se află în situația prevăzută de art. 191 pct. 3 C.pr.civ. deoarece nu cei doi martori m-au informat
Pe de altă parte cei doi martori sunt persoane extrem de credibile mai ales datorită funcțiilor ocupate și sunt cunoscute ca având o reputație profesională neștirbită. Dar cel mai important aspect este faptul că au constatat direct existența unei liste afișate în sediul instituției care a constituit până la urmă cauza directă a inducerii în eroare a subsemnatului.
Cu toate că și instanța a apreciat faptul că există obligația de informare a contribuabilului în sarcina organului fiscal, instanța nu a făcut absolut niciun demers în sensul aflării adevărului.
Mai mult, instanța a apreciat că în speță se poate face aplicarea principiului nemo censetur ignorare legem. Consideră că în privința legislației fiscale acest principiu își pierde din forță, datorită gradului ridicat de complexitate al legislației fiscale. Tocmai de aceea legea prevede obligativitatea informării contribuabilului de către organul fiscal. Mai mult, recurentul nu a avut
o atitudine nepăsătoare față de prevederile fiscale incidente în cauză. Tocmai de aceea a și mers la sediul intimatei, pentru a cere lămuriri suplimentare asupra acestor aspecte. Din păcate informarea a fost una total eronată, motiv pentru care s-a și ajuns la prezentul litigiu.
Se mai arată că, instanța nu a înțeles în mod evident care este motivul pentru care recurentul s-a declarat ca plătitor de TVA doar începând cu_ . Ceea ce denotă lipsa evidentă a intenției instanței de a descoperi adevărul. Recurentul a descoperit doar în luna iulie 2009 faptul că a fost dezinformat de către reprezentanta DGFP S. deoarece în acea perioadă se apropia de limita de
35.000 de euro pentru anul 2009 și intenționam să mă declar plătitor TVA pentru restul anului 2009. în acea conjunctură am aflat că de fapt limita este de
119.000 lei. Atunci a realizat că a fost indus în eroare în luna octombrie 2008 și tot atunci cei doi martori au constatat existența tabelului respectiv afișat în sediul DGFP S. . Tot în acea împrejurare domnul director a dispus să fie dat de urgență jos respectivul tabel. Tocmai de aceea recurentul s-a declarat plătitor începând cu_, deoarece depășise în perioada ianuarie 2009- iulie 2009 plafonul de TVA.
Recurentul arată că, ultimele susțineri ale instanței de fond denotă din nou neînțelegerea de către judecător a domeniului privat, în condițiile în care instanța a reținut în motivarea sentinței că la finele lunii noiembrie reclamantul încasase 121.665 lei și este greu de crezut faptul că acesta nu ar fi realizat încasări care să depășească suma pe care și-o notase.
Recurentul mai susține că, ceea ce nu înțelege instanța este faptul că o persoană care activează în domeniul privat nu este obligat să încaseze bani. Cu alte cuvinte, decât să depășească pragul de TVA cu puțin și să devină un veșnic plătitor de TVA ( veșnic pentru că în reglementarea aferentă anului 2008-2009 cei care depășeau pragul de TVA și deveneau plătitori de TVA nu mai puteau reveni la statutul de neplătitor de TVA chiar dacă veniturile viitoare ar fi scăzut sub limita care atrăgea acest statut), pentru reclamant era mult mai rentabil să nu mai încasez niciun leu în luna decembrie.
Recurentul arată că este vorba despre calcule fiscale pe care toți contribuabilii privați le fac și toți acționează în acest fel, mai ales având în vedere faptul că pentru un contribuabil care acționează în domeniul serviciilor (cum sunt și el) taxa pe valoarea adăugată este foarte împovărătoare, mult mai împovărătoare decât în alte domenii, cum ar fi de exemplu activitatea de comerț, industrie, agricultură sau turism.
În concluzie, recurentul consideră că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului testimonial solicitat.
Se mai invocă în sprijinul prezentului recurs și art. 6 par. 1 din C.E.D.O. și art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O. care consacră drepturi fundamentale care mi- au fost încălcate de către instanța de fond, respectiv dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate constând în suma de bani pe care intimata pretinde că o datorează.
Pârâta intimată D. G. A F. P. S.
prin întâmpinarea depusă la dosar - fila 7 solicită respingerea recursului declarat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, analizând punctual dispozițiile legale care s-au aplicat în cazul de față privind calcularea și impunerea către reclamant a plății TVA-ului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut starea de fapt, respectiv că, reclamantul C. T. a chemat în judecată D. G. a F. P., A. de I. F., solicitând anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 5448/_
, Decizia de impunere privind plata TVA, nr.5448/I/_ și Dispoziția de
măsuri nr. 5448/IV/_, întrucât aceste acte administrativ-fiscale sunt nelegale.
Reclamantul a invocat faptul că a fost greșit informat de către angajații Administrației F. P. a Municipiului Z. cu privire la suma în lei reprezentând plafonul de TVA, având în vedere cursul de schimb euro-lei și data în raport de care s-a calculat această valoare.
S-a mai precizat de către reclamant, că sumele datorate au fost stabilite eronat, deoarece organul de inspecție fiscală a calculat TVA la veniturile rezultate, cu toate că se impunea ca TVA să fie calculat prin extragerea sa din veniturile realizate. Reclamantul a realizat anumite venituri, iar acestea venituri ar fi trebuit să conțină TVA. Dacă aceste venituri nu au conținut TVA, este evident că stabilirea TVA se face prin extragere din veniturile totale, iar nu prin adăugare.
Instanța de fond a mai constatat corect că din Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, a rezultat faptul că, s-a efectuat inspecția fiscala generala pentru perioada_ -_ la Cabinetul de avocat al reclamantului, constatându-se la.
Taxa pe valoarea adăugată, Contribuabilul nu s-a înregistrat plătitor de TVA in momentul înființării, beneficiind de aplicarea Regimului special de scutire, conform art.152 din Legea 571/2003 CF. La data de _ a realizat încasări în sumă de 119.665 lei, iar la finele lunii noiembrie, suma de 121.665 lei, în condițiile în care conform art. 153 CF alin.2, lit.b, contribuabilul avea obligația să se declare plătitor de taxă pe valoarea adăugată, deoarece in luna noiembrie 2008 a depășit plafonul de scutire 35.000 euro (119.000 lei-calculat astfel:
35.000 euro x3.3817=118.359 lei, iar prin rotunjire la următoarea mie rezulta un plafon de 119.000 lei). Conform art. 153 CF, in termen de 10 zile de la finele lunii in care a depășit plafonul contribuabilul trebuia sa solicite inregistrarea ca si plătitor T.V.A.
Organul de control a reținut că, Cabinet avocat C. T. nu s-a declarat plătitor de TVA conform prevederilor legale incepand cu data de_, iar din discuția purtata cu contribuabilul, acesta a motivat faptul ca nu a cunoscut aceste reglementari cu privire inregistrarea ca si plătitor TVA si nu a cunoscut valoarea plafonului de scutire declarandu-se cu intarziere ca plătitor de TVA incepand cu data de_ . Cu toate ca s-a declarat plătitor de TVA incepand cu data de_ , in decontul de TVA depus pe trim. III 2009 nu este cuprinsa
T.V.A. colectata aferenta serviciilor efectuate pe luna august 2009 si nu s-a efectuat regularizarea T.V.A. aferenta perioadei_ -_ in primul decont
T.V.A. conform prevederilor legale, aceste sume urmând a fi stabilite de inspecția fiscala.
Verificarea taxei pe valoarea adaugata s-a efectuat de organul fiscal in conformitate cu prevederile Legii 571/2003R privind Codul fiscal pentru fiecare an in parte, verificându-se toate documentele si actele justificative puse la dispoziție de contribuabil.
Urmare inspecției fiscale s-a procedat la calcularea taxei pe valoarea adăugată de plata (colectata) pentru perioada_ -_, stabilindu-se taxa pe valoarea adăugată de plata (colectata) pentru perioada verificata respectiv _
-_
este in suma de 26.670 lei
conform calculelor.
Iar pentru neachitarea la data scadentei a TVA de plata in suma de 26.670 lei, s-a stabilit că, contribuabilul datorează majorări de întârziere in suma de
15.484 lei, penalități in suma de 4.000 lei, calculate pana la data de_, conform situației Anexa nr. 2 a raportului de inspecție fiscală.
Urmare celor constatate pentru diferența stabilita de plata s-a emis decizia de impunere nr.5448/l din_ .
Instanța de fond a mai reținut corect că, prin Decizia nr. 82/17 mai 2012, privind soluționarea contestației formulata de către Cabinet avocat C. T. împotriva Deciziei de impunere nr.5448/1/_ privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală, emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 5448 din_ și împotriva Dispoziției de măsuri nr. 5448/IV/_ ,
D. G. a F. P. S. a hotărât respingerea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr.5448/1/_ privind obligațiile suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru suma totala de 46154 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, stabilită suplimentar de plată în sumă de 26670 lei si obligații fiscale accesorii în suma de 19484 lei, întrucât argumentele de fapt si de drept aduse de contestatar în susținerea cauzei nu fac dovada unei alte stări de fapt decât cea constatată de către organul de inspecție fiscală; precum și declinarea competentei de soluționare a contestației referitoare la Dispoziția nr. 5448/IV din_ privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, organului emitent al acesteia, respectiv Activității de I. F.
.
Curtea, constată că la termenul din data de_, reclamantul a solicitat, în probațiune, audierea martorilor Lorincz Ervin și Racolța Cristian, directori ai Administrației F. P. a Municipiului Z., pentru a dovedi faptul că i-au fost oferite informații eronate cu privire la suma în lei reprezentând plafonul de TVA, având în vedere cursul de schimb euro-lei și data în raport de care s-a calculat această valoare.
Cererea a fost respinsă corect de către instanța de fond, reținându-se că, reclamantul este avocat în cadrul Baroului de Avocați S., în perioada_ -_ (perioada supusă controlului efectuat de organele fiscale) desfășurându-și activitatea în cadrul Cabinetului Individual de Avocat C. T., iar potrivit prevederilor art.152 al. 6 din Legea nr. 571/2003 rep. (articol modificat prin Legea nr. 343 din 17 iulie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL NR. 662 din 1 august 2006), persoana impozabilă care aplică regimul special de scutire și a cărei cifră de afaceri, prevăzută la alin. (2), este mai mare sau egală cu plafonul de scutire prevăzut la alin. (1) trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA, conform art. 153, în termen de 10 zile de la data atingerii ori depășirii plafonului. Data atingerii sau depășirii plafonului se consideră a fi prima zi a lunii
calendaristice următoare celei în care plafonul a fost atins ori depășit.
Regimul special de scutire se aplică până la data înregistrării în scopuri de TVA, conform art. 153. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrată în scopuri de taxă conform art.153.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art. 153 din același act normativ, persoana impozabilă care are sediul activității economice în România și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent, denumită în continuare înregistrare normală în scopuri de taxă, după cum urmează:…b) dacă în cursul unui an calendaristic atinge sau depășește plafonul de scutire prevăzut la art. 152 alin. (1), în termen de 10 zile de la sfârșitul lunii în care a atins sau a depășit acest plafon.
ART. 152 Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabilește la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României la data aderării și se rotunjește la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru
operațiunile prevăzute la art. 126 alin. (1), cu excepția livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143 alin. (2) lit. b).
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, acesta, cunoscând faptul că plafonul de scutire de TVA era de 35.000 euro, s-a prezentat în luna octombrie 2008 la sediul Direcției Generale a F. P. - Administrația F. P. Z., unde ar fi fost dezinformat cu privire la data în raport de care se avea în vedere cursul de schimb euro-lei la care se calcula plafonul de TVA, această dată fiind _ .
Se mai reține de către instanța de fond că la termenul din data de_, după respingerea cererii în probațiune privind audierea de martori, reclamantul a menționat că nu are alte probe de propus, efectuarea unei expertize în cauză neimpunându-se deoarece calculul sumelor este corect efectuat.
Așadar, instanța a reținut, corect pe de o parte, faptul că în acțiunea introductivă, reclamantul a menționat că în luna octombrie 2008, s-a deplasat la sediul pârâtei, unde a solicitat verbal informații cu privire la plafonul de TVA, el
cunoscând că ace astă limită este de 35.000 euro.
O persoană din cadrul instituției pârâte i-a comunicat că, într-adevăr, limita este de 35.000 euro, dar l-a dezinformat cu privire la data în raport de care se calcula cursul de schimb pentru această valoare. Reclamantul și-a notat suma în lei de pe respectivul tabel, iar suma depășea 125.000 lei.
Ca urmare, reclamantul nu a notificat depășirea plafonului de TVA, deoarece a fost convins că veniturile realizate nu depășesc această limită. În Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, se menționează :"; Din discuția purtată cu contribuabilul, acesta a motivat faptul că nu a cunoscut aceste reglementări cu privire la înregistrarea ca și plătitor TVA și nu a cunoscut valoarea plafonului de scutire, declarându-se cu întârziere ca plătitor de TVA începând cu data de _ ";.
La data de _ ,
reclamantul a realizat încasări în sumă de 119.665 lei
, iar la finele lunii noiembrie
, suma de 121.665 lei,
dar s-a declarat ca plătitor de TVA începând cu data de _ .
Față de cele de mai sus, instanța de fond a arătat corect că, chiar acceptând argumentul reclamantului cu privire la faptul că suma pe care și-a notat-o în momentul în care, în luna octombrie 2008, s-a deplasat la sediul pârâtei (sumă care depășea 125.000 lei), se reține că la finele lunii noiembrie 2008,acesta a realizat încasări în sumă 121.665 lei. Ori, este greu de crezut faptul că până la finele lunii decembrie 2008 reclamantul nu a realizat încasări care să depășească suma pe care și-o notase( aproximativ 125.000 lei), ca urmare a pretinsei "dezinformări"; din partea organelor fiscale. Prin urmare, nimic nu justifică împrejurarea că reclamantul s-a declarat ca plătitor de TVA abia începând cu data de _ .
Recurentul critică aceste aspecte reținute de instanța de fond, apreciind că în speță nu se poate face aplicarea principiului nemo censetur ignorare legem, întrucât în privința legislației fiscale acest principiu își pierde din forță, datorită gradului ridicat de complexitate al legislației fiscale, susținând că, tocmai de aceea legea prevede obligativitatea informării contribuabilului de către organul fiscal.
Mai mult, recurentul apreciază că, nu a avut o atitudine nepăsătoare față de prevederile fiscale incidente în cauză, întrucât de aceea a și mers la sediul intimatei, pentru a cere lămuriri suplimentare asupra acestor aspecte. Din păcate informarea a fost una total eronată, motiv pentru care s-a și ajuns la prezentul litigiu.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a considerat că reclamantul se găsește în culpă, acesta având obligația de a ține evidența încasărilor și dacă depășește plafonul legal să procedeze la plata TVA-ului.
Mai mult reclamantul trebuia să cunoască și să aplice legislația fiscală în materie în condițiile în care acesta este o persoană cu bune cunoștințe juridice,
obligația de informare a sa de către organul fiscal fiind corelată cu obligația contribuabilului de a cunoaște și respecta legea.
Nu pot fi acceptate susținerile recurentului că nu ar fi evidențiat încasările pentru perioada octombrie-decembrie pentru a nu depăși plafonul până la care nu ar fi fost plătitor de TVA, în condițiile în care legal reclamantul are obligația de a evidenția în contabilitate toate sumele încasate.
În ceea ce privește constatările din Raportul de inspecție fiscală nr. 5448/_, în baza căruia s-au emis Decizia de impunere privind plata TVA, nr. 5448/I/_ și Decizia nr. 82/17 mai 2012, privind soluționarea contestației formulata de către Cabinet avocat C. T., instanța de fond a reținut corect că, reclamantul nu a făcut dovada nelegalității actelor administrativ-fiscale atacate, acesta arătând, de altfel, că în cauză nu se impune efectuarea unei expertize, deoarece calculul sumelor este corect efectuat.
Cât privește modalitatea de calcul al TVA, instanța de fond a reținut că, potrivit art.140 alin.1 C.fiscal, taxa pe valoarea adăugată se aplică în cotă standard, asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotei reduse. Potrivit prevederilor normelor metodologice date în aplicarea art. 140 din C.fiscal, taxa pe valoarea adăugată nu poate fi determinată cu formula 19 x 100/119 în cazul cotei standard decât atunci când prețul de vânzare include și taxa. Reclamantul nu a făcut dovada cu documente că veniturile realizate în perioada_ -_, respectiv suma de 140.370 lei, include taxa pe valoarea adăugată, prin contestația formulată făcând si afirmația potrivit căreia " aceste venituri ar fi trebuit să conțină TVA".
Recurentul nu a făcut dovada și nu a indicat care din sumele reținute de organul de control financiar nu trebuiau luate în considerare la stabilirea veniturilor pentru care se achita TVA.
Curtea apreciază că instanța de fond a asigurat reclamantului recurent toate drepturile procesuale, că a administrat toate probele pertinente cauzei, reclamantul neputând invoca prevederile art.6 paragraf1 din CEDO.
Pentru considerentele arătate, Curtea va constata legalitatea și temeinicia sentinței recurate, astfel că în conformitate cu prevederile art. 321 Cod pr. Civilă va respinge recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr.6077 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamantul C. T. împotriva sentinței civile nr.6077 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR | |||
S. L. R. | A. | A. | M. | V. G. |
fiind în CO cei doi magistrați, semnează pentru aceștia Președintele Curții de A.
Judecător V. M.
GREFIER
M. V. G.
fiind în CO, semnează Grefier șef
M. LENA T.
Red.V.G./M.N.
2 ex./
Jud.fond.-Ț. D. B.