Decizia civilă nr. 574/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 574/2013
Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: D. E. L. JUDECĂTOR: L. T. B. JUDECĂTOR: A. P. M. GREFIER: M. DP
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul Inspectorul J. de P. B. -N. împotriva Sentinței civile nr.2057/_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații O. A. S. , I. G. și SC "U. A. "; SA , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
Cauza s-a judecat la data de 10 octombrie 2013, când tribunalul a reținut recursul în dezbatere.
Deliberând constată;
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 2057/_, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulata de către petentul O. A. S., în contradictoriu cu intimații IPJ B. -N., I. G. asiguratorul SC "U. A. "; SA și, în consecință, a fost anulat, ca nelegal și netemeinic, procesul-verbal de contravenție seria CP nr. 1074255, întocmit la data de_ de către lucrătorii IPJ B. N. - Secția 4 P. Rurală Beclean. S-a luat act că intimata I. G. nu a solicitat cheltuieli de judecată și a fost obligat organul constatator la plata cheltuielilor de judecată (onorariu avocat), în cuantum de 600 lei, către petent.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_, orele 15,40, lucrătorii de poliție au fost sesizați prin serviciul telefonic de urgență (S.N.U.A.U. 112) de către intimata I. G. cu privire la producerea unui accident de circulație fără victime, pe DJ 172 G, în localitatea Chiraleș.
Lucrătorii de poliție (în număr de doi) s-au deplasat la fața locului unde au constatat prezența a două autoturisme avariate: Skoda, cu nr. de înmatriculare_, condus de către petent și autoturismul VW Polo cu nr. de înmatriculare_, condus de către intimata I. G. .
În urma cercetărilor efectuate - și rezumate doar la audierea celor doi conducători auto - agentul constatator a stabilit că vinovat de producerea accidentului este petentul, întrucât acesta a efectuat, fără să se asigure, o manevra de viraj la stânga, fiind acroșat din spate cu partea dreapta față de autovehiculul condus de intimata I. G. .
Drept urmare, a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției contestat în cauză, în sarcina petentului fiind reținută comiterea contravenției prev. de art. 108 al. 1, lit. "b"; pct. 3 din OUG 195/2002 - faptă sancționată de disp. art. 100 al.2 din același act normativ - și fiindu-i aplicată o amendă în cuantum de 280 lei, respectiv sancțiunea complementară a 3 puncte de penalizare.
Din declarațiile martorilor oculari audiați în cauză, respectiv numiții Todea R. și Todea Paul - persoane care se aflau în autoturismul petentului (aspect confirmat de către intimata I. G.
) - instanța a reținut că intimata I. G. s-a angajat în depășirea autoturismului condus de către petent, pe un sector de drum aflat la o distanță redusă (de cca. 10 m) față de încetarea sectorului de drum poziționat într-o curbă deosebit de periculoasă, în momentele imediat ulterioare semnalizării de către petent a intenției acestuia de a efectua virajul la stânga.
Ambii martori au confirmat faptul că petentul a semnalizat din timp intenția de a efectua manevra de viraj la stânga, respectiv că producerea impactului celor două autovehicule s-a realizat
după ce manevra de virare la stânga a fost demarată de către acesta (autovehiculul petentului ocupând jumătate din banda opusă de deplasare - potrivit depoziției martorului Todea Paul. Doar așa se explică, de altfel, și locul poziționării avariilor celor două autoturisme implicate, și anume: zgârieturi la aripa din față dreapta a autoturismului condus de intimata I. G., respectiv
"boțirea"; aripei din stânga față a autoturismului condus de către petent.
Analizând procesul-verbal de contravenție prin prisma disp. art. 34 al. 1 din OG 2/2001 republicată și a motivelor invocate de către părți, instanța a constatat că starea de fapt reținută de către agentul constatator, în mod indirect (așa cum s-a arătat în întâmpinare), a fost una ce nu a corespuns realității, respectiv că petentul a reușit să probeze o stare de fapt contrară celei menționate în cuprinsul actului constatator.
Instanța a relevat superficialitatea actelor de cercetare efectuate de către agentul constatator, persoană care s-a limitat în a lua declarații doar celor doi conducători auto, fără a avea în vedere că incidentul rutier a fost văzut și de către cei doi pasageri aflați în mașina petentului (persoane audiate ca martori de către instanță).
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civ., s-a luat act că intimata I. G. nu a solicitat cheltuieli de judecată, respectiv l-a obligat pe organul constatator la plata cheltuielilor de judecată, către petent, în cuantum de 600 lei și reprezentând onorariul avocațial (conf. chitanțelor fiscale de la file 25-26 din dosar).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I. de P. J.
B. -N.,
solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea plângerii contravențională, ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria CP nr. 1074255 din data de_, numitul O. A. S. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 108, alin. (1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. 195/2002 rep. cu modificările și completările ulterioare privind circulația pe drumurile publice, reținându-se de către agentul constatator că, la aceeași dată. în jurul orei 16.00, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda F. cu numărul de înmatriculare_, pe drumul județean 172 G, a efectuat o manevră de viraj la stânga fară să se asigure în prealabil, condiții în care a intrat în coliziune cu autoturismul marca Volkswagen Golf cu numărul de înmatriculare BN 04 B1U care era angajat în depășirea sa. În urma accidentului au rezultat avarii ușoare la cele două autoturisme. Numitul O. Traian S. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 280 lei și trei puncte penalizare. Ulterior, numitul O. Traian S. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor amintit.
Instanța sesizată, judecând, a admis plângerea contravențională, dispunând anularea ca nelegal și netemeinic a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit în condițiile arătate mai sus și obligarea organului constatator la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 de lei către numitul O. A. S., reprezentând onorariu avocat.
Se apreciază că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că agentul constatator a limitat cercetările doar la audierea celor doi conducători auto. De fapt, doi polițiști s-au deplasat la locul producerii accidentului și în afară de audierea celor doi conducători auto, polițiștii au examinat locul producerii accidentului, avariile produse la cele două autoturisme, respectiv zona de producere a acestora pe caroseria autoturismelor implicate. Se arată încă o dată că agentul constatator a constat fapta în mod indirect. Acesta, împreună cu un alt polițist a ajuns la locul accidentului după aproximativ 10 minute, așa cum rezultă din ";Fișa intervenției la eveniment"; depusă în copie la dosar. La fața locului, împrejurările în care s-a produs accidentul le-au fost relatate de cei doi conducători auto. In măsura în care aceștia nu i-au informat pe polițiști că ar fi fost și alte persoane care să fi observat accidentul, polițiștii nu aveau posibilitatea să știe acest lucru. Ori, numitul O.
A. S., putea cere atunci audierea celor doi martori care se mai aflau în autoturismul condus de el, însă nu a făcut-o.
Un aspect foarte important în soluționarea unui accident îl constituie și cele constate direct, la fața locului. In ce privește urmele rămase la fața locului, poziția autoturismelor și cele declarate imediat după accident de conducătorii auto. acestea au fost constatate direct de polițiști, iar agentul
constatator le-a avut în vedere la întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că autoturismul condus de numitul O. A.
S. a fost acroșat …din spate cu partea dreaptă față de autovehiculul condus de intimata T1 ieși G. " (Sentința civilă nr. 2057/2012, pag. 4, paragraful 5). In fapt, așa cum rezultă foarte clar atât din declarațiile celor doi conducători auto, cât și din poziționarea avariilor la cele două autoturisme implicate, coliziunea a avut loc între partea dreapta față (zgârieturi la bara protecție dreapta față și aripa dreapta față înfundată) a autoturismului Volkswagen și partea stânga față zgârieturi la bara protecție stânga față, aripa stânga față îndoită, oglindă stânga ruptă) a autoturismului Skoda. Ori, este evident că o astfel de coliziune s-a putut produce numai în condițiile în care cele două autoturisme erau într-o poziție aproximativ paralelă. Cu alte cuvinte, autoturismul Volkswagen era angajat în depășirea autoturismului Skoda, în momentul inițierii de către acesta din urmă a virajului la stânga. Niciun alt mod de producere a accidentului nu ar justifica locul producerii avariilor. Faptul că numitul O. A. S. a semnalizat stânga nu înseamnă că avea prioritate pentru a efectua virajul, câtă vreme legea (art. 54 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 rep.) îl obligă pe conducătorul de vehicul să se asigure că efectuarea manevrei se poate face fără a perturba circulația sau fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pe de altă parte, dacă autoturismul Skoda ar fi fost deja angajat în efectuarea virajului la stânga și ar fi ocupat "jumătate din banda opusă de deplasare", fiind deci într-o poziție oblic stânga față de axul drumului, autoturismul Volkswagen ar fi suferit avarii cu preponderență în partea din față (respectiv zona farului dreapta față și bara de protecție dreapta față). După cum s-a mai arătat, autoturismul Volkswagen a suferit avarii în partea dreapta față, concluzia cea mai plauzibilă fiind că impactul dintre cele două autoturisme a fost lateral.
Sectorul de drum unde s-a produs accidentul, permite depășirea, neexistând nici marcaj longitudinal continuu și nici indicatoare rutiere care să interzică această manevră. Prin urmare, în sarcina numitei I. G. nu s-a putut reține încălcarea vreunei prevederi legale pentru care să fie sancționată contravențional.
Prin urmare, luând în considerare toate cele menționate, prin prisma prevederilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, se consideră că starea de fapt este cea reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În drept, s-au invocat disp. art. 114, art. 129, art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 C.proc.civ., art.
9 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Intimatul O. A. S.
a depus la dosar "concluzii scrise";,
prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în data de_ in jurul orei 16 când se întorcea la Chirales la casa bunicilor săi, a fost lovit în partea laterala stânga (aripa față stânga) de către conducătoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ (sau BIU).
Accidentul a avut loc in localitatea Chirales in apropierea intersecției DJ 172G cu drumul care duce la Tigau, la aproximativ 10 m de aceasta intersecție, pe direcția de drum Lechinta - B.
.
In realitate DJ 172 G pe direcția Lechinta - B. face o curba la dreapta de aproximativ 90°. Imediat după aceasta curbă la aproximativ 10 m se afla casa bunicilor intimatului, unde dorea să meargă. Intimatul s-a asigurat că din spatele său nu vine nici o mașina, a semnalizat și a început procedura de virare stânga. In momentul în care a trecut de axul drumului a fost lovit de un autoturism marca VW Polo cu nr. de înmatriculare sus amintit, fiind repus pe drum pe direcția de mers Lechinta - B. . Autoturismul sus menționat nu avea semnalizatorul pornit. Practic conducătoarea autoturismului a efectuat o depășire fără să semnalizeze. Având în vedere viteza cu care aceasta circula la momentul acroșării, este convins că aceasta venea dinspre Tigau (in linie dreapta), respectiv de pe un drum fără prioritate și astfel avea obligația să se asigure înainte de a intra pe DJ 172 G pe care intimatul circula.
Dacă ar fi venit în urma sa, în primul rând ar fi observat în oglinda retrovizoare acest lucru și apoi, pe porțiunea de drum pe care se deplasa nu se poate circula cu o viteza mai mare de 15-20 Km/ora, curba la dreapta fiind foarte strânsă, iar drumul este destul de îngust.
De asemenea se mai menționează că inițial organele de P. care s-au deplasat la fața locului au indicat-o pe conducătoarea autoturismului VW ca fiind singura vinovată, iar ulterior în urma mai multor telefoane pe care aceștia le-au primit s-a întocmit procesul verbal contestat.
Aceasta este starea de fapt corectă, dovedită prin probatoriul administrat în cauză și care a fost și reținut de către instanța de fond în considerentele hotărârii recurate.
Aceasta stare de fapt nu a fost infirmata de nicio proba din partea agentului constatator sau al numitei I. s G. .
Recurenta critică însă soluția instanței de fond și arată că aceasta "a apreciat în mod greșit că agentul constatator a limitat cercetările doar la audierea celor doi conducători auto" și culpa aparține de fapt conducătorilor auto care "nu i-au informat pe polițiști că ar fi fost și alte persoane care să fi observat accidentul"; .
Evident că nu se poate reține o astfel de poziție întrucât în condițiile în care agentul constatator nu a constatat "fapta" prin propriile simțuri, ci în mod indirect așa cum recunoaște si recurenta, acesta avea obligația de a audia și alte persoane în afara celor doi șoferi implicați în accident. Intimatul i-a informat pe polițiști că a fost în mașină cu cei doi martori dar a fost ignorat, acești martori au fost de față pe toată durata "cercetărilor" însă agentul constatator nu a găsit necesar a-i audia.
Mai arată recurenta că "instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că autoturismul condus de numitul O. A. S. a fost acroșat în spate cu partea dreapta față de autovehiculul condus de intimata I. G. ".
De fapt, recurenta se află în eroare: instanța de fond nu a reținut acest lucru, ci a arătat că acest lucru a fost reținut de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Avariile suferite de cele doua autovehicule confirmă, de asemenea, stare de fapt reținută de către instanța de fond: intimatul a virat spre stânga (după asigurare și semnalizare prealabila), numita I. G. a intrat în depășire și vrând probabil să evite un impact frontal, a virat și ea spre stânga, astfel că avariile suferite sunt la aripile celor două mașini.
Mai arată agentul constatator că sectorul de drum pe care s-a produs accidentul permite depășirea, neexistând marcaj longitudinal continuu și nici indicatoare rutiere care să interzică această manevră. Corect, însă în timp ce intimatul a dovedit că a efectuat manevra de virare spre stânga în mod regulamentar s-a asigurat, a semnalizat, a redus viteza), numita I. s G. nu a putut dovedi că a efectuat manevra de depășire în mod legal, regulamentar (asigurare, semnalizare,etc.).Astfel, orice susținere a recurentei în acest sens rămâne la nivel de afirmație nedovedită.
Tocmai de aceea se consideră la fel de lipsită de substanță afirmația recurentei că ar fi încălcat disp. art. 54 din OUG 195/2002 în momentul în care a semnalizat stânga și s-a asigurat să facă această manevră, așa cum arată și martora Todea R., în spatele său nu se vedea niciun autovehicul. Ca atare, a respectat întru totul dispozițiile legale invocate.
Tribunalul examinând, în baza prevederilor art.304 și 3041 Cod procedură civilă,
hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta se impune a fi modificată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, prima instanță nu a coroborat pe deplin probele administrate în cauză, reținând că din declarațiile martorilor oculari audiați în cauză, Todea R. și Todea Paul, care se aflau în autoturismul petentului, rezulta aspectul că "intimata I. G. s-a angajat în depășirea autoturismului condus de către petent, pe un sector de drum aflat la o distanță redusă (de cca. 10 m) față de încetarea sectorului de drum poziționat într-o curbă deosebit de periculoasă, în momentele imediat ulterioare semnalizării de către petent a intenției acestuia de a efectua virajul la stânga";, deși martora Todea R., aflată pe scaunul din dreapta șoferului, a arătat clar că "nu pot preciza când anume a început petentul să semnalizeze intenția de viraj la stânga, spre podeț. Cu certitudine…respectiva semnalizare a fost efectuată de către petent înainte de efectuarea virajului la stânga";, declarație în cuprinsul căreia mai figurează o afirmație de natură să demonstreze un alt fir de derulare a evenimentului rutier - " m-am uitat în oglinda retrovizoare poziționată în interiorul mașinii în momentele imediat premergătoare efectuării virajului la stânga, …. Personal
nu am văzut în oglindă nici un autovehicul …. În momentele imediat următoare am văzut cum un autoturism ce se deplasa pe aceeași direcție cu a noastră, din spatele nostru, a intrat în aripa din față stânga a mașinii condusă de către petent. Avariile mașinii condusă de intimată s-au produs în
zona aripii din față dreapta";, iar declarația celuilalt martor cu privire la cele petrecute cu puțin timp anterior impactului nu era în măsură să evidențieze cât de regulamentar a circulat petentul, din moment ce chiar acesta a subliniat că era preocupat de câinele pe care-l avea alături și de bagajele pe care trebuia să le coboare.
Este evident că între cei doi conducători auto au existat discuții pe tema nesemnalizării intenției de efectuare a virajului de către petent, respectiv că intimata I. G. era angajată în manevra de depășire, astfel că tribunalul pornind de la configurația avariilor suferite de cele două autoturisme implicate( file 11, 12 dosar fond) - în partea dreapta față (zgârieturi la bara protecție dreapta față și aripa dreapta față înfundată) la autoturismului Volkswagen și partea stânga față (zgârieturi la bara protecție stânga față, aripa stânga față îndoită, oglindă stânga ruptă) la autoturismului Skoda, de la aspectul că, cu puțin timp anterior efectuării virajului, autoturismului Volkswagen nu mai era vizibil în oglinda retrovizoare din interiorul mașinii petentului intimat, fiind inițiată deja manevra de depășire când autoturismului Skoda, începuse efectuarea virajului la stânga, concluzionează că impactul nu s-a putut produce decât în condițiile în care cele două mașini erau într-o poziție aproximativ paralelă.
Așa fiind, în mod corect se impunea a se aprecia legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, prin prisma încălcării prevederilor art.108 alin.(1) lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr.195/2002, deoarece petentul intimat a condus autoturismul marca Skoda F., efectuând o manevră de viraj la stânga fără să se asigure corespunzător în prealabil, prin folosirea deopotrivă a oglinzii retrovizoare din interiorul mașinii, dar și cea lateral stânga.
Apoi, un argument în plus în sensul soluției menționate mai sus este acela că, deși nu există dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției în economia OG nr.2/2001, fiind însă un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate, pentru că altfel ignorarea existenței procesului verbal ar presupune stabilirea temeiniciei acuzației pe baza unor elemente întotdeauna extrinseci acestuia. Deci procesul verbal de contravenție nu este doar un act de acuzare, ci și un mijloc de probă, forța probantă fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept cu obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii atunci când se administrează și se apreciază probatoriul.
În speță, este vorba despre o contravenție descrisă de actul sancționator și care nu a fost combătută prin probe indubitabile, ci susceptibile de interpretare, astfel că pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, raportat la art.34 din OG nr.2/2001, tribunalul urmează să admită recursul declarat de recurentul I. J. de P.
B. -N. împotriva sentinței civile nr.2057/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, pe care o va modifica în sensul că se va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul O. A. S. împotriva procesului-verbal de contravenție seria CP nr.1074255/_ încheiat de intimatul I. J. de P. B. -N. .
Față de soluția adoptată, prin raportare la prevederile art.274 C.pr.civ., se va respinge și cererea petentului O. A. S. de acordare a cheltuielilor de judecată la fond, precum și a pretențiilor intimatului O. A. S. privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul I. J. de P. B. -N. împotriva sentinței civile nr.2057/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ și, în consecință:
- modifică sentința recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul O. A. S. împotriva procesului verbal de contravenție seria CP nr. 1074255/_ încheiat de intimatul I. J. de P. B. -N. .
Respinge cererea petentului O. A. S. de acordare a cheltuielilor de judecată la fond. Respinge cererea intimatului O. A. S. privind acordarea cheltuielilor de judecată în
recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. E. L. | L. | T. B. | A. P. M. |
GREFIER,
M. DP
Red/dact DEL/HAV
_ /2ex
Jud. fond. V.M.L.
