Decizia civilă nr. 606/2013. Anulare proces verbal de contravenție
| Comentarii |
|
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA MIXTĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 606/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE E. B.
Judecător S. T. Judecător I. N. B. Grefier L. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurent SC C. T. S. împotriva Sentinței civile nr. 19260/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, privind și pe intimat M. C. -N., DP COMUNITARĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta societății recurente, d-na administrator Tulbure M. E. ia, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei trei fotografii cu care vrea să dovedească faptul că nu este vorba de Parcul Rozelor ci de un teren viran, iar pe parbrizul mașinii nu a primit nici o notă constatatoare. Totodată, arată că nu are cereri de formulat în probațiune și solicită acordarea cuvântului în susținerea recursului.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat, declară închise dezbateri și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței civile pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind nelegală, iar pe cale de consecință admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin Sentința civilă nr. 19260/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a respins plângerea formulata de petenta SC C. T. S. cu sediul in C. -N., str. P., nr.58, bl. P14, et. II ap.9 împotriva procesului verbal de constatare a contravenției nr.41678 încheiat la data de_ de către M. C. -N. cu sediul in C. -N., str. M. nr. 1-3.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
Prin procesul verbal nr.41678 încheiat la data de_, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 800 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de H.C.L. nr. 149/2009, art. 2 lit. a reținându-se în sarcina acesteia că la data de_, ora 01:25, cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare _
pe domeniul public/privat a municipiului C. -N., respectiv Parcul Rozelor a parcat autovehiculul cu o masa totala maxima autorizata de peste 2 tone.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a
contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Sub acest aspect, al temeiniciei, instanța retine ca nu pot fi reținute ca întemeiate apărările petentei, instanța apreciind ca petenta face o confuzie voită intre liberul acces permis in baza autorizației si fapta de a parca o autobasculanta pe domeniul public/privat al intimatului, chiar in Parcul Rozelor. Astfel, chiar daca intimatul i-a emis petentei o autorizație de liber acces, aceasta ii conferă doar dreptul de a circula in municipiu, fără zona 0, pentru efectuarea transporturilor necesare lucrărilor. Dar, in mod evident, parcarea acesteia in timpul nopții (ora 1:25- fiind ora constatării faptei), in Parcul Rozelor, este in afara autorizației, neexistând nicio permisiune in acest sens din partea intimatului,cu atât mai mult cu cat chiar in cuprinsul autorizației se menționează expres ca orice staționare care nu este justificata prin foaia de parcurs, …ori parcarea pe domeniul public în locuri interzise sau neamenajate ca parcare, atrage după sine sancțiuni contravenționale"; (f.25).
De altfel, din planșele fotografice depuse de către intimat rezulta evident parcarea autobasculantei iar petenta nu a justificat printr-o foaie de parcurs ca ar fi fost doar oprit autovehiculul intre doua transporturi la lucrări existente in zona. Nu are absolut nicio relevanta ca acea zona nu intra in zona "0";.
Mai mult, din înscrisul depus de către intimat prin care a făcut dovada ca a solicitat petentei comunicarea numelui utilizatorului pentru încheierea procesului verbal (dar petenta nu s-a conformat) rezulta ca petenta a persistat in aceasta atitudine, basculanta găsindu-se în același loc si in data de_, ora 1:55 (f.22). Or, sub nicio forma nu este acceptabil ca un spațiu ca Parcul Rozelor sa reprezinte o parcare pentru basculante.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 800 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta SC C. T. S. în contradictoriu cu intimatul M. C. -N. - DP L. și a menținut procesul verbal de constatare a contravenției nr. 41678 încheiat la data de_ .
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legal recurenta SC C.
T. S. care a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată.
Analizând sentința atacată
prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului de fond și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Petenta deține autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ folosită la transportul materialelor necesare asfaltării drumurilor din mun. C. -N. . Firma deține autorizație de liber acces în mun. C. -N. pentru data la care s-a constatat săvârșirea contravenției prev. de art. 2 lit. b din HCL 149/2009.
Se observă că procesul verbal de contravenție nu cuprinde descrierea stării de fapt, agentul constatator rezumându-se la a reproduce textul art. 2 lit. b din HCL 149/2009 fără a arăta care anume dintre modalitățile alternative de comitere a faptei a fost săvârșită de către petentă. Or, se știe că potrivit art. 17 din OG 2/2001 ce constituie dreptul comun în materie contravențională nedescrierea stării de fapt de așa manieră încât să poată fi realizat controlul judiciar se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție. În prezenta speță controlul judiciar nu poate fi realizat deoarece autoutilitara în speță era folosită la transportul materialelor necesare asfaltării drumurilor din mun. C. -
N. ori se știe că aceste asfaltări au loc în special noaptea, deci ar fi avut relevanță dacă se specifica împrejurarea că acel camion staționa, era oprit sau parcat pentru a se putea individualiza sancțiunea.
Pe de altă parte, din fotografiile depuse la dosar nu reiese unde anume era parcat camionul, fiind pozată doar partea din față a acestuia ce arată numărul de înmatriculare, neexistând nicio certitudine că era parcat într-un parc ce aparține domeniului public sau privat al statului. Mai mult, din fotografiile depuse la dosar de către reprezentanta petentei reiese că acel camion a fost parcat în același cartier în care se află Parcul Rozelor din mun.
C. -N., în apropierea unui bloc de locuințe unic ca arhitectură și design în municipiu, dar în nici un caz nu se poate afirma că a fost parcat (dacă despre parcare discutăm) în parc deoarece Parcul Rozelor este amenajat și are aleile asfaltate, iar din fotografii rezultă că zona "parcării"; este un teren viran neamenajat, ce are legătură cu o alee neasfaltată de unde nu se poate deduce că a fost parcat pe domeniul public sau privat al statului.
În concluzie, dacă starea de fapt nu este suficient descrisă, iar fotografiile de la dosar nu conduc spre ideea că autoutilitara aparținând petentei a fost parcată pe domeniul
public sau privat al statului, nu se poate susține că suntem în situația contravenției prev. de art. 2 lit. b din HCL 149/2009, în consecință se impune admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 3 teza I rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și modificarea sentinței civile nr. 19260/_ în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție în discuție.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC C. T. S. cu sediul in C. -N., str.P., nr.58, bl.P14, et.II ap.9, împotriva Sentinței civile nr. 19260/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petenta recurentă și anulează PV 41678/_ încheiat de
M. C. -N. .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Mai 2013.
Președinte, E. B. | Judecător, S. T. | Judecător, I. N. B. |
Grefier, L. C. |
Red.S.T./C.B./2 ex.
Jud. fond: N. -F. B.
